Ateneu, 1965 (Anul 2, nr. 2-12)
1965-02-01 / nr. 2
PROLETARI DIN TOATE ŢARELE, UNIŢI-VA ! Proza tinerilor şi unele preferinţe ale criticii literare CRONICA LITERARĂ : „Moştenirea'‘ 1 de Ştefan Luca VERSURI şi PROZA În acest număr. Pag. 14-15 Pag. 16-17 PATRIA VĂZUTA DE REPORTERI MARI ACTORI : Miluţă Gheorghiu Osborne , condiţia artistului CRONICA PLASTICĂ : Mari Pregeli De la brontazaur ?la astronaut CERCETĂRI Titu Maiorescu în perspectiva timpului Probleme de critică teatrală în „Dacia literară"* ŞTIINŢA şi TEHNICA SPORT ANTOLOGIE LIRICĂ AUSTRIACĂ Breviar critic, Poşta redacţiei, Viaţa cercurilor literare. . Pag. 2-3 Pag. 4-5 Pag. 7 Pag. 7 Pag. 8-9 Pag. 10-11 Pag. 18 Pag. 20 20 PAGINI — 3 LEI FEBRUARIE 1965 (ÎMD PATRIA VOTEAZĂ Acest popor român, trăitor pe pămînt bogat, popor care a devenit abia de două decenii şi ceva stăpîn în ţară, şi cunoscîndu-şi acum, în deplină libertate, puterile, a intrat în noul an 1965, pe o poartă de iarnă blîndă, mîndru de tot ceea ce pînă acum a făurit, cu deplină încredere în viitorul apropiat şi depărtat. Bilanţ şi perspectivă, sfîrşitul unui an şi începutul altui an ne-au întărit, de fiecare dată, convingerea în propriile noastre forţe, şi, de fiecare dată, cuvîntul luminat al partidului a stat chezăşie victoriilor noastre. Limbajul fără metaforă, cu atît mai precis se pare însă al cifrelor, poate căpăta valoare poematică şi este firesc să fie aşa, atunci cînd aceste cifre dau măsura efortului comun al romînilor spre civilizaţie, adică spre desăvîrşirea construcţiei socialiste, scurtînd astfel drumul greu şi minunat al făuririi societăţii comuniste. Şi nu se poate gîndi decît aşa, atunci cînd cifrele singure îţi dezvăluie că în perioada 1960-1964 producţia industrială a patriei a înregistrat un ritm mediu anual de creştere de 14,8 la sută. Ritmul contemporan în care ţara noastră înaintează pe drumul creşterii şi înfloririi economice, vigoarea neobosită a întregului popor, entuziasmul solid, acoperit zilnic în fapte, ne dau tuturor liniştea şi încrederea absolut necesare eforturilor fundamentale. Creşterea în 1964, a productivităţii muncii cu 10 la sută faţă de cea obţinută în 1963 reflectă de fapt sinteza îmbunătăţirilor economice, de cultură şi civilizaţie ale anului abia trecut. Omul trăieşte mai bine, aceasta este cea mai importantă victorie şi cea mai directă concluzie. Salariul real a crescut cu aproape 2 la sută faţă de 1963 şi cu 28 la sută faţă de 1959. Veniturile băneşti ale oamenilor muncii obţinute de la stat în 1964 au sporit cu aproximativ 5 miliarde lei. Adevărul incontestabil al cifrelor poate căpăta aşadar valoare poematică, el confirmă încă o dată justeţea politicii partidului şi, în acelaşi timp, adeziunea totală a întregului popor la cauza desăvîrşirii construcţiei socialismului. Acum, la început de an, pe iarnă blîndă, spuneam, înţelegătoare, plin de încredere justificată în forţele sale, la sfîrşitul unui an rodnic, la începutul altuia care se vede într-o lumină mare, poporul nostru se pregăteşte pentru sărbătoarea alegerilor. In oraşe, în marele săli de spectacole unde aplauzele oamenilor au răsplătit de atîtea ori talentul şi sinceritatea , în sălile modeste sau faustuoase ale cluburilor din uzine şi întreprinderi, acolo unde după o zi de muncă oamenii vin să-şi odihnească mintea şi trupul, în sălile de festivităţi ale şcolilor, în care zi de zi glasuri tinere se repetă pretutindeni, în aceste zile de februarie, oamenii, stăpînii propriei lor vieţi, vin să-şi întîlnească candidaţii, pe cei mai buni dintre ei, care vor fi trimişii lor în conducerea treburilor ţării. Cînd înserările coboară şi pe uliţele satelor zăpada începe să strălucească sub lumina becurilor electrice, sfîrşindu-şi treburile zilnice, ţăranii cooperatori se îndreaptă spre căminul cultural. Bogate sînt în acest sfîrşit de iarnă, serile. Alegîndu-şi deputaţii, pe cei care vor duce pînă la Marele Sfat al ţării cuvîntul lor, ţăranii cooperatori cumpănesc îndelung vorbele, chibzuiesc bine. Pe rînd, arată meritele celui propus, judecata lor este limpede, din inimă pornită, doar ei sînt cei care aleg şi în vorbele lor se simte marea răspundere. De-a lungul şi de-a latul ţării, în satele ascunse sub păduri, sau în cele risipite pe cîmpie, în Deltă sau pe Valea Siretului, în Dobrogea cea mult roditoare, sau în cîmpia limpede a Ardealului, la nord în preajma Sucevei, la sud în marginea Dunării, în marile oraşe, pe miile de şantiere, peste tot, oamenii liberi îşi vor alege dintre ei, deputaţii. Din nou, să facem cifrele să vorbească. Iată, din 12 milioane de alegători, 9,5 milioane au participat la depunerea de candidaturi. La un loc cu candidaţii propuşi, aceste milioane de cetăţeni au dezbătut pe îndelete probleme legate de viaţa oraşului lor, a satului, a străzii pe care locuiesc. Caracterul profund de masă pe care îl au alegerile în anii noştri este pe deplin ilustrat şi de faptul că din comisiile electorale fac parte 530.000 de cetăţeni, iar în consiliile F.D.P. sunt, la rîndul lor, cuprinşi 6300 cetăţeni. Este o dezbatere vie, cuprinzătoare, este imaginea însăşi a participării întregului popor la conducerea ţării, este iarăşi, ca de la începutul lumii noastre socialiste, dovedită înţelepciunea şi forţa de neinlăturat a politicii partidului nostru, a legăturii sale definitive cu poporul care i-a dat naştere. Radu Cîrnaci GENERAŢIE Da, cutezanţa paşilor prin struguri aprinde şi în roşul toamnei mugur; şi-o sete a mişcării, ştiu, ne cere spre adolescenţa noilor şantiere. Ostaşi sîntem în clipa neîntreruptă a versului, imagine de luptă şi-n gesturi pătimaşe dăruim arterele cu fluxul lor intim. O permanenţă a Griviţei răsună în mersul nostru sigur şi-mpreună. Ieşim în stradă şi-nflorim sărut arborii mari sub care am crescut. Mihail Sabin ION IRIESCU: Griviţa eroică Treptele clarificării Firesc, cercetarea şi înţelegerea pionieratului unui domeniu, oferă prilejul unor substanţiale îmbogăţiri intelectuale şi, obişnuit, emoţionează. Cel al presei, în mod deosebit, — întrucît aceasta reţine timpului toate vibraţiile, de la tonurile intime pînă la gravele seisme. E desigur, cum s-a mai spus, un reflector viu al conştiinţelor. Elaborarea unei istorii a presei constituie un deziderat mai vechi, cu temeinică justificare. Deşi cu unele merite în valorificarea acestui aspect (Nerva Hodoş, Al. Sadi-Ionescu, Publicaţiile periodice romineşti (ziare, gazete, reviste), 1913; N. Iorga, Istoria presei române, 1922, etc.), vechea istoriografie a reţinut fragmentar, iar uneori chiar a eludat, existenţa şi preocupările presei muncitoreşti şi socialiste, numeroase cantitativ, cu o tradiţie astăzi centenară. In ultimul deceniu, mai ales, am Înregistrat contribuţii valoroase privind studiul şi analiza publicaţiilor cu profilul amintit. Realizat prin grija unui colectiv de redacţie format din Ion Popescu — Puţuri (redactor responsabil), Nicolae Goldberger, Augustin Deac, Ion Felea, şi apărut la sfirşitul anului 1964, sub înalta egidă a Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., primul volum al lucrării ce pretinde proporţii vaste, presa muncitorească şi socialistă din Rominia (partea I: 1865— 1889; partea a II-a 1890—1900) are calitatea primei sinteze de acest fel, demnă de aprecieri entuziaste. O muncă adesea nepercepută de cititor, minuţioasă, în investigarea arhivelor, în selectarea aspectelor conforme cu profilul şi orizontul unei publicaţii, relevă, persuasiv, treptele înaintării gîndirii muncitorilor de la limita conştiinţei profesionale la aceea a conştiinţei de clasă. Remarcabilă e pentru lucrarea pe care o analizăm, unitatea metodologică, proporţionalizarea justă a interesului faţă de elementele inedite, de concepţie şi de atitudine, manifestate în paginile unui nou ziar sau ale unei noi reviste. Volumul prezintă 70 de publicaţii, fiecare precedată de un studiu atent. Reproducerile de antete, de facsimile, secţiunea de adnotări, indicii de nume şi de titluri înlesnesc consultarea operativă, îi conferă o apreciabilă ţinută ştiinţifică. Privindu-l cu atenţia meritată, observăm consecvenţa redacţiei in a raporta momentele evoluţiei presei celor ale dezvoltării mişcării muncitoreşti. Dacă trecem peste vremea aşanumitelor gazete manuscris, utilizate în plin ev mediu, înainte de inventarea tiparului (cf. Const. Antip, Contribuţii la istoria presei române, Uniunea Ziariştilor din R.P.R., Bucureşti 1964, p. 8), epoca presei moderne, pe plan european, e unul din Constantin Calin (continuare în pag. 7-a) ÎN NUMĂRUL VIITOR: PELERINUL INIMII I Panait Istrati inedit 1 Manuscrise, scrisori şi fotografii din perioada petrecută în Franţa I . UNIVERSALITATE I ŞI SPECIFIC NAŢIONAL Interviu cu EUSEBIU CAMILAR I ■ ANTOLOGIE LIRICĂ Din poezia italiană AIO-Ski