Bilete de Papagal, 1928 (Anul 1, nr. 1-232)
1928-02-02 / nr. 1
Joi. 2 Februar ilde DIRECTOR T. ARG HE ZIpparp$8! X 1*° M BILETELE DE PAPAGAL Un ziar atât de mic n’a mai apărut, niciodată nici la furnici. Neavând ziarul mare, în care să scrie nerozii importante, redactorul acestei foițe de țigare, dă la lumină mai puțin decât o fițuică și se mărginește să publice crîmpeie surâzătoare. Idealul lui nu era de altfel decât să realizeze în universul hârtiei tipărite, un echivalent al puricelui din lumea de carne și oase. Un purice nervos, dotat cu o re- remarcabilă natură de inspector general, ațâțat de o inițiativă și o ipoteză nouă la fiece săritură și zigzag, este orișicum o creațiune catalogată în albumul ilustrat al lucrurilor făcute de Dumnezeu, în ziua lui a șaptea, de odihnă.. D)e ce să fie omul liniștit, s'a întrebat Ziditorul, înființând Duminica pentru repaos ? Gândiți-vă că puricile, evaziv, absent și provizoriu, mai trăește și după ce limba latină, în care i s’a zis pulex, a murit. E mai vechi decât istoria: s’au scărpinat de el Fenicienii, Perșii, Chinezii, Atila, Iuliu Cezar, Napoleon și Antropitecul. fin om culare nu se poate ține după el, săgeata nu-l găsește, glonțul încă nu l-a nimerit, există realmente și totuș dubitativ, mai mic decât el însuș, invizibil și preferând costumului pielea. Înființând un bilet de papagal fără flașnetă, ne-am gândit să satisfacem cu acest cuvânt numai firma: puricile rămâne capitalul. Dar ce e puricile eltceva decât un ac cu gămălie animat? Blajin la un capăt, cu capătul celălalt înțeapă, dar abia a înțepat, delicat, în vederea unei mâncărimi ca o sărutare, că el a și pornit mai departe. Păzească invocația Papagalului, patronul acestui ciumpei de gazetă, să nu se întârzieze puricile mai mult într'un cojoc. Perria și stațiunile lungi ale mâncărimii natura întocmise un alt personaj, de moravuri sedentare, musulman, cu familie, cu haremuri, și cu rotative, care nu are nimic comun cu personagiul nostru nomad, neinstalat și celibatar. Preocuparea noastră de căpetenie nu este totuș a face pe oameni șa se scarpine, ci pe cititor să zîmbească. Odată pe zi, un surâs nu e de lepădat și doi lei pe zi ca să surâzi e un record de ieftinătate și o medicină bună. Niciodată omul nu a fost mai bolnav decât de-atunci de când a început să fie serios și tragic. In războiul popoarelor medicii au făcut observația că aceleași răni se vindecau mai repede la soldații victorioși decât la cei învinși, învingătorul fiind optimist, adică în stare sufletească de surâsuri. Cititorii „Bile■t-’or de Papagal“, deprinși cu ziarul de împachetat, în 18 și 20 de pagini de afiș, este bine să ia seama la ceea ce firimitura noastră de ziar le aduce cu totul nou . Sănătatea. Măsurate cu kilometrul pătrat, nici marile ziare nu dau cititorului, afară de hârtie de ambalaj, un material literar mai voluminos. In cel mai bun caz, pe două-trei coloane sn sleiește întregul conținut interesant al unei zile. Tendința „Biletelor de Papagal", care in primele zile vor apărea amestecate, este să dea zilnic cititorului numere individuale, organizându-și colaborările așa încât fiece număr să fie scris și semnat în întregime de unul și acelaș colborator, care își va lua inspirația, în libertate, ori de mice i-ar plăcea. Cititorului i se asigură o lectură variată, pastică și unanimă și foaia noastră este scutită de umpluturile și de colaborările foarfecilor, care țin adesea locul scriitorilor direcți. Surâzând treptat, în fiecare zi, cititorul se va obișnui să STI