Görögkatolikus főgimnázium, Belényes, 1891
Poterea părințescă la Romani. (Patria potestas apud Romanos.) Dintre drepturile cardinali ale popoarelor antice cele mai insemnate a fost fără indoeala dreptulă, de care se bucurase părintele față de membrii familiei sale, adecă : «poterea părințescă« , parte, pentru că aceasta potere, pe tempulu, când poporele antice duceau o vidţă patriarchală intr’unia potestatea sacerdotală, regească şi judiciară ; parte, pentru că din acesta dreptu, ca dintr’unii germenii s’au desvoltatu tòte drepturile eclesiastice şi civile, care au formatii basa moralei, a siguranţei publice şi private la tòte popoarele culte şi civilisate din vechime. Fiind o dar’ aţâţă de momentosa şi însemnată chiemarea, datorinţa, respective «poterea părinţăscă« în viaţa popoarelor antice, pre noi trebue se ne intereseze mai de aproape acesta chestia, incâtă se referesce la strămoşii noştriî, adecă la Romani, cari biruisără odinioră aproape întregă continentală, pre atunci cunoscută. Pentru aceea în elaboratură acesta voiă tracta despre «poterea parintăscă« la Romani, arătândă : i) ce trebue se înţălegemă sub cuvântulă »familiă« ? z) cine a fostă considerată ca părinte de familiă? şi a 3) de cari drepturi se bucurase » părintele « fiescecarei familie Romane? I. Inţălesulă adevărată ală cuventuluî »familia« ’lă vomă putea dejudeca mai uşoră, deca vomă considera însemnătatea atâtă etimologică câtă şi cea reală ală acestui cuvântă. Ce să ţine de definiţiunea etimologică a cuventuluî »familia«, cei mai mulţi erudiţi suntă de acordă, cumcă 1*