Gimnasiului Superiore, Balázsfalva, 1874
Croniculu lui Cantemiri. Adeseori s’a disu si scrisu, se adanamu cartile nostre celea vechi, se ne interesamu de ele, si se le conservamu, pentru ca contienu monumente de limba, literatura si cultura, monumente, de cari au a se usita gramaticii, filologii, istoricii, geografii, si toti altii, cari se ocupa seriosu cu desvoltarea si cultur’a poporului romanu. Nu sustiem, ca noi romanii amu avé carti atatu de vechi in limb’a nostra materna dupa cumu au multe devi poporale luminate ale Europei, ca ce pre catu astadi ne este cunoscutu cea mai vechia carte romanesca s’a tiparitu numai dupa 131 ani dela aflarea artei tipografice, era manuscripte in antea de domnirea limbei slavone in baserica si administratiune ne lipsescu cu totulu. Ci acéstea fatala impregiurare precumu si multimea grecismeloru, slavonismeloru, ma chiaru si a turcismeloru, — de care ne impiedecamu mai la fiacare folia ale cartiloru nostre vechi, — nu trebue se prejudece valorei loru, nece se ne instraine de densele, pentru ca contienu si unu materialu forte bunu, materialu de cuvente si espresiuni puru romanesci, pre lunga acésta unele de in cartile nostre profane tractéza obiecte interesante cu multa logica, eruditiune si cunoscientia de lucru. De intre cartile nostre vechi de acéstea natura loculu primulu ocupa fara indoiéla Croniculu lui Cantemiru, pre care miam propusu alu face cunoscutu in liniamintele sale principali, de ora ce vechi’a editiune este rara si cu anevolia de a se procura, ora cea noua inca n’a apucatu a se lati si in partile nostre. 1 * I