Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 26-52)
1970-09-16 / nr. 37
Pag. 2 _______________________________________________________________________________APĂRAREA_________________________________ ______________ SHARE SPRE NEVOILE PRACTICII Pentru cadrele școlii noastre, ca de altfel pentru cadrele din toate instituțiile militare de învățămînt, începerea unui nou an de activitate didactică constituie un prilej de concentrare a eforturilor asupra problemelor care nu și-au găsit încă deplina rezolvare. Din pregătirile desfășurate pe planuri multiple, în care sînt angrenate totalitatea compartimentelor școlii, ne oprim asupra celor începute, de fapt, cu cîteva luni în urmă, concretizate în elaborarea cu o grijă deosebită a programelor școlare: îmbunătățirea conținutului programelor constituie pentru noi o sarcină permanentă. In acest an însă, cerința pregătirii elevilor într-o legătură mai strînsă cu practica din unități a fost exprimată cu o acuitate deosebită. Ca urmare, au fost întreprinse măsuri concrete de a degresa conținutul programelor de lecțiile și ședințele al căror conținut nu aducea o contribuție substanțială la formarea viitoarelor cadre. Pe lîngă discutarea acestei probleme în cadrul adunărilor organizațiilor de bază de partid de la catedre, un accent special s-a pus pe consultarea largă a cadrelor cu munci de răspundere din unitățile de instrucție. S-a procedat apoi la alcătuirea așa-numitelor inventare de cunoștințe și deprinderi pe ani de învățămînt. Stabilirea conținutului lecțiilor și ședințelor practice precum și repartiția orelor pe forme de învățămînt a urmărit realizarea scopurilor propuse. Fără a se neglija pregătirea teoretică, s-a dat o atenție mai mare laturii practic-aplicative a învățămîntului din școală. . 4 " A sporit, diferențiat pe arme și pe categorii de pregătire, ponderea activităților didactice ce se vor desfășura în teren. Experiența acumulată în anii trecuți a fost utilizată cu mai mult curaj. La o analiză atentă, s-a văzut că se poate renunța la o serie de elemente teoretice fără a dăuna cu nimic temeinicei pregătiri a elevilor. Modificări serioase au fost operate în programe la instrucția tactică, la instrucția focului, la metodica generală etc. îndeosebi la aceasta din urmă s-a realizat o repartiție mai logică, pe’ani de învățămînt, a orelor pentru însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor. A fost lichidată inadvertența ce consta în predarea metodicii de specialitate in anul întîi, iar a metodicii generale în anul doi. Pe viitor, se va proceda invers, dîndu-se astfel curs principiului studiat, de altfel chiar la metodică, de a se proceda treptat, de la simplu la complex, de la ușor la greu. Intr-o nouă concepție se prevede să se execute ședințele de instrucție a focului. Acestea vor fi organizate pe durata întregului an de învățămint spre a contribui la menținerea și perfecționarea deprinderilor de trăgător. îmbunătățirea programelor școlare se referă și la alte aspecte. La catedra de artilerie, de exemplu, au fost introduse, pe baza experimentării cu succes în anii anteriori, forme noi de predare și însușire a cunoștințelor. Au fost fixate lecțiile-discuții, seminariile pe bază de referate etc., s-a introdus pe o scară largă problematizarea la tactica artileriei, la trageri și la cercetare. Catedra de geniu a modificat etapa în care se preda disciplina „rezistența materialelor“. Aceasta va fi predată în anul I și II și nu în anul III ca pînă acum, cînd nu-și aducea întreaga contribuție la însușirea de către elevi a altor disciplinei care se sprijină pe cunoștințele respective. La multe categorii de pregătire s-a realizat un raport mai just în favoarea ședințelor de noapte. Elemente noi au apărut de asemenea prin reașezarea timpului afectat unor teme importante cum sînt : utilizarea mijloacelor improvizate de ducere a luptei, acțiunea vînătorilor de tancuri, lupta în raioanele fortificate etc. Atenția cu totul deosebită acordată de cadrele școlii perfecționării programelor școlare arată preocuparea acestora de a crea o bună bază de plecare pentru eforturile de pe celelalte direcții ale modernizării procesului instructiv-educativ. Maior V. NEGHINĂ Școala militară de ofițeri activi „N. Bălcescu” PATRIEI DIRECȚII DE EFORT ÎNAINTEA ÎNCEPERII NOULUI AN r DE ÎNVĂȚĂMÎNT ÎN ȘCOLILE MILITARE ORIENTAREA PROGRAMELOR Două misiuni cu elemente comune (Urmare din pag. I)trunderea către ele a cercetării terestre a inamicului. Din toate acestea rezultă că siguranța de marș nu se rupe de forțele principale și, ceea ce interesează cel mai mult în cazul pe care-l analizăm, nu ocolește elementele de cercetare, de siguranță etc. ale inamicului, ci le nimicește din mișcare sau, cînd nu e posibil aceasta, le fixează de front prin acțiuni active și hotărîte. Siguranța angajează direct forțele inamicului și asigură o asemenea evoluție a luptei vicit să pună pe adversar în condiții cu mai dezavantajoase, iar trupele proprii nu poziții cit mai favorabile pentru darea unor lovituri decisive forțelor principale ale inamicului. Acțiunile detașamentului înaintat se disting tocmai prin faptul că acesta se rupe (dacă putem spune așa) de forțele principale. El este trimis — și pentru aceasta execută deplasarea cu viteză maximă admisă de starea drumului — pentru devansarea inamicului în cucerirea unui aliniament (obiectiv) favorabil și menținerea acestuia pînă la sosirea forțelor principale. Misiunea lui este deci în esență să ajungă la timp intr-un anumit loc și, fără a se lăsa antrenat în acțiuni care-l pot întîrzia, să fie primul care pune piciorul pe aliniamentul (obiectivul) indicat sau, dacă inamicul l-a devansat, să cucerească obiectivul prin luptă din mișcare. Caracterul de pronunțată independență a acțiunilor detașamentului înaintat este evident. Astfel privind lucrurile,, considerăm că hotărîrea comandantului companiei „A“ de a nimici subunitatea „B“ a fost întemeiată. I se poate imputa doar faptul că nu a dat suficientă atenție cercetării „inamicului“. De aceea, nu a putut să ia oportun pentru adaptarea manevrei măsuri la condițiile create, astfel nicit compania să nu lovească frontal pe adversar ci în flanc și spate, așa cum a hotărît inițial. n această lună, pe care unii o cred poate de relaxare, în școală se desfășoară o activitate trepidantă ce acaparează cu multiplele sale probleme cadrele din toate compartimentele. Cum succesele viitoare se întemeiază și pe realizările, pe învățămintele trecutului, ne-am creat un anumit timp pentru a reflecta asupra concluziilor desprinse din analiza anului de învâțămînt abia încheiat. Din raportul prezentat de colonelul I. Chirilă în plenara comitetului de partid și din discuțiile ce au urmat a reieșit că principala rezervă de care dispunem în vederea creșterii continue a eficienței muncii de formare a personalității elevilor noștri, viitori maiștri militari și subofițeri, constă în lărgirea competenți comandanților de subunități și totodată in mărirea răspunderii lor pentru educarea subordonaților. In cadrul convocării comandanților de subunități, un loc special îl ocupă problemele muncii educative cu fiecare om luat în parte și cu subunitatea în ansamblu. Se pune un accent sporit pe cunoașterea caracteristici- CU COMANDANȚII • DE SUBUNITĂțI lor psihice ale elevilor școlii noastre, pe metodele cele mai eficiente de a-i influența în sensul dorit. In anii trecuți noi aplicam unele procedee de muncă cu oamenii care se potriveau mai curînd școlilor de ofițeri. Experiența ne-a arătat că preluarea acestor metode nu dă automat rezultate bune, deoarece în cazul nostru diferă destul de mult materialul uman, durata școlarizării, scopurile concrete ce se urmăresc. Nu putem afirma că am rezolvat in toate detaliile metodologia muncii educative în condițiile din școală, dar există căutări fructuoase pe care ne străduim să le ducem la bun sfârșit cu ajutorul întregului corp de cadre. Cîteva ședințe din cadrul convocării au drept țel să uniformizeze o serie de amănunte privind serviciul de zi în subunități și ordinea interioară. Deși precizate de regulamente, asemenea detalii ajung cu timpul să fie aplicate cu mici „particularități“ de la o subunitate la alta, ceea ce, evident, nu este permis nici la trupe, dar cu atît mai puțin într-o școală militară. Desfășurarea muncii educative cu elevii ar fi lipsită de eficiență dacă șefii nemijlociți ai acestora n-ar fi în măsură să se sprijine pe forța organizațiilor de partid și de tineret. Ca urmare, s-a prevăzut ținerea unor expuneri și a unor activități practice prin intermediul cărora urmărim să lichidăm anumite neajunsuri constatate în trecut pe această linie. Atragerea la pregătirea și desfășurarea convocării a celor mai bune forțe din școală, precum și participarea ofițerilor din cabinetul metodic asigură activităților planificate un temeinic suport științific menit să convingă pe participanți de necesitatea și utilitatea lor. Locotenent-colonel F. FLOREA Baza materială, la înălțimea cerințelor In Școala militară de ofițeri de tancuri și auto „Mihai Viteazul“ se muncește intens în această etapă pentru ca, paralel cu perfecționarea pregătirii metodice și de specialitate a cadrelor in vederea începerii noului an de învățămînt, să se realizeze la vreme și ultimele „retușuri“ la baza materială, însuflețiți de sarcina trasată de Comandantul suprem — obținerea calificativului bine și pentru îndeplinirea ei depunem eforturi susținute și în vederea perfecționării bazei materiale, pentru a fi corespunzătoare nivelului înalt de tehnicitate al învățămîntului din școală. La catedra de instrucție tactică, prin eforturile locotenentcolonelului Gh. Doană, maistrului militar C. Chițoiu și ale salariaților civili Gh. Niță și I. Constantinescu, odată cu începerea noului an se va folosi din plin poligonul pentru formarea deprinderilor de conducere a acțiunilor de luptă ale plutonului de tancuri. Experimentarea poligonului timp de cîteva luni a permis tragerea unor concluzii privind metodica optimă a ședințelor de această categorie. Lectorii aceleiași catedre au dus la bun sfîrșit sarcina întocmirii manualului de tactică pentru elevi. In prezent, caută soluții pentru a-l multiplica intr-un număr de exemplare corespunzător. Pe linia sporirii eficienței învățămîntului se înscriu și preocupările, legate de amenajarea sălilor cu instalațiile necesare extinderii folosirii mijloacelor audio-vizuale intrate recent în înzestrare. Incadrîndu-se în avîntul general, lectorii și tehnic de la catedra personalul de instrucție a focului vor termina la timp poligonul redus destinat învățării tragerii cu armamentul de pe tancuri. Urmărind cu atenție valorificarea oricăror posibilități pentru reducerea timpului de instruire, sînt în curs de încheiere lucrările de mărire a capacității de lucru în poligonul de tragere. Printre realizările cu un vădit caracter de noutate menționăm trenajorul construit de colectivul de lectori de la catedra tehnică de tancuri. Instalația permite formarea deprinderilor de manevrare a tunului de pe tanc cu un consum redus de motoare. Catedra mai dispune de simulatoare pentru învățarea operațiunilor de pornire a mașinilor de luptă După o muncă îndîrjită a fost pusă la punct sala de circulație de la catedra tehnică de auto și tractoare. Mijloacele din această sală permit elevilor să-și formeze în timp scurt deprinderi corespunzătoare în conducerea autovehiculelor și în respectarea regulilor de circulație, în școală există o preocupare vie și pentru asigurarea bazei materiale necesară pregătirii fizice a elevilor. Cîștigarea cupei „Apărarea patriei“ pentru cea mai bună bază sportivă din școlile militare este un fapt cu care ne mîndrim, dar știm că noile cerințe impun ridicarea pe o treaptă superioară a acestei categorii de pregătire. Or, fără continua modernizare a bazei materiale atingerea scopului propus nu este posibilă. Datorită muncii depuse de personalul din toate compartimentele școlii, la înapoiere din concediu, elevii noștri vor găsi condiții și mai bune pentru a se instrui, pentru a obține rezultate superioare față de cele din anii trecuți. Maior P. VULPOIU La malul apei , tancurile au ajuns, au trecut și continuă îndeplinirea misiunii-Foto. M. POLOGEANU Dacă tot ieșim in teren (Urinare din pag. 1) S-ar fi gîndit oare la asemenea lucruri subordonații maiorului Dumitru Cristea cînd li s-a încredințat misiunea să facă siguranța unui punct de trecere pe timpul forțării ? Focul artileriei fusese mutat pe un aliniament ceva mai departe de malul apărat de „inamic“. Primele subunități care urmau să nimicească rezistențele rămase în lucrările genistice ascunse în vegetația abundentă de pe malul opus se pregăteau să treacă dincolo, însoțite de pionierii destinați amenajării rampelor de ieșire pentru autovehicule. Soldații și gradații din subunitatea comandată de sergentul-major Gh. Vuică, în loc să treacă la îndeplinirea misiunii primite, se plimbau pe plaja descoperită de la un transportor la altul, discutînd, comentînd și, în general, delectîndu-se cu spectaculozitatea forțării, în timp ce puternicele mitraliere de pe mașinile lor de luptă nu erau nici măcar pregătite pentru tragere. In aceeași zi, de partea cealaltă a rîului, la marginea terasei înalte care domina sectorul de forțare, se puteau vedea cîteva tunuri antitanc cu țevile îndreptate visător spre cer, cu învelitorile țevilor nescoase și cu servanții stînd liniștiți la taclale pe fălcele. Pe sub „nasul“ tunurilor treceau în număr mare tancurile ofensivei care forțaseră rîul. Nici unul dintre tunari nu schița cel mai mic gest care ar fi amintit cit de cit de executarea tragerii asupra tancurilor. Comandantul lor, sergentul-major I. Breahnă, ședea la fel de liniștit prin apropiere. La întrebările noastre nu s-a răspuns că fiind doar zi de repetiție subunitatea a luat din tabără numai tunurile, fără aparate de ochire. Stranie concepție despre folosirea timpului de instruire ! Nu-i oare repetiție fiecare zi de instrucție ? Am regretat că nu am putut discuta atunci cu comandantul batalionului despre trăirea situațiilor tactice și despre folosirea fiecărui minut pentru perfecționarea deprinderilor practice ale militarilor. Este o problemă la care nici acum ,nu-i târziu să se reflecteze. Desigur, s-ar putea argumenta că la aplicație eșaloanele superioare urmăreau probleme de nivel mai înalt și nu interesa în primul rând ce făcea soldatul sau caporalul cutare. In ce ne privește, considerăm că, indiferent ce scopuri urmăresc comandanții sau statele majore, situația tactică trebuie trăită din plin, fără nici o excepție, de la primul la ultimul militar angrenat în desfășurarea activității. De acest lucru este necesar să se preocupe comandanții de subunități care răspund nemijlocit de instruirea oamenilor. Putem lăsa să explodeze în vînt calupuri de trotil și petarde, putem lăsa să treacă tancurile adversarului prin fața tunurilor fără să punem subordonații să trăiască din plin situația creată ? Comandantul unei baterii de artilerie, voind să scurteze timpul de schimbare a poziției de tragere, n-a folosit drumul, ce-i drept mai puțin practicabil dar ferit de vederile inamicului, ci un drum asfaltat care era foarte bine observat de adversar. Voia să „scoată“ un timp cît mai scurt. L-a scos, mai ales că prin apropiere nu era nici un arbitru și nici un ofițer din conducerea aplicației. Uneori asemenea scene se petrec și în prezența arbitrilor care nu sancționează pe loc pe cei vinovați, părând interesați ca în sectorul de care răspund lucrurile să meargă „strună“. Ca urmare, în loc să-și exercite cu exigență rolul de judecători imparțiali, se transformă într-un fel de îndrumători de circulație. Orice ușurare orice simplificare înseamnă în ultimă esență o atingere adusă capacității de luptă a unităților și subunităților, înseamnă cheltuire de timp și de materiale, necompensate pe planul instruirii trupelor. In ultima vreme, pe adresa ziarului au sosit sesizări în care autorii lor se referă la tot felul de obstacole, de manifestări birocratice care împiedică cadre sau militari in termen să intre la timp și integral în posesia drepturilor legale ce li se cuvin. Bunăoară, dintr-o unitate de aviație eram informați de faptul că zece ofițeri, printre care și maiorul V. Trifan, de cinci luni de zile nu primiseră prima de tehnicitate prevăzută în Statutul personalului navigant și personalului tehnic de aviație. Cu toate încercările lor de a intra în posesia sumelor cuvenite, se loveau de refuzul categoric al tovarășilor de la biroul financiar care motivau că nu au aprobarea eșalonului superiror Am semnalat situația organului financiar al eșalonului superior. Sub semnătura colonelului N. Enescu ni se comunică : „Pentru plata primei de tehnicitate nu era necesară aprobarea vreunui eșalon, ci aplicarea prevederilor Statutului personalului navigant și personalului tehnic de aviație. Cum. ... am comunicat acest lucru comandantului unității”. Iar în încheierea răspunsului suntem informați că, în sfîrșit, ofițerii amintiți au primit drepturile bănești, reclamate. Răspunsul, însă, se oprește aici. Socotim că redacția trebuie să fie informată și despre măsurile ce s-au luat (dacă s-au luat) împotriva celor care și-au permis să încalce, citava luni in șir, o prevedere legală. Dintr-o altă unitate ni se semnala, la sfirșitul lunii iulie, că unor militari în termen, mecanici conductori, nu li se plătește indemnizația lunara prevăzută de normativele in vigoare. Din răspunsul locotenent-colonelului C. Florescu cităm : „în urma cercetărilor făcute a rezultat că indemnizația lunară pentru nouă militari în termen nu a fost plătită de la 1 martie 1970. In ziua de 19 august a.c. s-a plătit suma de... pe bază de stat nominal celor nouă militari. Vinovat pentru neplata la timp a drepturilor reclamate se face șeful biroului financiar, maior Petre Pirvănescu, fapt pentru care a fost pedepsit disciplinar“. Acest răspuns, la prima vedere, pare mai complet decit cel citat mai sus. Lucrurile însă aici au o altă fațetă. Redacția a mai fost sesizată, de cîteva ori, despre unele neajunsuri in activitatea maiorului. Pirvănescu. De fiecare dată, relatările s-au confirmat. Și de fiecare dată, răspunsurile se încheiau cu : „împotriva ofițerului s-au luat măsuri disciplinare“. Cum s-au luat, care a fost eficiența lor, lucrurile vorbesc de la sine. Considerăm necesară intervenția celor în drept pentru a pune, o dată pentru totdeauna, ordine in activitatea ofițerului respectiv. Soldatul F. Tudor ne scria, la august, că este detașat dintr-o unitate în alta și că timp de cinci luni de zile nu i s-au achitat drepturile de soldă. La intervenția redacției, ofițerul D. Groiță ne comunică : „Soldatului Tudor Florea i s-a achitat solda restantă pe cinci luni, începînd cu luna aprilie 1970, de unitatea de unde a fost detașat cu ocazia expirării detașării. Solda nu putea fi plătită de unitatea noastră, deoarece unitatea de unde a venit nu a trimis certificatul de alocare la drepturi, chiar la intervenția repetată a noastră“. Ce l-o fi împiedicat oare pe plutonierul-major C. Hagianu să întocmească formele pentru trimiterea certificatului solicitat ? întrebare la care așteptăm răspunsul celor în Hni O situație similară s-a petrecut și cu soldatul Al. Soroceanu. La 15 mai a.c. a fost mutat din unitatea unde lucrează ofițerul V. Tibrea intr-o altă unitate. Din scrisoarea militarului reproducem : „De la data de cînd am fost mutat și pînă in prezent (14 august a.c. — n.n.) nu am beneficiat de soldă. De aici nu mi se dă pe motiv că unitatea de unde am venit nu a trimis certificatul de alocare. Am scris două scrisori la unitate, una tovarășului comandant de companie și una tovarășului comandant al unității, dar nu s-a rezolvat nimic“. Intervenind la unitatea în cauză, ni se face cunoscut că, in sfirșit, s-a trimis certificatul mult așteptat de militar și că : „Pentru nerespectarea instrucțiunilor legale a fost pedepsit disciplinar sergentul-major Micu Vasile, plutonierul companiei din care a făcut parte militarul“. In răspuns nu se spune însă nici un cuvînt despre cele două scrisori trimise de militar, scrisori care trebuiau privite cu receptivitatea necesară. Dar cazul la speță ridică și un alt aspect. Firește că, vinovați, de drept, se fac cei din unitatea de unde a plecat” militarul. Nu sînt scutiți, însă, de partea lor de vină, nici tovarășii din noua unitate, care aveau datoria să intervină pentru urgentarea trimiterii certificatului respectiv. „De la bun început, —* ne scrie maiorul I. Bîlea — vreau să-mi cer scuze că vă deranjez cu unele probleme care ar putea fi rezolvate de cei care sînt răspunzători de buna aprovizionare cu echipament necesar cadrelor unității noastre. Spun aceasta, întrucit ofițerii, printre care și eu, nu au primit cămăși-bluze talia I sau a II-a, iar în magazie există 6toc de zeci de bucăți, însă talii mai mici. Asemenea situație, există și la pantofi, unde eu am restanță din anul 1960, iar in magazie este un surplus de pantofi, însă numere mai mici. Mă întreb, care să fie cauza delăsării și lipsei de răspundere ? Nu pot să-mi dau un răspuns (“ Răspunsul ni l-a furnizat, la cererea noastră, colonelul D. Bădica : „S-au luat măsuri și s-au asigurat drepturile de echipament pe anul 1970 și restanțele pe anul 1969 prin depozitul de materiale de intendență din garnizoană. Am pedepsit cu mustrare scrisă pe șeful serviciului echipament al unității“. Era interesant de știut dacă și șeful serviciului echipament avea ceva restanțe de primit ! Am putea să ne referim și la alte cazuri. Ne oprim însă aici, nu Înainte de a sublinia, încă o dată, că respectarea la timp și integrală a drepturilor cadrelor și militarilor în termen este o datorie și nu un act benevol, așa cum din păcate mai consideră unii Colonel N, PANDELE RESTANTE SI RESTANTIERI Ia capitolul drepturi bănești și materiale ale militarilor Nr. 37 (6031) IH >h h si Vh. Scump la minute, ieftin la zile pierdute Timp de mai multe zile, în biblioteca unde lucrează salariatele civile H. Stoicescu și F. Feiurdeanu toată lumea era supărată, nimeni nu mai zîmbea. Verificîndu-se existența documentelor secrete aflate în evidența bibliotecii, comisia numită în acest scop a constatat lipsa unui regulament. Din fișele de împrumut nu s-a putut afla la cine se află regulamentul. S-a făcut un apel călduros la sinceritatea și memoria oamenilor,s-au transmis rugăminți la birouri și subunități. După zile de căutări febrile, timp pe care ofițerii din comisiile și subcomisiile constituite adhoc l-au „rupt“, evident, din bugetul altor activități, regulamentul a fost, în sfîrșit, „descoperit“ în dulapul din sala plutonului comandat de locotenentul I. Jomoleanu. Acum, după ce pe fețe au reapărut zîmbetele, se impune totuși o întrebare • care se va înțelege, în sfîrșit, că un minut consumat pentru ținerea corectă a evidenței scutește zile întregi de căutări și se frămîntări și în plus se evită pericolul pierderii unor documente secrete ? (N. S.) Microinterviu Ora 23.Ne aflăm la un cămin de garnizoană. Plecați ? — Da ! Așa am primit dispoziții de la șeful căminului (salariatul civil Gh. Drăghici —■ n.a.). Incui în fiecare seară ușa și... Din paznic de noapte m-am transformat în paznic de zi — ni se destăinuie tovarășul V. Parvană. Dimineața vine femeia de serviciu. — Ofițerii și subofițerii care sosesc după această oră unde dorm ? Dacă au inspirație, intră pe ușa din spate, permanent descuiată, și-și caută și ei un loc. Cu puțin noroc, pot găsi vreo cameră deschisă. Dacă nu. .veți vreo evidență cu gradul, numele celor sosiți, numărul ordinului de serviciu, unitatea de la care vin și cît stau? Unde o țineți? — Da, avem. De vreo două luni avem chiar mai multe documente decit ne sînt necesare. In afară de registrul unic, celelalte sînt un fel de scriptologie în plus. Pe toate le ținem aici, în sertarul biroului. Nu are nici broască, nici chei, în lipsa noastră poate umbla la ele orice nepoftit. Nu mai este necesar, față de cele de mai sus, să tragem nici o concluzie despre organizarea cazării celor sosiți pe timpul nopții în garnizoană sau despre formalism și vigilență. Sperăm ca ea să fie trasă de forurile în drept, de la care așteptăm un răspuns. (C. D.). Se confirmă, nu se confirmă Dintr-o scrisoare sosită la redacție aflăm, printre alte neajunsuri existente în subunitatea comandată de maiorul Ion Dragostin, că aici se folosesc și practici disciplinare neregulamentare. Din răspunsul primit cităm : „Se confirmă că, militarii au fost după stingere, scoși afară (!?!) pentru că au continuat să vizioneze, programul la televizor peste orele 21.00, deși comandantul de subunitate interzisese acest lucru. Cu militarii nu s-a făcut instrucție disciplinară, ci s-a stat de vorbă (sic !) atrăgîndu-li-se atenția asupra respectării programului ordonat. Se confirmă și faptul că maiorul Dragostin, comandantul subunității, a făcut salturi cu militarii in timp ce aceștia se deplasau de la sala cu mese la dormitor și... nu mergeau in mod organizat în formație. Se confirma că militarilor de la acest punct de lucru nu li se asigură vizionarea de filme. Acest lucru se datorește lipsei de preocupare a comandantului, dar și faptului că militarii, cînd au fost duși la film, nu s-au purtat in mod civilizat, avind discuții cu unele persoane civile...“ (?) Ne întrebăm și întrebăm și organul respectiv dacă cu jocul de-a vorbele — „este dar nu este, se face dar nu se face“ și cu măsuri de genul „atragerii atenției“ lucrurile vor fi puse la punct, practicile neregulamentare complet lichidate ? (I.B.)vor fi