Görögkatolikus főgimnázium, Belényes, 1854
FOLOSULU MÁTÉM A TICEI. Macaru ca ostenelele unoru barbati renumiti, carii a asudatu pe campulu celu largu sciintielor, s-a bucuratu de mai multa ori mai pucina recunoscientia — dupa spiritulu tempuriloru in care a vietiuitu — si sciintiele, carorus a jertfitu ei pe sene, a avutu cativa apretiuitori, totusi multi dintre iei a intmpinatu pedece mari, a avutu a se lupta cu multe superstitiuni si prejudecie, pentruca se pota procura auctoritate invetiaturiloru sale, ma de multe ori a cadiutu victima acelorasi. In istoria aflamu esemple de felulu acesta. Asia Socrate — filosofulu celu mare — a fostu judecatu spre beutura de cucuta, pentruca invetialurile lui a fostu contrarie prejudicieloru si patimiloru contemporaniloru sei. Cu tote ca nu nepotemu ascunde cea mai sincera compatimire catra unii barbati ca acestia, carii respandendu luminia a deverului si a moralului a iostu cei mai mari binefacatori ai genului omenescu, si pentraceea demni de o sorte mai fericita, ne mangaiemu totusi cu aceea, ca asemene nepretiuire si maltratare a sciintieloru si a barbatiloru invetiati se poate atribui mai vertosu tempuriloru celoru alunge si intunecate, in care omenimea n’a fostu petrunsa de mantuilarea influintia a sciintieloru asupra societatei omenesci. — Dari se te miri, cumca se alia si in lempurile nostre, in secululu acestu luminatu, in care prin osebitulu zelu si marinimia a innalteloru gubernie sa deschisu calea catra propasire in cultura cea adeverata, s a infiintiatu