Apărarea Patriei, ianuarie-iunie 1970 (Anul 26, nr. 1-52)
1970-01-14 / nr. 2
Pag. 2 ^PĂRAREA PATRIEI APLICAȚIILE TACTICE PE TIMPUL IERNI I n munți capătă o deosebită importanță lupta pentru stăpînirea comunicațiilor. Trupele aflate în ofensivă trebuie să deschidă drumurile, în special cele de pătrundere, deoarece întregul ansamblu de manevre, deplasări, mișcări de trupe și materiale pe care le implică acțiunile ofensive nu se pot desfășura decît beneficiind de comunicații de pătrundere. Pentru apărător, problema se pune invers să interzică cu orice preț pătrunderea atacatorului pe comunicații și, în acest scop, să mențină cu fermitate, mai cu seamă, raioanele cu puncte sabligate de trecere, precum și localitățile situate pe comunicații. Acestea ar fi, ca să zicem așa, datele generale ale problemei. Detaliile ei rezultă însă din împrejurările concrete în care urmează să acționeze trupele. Intr-o aplicație, ofițerul E>. Au odată, deschiderea comunicației sau a comunicațiilor necesare pentru dezvoltarea ofensivei. Aceste două scopuri ale manevrei sînt strîns legate între ele și trebuie să fie îndeplinite concomitent. Dacă atacatorul ar reuși numai să nimicească o anumită grupare de trupe, fără să deschidă și comunicația pe care aceasta o barase, ofensiva nu ar putea progresa și apărătorul ar avea posibilitatea, în continuare, să ia contramăsurile necesare. La un rezultat negativ s-ar ajunge și în cazul cînd trupele aflate în ofensivă ar izbuti să deschidă anumite porțiuni dintr-un itinerar, fără a nimici forțele care-l barează. Intr-o asemenea situație, apărătorul, scăpat de la nimicire, ar avea posibilitatea să se retragă și să opună o nouă rezistență pe o altă poziție din adîncime. Pentru motivele arătate mai sus, manevra în munți trebuie să ducă, conducătoarea și, totodată, să le izoleze de rezervele situate în adîncime. Se poate remarca deci că în episodul relatat, manevra atacatorului a corespuns cerințelor luptei în munți. Apărătorul a fost „fixat“ printr-o acțiune frontală și alta executată la un flanc și „întors“ prin manevra celor două detașamente pătrunse adunc în spate pe comunicația care urma să fie deschisă. Dar apărătorul a sesizat posibilitățile celor care urmau să atace ? Da, a sesizat. Dovadă că, față de manevra atacatorului, a răspuns prin măsuri de „contramanevră“. Organizînd o rezistență puternică pe trecătoare, apărătorul n-a omis faptul că ea ar putea fi întoarsă. Pentru a preveni și zădărnici astfel de încercări, el și-a trimis cercetarea pe potecile de munte care conduceau în spatele dispozitivului său. Fiind informat de progresiunea detașamentelor de întoarcere, ofițerul Pîrlogeanu a luat măsura de a le pune câte un „dop“, constituit în special din tancuri și armament antitanc, în locul unde potecile de munte pătrundeau spre comunicația principală. Discuțiile purtate ulterior asupra eficienței acestor „dopuri“ au relevat însă că era mai indicat ca în locul lor să se recurgă la măsuri mai active. Și anume, să se pregătească ambuscade în care să fie atrase și nimicite detașamentele de întoarcere ale atacatorului. Sintetizînd concluziile din episodul relatat, se poate conchide că manevra atacatorului trebuie să conste din lovituri frontale combinate cu numeroase manevre de întoarcere de amploare diferită, executate cu detașamente de întoarcere „Contramanevra“ apărătorului implică rezistență îndîrjită pe direcțiile accesibile, combinată cu măsuri de cercetare și supraveghere a drumurilor care pot fi folosite de atacator pentru întoarcerea apărării, precum și luarea de măsuri active în vederea nimicirii detașamentelor de întoarcere. Colonel TR. GROZEA Mitraliorii folosesc abil focul executat din opriri scurte, cu mișcarea, pentru „nimicirea“ rezistențelor adversarului aflat în apărare. Foto: M. POJOGEANU MANEVRA ȘI „CONTRAMANEVRA NN MUNȚI Vram primise misiunea să acționeze, cu subunitățile din subordine, pentru a deschide o comunicație, „strangulată“ în cîteva puncte de înălțimi apreciabile ; o porțiune din itinerar trecea chiar printr-o trecătoare îngustă străjuită de masivi stîncoși inaccesibili. In fața sa, dar cu o misiune opusă, acționau subunitățile comandate de ofițerul R. Pîrlogeanu ; acestea primiseră misiunea să apere anumite raioane, interzicînd pătrunderea „inamicului“ de-a lungul comunicației. Analizînd situația și în special terenul, ofițerul Avram a constatat că compartimentul de teren prin care trece comunicația cu toate strangulările existente, oferea, totuși, condiții mai bune decît alte compartimente, pentru desfășurarea unor acțiuni ofensive cu sprijinul tancurilor și al artileriei. Aceasta reprezenta, desigur, tentație pentru executarea unei lovituri frontale, în lungul comunicației. Tentația era însă numai de moment. Comandantul la care ne referim a apreciat, pe bună dreptate, că adversarul său, deși apără un front mai mare, totuși își va grupa majoritatea forțelor pentru bararea comunicației, realizând astfel un raport de forțe care să-i permită să se opună cu succes ofensivei. Trebuia găsită altă soluție și aceasta consta în manevră. Dar ce cerințe se pun manevrei în munți? Se poate spune că manevra, în lupta ofensivă, urmărește două scopuri : nimicirea succesivă a anumitor grupări de trupe și, termitent, la nimicirea inamicului și deschiderea comunicațiilor. Prin prisma acestor considerente, să vedem cum a organizat ofițerul Avram deschiderea trecătorii menționate, de fapt punctul nodal al întregii acțiuni ofensive, în fața trecătorii, subunitățile din apărare zăvoriseră cu strășnicie pătrunderea pe comunicație. Dar, spre nord terenul oferea o mică posibilitate de manevră în flancul punctului de sprijin din dreapta comunicației. La , flancul sting însă, posibilitățile de manevră erau mai mari. Două drumuri de munte, înguste și anevoioase, ocoleau înălțimile care străjuiau trecătoarea, conducînd adtine către spatele dispozitivului trupelor de pe trecătoare. Aceste posibilități au fost judicios folosite, iar manevra a căpătat următorul aspect : Cu o parte din forțe s-a atacat frontal în lungul comunicației , concomitent s-a executat, în scurt, și o lovitură în flancul drept al apărătorului (acolo unde terenul permitea acest lucru) pentru a-i slăbi cît mai mult rezistența. Datorită particularităților terenului, a raportului de forțe realizat, a modului în care era organizată apărarea, atacatorul nu putea însă să realizeze scopuri decisive prin aceste acțiuni. Cel mult o împingere a dispozitivului adversarului. Ofițerul Avram era conștient de acest lucru. De aceea a trimis două detașamente de întoarcere pe drumeagurile grele de munte amintite, cu misiunea ca, odată ajunse pe comunicația principală, să lovească din spate subunitățile care apărau tre fi Pentru ca tehnica să funcționeze perfect (Urmare din pag. 1) (mai ales prin metoda autoscoaterii), pe timpul trecerii cursurilor de apă prin vad și pe gheață, pentru prevenirea opririi forțate datorită manevrării incorecte a mecanismelor și dispozitivelor de comandă sau observării neatente a aparatelor de bord, a terenului. Specific activității șoferilor, s-a insistat pe instruirea lor în vederea corecte a cunoștințelor de aplicării ordin tehnic în împrejurări cum sînt conducerea mașinilor în pante și contrapante, folosirea reductorului și a dispozitivului de blocare a sateliților, a frînei în condiții de derapaj, a mijloacelor pentru mărirea capacității de trecere. Totodată li s-au explicat în detaliu particularitățile care decurg și măsurile ce se impun ca urmare a scăderii capacității de progresiune a autovehiculelor în condiții de iarnă. Activitățile cu caracter practic dau cele mai bune rezultate. Mă refer, spre exemplu, la prezentarea demonstrativă a remorcării tancului, a montării lotului de ermetizare, a modului de pornire a motoarelor pe timp de iarnă etc. O parte din aceste activități s-au desfășurat in continuarea unor instructaje sau expuneri, despre pregătirea tehnică a personalului pentru aplicații, prevenirea avariilor prin îngheț și șoc hidraulic la tancuri, pe timpul forțării cursurilor de apă ș.a. Cu sprijinul organizațiilor de partid, al comuniștilor am reușit să antrenăm comandanți de subunități, mecanici conductori și șoferi, specialiști de la atelier și din subunități, la un dialog mai viu în cadrul unor consfătuiri privind particularitățile exploatării și conducerii mașinilor în aplicații pe timp de iarnă, prevenirea accidentelor de circulație. Adesea, exercițiile de conducere sau verificările mașinilor în rulaj, zilele de întreținere și verificare tehnică, se încheie cu scurte analize și utile schimburi de păreri privind caracteristicile itinerarelor alese, respectarea vitezelor de deplasare, evitarea suprasolicitărilor motoarelor, a organelor transmisiei și a celorlalte sisteme, sau alte probleme legate de organizarea muncii la atelier, la punctul de întreținere tehnică. De cele mai multe ori se ține seama de învățămintele anterioare, de experiența unor aplicații executate. Cred, de altfel, așa cum s-a subliniat și în unele adunări pentru dări de seamă ale organizațiilor de partid, că acumulările, cunoștințele noi, metodele mai bune de muncă — inclusiv în domeniul pregătirii tehnicii de tancuri și auto pentru aplicații — sînt lucruri ce nu se pot înfăptui decît pe temeiul confruntării manente cu valori anterioare, pereu realitatea, cu sarcinile noi ce stau în fața unității, Start pe aerodromuri au încă din primele zile ale noului de instrucție, aviatorii sînt preocupați de folosirea judicioasă a vremii favorabile zborului. Startul a fost dat în ordine, încă de săptămîna trecută, de către unitățile în care își desfășoară activitatea ofițerii Nicolae Motoroiu, Nicolae Făgădaru și Dumitru Puiu. In primele două unități s-a executat zbor în condiții meteorologice grele — cealaltă unitate zburînd în „normale“. Este semnificativă prezența la start a acestor unități atît prin faptul că și anul trecut au obținut bune rezultate în îndeplinirea planului pregătirii de luptă în zbor, cit și prin grija pe care o manifestă ca activitatea de aerodrom să fie, din primele zie ale anului, chibzuit planificată și organizată iar zborurile să poarte, ca și pînă acum, amprenta unei calități ridicate. (I.C.). CĂUTĂRI. Corespondentul nostru, căpitanul Gheorghe Cioban, ne informează despre realizările cadrelor didactice din catedra de transmisiuni a unei școli de ofițeri de rezervă. Printre acestea, o subliniere deosebită merită mașina pentru examinarea și aprecierea cunoștințelor elevilor, catedra epidiascop precum și filmele didactice de specialitate REALIZĂRI la a căror realizare o contribuție deosebită a adus-o locotenent-colonelul N. Munteanu. Colectivul ofițerilor acestei catedre, printre care se remarcă în mod deosebit locotenent-coloneii Ilie Nițu și C. Iopiță, se preocupă în prezent de folosirea în procesul de învățămînt a televiziunii în circuit. • INFORMAȚII • CONSEMNĂRI • INFORMAȚII • COMTUL ORCHESTREI SEMILIMCL A C. C. A. Duminică seara, in sala de marmură a avut loc un concert prezentat de orchestra semisimfonică a Casei centrale a armatei. Orchestra, formată din 42 de membri, a interpretat lucrări cunoscute din repertoriul clasic precum și creații românești în primă audiție, în prima parte a concertului, publicul a ascultat lucrări de Chopin, Verdi, Bach. Partea a doua a programului a cuprins „Dans țărănesc“ de C. Dumitrescu, ..Rapsodia Română nr. 3“ și ,,Ce-ți doresc eu ție“ pe versuri de M. Eminescu, aparținând lui Voronca Covalschi — ;folindouă în primă audiție, „Vai bădiță“ de T. Brediceanu și „Tinerețe“ —concertino pentru vioară și orchestră, de Cucu Bănățeanu. Soliști au fost Doina și Rodica Duță, Gabriela Titiliuc, Luminița Uceanu, Adrian Buliga, Victor Axinte. Și-a dat concursul solista Ana Andrei de la Opera Română. La pian a acompaniat prof. Elena Marinescu, iar prezentarea concertului a făcut-o Lucia Ștefănescu. Conducerea muzicală a aparținut compozitorului Ion Cucu- Bănățeanu. Concertul s-a bucurat de succes (M. D.) vînt" „Un container luat de. în legătură cu articolul „Un container luat de... vînt“, apărut în numărul 48 (1990) din c decembrie 1969 al ziarului „Apărarea patriei“, colonelul Traian Dafinescu ne comunică următoarele : „Problemele ridicate în articol sînt de natură să stimuleze activitatea ce se desfășoară, în cadrul comandamentului nostru, pentru definitivarea și omologarea prototipului de container necesar parașutării unor categorii de materiale... In scopul îmbunătățirii prototipului de container realizat vom avea în vedere continuarea experimentărilor pentru ca acesta să poată fi lansat la viteze și altitudini mai mari, pe terenuri variate ca formă și tărie și în condițiuni meteorologice diferite. De asemenea, vom intensifica colaborarea cu specialiștii în probleme de aeronautică din cadrul altor comandamente, în scopul realizării unui container care să satisfacă nevoile de parașutare a diferitelor categorii de materiale și a finaliza această acțiune pînă la sfîrșitul anului 1970, așa cum este prevăzut în plan“. Discipli deplasăie este hotăritoare (Urmare din pag. Jne tactică desfășurată în una din iernile trecute. Trupele din ofensivă se îndreptau spre un curs de apă care trebuia forțat din mișcare. Zăpada abundentă căzută în raionul acțiunilor canalizase subunitățile pe itinerare ce se întretăiau într-un sat imposibil de ocolit. Urmau să treacă pe acolo subunități de toate armele, organice și de întărire, aparținînd diferitelor elemente de dispozitiv.In plus, ca un neajuns din partea conducerii aplicației, nu se încheiase încă scurgerea subunităților care trebuiau să joace rolul adversarului pe aliniamentele din adîncime și la forțarea cursului de apă). In momentul apariției primelor elemente ale detașamentului înaintat, un podeț situat aproape de ieșirea din sat a cedat, tancul care tocmai trecea peste el derapînd în rîpă. Pînă să fie scos tancul și amenajată trecerea, în sat și pe o mare lungime a drumurilor spre sat s-a produs o aglomerare cu totul nepermisă. Coloanele s-au strîns spre cap, pe alocuri s-au dublat, ajungîndu-se ca pe unele porțiuni să nu se mai poată circula cu nici un vehicul, în nici un sens. , In spațiul unde s-a produs aglomerarea, spațiu nevralgic care ar fi trebuit să fie din timp în atenția statului major — nu a apărut timp îndelungat nici un ofițer cu autoritatea necesară care să asigure ordinea, să oprească din vreme în locuri acoperite coloanele care se îndreptau spre sat. La aceasta s-a adăugat lipsa de disciplină din subunitățile care se deplasau pe autovehicule fără respectarea distanței de minimum 25 de m între mașini și care nu asigurau distanța minimă de 25 m nici pe timpul opririlor. Ca urmare a neîndeplinirii unor importante prevederi regulamentare, redeschiderea circulației la ieșirea din sat s-a făcut abia după o oră. Dar descongestionarea comunicațiilor din zonă s-a realizat după trei ore, trupe numeroase fiind astfel expuse unor eventuale lovituri date de adversar. Episodul relatat îndeamnă, la reflecții și prevederi pe linia asigurării fluidității mișcării în aplicații, asigurarea securității deplasării pe poduri (a căror capacitate de suport trebuie mărită dacă e nevoie), organizării cu toată seriozitatea a serviciului de comenduire și îndrumarea circulației, luării tuturor celorlalte măsuri de competența unităților. Totodată relevă obligația trupelor de a respecta întotdeauna cu strictețe ordinea în coloană, viteza de deplasare și distanțele. Autovehiculele trebuie să se deplaseze numai pe partea dreaptă a drumului, lăsînd liberă partea stingă pentru circulația în sens invers și pentru depășire. Este de reținut și prevederea regulamentară care spune că pentru accelerarea depășirii, evitarea aglomerărilor de trupe și preîntâmpinarea ciocnirii autovehiculelor, coloana depășită se oprește pe partea dreaptă a drumului. Această prevedere are o însemnătate deosebită în condițiile iernii cu zăpadă (care ascunde denivelările) și cu polei (care favorizează derapările). Controlul circulației MM ne infuruieaza UN ȘOFER...,CAM INDISCIPLINAT“. In ziua de 7 ianuarie a.e.s autoturismul condus de fruntașul Oprea Gălățeanu circula pe una din arterele Capitalei. La un moment dat a zărit pe trotuar un grup de fete. Ce-ar fi să mă „distrez“ puțin, și-a spus el. Și cu ai clipi a îndreptat mașina, cu viteză, spre o băltoacă. Indignat, un ofițer superior, martor la cele întîmplate, l-a identificat pe șofer și l-a predat organelor controlului circulației M.F.A. care l-au reținut. Menționăm faptul că în fața acestor organe fruntașul a avut o atitudine necuviincioasă. A doua zi, un lucrător al organului de control al circulației a avut o discuție telefonică despre cele întîmplate cu locotenent-colonelul D. Miron, comandantul șoferului în cauză. Redăm mai jos partea din dialog care aparține comandantului (punctele de suspensie reprezentînd intervențiile Interlocutorului său). „Eu o sa cercetez și o sa-l pedepsesc. Momentan nu m-am hotărit.. Sunt informat că soldatul nu putea să treacă prin altă parte (deci numai prin băltoacă ! — n.r.) ...Eu știu că este cam indisciplinat... Cine a reținut mașina nu a avut dreptate. Era în misiune... Nu știți cum sunt șoferii ăștia?!... Nu-l pot schimba de pe mașină că nu am posibilitatea de a-l înlocui,dar sînt de acord să-l pedepsesc.. " N. R. Este de neînțeles poziția oscilantă a comandantului. Faptele sunt certe, constatate de un ofițer superior care se afla la fața jocului atunci cînd șoferul a comis contravenția. (Organele în drept au consemnat aceasta în foaia de parcurs a mașinii). Normele legale în vigoare menționează că atunci cînd pe drumurile publice există apă sau noroi, șoferul este obligat să conducă la așa fel autovehiculul încît să nu stropească pietonii, clădirile și celelalte autovehicule. (Vezi Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328, 1966, art. 45, punctul 20). Suntem surprinși și de reproșul care s-a făcut celor în drept pentru faptul că au reținut șoferul și mașina, aducindu-se ca argument că militarul se afla in misiune. Se pune fireasca Întrebare : de cînd șoferii care Îndeplinesc misiuni sint scutiți de a mai respecta legea, de a avea comportare disciplinată, demnă, civilizată ? Se recunoaște că fruntașul Gălățeanu este „cam indisciplinat“ Suntem convinși de acest lucru. Cu cîteva zile înainte de a săvîrși abaterea la care ne referim, a fost surprins, de organele de control, circulînd fără rost prin oraș (02.01.1970). Se știe că este indisciplinat, dar se mai știe foarte bine de către comandant că șoferul lucrează intr-un sector unde îndeplinește o misiune de răspundere, care presupune un înalt grad de conștiință, seriozitate, vigilență sporită. Este de neînțeles, atunci, afirmația categorică a comandantului : „Nu-l pot schimba de pe mașină că nu am posibilitatea de a-l înlocui...“. Oare nu-și asumă un risc prea mare ? Am dori să cunoaștem și părerea eșalonului superior in această privință. RĂSPUNSURI SEMNALELE ZIARULUI „Un loc de analiză profundă — enunțarea activităților și a lipsurilor" Conținutul articolului intitulat „In loc de analiză profundă — enunțarea activităților și a lipsurilor“, apărut în „Apărarea patriei“ nr. 44 din 05.11.1969, a fost prelucrat cu membrii comitetului de partid și ai birourilor organizațiilor de bază din unitate, se arată într-o scrisoare semnată de locotenent-colonelul Dumitru Contanu. Am mai mult celelalte birouri ajutat ale organizațiilor de bază in întocmirea dărilor de seamă, în consultarea și atragerea unui larg colectiv de comuniști. Membrii comitetului de partid au fost repartizați pe organizații de bază pentru a acorda un sprijin mai substanțial. Consider că era bine dacă autorul articolului și-ar fi expus, în cadrul adunării generale, măcar în parte, concluziile pe care le-a desprins. Acest lucru ar fi ajutat mai operativ organizația de partid. N.R. Redacția nu socotește că este o obligație a ziaristului să ia cuvîntul în adunările de partid la care participă sau la alte activități consacrate dezbaterii anumitor probleme. AMUNȚ Ministerul Forțelor Armate organizează în perioada 20—22 ianuarie 1970 un concurs pentru acordarea gradului de sergent-major de muzică, la care pot participa militari în termen din ciclul 1 și 2 de instrucție, absolvenți ai școlii generale de 7—8 ani, care știu să cînte pe note la un instrument de fanfară și au o pregătire teoretic-muzicală corespunzătoare. Concursul va consta din : — controlul medical ; — teoria muzicii și solfegiu — interpretarea, cu instrumentul de fanfară, a unei piese muzicale studiată de candidat și a unei piese la prima vedere, dată de comisie. Cei interesați se vor adresa șefilor de muzică sau îndrumătorilor artistici din unități care au primit instrucțiuni de selecționare. INFORMAȚII • CONSEMNĂRI Nr. 2 (5996) SRISÏS! S-a cam scumpit mobilierul Prin nota telefonică nr. 3574 din 25.12.69, transmisă de maiorul Radu Stan, ofițer din secția cazare a unui comandament, o unitate militară era înștiințată să ia de urgență măsuri pentru a ridica de la o cooperativă din altă localitate mobilierul destinat amenajării camerei tradițiilor de luptă. Zis și făcut. Cînd e vorba de urgențe, te gîndești totdeauna la timp cîștigat, la economii și la cite altele asemenea. La 5 ianuarie 1970 a venit și aprobarea pentru deplasarea mașinii necesare transportului mobilei. Chiar a doua zi, instalat in cabina autocamionului A—9780, plutonierul-major Lazăr Bouar a luat drumul comandamentului, acolo a predat actul de primire emis de unitate, s-a înarmat cu delegația nr. 3280 din 6 ianuarie 1970 și a plecat spre cooperativă. Acolo lucrurile au mers și mai repede : i s-a spus că mobilierul nu e gata, că maiorul Stan știe bine treaba asta, și... să mai aștepte vreo zece zile fiindcă se lucrează la lemnărie iar sticlăria... trebuie să sosească din altă parte. Cu aprobarea comandantului unității subofițerul a făcut calea întoarsă, s-a abătut din nou pe la comandament (maiorul Stan s-a mirat foarte mult cum de se face că mobilierul nu este gata), apoi s-a înapoiat in cazarmă, unde șoferul a predat foaia de parcurs nr. 0—854066 în care erau înscriși 517 (cinci sute șaptesprezece) km. aruncați în vînt. Sigur că, acum, mobilierul va costa ceva mai mult. Dar tot atît de sigur se va găsi cine să plătească diferența ! (REP.) Măsură aspră, dar merita ta Se spune că există aspecte ale vieții personale în care nu este bine să te amesteci. Atunci insă cînd, sub pretextul independenței în viața particulară, un ofițer își neglijează îndatoririle de soț și de părinte, cînd din cauza lipsei sale de înfrînare își abandonează familia și întreține vreme îndelungată relații extraconjugale din care apare un copil, poți oare rămîne indiferent ? Maiorul N. Gr. — despre el este vorba — a comis 0 abatere gravă. Stat și te miri. Ani îndelungați el a fost instructor și educator în diferite instituții militare de învățămînt. Ce convingeri morale poate sădi un asemenea om in inimile subordonaților ? Excluderea sa din Academia militară, ale cărei cursuri le urma ca elev în anul II, este o aspră dar meritată măsură, pentru care nu vom spune niciodată „la loc comanda“. (D. D.) Cuvint... insa nu de onoare In luna martie 1969, plutonierul-major Sebastian Gureșu, avînd de rezolvat chestiuni familiale urgente și lipsindu-i suma de bani necesară, a dat fuga la un cunoscut (fost subordonat de-al său) să-l împrumute. Acesta, om de inimă, l-a înțeles și, pentru că nu dispunea de 2 500 lei cut i se cerea, a apelat și el la o soră și un vecin. Astfel, a completat suma, a numărat in palma Subofițerului, care era in al șaptelea cer, 25 de sute și a rămas în așteptarea — așa cum s-au înțeles — restituirii banilor cît mai urgent. Numai că, timp de aproape zece luni, plutonierulmajor Gureșt a uitat că-i datornic chiar dacă a fost „deranjat" de cunoscutul său care, în fiecare lună, îi bătea la ușă. Despre cuvîntul dat, despre onoarea și demnitatea ce trebuie să-l caracterizeze i-au amintit cadrele unității din care face parte într-o adunare convocată în acest scop. (M.M.) I TREMUR CA 0 VARGA Sînt la un curs sanitar, împreuna cu alți ostași, toți bucuroși că ni s-a creat șansa să învățăm ce va săzică grija față de sănătatea omului, învățăm bunăoară tainele profilaxiei. „Profilaxia este totalitatea măsurilor medico-sanitare pentru prevenirea îmbolnăvirii..." dar cite nu învățăm noi aici la curs. Și toate, pe viu ! Zeci de metode pedagogice vin să înlesnească perfecționarea pregătirii noastre, simțim zi de zi cum se amplifică orizontul nostru sanitar. Zeci de metode, care de care mai științifice... dar cea mai eficace, cea mai agreată de noi este metoda intuitivă— demonstrativă. Să mă explic. Pentru a cunoaște în profunzime simptomele îmbolnăvirii prin răcire, facem experiențe edificatoare. Sîntem în plină iarnă, ninge, viscolește, jeruiește, dar unui număr de cursanți nu li s-a trimis de la unitate echipamentul de iarnă. Pun falsa modestie la o parte și vă informez, stimați cititori, că printre aceștia sînt și eu. Sînt mîndră, da, că am devenit subiectul unor asemenea frumoase experiențe pedagogicoștiințifice ! Tremurăm de frig, toată ziulica, în hainele noastre de doc, fără mantăi, apoi ne analizăm reciproc gradul de guturai și ajungem la concluzii deosebit de interesante. Vasăzi că răceala vine de la frig , frigul afectează organismul omului în cazul cînd lipsește echipamentul de protecție contra gerului; gerul, în anumite condiții, este dăunător, deci profilaxia presupune și măsura medico-sanitară de a-l îmbrăca bine pe ostaș... ș.a.m.d. Observați cum practica conduce spre generalizări teoretetice de mare însemnătate pentru un sanitar, pentru medicină ? Insă noi, cei care am iernat în decembrie în haine de doc sau fără mantăi (Frt. Șt. Bogdan, sold. Gut Teodor, sold. Ion Cîrjenie și alții), avem și o... să-i zic nemulțumire. De ce, adică tovarăși, metoda intuitivă-demonstrativă să nu se extindă și asupra altor aspecte ale pregătirii noastre sanitare ? De ce să ne oprim aici ? De pildă, ce frumos ar fi să ni se înlesnească provocarea unor degeraturi la degetul mic de la piciorul stîng, sau să fim puși în situația de a contracta o diaree cronică, sau o gripă „siderală". Dar alte posibilități neexploatate nu sînt ! Tovarășul plutonier Gh. Brînzei (și nu numai dînsul) care ne-a ajutat atît de amabil să beneficiem de învățătură pe bază de intuiție-demonstrație — sistem echipament de vara — n-ar putea interveni să ni se asigure și alte condiții asemănătoare? Știm, acolo, în unitate, dumnealui este foarte ocupat, totuși, dacă are de-acum experiență în ale grijii față de noi, de ce să n-o fructifice ? Semnez tremurînd ca o targa, cu atît mai mult cu cît nu mî se dă căciulă, cică eu trebuie să rămîn : URZICUȚA CU BONETA Pt. conf. colonel L TARCO P.S. în calitate de... „Pt. conf." adaug că și alte sesizări primite la redacție despre ostași detașați, delegați în diferite misiuni și uitați de către unitatea „de baștină" ar putea să inspire pe Urzicuța cu bonetă pentru însemnările ei săptămînale. Oare aceste cazuri n-ar trebui să inspire și pe unele persoane... cu caschetă în luarea unor măsuri ? L. T. cu bonetă