Gimnasiului Mare Public, Brassó, 1877
infrăţesce, perde naţiunea noastră un spirit luminat, scoală un ministru consacrat iei din convicţiune, biserica noastră un fiiu înţelept şi devotat binelui ei, eară omenimea şi in special societatea noastră restrinsă din Braşov un membru distins, carele in deosebite sfere ale vieţii publice, a sciut promova la rândul seu sublimul scop al adevăratei umanităţi. Insă se ne consolăm. Spiritul repausatului veţuiesce şi va veţui intre noi. Sciinţa şi virtuţile lui se vor perpetua înfruntând vijeliile seculilor, căci pars melier mei vitabit libitinam. Umbră scumpă ! Frate amice şi colegă ! pasă in regiunile sublimului, unde durerea şi desamăgirea nu şi-a făcut locaş. — Memoria faptelor Tale se va eternisa in inimele noastre; esemplul virtuţilor Tale ne va conduce printre stâncile adeseori prăpăstioase ale vieţii, de carea Tu te despărți şi pre de timpuriu ! Dixi.