Buna Vestire, decembrie 1937 (Anul 1, nr. 229-252)
1937-12-01 / nr. 229
Pag. 2-a Mp. 229 fi apărut Nr. 19—20 pe Septembrie, al revistei „Conferinţa” condusă de d-nii: Gh. Dem. Andreescu şi prof. C. Dipu (str. Filiti 10 etaj V) cu următorul sumar: 1. Prof. dr. C. I. Partion: Raportul dintre glandele endocrine şi fenomenele creşterii. 2. Ministru dr. I. Costinescu: Grija pentru sănătatea publică. 3. Leonida florada: Trandafirii. 4. Inginer Cezar Cristea: Renaşterea forestieră. 5. Recenzii, informaţiuni. Aurel Marin şi-a editat de curând un volum de «Versuri». Cartea acestui poet e un eveniment literar. Suntem siguri că, măcar de astădată, Aurel Marin va luat serios în discuţie criticii româneşti. D. prof. G. Botica, una din personalităţile, cari au participat cu tot sufletul la mişcarea sămănătoristă, îşi pune la punct memoriile Deşi d-sa neagă acest fapt, putem, totuşi, afirma cu siguranţă că lucrarea e terminată. Dacă ea n’a apărut încă, aceasta se datoreşte faptului că d. prof. G. Rotică restabileşte multe adevăruri, in legătură cu culuralitatea şi literatura bucovineană, _ adevăruri, cari ar putea să neliniştească multe false valori din Arboroasa. Vom reveni — mai ales că d. prof. G. Rotkă e unul dintre oamenii, cari au înţeles întotdeauna spiritul vremii sale. «Othello», aşa cum a fost ■eprezenuuú la «Opera România, a însemnat, pare-mi se, o cădere. Toată critica muzicală a notat aceasta. Oare încă nu e timpul ca toţi conducătorii Operei să se dezmeticească? Apare în curând cartea de puternică desbatere închinată celui mai mare poet al nostru „Problema Eminescu” de prof. Tr. Finneseu Ulmu, Editura „Ramuri”. Comenzi se primesc de acum, la „Ramuri”, Craiova. Ideea liberă ai apărut Nr. 9 din revista naţionalistă „Ideea Liberă” cu următorul sumar: loan Iil. Brătescu-Voineşti: Reflecţii asupra libertăţii; Radu Giji: Copii, părinţi, profesori; C. Fântânaru: înţelesul vieţii lui Clemenceau; Simion Stolnicu: O veche unitate biologică românească; Vintilă F. Pantazobol: Licheaua politică; Miracolul legionar. Vasile Şerpescu: Momentul Mihalache a trecut; Mircea Străinu: Aespecte de lieratură contimporană; Gabriel Bălănescu: Vivere pericolosamente; Tudor Bran: Omul cu mărţoaga; înfierări. Ce părere aveţi? Teatre şi polemici. Desene de Nicol. 16 pagini în culori 5 lei. M. Str. Schiţă de poeme se numeşte un poem de Virgil Carianopol. Iată-l în întregime : «Atlantis scufundat în fum, oraşul creşte în transparenţe moi de sânge. Uzina din păduri de piatră omeneşte îşi simte trupul cum se frânge. Un cântec nou, al străzii’nebunite, adie lung în vagi semnale, trec oamenii de fier ca nişte vite spre monstruoasele furnale Asfaltul tremură sub roţi imense şi bluzele albastre loc îşi fac cu cotul dar ştiu ce amar şi fără sens e viara lor şi totul. Ce prematur e acest apocalips, ce ploaie a văpăilor prin geamuri luminează tristifii de metal, în care ghionda ciocanelor de fier visează Iradierea fontei din cazane... Lumina ei, cu miros de sudoare îmbată atmosfera nopţilor urbane, pe când cărbunii urlă în cuptoare elanul comprimat al razelor de soare. Maşinile s’au adunat aici , cetate; cu nouri grei de vis, motoarele s’au strâns armată de oţel, fiinţă fără plâns şi’n ele inima pământului mai bate... şi’n ele inima pământului mai bate... Niculae Timir aş e un bard în argintie părunteţe. Totuşi neastâmpărat. Căci degetele lui nu contenesc încă în mângâierea lirei. Şi acum ştiţi ce face. De pe morminte triste şi uitate aproape, recheamă la viaţă melancolii uitate şi reîntinde coarde lăsate în părăsire. Acum ne-a dat o fulguindă tălmăcire a celei mai de seamă opere a lui Verlaine. Ne-a dat «Sagesse» sub grăitorul în româneşte titlu de «Poeme Creştine». Ştiţi ce înseamnă asta? Nici mai mult nici mai puţin decât reabilitarea lui Paul Verlaine. Acest şi mai mare şi mai cărunt bard care până acum ne-a fost cunoscut doar ca un mare beţiv şi stricat. Citiţi-le şi veţi vedea o autentică tălmăcire a sufletului omenesc în raport cu cerul. Şi, şi o simbolică. Reabilitarea aceasta ese din teascurile tipografice ale seminarului călugăresc de la Cernica Spiritul de echipa (Continuarea din pag. l a) povârniş şi împingând căruciorul la deal. Tuturora le cresc aripi de pasăre.... Muncesc împreună, mănâncă laolaltă, dorm sub acelaş acoperiş, trăesc o singură viaţă. Ei alcătuesc o fiinţă unică, indisolubilă. O echipă. * Pilotul de avion: Îndată ce a prins aripi, se desparte de şcoală, de învăţători, de camarazi, ca să trăiască în singurătatea cerului viaţa cea nouă, viaţa vulturului solitar. Pilotul de planor, oricât ar ajunge de meşter, rămâne veşnic un element de echipă, necontenit legat de ea prin însăşi natura sborului fără motor. El este vesel, vorbăreţ, sociabil, se simte bine în mijlocul tovarăşilor de muncă, îi iubeşte. Inima lui se încarcă şi se pătrunde de un ce nou, pe care sburătorul îl va duce cu sine în viaţă: spiritul de echipă. Caracteristica şi meritul social al sborului fără motor este tocmai acest minunat spirit de echipă, cu preţ de aur greu pentru o naţiune, însutit mai de preţ chiar decât cele mai grozave însuşiri zburătoreşti. Sbonul fără motor este şcoala camaraderiei... Prof. George Ţintă 28 NOEMBRIE 1877! 28 Noembrie 18771 Cât de mare, de sfântă şi de neprihănită răsbate prin vremi, strălucirea acestei aniversări! Eri a fost o zi mohorîtă şi întunecată. Bătea un vânt de sfârşit de toamnă prin copacii trişti şi desfrunziţi. La noi în casă ardea candela, aşa cum arde ea de ani, de pe vremea când eram copil şi îngenunchiam cu teamă în faţa unei icoane care înfăţişa pe bunul Dumnezeu la judecata de apoi! Am tras cu sfială din rafturile bibliotecii mele, o carte în care cu ani mulţi în urmă, am citit pentru prima dată pe larg «Luarea Plevnei» şi data 28 Noembrie 1877! «Memoriile Regelui Carol I». Am întors cu sfială filă după filă — parcă întorceam zilele vieţii mele! — şi’inainte-mi lua întruchipare de departe din negura istoriei, regimente întregi de dorobanţi, de linie, de vânători, de roşiori şi călăraşi — mândrii roşiori de la Vid şi de la Opanez! — şi apoi scene din atacuri sângeroase cu drapele înfipte în redute, cu ofiţeri şi dorobanţi trăsniţi îm frunte de plumbi turceşti, scene cari chinuiau şi înebuniau imaginaţia noastră de copii, până la delir! Şi cu cât creşteam, îmi dam destul de bine seama că vremurile acelea nu se mai pot întoarce. Vremuri în care se măsurau oamenii faţă-n faţă, cu pieptul şi cu sufletul gătit pentru ceasul supremelor încercări. Parcă răsbate de departe, din veac, un ropot greu de cisme care frământă clisa bulgărească, sau tropotele vedetelor iuţi cari scrutau zările Vidului ca să nu intre în Plevna înconjurată, nici un fes şi nici măcar un car cu merinde. Era în luna aşteptărilor. La Plevna aştepta armata şi domnitorul lor cel tânăr. Dincolo peste Dunăre, aştepta ţara, care se trezise la viaţă într’o primăvară de mari nădejdi româneşti, când înverzeau sălciile în zăvoiele Dunării şi fierbea sângele în sufletul unei armate tinere şi inimoase. Din Septembrie şi până la sârşitul lui Noembrie, în şanţuri pline cu noroi şi cu apă, sub cerul de plumb al toamnei târzii şi reci, au aşteptat oştenii noştri cu răbdare, cu credinţă şi cu hotărîrea pe care le-o da dreptatea şi sfinţenia unei cauze mari, istorice, să se ridice steagul alb de pace, sau dacă nu, să pună mâna ostăşeşte pe valurile acelea de pământ cari ţintuise în moarte pe atâţia din ai lor. ...28 Noembrie! Zi nespus de mare şi de sfântă, înmănunchere de mândrii curate, de nădejdi în zile mai bune. Sfârşit şi Început de veac românesc. Ce suflet românesc n’a tresărit la auzul tău! Cumplită trebue să fi fost ziua aceasta de 28 Noembrie de a rămas gravată în mintea atâtor contimporani şi de ne-au transmis-o atâtea mărturii scrise! Citez din Memoriile Regelui Croi»... 28 Noembrie.... E zi noroioasă... friguroasă. La 7 dimineaţa, împăratul trimite prinţului vestea pe care i-a telegrafiat-o Marele Duce, cum că la Vid se observă mişcări de trupe...». Osman Paşa încearcă să rupă cercul de fier care de trei luni de zile strânge de aproape trupele sale, obosite, demoralizate şi decimate de boale şi de foame... Dar încercarea nu reuşeşte, Osman e rănit, trupele lui sunt prinse între două focuri; vechile poziţii sunt ocupate de trupele Diviziei l-a Române. De pe înălţimile cari domină Bucova şi de unde se observă foarte bine mişcările ambilor adversari pe o mare întindere a câmpului de bătălie, Domnitorul telegrafiază împăratului .Bătălia a încetat dincolo de Vid. Văd foarte bine cele trei linii. Turcii sunt luaţi între două focuri. In momentul acesta mi se aduc primii prizonieri». Puţin timp mai în urmă, generalul turc avea să se predea cu întreaga lui armată. Citim mai departe, dealungul aceloraşi file... «Aceste evenimente par aproape din cale afară de fericite! Ele erau aşteptate de mult timp şi sunt totuşi surprinzătoare»... Măreţe şi fericite evenimente care trebuiau să consacre definitiv virtuţile militare ale unui popor şi ale unei armate, abia renăscute la viaţă naţională. 28 Noembrie 1877! Cât de vie străbaţi până la noi! Vestitoare de vremuri noul, renăscătoare de nădejdi şi de credinţe româneşti. Strălucirea ta n’a apus şi nu va apune niciodată, oricâte victorii va mai hărăzi Dumnezeu acestui neam. Zi mare şi sfântă, de aniversarea aceasta, trezeşte-ţi flăcăii căzuţi. Scoală-ţi dorobanţii, vânătorii şi oştenii de linie, şi roşiori fulgeraţi din goana cailor şi fă-i să privească spre ţara dîn cari au plecat. Spre ţara luminată astăzi de soarele unei credinţi noui. Poate va înţelege ostăşimea aceia căzută în zilele mohorite şi reci de Noembrie, că n’a adormit de geaba în noroiul sau în zăpezile iernii aceleia cumplitei ...Afară înoptează! Pe sub ferestre şueră vântul rece de toamnă. Luminiţa candelii pâlpâe înfiorată, se sbate într’o parte şi’n uita, gata să se stingă. Şi apoi iarăşi răsbate veselă aruncând lumini care tremură pe pereţi. In noaptea asta candela nu se va stinge! Va lumina aşa pentru ofiţerii ei pentru soldaţii cari au murit alunei cu trupurile şi cu sufletele aplecate peste veşnicii! Repede trece vremea.. 28 Noembrie 1877.... Emanuel Voinescu FILE DE CA NDRÉ Malraux autorul acelui interesant şi palpitant roman «La condition humaine» care are ca teatru de acţiune China cu nesfârşitele şi sângeroasele ei răsboaie civile, unde se mişcă o umanitate răsvrătită, muncită şi roasă de mizeriile unei existenţe fără nici un fel într’o viaţă mai bună, îndeplineşte funcţia de «şef» al aviaţiei guvernului comunist din Valencia. E acelaş Malraux care mai acum vre-o doi ani mi se pare, a sburat cu un tovarăş pe deasupra bănuitelor ruine a cetăţii Reginei din Saba, undeva spre isvoarele Nilului. Iată un amănunt pe care nu-l ştia multă lume. Dar nu pentru aceasta însemnăm rândurile de faţă. Gestul lui Malraux, prilejueşte d-lui Periele Martinescu unele interesante şi juste reflexii într'un bun esseu publicat in «Vremea» din săptămâna trecută Şi intitulat «De la Byron la Malraux». Iată câteva fragmente: «Scriitorul cel mai plin de prestigiu şi de forţă creatoare al Franţei de astăzi, părăsindu-şi condeiul, masa de scris, biblioteca în mijlocul căreia se simţea întotdeauna ca un deţinut, a încălecat aripile unui avion spre a cuceri căile văzduhului şi a realiza aventura eroică a vieţii, plină de sacrificii şi riscuri, mai mare, mai importantă decât o glorie literară de primul ordin». ...Şi în altă parte... «Exemplul lui Malraux e cea mai aprigă şi mai descurajantă lecţie pentru toţi acei ce nu vor să mai trăiască în umbra visului şi a himerelor acceptând viata ca o farsă a destinului. El ne arată că viata e o experienţă pierdută atunci când nu e realizată într’o aventură sublimă care s’o ridice până la cele mai vibrante tensiuni de trăire»... Faţă de celălalt destin, de cealaltă existentă, aceia a lui Byron care muri la Missolonghi pentru libertatea poporului elen, desigur că gestul lui Malraux se încadrează în aceiaşi sforţare care mână sufletul omenesc spre culmile absolutului. Dar câtă diferenţă între unul şi între altul, Byron a murit pentru un ideal de libertate, Malraux luptă — ca să moară poate — pentru un ideal ca acela ce în furia lui oarbă, nu cruţă nimic din ceiace o civilizaţie veche, a lăsat pe pământul spaniol. In Malraux, d. Perlele Martinescu vede un «Cavaler »l crepusculului» pe câtă vreme, în aventura celui dintâiu, era ceva «de naştere, o luptă pentru o viaţă nouă, pentru idei, pentru libertăţi şi pentru condiţii omeneşti ce trebuiau cucerite». Câte aventuri sublime n’am putea eita, aventuri în care existenţe mari străbătute de fiorul neliniştilor, de setea de cunoaştere şi de realizare, s’au risipit pentru binele şi pentru ridicarea existenţei umane ! Ce-a fost spre exemplu viaţa acelui enigmatic Lawrence ? E trist că în lumea noastră se mai găsesc forţe de talia unui Malraux, forţe care să se risipească în slujba unor idealuri ca acelea pen- RNET tru care luptă şi «incendiază» comunismul şi ura între clase». E ceiace subliniază şi ceiace trebue reţinut din interesantul esseu al d-lui Periele M. NICOLAE TOTU e un scriitor mare, răsărit dintr’odată în rândurile dintâiu ale literaturii noastre. Evenimentele la care a luat parte, i-au zguduit se pare toate adâncurile, toate neliniştile şi toate posibilităţile de nebănuită şi autentică creareIn tot ce-a scris până acum, Nicolae Totu aduce o atmosferă nouă, străbătută de acel duh de înţelegere a sufletului omenesc, a necazurilor şi a bucuriilor lui mici. Eroii lui Nicolae Totu, sunt în majoritatea lor oameni mărunţi, împovăraţi de viaţă şi rar de tot mângâiaţi de satisfacţiile ei. Dar oameni vii, admirabili prinşi în sbuciumul existenţii. Iată un scriitor care defineşte cum nu se poate mai bine rosturile şi idealurile tinerei generaţii — de astăzi — nu de mâine (cred c’am ajuns să putem spune, generaţia de astăzi!) Parcă-l văd pe N. Totu, un uriaş bun şi mucalit, scoţând dintr’un sac inepuizabil, omuleţii lui mărunţi şi vii. Nicolae Totu e un mare şi original scriitor. II aşteptăm să ne dea un roman! V. B. Paradoxele şi imperativele economiei naţionale româneşti Un popor vândut Invazia capitalului străin in economia noastră, — aşa cum am arătat în articolul precedent din această serie, — a condus foarte repede evoluţia la o situaţie paradoxală: micşorarea, până la anulare, a importanţei muncii şi supremaţia, până la despotism, a capitalului. Munca, — datorie şi mijloc de existenţă al omului, — şi-a pierdut încet-încet valoarea în faţa puterii magice a capitalului în forma lui abstractă banul. Când se ştie că munca a fost românească, iar capitalul a fost străin, se Înţelege gravitatea acestei absurde inversiuni de valori. Românii au devenit „lud»ri străinătăţii, în propria lor ţara. Suntem şi ast'ăzi în această realitate paradoxală. Ea este integral datorită acelei minunate doctrine de stăpânit proştii: liberalismul. De la el se trag toate păcatele. In virtutea dogmei liberale, politica ţării noastre nu a dat atenţie fenomenului de infiltrare destul de intensă a străinilor, nici procesului de interiorizare a muncii în faţa capitalului : fericirea trebuia să vină de la sine ! Nimeni nu şi-a dat seama de gravitatea problemeiafară de un nespecialist, dar genial: sărmanul Eminescu, şi mai târziu, de un prigonit: Aurel Popovici. Amândoi au înţeles firul evenimentelor şi desnodământul fatal. Dar împrejurările nu i-au aşezat pe niciunul în situaţia de a le stăvili. Graţie importanţei efective căpătate, capitalul (deci, străinii) şi-a însuşit cea mai mare parte din produsele bogăţiilor şi muncii româneşti. Dacă guvernanţii ţării n’au cerut altfel, capitalul străin n’a căutat să fecundeze munca ţării, ci şi-a căutat singur cele mai bogate isvoare de câştiguri. Acest capital străin a intrat deci în domeniile de activitate unde capitalul se fructifică mai mult prin dominaţii, prin stăpânire, deci prin sine însuşi De aceia străinii au arătat totdeauna preferinţă activităţilor speculative (fără muncă), cum de pildă : bursa, băncile, traficul, afacerile de comision, etc., sau cele de mare rentabilitate, cum de pildă industria şi comerţul, fără să se atingă de agricultură, decât acum în urmă, când pe spinarea ţării străinii au ajuns aşa de numeroşi că nu mai au loc ei înşişi şi se concurează unii pe alţii. Industria au cuprins-o pe de-a întregul şi nimic nu se mai întreprinde fără eL Eu ameţesc gândindu-mă cât de repede ne-ar fi cutropit străinii, cum am fi dispărut până acum ca popor, daca agricultura (care incorporează 80 la sută din munca noastră românească) ar fi avut EA o mare rentabilitate, şi nu industria. Astăzi străinii ne domină, ne poruncesc, ne fură, ne storc de puteri, ne umilesc, ei stăpânesc industria şi comerţul ţării. Dar nu ne-au desfiinţat ca naţiune şi nu ne-am risipit ca popor. Noi putem încă să ne desrobim. Şi totul va fi al nostru. Va veni şi vremea aceia ! Dar până atunci constatăm că guvernele nu-şi dau seama de situaţia paradoxală a economiei naţionale şi lasă să se adâncească procesul de descumpănire. Munca trebuie să fie în slujba omului, dar munca românească este in slujba capitalului. Dacă este firesc că acest capital să ajute munca, în economia noastră naţională el o jefueşte de tot rodul. Care este venitul aromânului» şi care al «străinului» în ţara noastră ? Deosebirile ne ruşinează şi ne revoltă, căci vinovaţi sunt conducătorii ţării, nu străinii. Români sunt bieţii ţărani în opinci, cu faţa suptă de necazuri şi sufletul secerat de boli şi de nevoi; români sunt bieţii meseriaşi ciocănind târziu în noapte, la lumina galbenă a lămpii; români sunt copilaşii cu picioarele goale; români sunt oamenii în zdrenţe. Străini ? Străini sunt cei ce-şi leagănă burta plină pe pernele automobilului; străini sunt domnii cu blană şi pantof de lac; străini sunt luptătorii cu telefonul şi cu punga; străini sunt toţi cei bogaţi; străini sunt stăpânii noştri ! Unde este logica ideii liberale ? Să ne lăsăm în voia ei, chiar dacă ne duce în prăpastie, chiar dacă ne desfiinţează ca popor ? Suntem pe drumul pielii. Nu-i un paradox că am ajuns aşa în ţara noastră, un paradox că nu ne dăm seama şi un paradox că nu facem nimic pentru a ne salva ? Petre Şt. Creştinii Marți 30 Noembrie 1937 Calendar Marți 30 Noembrie 1937 ORTODOX: Sf. Apostol Andrei, Întâiul CATOLIC; Sf. Apostol Andrei, întâlni chemat. (Secol. I). I chemat. ICOARELE: resare 7.31, apune 16.86. IScena şi ecranul SERENADĂ. După imaginabilul bluff din anul trecut cu «Sissy», am aşteptat-o pe Grace Moore cu nervii spectatorului revoltat şi hotărât la orice în cazul unui spectacol similar. Ne-am dus, deci Sâmbătă la Trianon, porniţi să ne înveninăm condeiul de azi, şi să răsplătim cum se cuvine cutezanţa yankeilor care, abuzând de numele cunoscut al unei vedete, ne-o oferă oricum şi în orice, cu lipsuri de imaginaţie şi bun simţ, înşelând buna noastră credinţă. Mărturisim că deşi am asistat cu nervii încordaţi la acest spectacol, am fost complect dezarmaţi de intenţia «răsboinică», pentmcă InSerenada, pe lângă un scenariu acceptabil — ne obişnuisem cu scenarii submediocre Grace Moore cântă cum... n’a mai cântat. Cântă Incontinu, din faţă sau profil, din trei sferturi, din spate, din prim plan — mai ales — din planuri îndepărtate sau In... vis, ea cântă la fel de bine. Şi ceea ce a constituit deplina noa.SSrestră încântare, este faptul că Grace Moore nu mai cântă arhicunoscutele arii din operele tot atât de arhicunoscute. Ci compoziţii inedite şi de rară calitate. Suficient să subliniem cântecul în care este acompaniată de un cor de copii sau acel cântec popular spaniol, pentru a vedea că Grace Moore, de azi înainte, nu trebue să ne mai ofere altceva decât ceea ce am ascultat Sâmbătă pentru a recunoaște că a greși odată— Sissy — nu înseamnează condamnarea definitivă. Pentru ceea ce ne dă Grace Moore în «Serenada» este cazul să-i fim recunoscători, şi ca un umil omagiu să ne abţinem de a mai discuta restul interpreţilor. Un extraordinar film poliţist în genul lui «NICK GENTLEMAN DJE T E C TI V» este «BANDA CELOR 7» cu Edmund Lowe şi Constance Cumings, premiera de azi a cinematografului PALACE Iti câteva cuvinte Alhambra~Va face premiera de Vineri a teatrului Alhambra, va fi izvorul unor melodii seducătoare scrise de cei mai inspiraţi compozitori ai noştri şi o sursă Încântătoare din care ţâşnesc într’un fantastic potpuri cele mai ilustre valsuri ale lui Franz Lehar. Cinematograful ARO prezintă aiuia« premiera marelui film vienez BURGTHEATER» realizat de genialul regisor Willy Forst. Burgtheater, aduce pe ecran un crâmpei din viața artistică vieneză. ____s----1 "_r, —-vam Teatrul Regina Maria a făcut pregătiri neînchipuite, pentru «Stăpâna din La Paz» premiera de mai OPERA ROMANA: Rigoletto. TEATRUL NAŢIONAL: Ion al vădagei STUDIO-UT, TEATRULUI NAŢIONAL: Pădurea spânzuraţilor. TEATRUL REGINA MAMA: Fraţii Karaipazov. TEATRUL MODERN: Noaptea de 13... ARO: «Crima din linia Maginot», jurnal. A.R.P.A.: Misiunea locat. Perry, jurnal şi complectare. CAPITOL: India în flăcări, jurnal şi complectare. Teatrul ALHAMBRA ULTIMA SAPTAMANA EXPOZITIA ALHAMBRA 1037 CARLTON: Greşeli ce nu pot fi uitate. CORSO: Suflet pe mare, jurnal şi complectare. ELYSÉE: (str. Doamnei 11): «Serenada» jurnal Paramount şi complectare colorată. In ţara albinelor. ne a acestui teatru de înaltă ţinută artistică, «Lady of La Paz» contează drept cel mai mare succes al teatrelor din America şi Anglia, iar la noi va fi interpretată de Lucia Sturza-Bulandra, R. Bulfinsky şi Tony Bulandra. Inima mea plânge se numeşte filmul care rulează azi la cinema Savoy şi la a cărui premieră a ţinut să asiste Măria Sa Marele Voevod Mihai împreună cu întreaga Sa suită. In rolul principal din acest film muzical 100 la sută revedem pe Bobby Breen, copilul cântăreţ cu vocea lui Caruisso la 9 ani. ALHAMBRA: Expoziţia Alhambra. TEATRUL VESEL: Teoria Cocoşului. TEATRUL COMOEDIA: Problemă de rezolvat. TEATRUL EFORIEI (VOX): Program de varietăţi (Music-hall). FEMINA: Filmul românesc D-na de la etajul II. FORUM: Perlele Coroanei, jurnal şi complectare colorată. PALAS BULEVARD: Banda celor 7 jurnal şi comedie. ROX: India în flăcări- jurnal şi complectare. Miercuri 1 Decembrie ALHAMBRA-PALACE 2 acte şi 55 tablouri de M. Constantinescu şi N. Vlădoianu Muzica de I. Vasilescu SAVOY: Inima mea plânge, jurnal şi complectare. SELECT: îngerul. TRIANON: «Serenada», jurnal Paramount şi complectare colorată. In ţara albinelor. TEATRE CINEMATOGRAFE TEATRUL COMOEDIA Director Sică Alexandrescu Telefon: 4.71.71 In fiecare seară la ora 9 şi în matineurile de Joi, Sâmbătă ■ şi Duminecă la ora 3 [problema de REZOLVAT cu LENY CALEB, G. TIMICA şi ION IANCOVESCU Duminecă la ora 6 IKONTUSOV CAPA LA CEAIDA (Rahovei 151); Refugiata din Shanghai şi Pat şi Patachon. AMERICAN: S’a născut o stea şi Cutremurul din Lang-Beach. Teatrul REGINA MARIA Asoc. BULANDRA-MAXIMILIAN-STORIN Tel.: 3.98.48 în Miercuri 1 Decembrie PREMIERA: Stăpâna din La Paz| AZI şi MÂINE SEARĂ Fraţii Karamazov! CITY: (B-dul Carol 21). Fiul meu de ministru şi Vinovatul. COTROCENI: Subjugat de tine Sherlock Holmes. III ' ATENEUL TEI: Drumul durerii şi Panică pe pământ. BARCELONA: Ultima aventură a lui Buffalo-Bit, Matchul de box Max Baer şi Jim. Braddock şi trupa de reviste Bit-Rac. CARMEN (Cal. Dudeşti 169): O lacrimă pe mormânt, Călăreţul negru şi complectare colorată. CENTRAL: Aur chinezesc, Cuceritorul Africei şi Trupa de Reviste. DACIA: Madame Bovary şi Extravaganta D-ră Bennett. DARLY: L’am întâlnit la Paris „ Elefant Roy. DIANA: Graniţa însângerată şi Circa veseliei. FRANKLIN: In serviciul Franţei şi San şi Bran electricieni. FLORIDA (B-dul Ferdinand 118): Soaţa Kreutzer şi Crima D-rului Sar-UI---ULUjrMfdxkJliain.lu,:_I... MARCONI: Yoshiwrfra, jurnal şi Trupa de reviste. MARNA: Perlele Coroanei şi Revistă Cu Titi Mihăilescu. Trafml P B“ I Director Sică Alexandrescu I call M I V Ei O Ci L. Telefon: 4.37.29 In fiecare seară și în matineurile de Joi, Sâmbătă și Duminecă FORMIDABILUL SUCCES TEORIA COCOȘULUI cu VASILIU-BIRLIC