Biseric'a şi Şcól'a, 1882 (Anul 6, nr. 7-52)
1882-11-21 / nr. 47
ANULU TTI. ARADU, 21. Noemvre 3. Decemvre 1882. ,, ,, „ jum. anu 2 „ 50 „ Pentru Roraaiii’a si strainetate pe anu 7 „ — „ ■1______e 11____-1 ‘ 11* a „ 50 „ Preluiilii inMertiuniloru : Pentru publicatiunile de trei ori ce contieru cam 150 cuvinte 3 ni., pana la 200 cuvinte 14 fl. si mai sus 5 n. v. a. 2STr. 40 T7. BISERICA si SCOl’A. 2 Taia, boisericeasca, scolastica,, literaria si economica. Ese o data in septemana : Dumineca. I’mitul si altoiianaonlii lui . Pentru Austro-Ungari’a pe anu . . 5 fi.—cr. Corespondintiele se se adreseze la Redactiunea de la „BISERIC’A si SCOLIA“ Ei banii de prenumeratiune la „TIPOGRAFI’A DIECESANA IN ARAD.“ Conflictulu intre Biseric’a autocefala româna si Patriarchi’a Constantinopolei. In Nr. 43 am publicatii discursulu cu care In. Pr. S. S. Metropolitulu Primate, Calinic, a deschisu sesiunea de tomna a sântului Sinodu alu Bisericei ortodoxe autocefale române. In discursulu seu, Inaltu Preasanti’a Sa face menţiune despre o epistola a Patriarchului din Constantinopole, lipsita cu deseversire de spiritulu dragostei crestinesci, prin care Patriarchulu contesta dreptulu Metropolitului la sântirea sântului Miru. Publicând si noi mai josu epistola patriarchiceasca, nu dora ca ar avea vre-o valoare literara ori teologica, ci pentru a constată, desi este durerosa, ignoranti’a in care se afla teologii scaunului patriarchalu, respectivii de teologi’a ortodoxa si de disciplin’a bisericei ecumenice a resaritului, — nu putemu a nu o insoti de unele refresiuni, pentru restabilirea adeverului fatia cu erorile teologice predicate de pe catedra patriarchala. Abstractie facand de învinuirile adresate pentru niste închipuite inovatiuni despre stropire in locu de cufundare la tain’a botezului, despre calindariulu Gfregorianu etc., cari daca s'ar dovedi ca adeverate, admoniţiunile Patriarchului ar avea meritulu necontestabilu pentru disciplin’a bisericei ortodoxe, dar când este vorba de prepararea si sântirea mirului, un scimu care Patriarchu din lume ar puté se dovedésca că afacerea acesta nu este unu dreptu alu fiecarui episcopu eparchiotu in biseric’a ortodoxa. Dupre invetiatura bisericei ortodoxe, noi scimu, ca Episcopii, fara osebire de rangurile loru in ordinea administrativa, poseda toata plenitudinea sacerdoțiului in virtutea chirotoniei loru, si pe care ei îlu exercita de dreptu divinu, in virtutea consacratiunei loru. Numai biserica Romei contesta acést’a Episcopiloru sei, invetiand ca ei sunt numai nisce delegați seu vicarii Papei, cari îsi tragu toata auctoritatea loru dela institutianea ce elu le da. Si decumva Preasantitulu Patriarchu alu Constantinopolei nu irapartasiesce erorile doctrinale ale bisericei apusene, atunci pe ce temeiu îsi aroga Sanctitatea Sa dreptulu exlusivu, pentru santirea mirului in bisericile ortodoxe, contestând in particularu dreptulu sântirei mirului Metropolitului Primate alu României? Pe temeiulu canoneloru ? Astfelu de canone nu exista in corpulu dreptului canonicu alu bisericei orientale. Din contra canonele recunoscu tuturora episcopiloru dreptulu sântirei mirului. „Facerea Chrismei (sântului mini) dice sinodulu din Cartagena, se nu se faca de catra presbiteri.“ *) Ceea ce insemneaza cu aceasta lucrare nici cum nu o potu face preoții, „ci numai Archierii, cari potu Si in deosebi a severs! miru.“ 1 2) Dar, ce este mai ridiculu, pentru a contesta dreptulu Metropolitului Primate la sântirea mirului, Sanctitatea Sa Patriarchulu provoca la unu „obiceiu care este in vigore de secolii dungati.“ Forte bine! Insa care jurisprudents canonistu nu scie cu obiceiulu, introdusa im ntra legei positive, este abusu ? Si câ undeexista o lege scrisa, acolo obiceiulu n’are raţiune’ a stă ca regula. Dar o proba si mai evidenta, despre igportanti’a teologiloru scaunului patriarchalu din Constantinopole, este interpretarea ce dau canonului apost. XXXIV, care prescrie :• „Episcopii, fieste cărui *mîamu (nație) se cuvine a cunosce pre celu âjtwu intre densii sii a-iu socoti pre elu ca capu, siF^ nu face nimicu de prisosu fara părerea lui.i^ fete. Din acestu canonu Patriarchulu trage Apufclusiunea la drepturile sale de ingerintia in;lafacerile administrative ale bisericei autocefale române, dându-se pre sine dreptu celui 1) Can. 6. 2) Védi subinsem. canon, citatu in Pidalion.