Bilete de Papagal, 1928 (Anul 1, nr. 1-232)

1928-02-02 / nr. 1

Joi. 2 Februar­ ­ilde DIRECTOR T. ARG HE ZI­pparp$8! X 1*° M BILETELE DE PAPAGAL Un ziar atât de mic n’a mai­­ apărut, niciodată­­ n­ici la furnici. Neavând ziarul mare, în care să scrie nerozii im­portante, redactorul acestei foițe de țigare, dă la lumină mai puțin de­cât o fițuică și se mărginește să publice crîmpeie surâzătoare. Idealul lui nu era de altfel decât să realizeze în universul hârtiei tipărite, un echivalent al puricelui din lumea de carne și oase. Un purice nervos, dotat cu o re-­ remarcabilă natură de inspector general, ațâțat de o ini­­­țiativă și o­ ipoteză nouă la fiece săritură și zigzag, este orișicum o creațiune catalogată în albumul ilustrat al lu­crurilor făcute de Dumnezeu, în ziua lui a șaptea, de­ odihnă.. D)e ce să fie omul liniștit, s'a întrebat Ziditorul, în­ființând Duminica pentru repaos ? Gândiți-vă că puricile, evaziv,­ absent și provizoriu, mai trăește și după ce limba latină, în care i s’a zis pulex, a murit. E mai vechi decât istoria: s’au scărpinat de el Fenicienii, Perșii, Chinezii, Atila, Iuliu Cezar, Napoleon și Antropitecul. fin om culare nu se poate ține după el, săgeata nu-l găsește, glonțul încă nu l-a nimerit, există realmente și totuș dubitativ, mai mic decât el însuș, invizibil și preferând costumului pielea. Înființând un bilet de papagal fără flașnetă, ne-am gândit să satisfacem cu acest cuvânt numai firma: puricile rămâne capitalul. Dar ce e puricile eltceva decât un ac cu gămălie animat? Blajin la un capăt, cu capătul celălalt înțeapă, dar abia a înțepat, delicat, în vederea unei mâncărimi ca o sărutare, că el a și pornit mai departe. Păzească in­vocația Papagalului, patronul acestui ciumpei de gazetă, să nu se întârzieze puricile mai mult într'un cojoc. Perria și stațiunile lungi ale mâncărimii natura întocmise un alt per­sonaj, de moravuri sedentare, musulman, cu familie, cu ha­remuri, și cu rotative, care nu are nimic comun cu perso­nagiul nostru nomad, neinstalat și celibatar. Preocuparea noastră de căpetenie nu este totuș a face pe oameni șa se scarpine, ci pe cititor să zîmbească. Odată pe zi, un surâs nu e de lepădat și doi lei pe zi ca să surâzi e un record de ieftinătate și o­­ medicină bună. Niciodată omul nu a fost mai bolnav decât de-atunci de când a în­ceput să fie serios și tragic. In războiul popoarelor medicii au făcut observația că aceleași răni se vindecau mai repede la soldații victorioși de­cât la cei învinși, învingătorul fiind optimist, adică în stare sufletească de surâsuri. Cititorii „Bile­­■t-­­’or de Papagal“, deprinși cu ziarul de împachetat, în 18 și 20 de pagini de afiș, este bine să ia seama la ceea ce fi­rimitura noastră de ziar le aduce cu totul nou . Sănătatea. Măsurate cu kilometrul pătrat, nici marile ziare nu dau cititorului, afară de hârtie de ambalaj, un material literar mai voluminos. In cel mai bun caz, pe două-trei coloane sn sleiește întregul conținut interesant al unei zile. Tendința „Biletelor de Papagal", care in primele­ zile vor apărea amestecate, este să dea zilnic cititorului numere in­dividuale, organizându-și colaborările așa în­cât fiece număr să fie scris și semnat în întregime de unul și acelaș col­­borator, care își va lua inspirația, în libertate, ori de mice i-ar plăcea. Cititorului­ i se asigură o lectură variată, pas­­tică și unanimă și foaia noastră este scutită de umpluturile și de colaborările foarfecilor, care țin­­ adese­a­ locul scriito­rilor direcți. Surâzând treptat, în fiecare zi, cititorul se va obișnu­­i să ST­I

Next