Biserica şi Şcoala, 1921 (Anul 45, nr. 1-46)

1921-01-13 / nr. 5

Anul XLV. Arad, 13 Ianuarie (31 Februarie) 1921. i6MiCAl aBWBMjr*sA ^ -•..■'41 Mmn»jiag Nr. 5. ȘCOALA ABONAMENTUL: Pe un an ............................ Pe jumătate de an _____ « mmp x.w ..nmm 10 LeL 5 Lei. 9 f \ REVISTA BISERICEASCA. SCOLARA. UTERARA SI ECONOMICA. APARE ODATĂ DE SĂPTĂ^SatoĂ: DUMINECA. WHgfK WWUMTIWWHIIIMWIWII WI*WWBm—HMBMWm bmĂCfl*, 51 ADMINISTRAȚIA: Arad. Sfer**te EMiNESCU Nr. 35. T«Iaiiw p«atm or** si «*ns«p**i Nr. 296. ———— Cincordinul ti Rin si i limitat iitliiil Noua Ţară Românească, ieşită din nădejdi seculare și din proaspăt sânge românesc vărsat cu prisosinţă pentru nfăptuirea ei, este străbătută de o legitimă îngrijorare astăzi, când Papa dela Roma vrea ca, printr’un Concordat, să-şi asigure o nelimitată ingerinţă şi putere pe pământul Ţării noastre. Concordatele sunt învoieli contractuale între Vatican şi Stăpânirile politice din state r.-catolice, şi se încheie de regulă ’nainte de ce respectiva Ţară îşi aredeja formulată Constituţia sa. La noi, lucrurile se iau d’a-ntoarsele. Ne frământăm, să închiegăm Noua Constiţiune a României ortooxe, şi până a nu o avea aceasta nouă Constituţie, pe Căpeteniile politice îi doare de Situaţia de drept a celor 27a milioane de r.-caichiei şi gr.catolici şi de concordatul cu Roma. Care va să zică: Să încheiem Concordatul, asigurând poftele de expanziune papală, iar în Constituţia nouă să înscriem, în profitul Neamului Românesc, numai acele fărâmiţături de drepturi, cari vor cădea de pe masa Concordatului cu Papa! Cine nu vede ridicolul, dar mai ales tragicul, acestei situaţii ce se anticipă în contul Demnităţii Naţionale şi a Suveranităţii Statului Român?! Concordatul intenţionează să asigure „Catolicilor" de rit apusean şi oriental, cari numără cel mult 270 milioane de supuşi români, o situaţie de paritate faţa de Biserica ortodoxă română a Ţării, care e biserică dominantă şi numără cel puţin de şase ori atâţia credincioşi. Unde este aici dreptatea, ca o minoritate disparentă să ajungă la aceeaşi situaţie egalitară ? Să se poată, oare, trece aşa de uşor peste atribuţia ortodoxă a Statului Român, care ne-a desrobit, sau peste caracterul de Biserică oficială a Bisericii ortodoxe, care are în sprijinul său: tradiţia, absoluta preponderanţă numerică şi conştiinţa obştească despre necesitatea păstrării şi pe mai departe a acestui caracter ?! Concordatul este o uneltire politică, având de scop mărturisit regularea chestiunei religioase a minorităţii catolice, în scopul final, cel nemărturisit, însă, Concordatul urmăreşte două lucruri: înjugarea religioasă a României Mari la cazul Papalităţii, şi destrămarea politică a Statului Român, cu ajutorul organizaţiei ce vrea s-o câştige pentru „catolicii“ de rit „latin" şi „român." Şi, oamenii noştri politici sunt destul de naivi spre a nu întrezări aceasta primejdie politică şi religioasă! Şi, mai departe, chestiunea Concordatului — iniţiată, cum se*spune prin gazete, la Paris de cătră un membru al fostului guvern, d cstolL după confesiunea sa! — se zoreşte, înainte de a i se fi dat Bisericii ortodoxe Române posibilitatea să-şi săvârşiască opera de reorganizare unitară şi de a şi-o înscrie în Constituţia Nouă a Ţării! Mergând astfel înainte, desigur dăm orbiş in groapa primejdiei. Astfel desvoltându-se lucrurile, e de datoria fiecărui român bun şi dreptcredincios, să împedece aceasta fatalitate naţională şi religioasă. De aceea cu toţii trebue să ne împotrivim desechilibrării sufleteşti ce se găteşte Statului Român şi Bisericii Ortodoxe Române, prin mijlocirea Concordatului. După articolul 21 din Constituţia de la 1866, „religiunea ortodoxă a Răsăritului este religiunea dominantă a Statului Român“. Să facem dar să se ştie, că aceasta lege este scrisă nu numai în demnitatea şi conştiinţa fraţilor de peste Carpaţi, ci şi in sufletele noastre, aie celor de cinea a ei, şi că, alăturea de ei, pretindem ca aceasta prerogativă să se păstreze şi pe mai departe în Constituţia viitoare şi chiar să se întindă şi dincoaci de Carpaţi. Dar aceeaşi Constituţie dela 1866, prin acelaş articol, garantează şi absoluta libertate a conştiinţei şi garantează şi libertatea tuturor cultelor din ţară. Papalitatea şi supuşii săi „catolici" nu au avut motiv de a se plânge împotriva toleranţei, de care s’au împărtăşit pe pământul, ospitalier şi îngăduitor, al vechiului Regat. Ne plângem însă noi, că în ospitalitatea şi toleranţa sa, statul a fost, pe vremuri, prea înmănuşat faţă de opera subverzivă a ierarhiei „catolice“, şi că, acum, slăbiciunea aceea, însoţită de o vădită lipsă de prevedere, deschide largi porţile primejdiei, de a pune acele uneltiri la adăpost de orice urmărire, prin organizarea proiectată în Concordat. Mulţumească-se deci minoritatea „catolica“ cu deplina libertate a cultului şi nu ceară ceeace nu-i poate îngădui interesul de existenţă al Statului Român şi al Bisericii Neamului Românesc. Sunt numai câteva zile, decând un Socialisti^^nfâÂk din Bucovina, într’o gazetă d’acoloT^drftrascâ aptij^pea comună a fostului împărat de Austra şi a uiîui anumite personagii marcante din Roma, întovărăşite de socialişti şi de magnaţi unguri, de a discredita statele noui, răsărite pe ruinele fostei Austro-Ungarii. Cehoslovacii au intervenit împotriva primejdiei. Iar nouă ne arde de Concordat. „Acum ştim, zice socialistul român, de ce vrea papa să ne impue concordatul. Nunţiul papal dinBucureşti nu va fi nimic alta, decât o organizaţie de spioni austrieci, care va agita în populaţia catolică reîntoarcerea dinastiei apostolice“. Noi, cei dincoaci de Carpaţi, nu am prea dat până acum dovada, că înţelegem marea primejdie cu Concordatul, în parte vom fi tăcut, ca să nu ni se poată pune în obraz, că vrem răsboiu confesional. Dar — mai ales când şi un socialist ne deschide ochii — a sosit ceasul suprem, să ne spunem şi noi credinţele în această materie. Vrem să se bucure de libertate deplină şi celelalte culte, dar nu vrem să li se deie o organizaţie, cu al căreia ajutor să se lovească în prestigiul şi în existenţa noastră de Români şi de ortodocşi. Iar Concordatul, ce intenţionează tocmai acest lucru, să se iee dela ordinea de zi, pentru totdeauna. Gazetele, politice chiar, de dincolo de Munţi cer acelaş lucru. Clerul ortodox din vechiul Regat, s’a mişcat şi dânsul în acelaş înţeles. Facultăţile teologice ortodoxe şi-au spus la fel cuvântul. Mitropolitul Moldovei a mers, cu asemenea gând de sfătuire, la Cernăuţi, să fie contactul imediat cu Facultatea teologică şi cu Mitropolitul Bucovinei.