Apărarea Patriei, ianuarie-iunie 1971 (Anul 27, nr. 1-52)

1971-01-13 / nr. 2

2 _________APĂRAREA____________________________ UTS*«] Im­­­a Ja a N­HBMIim h­ JJ Intr-o dimineață fri­guroasă de iarnă, doi căpitani — coman­danți de subunități, împreună cu mai mulți gradați și soldați din ciclul doi de instrucție așteptau de vreo trei ore în poligonul au­tomatizat al garnizoa­nei persoana care, c­on­­form regulamentului, putea să autorizeze des­fășurarea tragerii. Cu o zi înainte, unitatea solicitase folosirea po­ligonului cu începere de la orele zece. Ma­iorul I. Lascu, locții­torul șefului de poli­gon, a insistat însă să se tragă mai devreme. Și, conform înțelegerii, cei care urmau să e­­xecute ședința au so­sit în poligon la ore­le opt. Dar, în­­ jurul orei unsprezece, maio­rul Lascu nu-și făcuse încă apariția... Cu o zi în urmă, dintr-o convorbire pe care o avusesem cu comandantul celor ve­niți să tragă în poli­gon, am reținut stră­duințele unității privi­toare la folosirea cît mai judicioasă a tim­pului. — Nu spunem ceva nou că avem foarte multe de făcut și zil­nic apar noi sarcini. Timpul rămînînd ace­lași, singura alternati­vă este de a mări den­sitatea fiecărei activi­tăți și precizia încadră­rii acesteia în minute­le grame prevăzute de pro­iect, disciplină și calitate. Pe aceste două coordonate ne-am orientat și­ acționăm și în prezent cu toate forțele. Locotenent-colonel­u­l C. Zăvoi­a împreună cu analizat secreta­rul și alți membri ai biroului organizației de bază de partid toate posibilitățile de folosi­re judicioasă a timpu­lui, evaluat în minu­te, rezervele de poten­țial insuficient valori­ficate în stilul de mun­că al cadrelor, împre­ună au analizat struc­tura orarului zilnic, au cumpănit atent fiecare sarcină, fiecare latură a activității, modalita­tea împlinirii tuturor sarcinilor. Au avut în vedere ca organizarea activităților să permi­tă cadrelor și subordo­naților lor să-și înde­plinească integral în­datoririle înscrise în R.S.S. și în instrucțiu­nile cu caracter per­manent. De pildă, pen­tru exercitarea cu com­petență a atribuțiilor funcției de către co­mandanții de grupe se impunea găsirea unui timp suplimentar, mă­car o oră, care să fie afectată zilnic pentru studiu și individuală­a pregătirea progra­mului de a doua zi. Sincronizarea activită­ților, inclusiv a acelo­ra legate de pregătirea personalului care in­tră de serviciu, și schimbarea serviciului de, zi,, pe unitate și din subunități, au pus un șir de probleme căro­ra li s-a dat — ținîn­­du-se seama de speci­ficul unității — o re­zolvare corespunzătoa­re Eforturi susținute, convergente, au fost depuse în unitate pen­tru a învăța subunită­țile să se încadreze milimetric în orar, să muncească și să-și des­fășoare viața ostășeas­că întocmai cum cer regulamentele. Erau, spre exemplu, unii comandanți de subuni­tăți care afirmau că nu este posibil ca în timpul afectat pregă­tirii programului pen­tru a doua zi să fie soluționate toate sar­cinile ce se pun cu a­­cest prilej. Comandan­tul unității a pregătit un instructaj metodic și, în rolul comandan­tului de companie, arătat practic cum să­­ se procedeze. Au fost prezentate demonstrativ pe unitate activitățile principale de ordine in­terioară — inspecția de dimineață, raportul companiei, apelul de seară, servitul mesei, controlul mașinilor seara în parc (pentru prevenirea avariilor prin îngheț), curățitul armamentului în sub­unități etc., etc. Orga­nizația de bază de partid a inițiat activi­tăți menite să-i­­ înve­țe pe tinerii coman­danți cum să procede­ze pentru îndeplinirea îndatoririlor regula­mentare privitoare la educarea subordonați­lor, ...Reflectam la toate acestea în timp ce aș­teptam, împreună cu ceilalți militari din poligon, să înceapă tragerea. Cei care ve­niseră să execute șe­dința, știind că vor termina repede totul, nu-și luaseră cu ei nici un material de instruc­ție, în consecință șe­deau, adăpostindu-se de ger într-o încăpere fri­guroasă. Minutele tare în cazarmă sau­ la cîm­­pul de instrucție zburau cu gîndul, acum se scurgeau anevoie, i greu, chinuind nervii. Categoric nu depinde numai de unitate ca lucrurile să decurgă normal, ca totul să fie făcut la timp, conform planului ho­­tărît de­­ comandant. Angrenajul unității tre­buie să fie sincronizat cu al altor organisme, fie că e vorba de po­ligonul de garnizoană, de o subunitate tehni­că care nu-i subordo­nată unității dar îi aduce felurite servicii, de o unitate indepen­dentă de reparații, de unul sau altul din de­pozitele centrale de materiale etc. Un sin­gur asemenea angrenaj dacă funcționează de­fectuos, anapoda (chiar din cauza unui singur om care nu-și onorea­ză conștiincios obligații­le) poate să aducă da­une serioase, să anihi­leze o bună parte din strădaniile unității be­neficiare, în ziua respectivă în cazarma unității de ca­re ne ocupăm avea loc, conform planului pregătirii de luptă, în­treținerea și verifica­rea tehnicii. Așadar, după cum bine știm, o operațiune complexă care angajează respon­sabilități precise — inclusiv de ordin ma­terial — pentru cei ca­re au în primire și exploatează acum, în condiții de iarnă, ar­mamentul, mașinile, în­treaga tehnică de lup­tă Operațiunea de în­treținere și verificare avea o însemnătate în plus și datorită fap­tului că unitatea se pregătea nemijlocit pentru ieșirea in ta­băra de munte. Da, în­tr-o regiune înzăpezi­tă, cu climat în gene­ VERIGI SLABE la joncțiunea îndatoririlor de serviciu rar aspru, doar peste cîteva zile urma să se­­ învețe nu numai schiul, ci erau prevă­zută numeroase cutii de pregătire exer­de luptă, felurite misiuni cu caracter indepen­dent în care foarte a­­nevoios se poate asi­gura o asistență teh­nică specializată. Ți­­nînd seama tocmai de asemenea particulari­tăți­ ale activității vii­toare, organizația de bază de partid a ini­țiat, tot pentru „cî­ști­­garea timpului“, folo­sirea zilei de întreți­nere și verificare ca un prilej fericit, ce nu trebuia scăpat, de in­struire tehnică și de educare totodată a în­tregului personal al unității. Era o măsu­ră binevenită pen­tru prevenirea evenimen­telor nedorite rezultate din condițiile grele de exploatare a teh­nicii pe timpul iernii. Or, în atare împre­jurare lipseau din u­­nitate, pierzînd vre­mea inutil în poligonul de garnizoană... doi că­pitani — comandanți de subunități, mai mulți gradați — și ei comandanți, alături de soldați din ciclul doi — specialiști instruiți. De aceea, am spune prea puțin afirmînd că acești oameni nu au putut in ziua res­pectivă — în mod for­tuit — să-și îndepli­nească importante în­datoriri regulamentare. Ei au lipsit totodată de lungă tovarășii de unitate într-o acțiune organizată din vreme, vizînd pregătirea încă din cazarmă a succe­selor din tabăra de munte. Maiorul Lascu — afirmă toți cei care-l cunosc — muncește cu dăruire, zi și noapte (tragerile pe întuneric reprezintă o treime din activitatea poligonului). Iar dacă poligonul au­tomatizat unde lucrea­ză se situează în rin­­dul fruntașelor între consulatele sale, me­rite personale incontes­tabile are și maiorul Lascu. Dar în ziua a­­ceea el nu a respectat o înțelegere ale cărei clauze el însuși le-a sugerat și le-a susținut. S-a spus că ofițerul ar fi întîrziat nu din de­plina vină a sa, fiind „reținut“ cu pri­ci­nuirea unor alimente pentru personalul po­ligonului. Dacă așa stau lucrurile sau da­că întîrzierea a fost legată de unele pro­bleme financiare rezol­vate la eșalonul supe­rior, efectul rămîne a­­celași. La contingența îndatoririlor regula­mentare ale celor în cauză a apărut o ve­rigă slabă — lipsa de punctualitate — cu e­­fecte negative în lanț. Colonel EMIL COSTACHESCU PATRIEI AVEM O BOGATĂ BAZĂ MATERIALĂ A INSTRUCȚIEI (Urmare din vag. 1 ) parte de ceea ce ar putea și am vrea să fie“, ne spune de la bun început ofițerul Constantin Mustață, unul din ajutoarele comandantului de unitate. Căci el este cel care, vreme de cîteva luni de zile, mai ales în timpul său liber, s-a ocu­pat de amenajarea acestui compar­timent. Complet înnoit, blocul dispune de suficiente încăperi care au primit destinații diferite dar subordonate aceluiași scop. Sala rezervată stu­diului tehnicii de luptă va răspun­de exigențelor din pregătirea pilo­ților. Același lucru se poate spune și despre sala destinată expres rezolvării momentelor di­ficile care pot sau ar putea surveni în timpul zborului. E­­xistă aici și un pupitru de coman­dă cu ajutorul căruia poate fi ur­mărită corectitudinea acțiunilor pi­loților. Nu înțelegem însă de ce instalația nu a fost concepută ai­doma carlingii avionului. Fragmen­tată pe panouri chiar, dacă nu la fel ca în avion, și tot era mai bine, deoarece ar fi evitat formarea de deprinderi false. De fapt ar fi ne­cesară o asemenea instalație — ca­­bină-trenajor — pentru fiecare tip de avion cu care, se zboară în uni­tate O sală spațioasă a fost destinată activităților generale unde se face, de obicei, pregătirea preliminară a piloților. Aici se află hărți la scară adecvată, fotocopii cu cabina fie­cărui tip de avion din dotarea u­­nității. Sînt pregătite scheme con­­ținînd prezentarea grafică a fiecă­rui exercițiu prevăzut în cursurile pregătirii de luptă în zbor. „M-am gîndit că — dintr-un material spon­gios, ușor de modelat, care încă nu știu unde ar fi de găsit — am putea face, la scara trebuitoare, o ma­chetă cu relieful și reperele raio­nului nostru de acțiune, cu mate­rializarea diverselor faze ale zboru­lui deasupra acestei zone miniatu­rizate“, mărturisea ofițerul Mustață. E bine că oamenii se gîndesc la ceea ce ar mai putea realiza în scopul­ îmbunătățirii bazei materia­le a învățămîntului și credem că doleanța lor va găsi, la forurile superioare, ecoul cuvenit. Întîlnim însă aci și lucruri făcute doar pe jumătate, ca și cînd în zbor piloții s-ar opri și ei la jumătatea traseu­­lui. în cabina ce-i este destinată, aparatul de proiecție — produs mo­dern al industriei optice române — deși a fost instalat încă din martie anul trecut în vederea proiectării tuturor felurilor de filme, nu e încă utilizat deoarece îi lipsește un re­dresor, așteaptă proba tehnologică și inițierea ofițerului șef al com­plexului de învățămînt în mânui­rea și întreținerea specifică a aces­tuia Unitatea posedă patru linii de magnetofoane— instalate, încercate, funcționabile încă din mai anul trecut — cu ajutorul cărora se pot transmite ,simultan sau individual pentru piloți, însoțite de proiecțiile corespunzătoare, patru lecții dife­rite. Dar magnetofoanele stau, deoa­rece pe benzile lor nu au fost im­primate lecțiile de care piloții au atîta nevoie. „E aici ia noi o doză cam mare de scepticism în folosi­rea cu îndrăzneală a noului și de aceea nu prea se înghesuie tovară­șii la punerea la punct și la folo­sirea acestor instalații“, concluziona foarte just ofițerul Gh. Bunescu, un tehnician inimos care ar dori, și el ca atîția alții, ca „blocul-școa­­lă să fie un adevărat laborator în permanentă stare de funcționare și nu o clădire din care să ieși aproa­pe la fel cum ai intrat“ APARATURĂ EXISTĂ INSĂ... SUB CHEIE! Sintem­ în sala de specialitate a unei subunități de transmisiuni (comandant locotenentul Vasile Ro­șu). întrucît comandantul avea altă misiune, ședința de învățare transmiterii unor semne noi la m­­­­nipulator o conducea sergentul Va­­leriu Rusu. Militarii, așezați în bănci de lemn, prea înghesuiți pen­tru a-și putea controla mișcările, numără în cor, fiind atenți mai mult la cozul vecinului decît la sem­nul transmis. Gradatul aleargă de la unul la altul, dă o indicație, îl co­rectează pe unul, îl admonestează pe altul. Evident, nu-i poate supra­veghea pe toți. Se pierde foarte des ritmul, se reia exercițiul și minutele aleargă într-una. Ne interesăm dacă subunitatea are în dotare metronom. Avem, ne spune sergentul Rusu. Avem și dis­pozitive de verificarea și corecția transmiterii, și magnetofon, planșe, și desene cu greșelile carac­ai­teristice, dar sînt închise în dulap, iar cheia se află la tovarășul loco­tenent. S-ar putea confecționa și scaune reglabile pentru fiecare militar în locul băncilor care, evident, avan­tajează pe unii, dar dezavantajează pe alții — am adăuga noi. Dar cîte nu s-ar mai putea face. Pentru că este cert, doar pavoazarea pereților cu planșe și scheme colorate, cu de­sene și grafice pline de linii nu a­­junge. Sau măcar să se facă rost de o a doua cheie pentru dulapul cu... baza materială Raid realizat de locotenent-colonel I. CLENCIU, locotenent-colonel­­ C. VASIU și locotenent-major N. RADU ROADELE UNUI CONCURS ȘI CÎȘTIGĂTORII LUI Unitățile subordonate coman­damentului în care lucrează co­lonelul Onișor Cîrcu au parti­cipat la un concurs pentru cea mai bună bază materială. La încheierea etapei finale, locul 1 și cupa concursului au fost de­cernate unității din care face parte colonelul Lucian Marines­­cu. Este meritul comandanților al întregului personal care, cu sprijinul organizațiilor de par­tid, au muncit cu dăruire pen­tru realizarea și îmbunătățirea continuă a unei baze materiale complexe, folosită din plin de obținerea rezultatelor bune și foarte bune în pregătirea de luptă și politică. Obiectivele stabilite în regula­mentul concursului au stimulat inițiativa militarilor din unități în cele mai variate domenii: modernizarea poligoanelor re­duse, a sălilor de specialitate, confecționarea materialelor de­monstrative, ajutătoare, pentru buna desfășurare a pregătirii de luptă, perfecționarea metode­lor de instruire a ostașilor, fo­losirea rațională a mijloacelor alocate în vederea întreținerii și dezvoltării bazei materiale, îm­bunătățirea activității de Ino­vații și raționalizări etc. L­a reușita concursului au con­tribuit multe cadre din unități, printre care ofițerii I. Moise, Gh. Farcău, D. Ghițoiu, D. Ni­­chifor, V. Suciu, X. Savu și alții. Rezultatele bune obținute con­tinuă să fie valorificate în pro­cesul de instruire a militarilor. Colonel N. VELEA Controlul exigent și îndrumarea permanentă concură la calitatea meniurilor Foto . ȘT. IONESCU Din primele zile, cu același elan Chiar din primele zile ale anu­lui, militarii constructori au trecut cu entuziasm la realizarea sarcini­lor de plan pe 1971. Pentru buna desfășurare a mun­cii pe șantiere, au fost luate din timp o serie de măsuri tehnico-or­­ganizatorice. Prin punerea în func­țiune a unui număr important de centrale termice, s-a asigurat în­călzirea interioară a spațiilor de lucru ; lucrările de finisare se execută, astfel, în condiții optime, îndeosebi la șantierele conduse de locotenent-colonelul ing. C. Si­­mion, maiorul I. Hurgoi, locote­­nent-colonelul ing. N. Covaci căpitanul de rangul 2 ing. P. Luță și alții. Extinderea folosirii prefabricate­lor "in ••'construcții a creat condițiile corespunzătoare ca lucrul pe șan­tiere să­­ se desfășoare pe timpul iernii continuu și cu randament sporit. Organizarea minuțioasă , a pro­cesului de producție în condiții de temperatură aplicarea­ măsurilor scăzută, cît și corespunzătoare „au dus tehnologice la men­ținerea unui­ ritm,, susținut al pro­ducției și creează posibilitatea ca unele obiective să fie­­ date în folosință încă în acest trimestru. Colonel ST. POPESCU Nr. 2 (6048) TWWÏÏWfÊ1 i O, tu, modesta ia di­ta a comandantului ! Plin de grijă, locote­nentul 1. Gherasim a or­donat elevilor să întindă foile de cort pe platoul betonat. în două ceasuri bătute pe muchie, elevii au luat de vreo 4—5 ori poziția culcat și cam tot și de atîtea ori au încărcat descărcat armele. în rest, explicații. Cu cîteva clipe înainte, în clădirea alăturată vă­zusem o modernă sală audio-vizuală utilată după ultimul cuvint al pedago­giei cibernetice. Pupitre cu butoane, beculețe co­lorate, microreceptoare, e­­pidiascoape, magnetofoa­ne, aspectomate, tablă care avansează și se șterge au­tomat etc. Și, alături, la numai 20 de pași, o altă lume: o duzină de foi de cort, ci­­teva cartușe de exercițiu. Nici măcar o singură țintă de mucava, nici mă­car o singură lădiță a co­mandantului. Atît de u­­tila și modesta lădiță a comandantului. Și dacă glonțul nu lo­vește ținta... (D. D.) Iași? Telefonica Alo, Spitalul militar Da, spitalul ! Dafi-mi, vă rog, sec­ția interne ! Aici secția interne . — Sînt locotenent-colo­­nelul Vasile Grigore din garnizoana „N“ și vreau să vorbesc cu plutonierul Dumitru Huțanu care este internat la dv de o lună de zile. Doresc să știu în ce stare se află și să-i fac unele comunicări. — Vă-nțelegem, dar știți, la noi la spital, o­­rice convorbire în scop particular nu e onorată. Noi la telefon rezolvăm numai urgențe medicale sau probleme de serviciu. — Bine, dar eu sînt din altă garnizoană și a­­cum n-am decit această posibilitate, spuneți-mi... — Nu se onorează, to­varășe. De ce blocați fi­rul telefonic, folosirea a­­cestuia in scop particular la noi este... — N-am știut, vă rog insistent sprijiniți-mă, vreau să-i comunic ceva urgent, pe viitor. — Convorbirea dum­neavoastră a durat cinci... Cum se poate vorbi măcar trei minute cu un bolnav din spitalul mili­tar Iași? (M. M.' START BMN în unitatea­­ noastră au început cursurile de formare și de per­fecționare, la specificul speciali­tății de bază, ofițeri stat majoriști și navigatori în punctele de co­mandă din unități. Deoarece planificarea, organizarea și asi­gurarea materială au fost efec­tuate din timp, activitatea a luat un „start“ bun. (Locotenent-co­lonel LEON GRIGORE). La popotele militarilor Factorii de resort de la eșalo­nul superior ca și membrii unei comisii care au fost nu de mult în unitatea unde lucrează maiorul C. Tudor apreciază că aici ali­mentația militarilor este bine or­ganizată. O confirmare în acest sens — de fapt cea mai autori­zată — am avut-o și din partea unora dintre beneficiarii direcți. La întrebarea „Cum apreciați hrana“, pusă unui grup de mili­tari, răspunsul nu a venit prompt, cum ne-am fi așteptat, pentru că militarii au vrut să formuleze cît mai convingător aprecierile lor pozitive; într-adevăr, tabelele săptămînale de repartiție a alimentelor sînt astfel alcătuite că rareori se în­­tîmplă ca un fel de mîncare să se repete la 3—4 zile ; de cele mai multe ori, nu se repetă ni­ciodată în cursul unei săptămîni. Supele, borșurile, cu și fără carne, chifteluțele marinate, musacaua, varza à la Cluj sau sărmăluțele, sînt doar cîteva din felurile de mîncare pe care militarii le consumă cu plăcere. Strădaniile membrilor colectivu­lui care întocmește tabelele săp­­tămînale, ale bucătarului și ale ajutoarelor sale de a prepara fe­lurile de mîncare cu aspect și gust cît mai plăcut, servitul hra­nei în condiții igienice sînt tot atîtea elemente care determină bunele aprecieri făcute de militari ca și de cei care intr-un fel sau altul iau cunoștință de activita­tea respectivă. ■ 1 Cînd am vizitat blocul alimen­tar al unității unde își desfășoară activitatea maiorul N. Munteanu, cazanele de la bucătărie, , aflate ,sub presiune“, străluceau de cu­rățenie în timp ce untura, ca și concentratele alimentare ce urmau să fie introduse la cazan, se aflau pe masă, descoperite de curățat cartofi, deși­­ iar mașina , spălată, se vedea că fusese întrebuințată recent. La întocmirea tabelului săptă­­minal de repartiție a alimentelor — o inovație : produsele, îndeo­sebi grăsimile, sînt repartizate nu pe feluri de mîncare ci, pe mese și astfel apare, la borș de pildă, 10 grame untură plus 15 grame ulei, iar la mîncarea­­ de cartofi nici un gram de grăsime. Bineînțeles că, bucătarul pune grăsime la ambele feluri de mîn­care, dar cît, în ce proporție, el știe. Ni s-a spus că se proce­dează așa pentru a se ușura munca la întocmirea notei de repartiție a produselor. Dar această ușurare poate influența negativ calitatea hranei. Nu este tot una dacă, de exemplu, la varza cu carne ajung 10 sau numai 5 gra­me de grăsime. Maistrul bucătar o ști el să aprecieze „după ochi“ ce și cît trebuie pus la fiecare fel de mîncare, dar de ce să nu facă acest lucru după rețeta dată prin tabelul săptămînii. Este necesar acest lucru, deoarece unele mese le pregătesc bucătarii militari în termen, care nu au încă suficientă deprindere de a aprecia... după ochi. * într-una din zile, locotenentul­­maior dr. A. Fița, trecînd ca de obicei pe la bucătăria trupei, a constatat că nu popotei sînt bine curățați cartofii ce urmau să fie utilizați la preparatul me­sei de prînz. A atras atenția sub­ofițerului de serviciu pe bucătă­rie și i-a cerut ca grupa de ser­viciu să reia această operațiune. Ba, mai mult, pentru că toți subofițerii din unitate — care de regulă’ fac de serviciu pe bu­cătărie — erau la o convocare, a luat un vas cu cartofi „curățați“ și, cu permisiunea comandantului, i-a arătat tuturor. La ora prînzului, cînd mincarea era gata, pentru a fi servită, me­dicul s-a dus din nou la bucătă­rie și a constatat că în mîncare s-au folosit cartofii așa cum îi găsise inițial, curățați de mîntu­­ială. La pr­opunerea sa, dantul a dispus înlăturarea coman­fe­rului de mîncare respectiv și înlo­cuirea lui cu cantitatea corespun­zătoare de hrană rece, iar cei vinovați au fost puși la plată. Evident, sancțiunea a fost as­pră dar dreaptă. Dincolo de toate acestea, însă, reține atenția faptul că factorii de resort din unitate înțeleg răspunderea ce le revine pentru sănătatea și condițiile de trai ale militarilor, controlînd și îndrumînd activitatea persona­lului subordonat, manifestînd exigență și luînd măsurile cores­punzătoare pentru asigurarea in­tegrală a drepturilor ce se cuvin militarilor Cercetările întreprinse în do­meniul nutriției pun în evidență relația de determinare dintre ali­mentație și starea de sănătate a omului. De altfel, se și spune că nu există un mi­jloc mai bun pentru­ păstrarea sănătății — prin sănătate înțelegîndu se perfectul echilibru morfologic și funcțional al organismului — decît o hrană echilibrată. Corespunde alimentația milita­rilor unui asemenea deziderat ? In principiu, răspunsul este afir­mativ. Produsele prevăzute de normele de hrană conțin toate elementele energetice, plastice și regulatorii necesare, corespunzător vîrstei militarilor și gradului de activitate desfășurată de ei. Din păcate, acest aspect nu persistă tot­deauna pînă la actul consumului. De obicei, valoarea calorică a hranei este rezultatul unor combi­nații, mai mult sau mai puțin reușite, ale produselor ce intră în alcătuirea felurilor de mîncare și nu este determinată de natura activității concrete desfășurate de militari, de intensitatea efor­tului, starea vremii etc. Aproape frecvent, valoarea calorică în zi­lele de duminică este mai mare decît în celelalte zile ale săptă­mânii și nu diferă dacă activita­tea, acum, pe timp de iarnă se desfășoară la cîmp sau în cazar­mă. Factorii de resort din unități, dar mai ales medicii, știu că ne­cesitatea de energie, deci felul de alimentație, diferă nu numai după felul de muncă, ci și după anotimp. Normele de hrană au în vedere acest deziderat (iarna, valoare calorică mai mare decît vara), dar în unități, la modul amănunțit și concret, de la o zi la alta, nu este luat, de fiecare dată, în considerație. Așa cum spuneam mai sus, or­ganismul omenesc are nevoie nu numai de un regim alimentar care să-i aducă caloriile necesare, ci de un regim complet. Din acest punct de vedere trebuie să arătăm că sînt deficiențe. Considerînd că prin produsele prevăzute de normele de hrană se asigură în mod automat atît valoarea calo­rică cît și conținutul corespunză­tor de principii alimentari, majo­ritatea medicilor socotesc că nu ar mai fi necesar să se calculeze compoziția chimică a hranei. Or, sistemul defectuos în care sînt alcătuite uneori felurile de mîn­care și meniurile zilnice infirmă această părere. Destul de frecvent în compunerea meniului dintr-o zi sînt folosite, în proporții mari sau aproape în totalitate, alimen­tele care furnizează elementele plastice (carnea, ouăle, și derivatele lui etc.) iar în laptele astă zi, cantitățile de astfel de ele­mente sînt mai reduse sau lip­sesc. Atunci cînd regimul alimen­tar nu oferă, vreme mai mult sau mai puțin îndelungată, toate elementele necesare­ se produce un dezechilibru în organism și apar tulburări. De aceea, ar fi necesar ca repartiția alimentelor pe zile să se facă, și din acest punct de vedere, în mod echili­brat. De exemplu, zilele cu carne să alterneze cu cele în care sînt folosite ouăle și derivatele lap­telui Și modul de a pregăti hrana are o importanță deosebită. Fo­losirea rațională a tuturor ali­mentelor, prelucrarea lor igienică și fără risipă, prepararea unei hrane cu aspect și gust plăcut, fac ca felurile de mîncare să fie consumate cu plăcere, să fie uti­lizate în întregime, iar digestia și absorbția principiilor nutritive conținute în ele să se facă la maximum Se cere ca produsele variate din compunerea normelor și aliate la dispoziția unităților, condițiile pe care le oferă blocurile alimentare, modernizate în cea mai mare parte, ca și experiența bucăta­rilor, să fie pe deplin valorificate. Factorii de răspundere, medicii șefi din unități trebuie să mani­feste o susținută preocupare pen­tru ca meniurile să fie alcătuite corespunzător activităților furate de militari, efortului dessă­­de­pus de ei în procesul pregătirii de luptă și politice. De asemenea, să controleze și să îndrume acti­vitatea personalului de la servi­ciile de aprovizionare și de la blocurile alimentare astfel ca ali­mentația în armată să-și păstreze caracterul științific pînă în actul final — consumul Colonei I. CATANA HRANĂ CONSISTENTĂ ȘI VARIATĂ POFTA VINEMINCÎND... BUCATE GUSTOASE ÎN SCRIPTE SE SIMPLIFICĂ, DAR LA BUCĂ­TĂRIE CE SE INTIMPLĂ P • NEGLIJENȚA SE PLĂTEȘTE • VALOAREA ESTE IN CONCORDANȚĂ CU ANOTIMPUL ȘI INTENSI­TATEA EFORTULUI; Înaintea primului PAS (Urmare din pag. 1) cei în cauză și a preveni pe alții care i-ar putea imita. Discuțiile personale sau pe colective mici, de preferat formate din ofițerii subunității respective sau, și mai bine, doar din ofițerii tineri, dau rezultate mult mai bune. Desigur, ar fi multe de spus despre felul în care trebuie pri­miți și îndrumați tinerii ofițeri. Foștii noștri elevi ne povestesc lucruri frumoase atunci cînd ne reîntîlnim după un timp cu ei. E drept că uneori aceste întîlniri nu ne aduc numai bucurii. Unii dintre șefii direcți ai tinerilor ofițeri, lăsîndu-se furați de sarci­nile curente, scapă din vedere necesitatea îndrumării atente a celor ce le-au fost încredințați spre a-i conduce pe drumul greu dar plin de satisfacții al muncii de instructori și educatori ai mi­litarilor. Cadrele din unități au o expe­riență valoroasă în munca cu ti­nerii ofițeri. Unitățile se dovedesc tot mai mult capabile să ofere tinerelor cadre condițiile și cadrul propice pentru împliniri în cariera militară, pentru afirmarea perso­nalității lor.

Next