Biserica şi Şcóla, 1883 (Anul 7, nr. 1-51)
1883-10-09 / nr. 41
Anulă VII. BISERICA şi ŞCOALA 365 Deputaţiunea bisericei ortodoxe române la Seghedin. Deputaţiunea bisericei noastre sub conducerea Escelenţiei Sale Părintelui Archiepiscopa şi Metropolită Miron Romanul, a fost primită de Maiestatea sa în 2014 a curentei în Seghedin. Escelenţia Sa a rostit la acesta ocasiune următorele : Măiestatea Voastră cesarea fi regio-apostolică, Preagraţiosulu nostru Domnii ! Fiecare cetăţiană credinciosă alu statului ungară, fiecare supusă fidelă alu Măiestăţii Vostre, cu consciînţă de fericire şi cu simţemântă de mulţămită, ce îşi are rădăcina în inimă, urmăresce totdeuna părintesca îngrijire a Maiestăţii Voastre, ce e îndreptată spre bunăstarea şi înflorirea ţerei şi se manifestază pretutindenea prin fapte măreţe. O asemenea faptă măreţă de principe o glorifică în specială astăzi o mare parte a tot, ce are ţara mai bună, când din ţinuturi mai aproape şi mai îndepărtate se grupeaza în giurulă Maiestăţii Voastre, a iubitului nostru rege, în aceasta capitală a Ungariei de josă, pe carea după grele catastrofe elementare în linia primă părintesca îngrijire a Maiestăţii Voastre o a mântuită de perire, nu numai, dar în timpă relativă forte scurtă o a ridicată acolo, încât acestă oraşă formeză încă acum o podobă însemnată, o mândriă alesă a ţerei. Biserica greco-orientală română din patrie totdeuna şi în timpurile cele mai critice credincioasa preaînaltului tronă ală Măiestăţii Vostre, representată prin noi aici înaintea prea grăţiosei feţe a Maiestăţii Vostre, participă cu sinceritate la bucuria generală, produsă în inimile patriotice prin terminarea cu succesă a unei opere măreţe a ţerei ; şi ceea ce vedem şi esperiămă noi aici, aceea ne întăreşce şi mai multă în speranţa: că biserica nostră, sub iitrigitatea veacurilor trecute gârbovită, aproape îmbrâncită, aproape îngropată în ruine, prin conlucrarea fiilor sei temători de Dumnezeu, iubitori de pace şi de ordine, mai alesă însă prin părintesca îngrijire a Maiestăţii Voastre, carea de o potrivă firicesce toate popoarele credinciose, — după esemplulă Seghedinului se va ridica din ruine şi va deveni o podoba, ba chiar o mândriă a ţărei, ale cărei interese le promovăză. Pătrunşi de astfel că de simţăminte şi de astfel că de speranţă, cu celă mai profundă respectă de supuşi ne rugămă de Maiestatea Vostră, prea grăţiosulă nostru Domnă , ca să Vă înduraţi prea grăţiosă a primi şi cu acăstă ocasiune omagială celă mai supusă ală bisericei greco-orientale române din Ungaria şi Transilvania, credinţa neclătită şi alipirea ei cătră prea’naltulă tron ală Măiestăţii Voastre, cărora prin acesta, deşi numai cu cuvinte debile, ne luămă voiă a da espresiune sinceră, — şi a ţină şi în viitoriă biserica nostră în părintască graţiă fericitoare a Măiestăţii Voastre, pre aceea biserică, carea în rugăciunile ei de toate filele se rogă la Atotputerniculă Dumnezeă pentru statornica bunăstare a Maiestăţii Voastre şi a întregei case domnitoare, şi pentru fericirea popoarelor.—Maiestatea Sa cesarea şi regio-apostolică, augustulă nostru monarchă, vivat! să trăiască! vivat! Maiestatea Sa regele a răspuns*: „Cea mai frumosă dovadă despre alipirea fi credinţa omagială a D- Voştri o void afla în aceea, dacă în spirit,ulu intenţiunilorii mele părintesci veţi îndemna pre ■"dinciofii concretţuţi grigei D-Vostre nu numai la alipirea credinciosă cătră religiunea fi naţionalitatea lord, ci fi la adevărată iubiri de patrie fi la reverenţă cătră legi, fi dacă în acestă direcţiune nu numai veţi validita tdtă greutatea înfluinţei D- Vostre, ci fi din parte- Vă veţi premerge cu esemplu bund, fiţi convinfi că pe acesta teremi activitatea D Vastre va fi însoţită de deplina mea recunoscinţă.* Impresiunea ce a făcut cuvintele Escelenţiei Sale, care aă încheiat cu grajă românescu : „Maiestatea sa cesarea regio-apostolică, augustuld nostru Monarchia, vivat, să trăsscă ! vivatu —cât şi respunsulă semnificativ ală augustului suveran, a mişcat adâncă inimile românilor din Arad, cari la reîntoarcerea deputăţiei, a întimpinat în modă solemnă pe Espelenţia Sa, Iu. Pr. S. Archiepiscopă şi Metropoliită, şi membrii deputaţiunei. La gara din Arad, unde aştepta ună publică numerosă sosirea deputăţiei Escelenţia Sa a fost întimpinat cu următorele cuvinte adresate în numele Românilor Paradaul,de redactorulă acestei foi: Escelenţiă! înalţii Preasâuţite De Archiepiscopu fi Metropolitii! „Pătrunşi de simţămentulă recunoscinţei şi ala iubire! filiale cătră înalta persoana a Escelenţiei Voastre, pentru demnitatea şi devotamentulă archipastorală cu care aţi interpretată simţemintele de loialitate pentru tronu şi patrie a poporului română ortodoxă înaintea Maiestăţii Sale, prea graţiosului nostru Monarchă, — românii din Arad şi giură, profitând de ocasiune, grăbescă a ve bineventa de norocoasa sosîre în mijlocul nostru şi a ve ura mulţi ani de fericire, ca totdeuna, şi de câte ori se va reclama, să puteţi fi interpretele fidelii ală simţămintelor de loialitate şi fidelitate a poporului română cătră tronă şi patrie! Să trăiţi Escelenţiă! Trăescă deputăţia română ! La acestea, Escelenţia Sa a respunsă în cuvinte binevoitoare mulţumind pentru aderinţa şi sprijinală morală, în împlinirea misiunei sale. De la gară până la reşedinţa episcopască, Escelenţia Sa a fost petrecut de mă şilă lungă de trăsuri. Aci apoi fu întimpinat din nou cu urraătorulă discursă, pronunciat de Vasiliu M. Stanescu : Osana celui ce vine întru numele bisericei şi a poporului seă ! Osana Escelenţiei Voastre ! Bine aţi sosită ! — Vi strigă din sufletulă curată inteliginţa şi poporulă mirană din Aradu şi din jară, carică alergată întru întimpinarea Escelenţiei Vostre acum, când aţi reintorsă dela artissimulă Tronă, unde fidelă aţi depusă omagiele romanilor ortodoxi din metropoliă. Viarnă aurită cuvintele adresate şi toţi noi, cei din îndepărtată teamă aplaudată. Amu înţelesă prea graţiosulă respinsă şi ne a mişcată adencă ! Primesce de la noi fiesca nostră mulţămire pentru interpretarea credinţei secularie a românului cătră tronă şi dinastia, pentru interpretarea simţemintelor noastre de adevărată patriotismă şi pentru accentuarea limbei noastre în auitură Maiestăţii Sale. Istoria patriei, istoria regimentelor, alipirea instinctivă a românului de parentulă strămoşiloru sei, de ordine şi legalitate, şi firesculă său simţă de bunăcuviinţă, la cele grăite Vi-aă potută fi bune mărturii. Aşa a fostă românulă până acumă, aşa va şi remânea, în curentulă tuturoră evenimenteloră, căci aşa l’a înveţată biserica moralului, biserica iubire! de apropelul, biserica păcei.