Biserica şi Şcóla, 1883 (Anul 7, nr. 1-51)

1883-10-09 / nr. 41

Anulă VII. BISERICA şi ŞCOALA 365 Deputaţiunea bisericei ortodoxe române la Seghedin. Deputaţiunea bisericei noastre sub conducerea Escelenţiei Sale Părintelui Archiepiscopa şi Metro­­polită Miron Romanul, a fost primită de Maiestatea sa în 2014 a curentei în Seghedin. Escelenţia Sa a rostit la acesta ocasiune urmă­­torele : Măiestatea Voastră cesarea fi regio-apostolică, Prea­­graţiosulu­ nostru Domnii ! Fie­care cetăţiană credinciosă alu statului un­gară, fiecare supusă fidelă alu Măiestăţii Vostre, cu consciînţă de fericire şi cu simţemântă de mulţămită, ce îşi are rădăcina în inimă, urmăresce totdeuna pă­­rintesca îngrijire a Maiestăţii Voastre, ce e îndreptată spre bunăstarea şi înflorirea ţerei şi se manifestază pretutindenea prin fapte măreţe. O asemenea faptă măreţă de principe o glorifică în specială astăzi o mare parte a tot, ce are ţara mai bună, când din ţinuturi mai aproape şi mai înde­părtate se grupeaza în giurulă Maiestăţii Voastre, a iubitului nostru rege, în aceasta capitală a Ungariei de josă, pe carea după grele catastrofe elementare în linia primă părintesca îngrijire a Maiestăţii Voastre o a mântuită de perire, nu numai, dar în timpă re­lativă forte scurtă o a ridicată acolo, încât acestă oraşă formeză încă acum o podobă însemnată, o mândriă alesă a ţerei. Biserica greco-orientală română din patrie tot­deuna şi în timpurile cele mai critice credincioasa preaînaltului tronă ală Măiestăţii Vostre, represen­­tată prin noi aici înaintea prea grăţiosei feţe a Ma­iestăţii Vostre, participă cu sinceritate la bucuria generală, produsă în inimile patriotice prin termina­rea cu succesă a unei opere măreţe a ţerei ; şi ceea ce vedem­ şi esperiămă noi aici, aceea ne întăreşce şi mai multă în speranţa: că biserica nostră, sub iitrigitatea veacurilor­ trecute gârbovită, aproape îmbrâncită, aproape îngropată în ruine, prin conlucra­rea fiilor­ sei temători de Dumnezeu, iubitori de pace şi de ordine, mai alesă însă prin părintesca îngrijire a Maiestăţii Voastre, carea de o potrivă fi­ricesce toate popoarele credinciose, — după esemplulă Seghedinului se va ridica din ruine şi va deveni o podoba, ba chiar o mândriă a ţărei, ale cărei interese le promovăză. Pătrunşi de astfel că de simţăminte şi de astfel că de speranţă, cu celă mai profundă respectă de supuşi ne rugămă de Maiestatea Vostră, prea grăţiosulă no­stru Domnă , ca să Vă înduraţi prea grăţiosă a primi şi cu acăstă ocasiune omagială celă mai supusă ală bisericei greco-orientale române din Ungaria şi Tran­silvania, credinţa neclătită şi alipirea ei cătră prea­­’naltulă tron ală Măiestăţii Voastre, cărora prin acesta, deşi numai cu cuvinte debile, ne luămă voiă a da espresiune sinceră, — şi a ţină şi în viitoriă biserica nostră în părintască graţiă fericitoare a Măiestăţii Voastre, pre aceea biserică, carea în rugăciunile ei de toate filele se rogă la Atotputerniculă Dumnezeă pentru statornica bunăstare a Maiestăţii Voastre şi a întregei case domnitoare, şi pentru fericirea popoa­­relor­.—Maiestatea Sa cesarea şi regio-apostolică, augustulă nostru monarchă, vivat! să trăiască! vivat! Maiestatea Sa regele a răspuns*: „Cea mai frumosă dovadă despre alipirea fi cre­dinţa omagială a D- Voştri o void afla în aceea, dacă în spirit,ul­u intenţiunilorii mele părintesci veţi îndemna pre ■"dinciofii concretţuţi grigei D-Vostre nu numai la ali­pirea credinciosă cătră religiunea fi naţionalitatea lord, ci fi la adevărată iubiri de patrie fi la reverenţă cătră legi, fi dacă în acestă direcţiune nu numai veţi validita tdtă greutatea înfluinţei D- Vostre, ci fi din parte- Vă veţi pre­­merge cu esem­plu bund, fiţi convinfi că pe acesta teremi activitatea D Vastre va fi însoţită de deplina mea recu­­noscinţă.* Impresiunea ce a­ făcut cuvintele Escelenţiei Sale, care aă încheiat cu grajă românescu : „Maies­tatea sa cesarea regio-apostolică, augustuld nostru Mon­archia, vivat,­ să trăsscă ! vivat­u —cât şi respunsulă semnificativ ală augustului suveran, a mişcat adâncă inimile românilor­ din Arad, cari la reîntoarcerea deputăţiei, a întim­pinat în modă solemnă pe Espe­lenţia Sa, Iu. Pr. S. Archiepiscopă şi Metropoliită, şi membrii deputaţiunei. La gara din Arad, unde aştepta ună publică numerosă sosirea deputăţiei Escelenţia Sa a fost întimpinat cu următorele cu­vinte adresate în numele Românilor P­aradaul,­­de redactorulă acestei foi: Escelenţiă! înalţii Preasâu­­ţite D­e A­rchiepiscopu fi Metro­politii! „Pătrunşi de sim­ţămentulă recunoscinţei şi ala iubire! filiale cătră înalta persoana a Escelenţiei Voastre, pentru demni­tatea şi devotamentulă archipastorală cu care aţi interpretată simţemintele de loialitate pentru tronu şi patrie a poporului română ortodoxă înaintea Maiestăţii Sale, prea graţiosului nostru Monarchă, — românii din Arad şi giură, profitând de ocasiune, grăbescă a ve bineventa de norocoasa sosîre în mij­­locul­ nostru şi a ve ura mulţi ani de fericire, ca totdeuna, şi de câte ori se va reclama, să puteţi fi interpretele fidelii ală simţăm­intelor­ de loialitate şi fidelitate a poporului română cătră tronă şi pat­rie! Să trăiţi Escelenţiă! Trăescă deputăţia română ! La acestea, Escelenţia Sa a respunsă în cuvinte binevoitoare mulţumind pentru aderinţa şi sprijinală morală, în împlinirea misiunei sale. De la gară până la reşedinţa episcopască, Es­celenţia Sa a fost petrecut de m­ă şilă lungă de trăsuri. Aci apoi fu întimpinat din nou cu urraă­­torulă discursă, pronunciat de Vasiliu M. Stanescu : Osana celui ce vine întru numele bisericei şi a poporului seă ! Osana Escelenţiei Voastre ! Bine aţi sosită ! — Vi strigă din sufletulă cu­rată inteliginţa şi poporulă mirană din Aradu şi din jară, cari­că alergată întru întimpinarea Esce­lenţiei Vostre acum, când aţi reintorsă dela artis­­simulă Tronă, unde fidelă aţi depusă omagiele roma­­nilor­ ortodoxi din metropoliă. Vi­arnă aurită cuvintele adresate şi toţi noi, cei din îndepărtată te­amă aplaudată. Amu înţelesă prea graţiosulă respinsă şi ne a mişcată adencă ! Primesce de la noi fiesca nostră mulţămire pen­tru interpretarea credinţei secularie a românului că­­tră tronă şi dinastia, pentru interpretarea simţemin­­telor­ noastre de adevărată patriotismă şi pentru ac­centuarea limbei noastre în auitură Maiestăţii Sale. Istoria patriei, istoria regimentelor­, alipirea instinctivă a românului de parentulă strămoşiloru sei, de ordine şi legalitate, şi firesculă său simţă de bună­­cuviinţă, la cele grăite Vi-aă potută fi bune mărturii. Aşa a fostă românulă până acumă, aşa va şi remânea, în curentulă tuturoră evenimenteloră, căci aşa l’a înveţată biserica moralului, biserica iubire! de apropelul, biserica păcei.

Next