Ceahlăul, iulie-septembrie 1968 (Anul 1, nr. 113-190)
1968-07-02 / nr. 113
Pagina 205CS $5 a O fază județeană a festivalului coral „Gavriil Calinescu“ și citeva... note false Constatările redactorului nostru Constantin CUCU Desfășurat in atmosfera unui evident reviriment al vieții cultural-artistice a satelor din județul nostru, reviriment determinat de actuala împărțire teritorial-administrativă și condiționat de un sprijin calificat și susținut al organelor culturale județene de conducere și îndrumare. Festivalul coral „Gavriil Galinescu" se apropie de „finiș" cu un bilanț îmbucurător : zeci de formații corale și grupuri vocale au fost selecționate pentru o ultimă confruntare, în vederea alegerii acelora care își vor disputa întiietatea intr-un viitor spectacol de gală. Pe scena căminului cultural din Bălțătești și-au dat întilnire, formațiile corale din zona nordică a județului. Stăpîniți de emoția caracteristică marilor competiții, artiștii amatori au dat viață unor partituri diferite ca gen, aparținînd unor compozitori aflați în diferite școli muzicale — ceea ce demonstrează capacitatea de adaptare la un stil sau altul, elegia, cîntecul patriotic sau folclorică bucurîndu-se prelucrarea de aceeași înaltă ținută interpretativă. Acest fapt îmbracă un dublu aspect : unul, dacă nu determinant, in orice caz de mare importanță, vizează pregătirea și Strădania dirijorilor, celălalt este o mărturie a unei culturi muzicale pe care și-o însușesc, într-un progres continuu, interpreții de toate virstele. Referindu-ne la cel din urmă aspect, aducem, de fapt, un argument inclus în susținerea rolului de factor prim în culturalizarea maselor de țărani pe care-l deține, azi mai mult ca oricind, căminul cultural - școală de formare și creștere a marilor valori. Nu cunoaștem, încă, aprecierile juriului căruia, suntem siguri, îi revine o sarcină extrem de dificilă in stabilirea clasificării. Corul din Drăgănești (dirijor profesorul Gheorghe Monoranu) a excelat în „Glorios partid", ca și în cîntecul cu strigături „Busuiocul", prelucrare de G. Galinescu a unei melodii populare nemțene , corul din Bodești, condus de profesoara Florica Oancea, în „Mocănașul" și mai ales în „Slavă României Socialiste", a dovedit o înțelegere deplină a partiturilor executate , corul din Războieni (dirijor profesorul Emil Ioniță), a lăsat o bună impresie îndeosebi prin interpretarea „Tricolorului"; sextetul din Gîrcina a făcut o demonstrație de ceea ce înseamnă armonie, nuanțare, temperare și un control deplin al vocilor ; iar grupurile vocale din satele Tîrzia, Breaza și Luminiș, deși alcătuite din puținii artiști amatori, au demonstrat că între calitate și numărul interpreților nu este obligatoriu semnul egalității (vorba ceea : „puțini, dar buni !"). Lăsînd, deci, juriul să se descurce cît mai bine, să revenim la notele false amintite în titlu. Nu-i cazul să teoretizăm aici rolul prezentatorului în realizarea continuității și unității spectacolului artistic. La Bălțătești au anunțat bucățile fie interpreții (nici la serbările școlare nu mai vedem așa ceva !), fie... dirijorii. Care de care mai emoționat, mai cu „sufletul la gură", cei mai mulți trăgind cu coada ochiului la o fițuică lipită-n podul palmei. Dacă mai adăugăm la aceasta o scenă slab luminată și o cortină care se închidea în urma unor eforturi disperate, ne dăm seama că, sub aspectul organizării, gazdele n-au fost la înălțime. Nici cu popularizarea spectacolului nu s-au prea obosit : majoritatea o alcătuiau membrii spectatorilor formațiilor care-și așteptau intrarea in scenă. Ne vom opri, însă, la un aspect care vizează toate căminele participante la concurs : costumația. Fără a confunda un festival coral cu un festival al portului popular, considerăm, totuși, ca o necesitate îndreptarea unor neglijențe care privesc valorificarea artei populare nemțene. Intr-un cor de 70-80 de persoane dacă am văzut douăzeci de costume asemănătoare , multe din zonele folclorice apropiate, iar citeva... muntenești sau ardelenești. O interpretă din Bodești ne-a mărturisit cu sinceritate : „N-am găsit altceva la „Artizanat!“. Cu zeci de ani în urmă, țăranii veneau la căminul cultural nu numai pentru serbări sau conferințe, le mai atrăgea ceva, care ținea de un cult al tradițiilor strămoșești : șezătorile cu lucru, învățători oropsiți, cu salariile blocate luni de-a rîndul, dar cu icoana trecutului vie în inimi, îi adunau pe oameni la cămin, seară de seară, și-n timp ce orele se scurgeau odată cu doinele, cu poveștile, cu amintirile celor bătrîni, fetele și nevestele alergau ac harnic pe spuma borangicului. Și ne-au adus din veacuri comori, iar noi sîntem datori să le transmitem urmașilor. Reînviind o veche formă de activitate la căminul cultural, Casa creației populare va îndeplini un act de recunoștință pentru adevărații făuritori de frumos din toate timpurile. % Succese ale artiștilor amatori din cooperația meșteșugărească Colectivele cooperativelor meșteșugărești din Piatra Neamț desfășoară o bogată activitate cultural-educativă. Astfel, ambele cooperative, „înfrățirea" și „Deservirea", au echipe artistice care participă intens la viața culturală a orașului. Echipa de dansuri a cooperativei „înfrățirea" este tot atît de bună ca și cea a fabricii „Reconstrucția", iar colectivul echipei de teatru de amatori a cooperativei „Deservirea" este unul dintre cele mai bune din oraș. La ambele cooperative sunt prezentate lectorate interesante pe diferite teme. La cooperativa „înfrățirea", de pildă, consemnăm lectoratul în care sunt dezbătute probleme ale artelor plastice, susținut de tovarășul P. Hălăucescu de la Muzeul arheologic. In afară de acestea se organizează acțiuni pe teme literare și literar-muzicale. Simpozionul „Rinovații Bistriței", organizat de un colectiv de recitatori și cîntăreți din rîndul cooperatorilor, concursul „Cine știe cîștigă", axat pe analiza romanului „Șoseaua Nordului" de Eugen Barbu s-au bucurat de unanime aprecieri. unde curînd, a fost organizat montaj literar-muzical, „Anul de flăcări, 1848", pregătit de tineretul de la cooperativa „înfrățirea" și cuprinzînd versuri din poezia anului 1848, fragmente din Proclamația de la Islaz și din „Cintarea României". S-au prezentat, de asemenea, numeroase recenzii, s-au organizat prezentări de cărți în secțiile și pe grupele de secții ale celor două cooperative. M. LASCU bibliotecară Intrată în conștiința poporului, Adunarea Națională de la Blaj - parte integrantă a revoluției burghezo-democratice din Transilvania — a constituit și constituie pentru istorie vast cîmp de investigații științifice. Rezultatul unei astfel de munci asidue îl reprezintă și ampla monografie „Simion Bărnuțiu", apărută recent sub egida Editurii științifice. Centrată pe activitatea tribunului de la 1848, lucrarea lui Radu Pantazi îmbrățișează de fapt întreaga revoluție, cu toate implicațiile sale interne și externe. De la primul capitol „Viața. Activitatea. Atitudinea politică" și pînă la ultimul, „Filosofia", autorul conturează personalitatea proeminentă a pașoptistului, interesul operei și gîndirii sale. Glasul Bărnuțiului a răsunat in toată Transilvania. Ideile sale au avut susținători de nădejde în George Barițiu, Papiu Marian, Avram Iancu, Timotei Cipariu sau Alexandru Bătrineanu. Prezența inimoșilor cărturari — Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri etc. la Adunarea de la Blaj reprezintă adeziunea unanimă a poporului împotriva nedreptăților feudale, a „domnilor de pămînt". Prin conținutul și forma sa, lucrarea lui Radu Pantazi se autodepășește. Deși, practic, autorul și-a propus să trateze doar „opera și ideile" revoluționarului, ea reconstituie în mod reușit întreaga epocă în care a trăit oratorul, profesorul, filozoful, omul politic Simion Bărnuțiu. Portretizat în linii clare și sugestive, revoluționarul de la 1848 apare ca fiul unor vremuri hotărîtoare pentru istorie. Viața și activitatea sa rămîn pilduitoare și astăzi prin revoltă și combativitate, care s-au contopit cu avîntul revoluționar al maselor populare. Rusu DUMITRU profesor în librării Studiul monografic SIMION BĂRNUȚIU de Radu Pantazi S-au împlinit zilele acestea 55 de cărți de cînd s-a stins din viață autorul volumelor de critică literară „Preludii“, „Foiletoane“, „Fragmente și informațiuni literare", „Portrete literare", „Schițe de critică literară" etc. Născut la 14 decembrie 1872, în localitatea Dîrlos, aproape de Mediaș, format în atmosfera culturii germane și maghiare. Marie Chendi a fost „un spirit vioi, volubil", ocupîndu-se adesea, in lucrări ce se citesc și astăzi cu interes, de scrieri și scriitori uitați. A fost prin excelență foiletonist și a reușit ca aproximativ două decenii să mențină cu scrisul său nervos coloanele a numeroase publicații. A colaborat la revistele „Familia", „Convorbiri literare", iar după 1900, la „Sămănătorul", „Viața literară", „Noua revistă română", „Luceafărul" etc. Ideolog sămănătorist, a prețuit scriitorii animați de o dragoste deosebită pentru „vatra strămoșească". De aceea, poeții St. O. Iosif, Octavian Goga, prozatorii I. Agîrbiceanu, E. Gîrleanu, Sandu Aldea au fost apreciați și elogiați. Lui Marie Chendi îi revine meritul de a fi fost printre primii care au salutat apariția în viața literară a lui Tudor Arghezi. De asemenea, a contribuit, împreună cu Nerva Hodaș, la o cunoaștere mai completă a lui Eminescu, publicând pentru prima dată ediții din poeziile postume ale marelui poet, iar în volumul „Preludii" combate prejudecata că Eminescu ar fi fost un poet pesimist. Pe aceeași linie, merită a fi menționate articolele : „Creangă și Eminescu", „V. Alecsandri", „Costache Caragiale", „Gh. Asachi", „Al. Odobescu" etc. Deși a supralicitat autori de o valoare scăzută (poetesele Maria Cunțan, Maria Ciobanu, poetul și dramaturgul Zaharia Bîrsan, prozatorii Ion Gorun și Constanța Hodaș), deși a fost nedrept cu Macedonski, căruia îi refuză recunoașterea vreunei calități, rămîne remarcabil prin așa-numita lui „critică destructive“, fiind un „nemilos stîrpitor al mediocrității literare". După el, criticul e „un fel de veghetor, călăuz al literaturii și în loc de a se ocupa de ce e mare, trebuie să-și îndrepte deseori atenția asupra celor mici, ca ei să nu copleșească, să nu compromită ce e mare și frumos". Vorbind despre o ridicolă versificatoare care era calificată de unii drept mare geniu, conchide : „Intre ea (Rira) și poeții geniali nu este însă altă legătură decit cerneala și hîrtia“. Deși, din tendința de combatere a modernismului, alunecă uneori în naționalism, Marie Chendi are și multe pagini de reală valoare, care-l înscriu printre fruntașii criticii literare din țara noastră. Mariana LUPU profesoară COMEMORARE ILARE CHENDI (1872-1913) Repartiția după muncă (Urmare din pag. la) iniștii rușși pot închipui, a cădea in utopie, că dâidi capitalismul, oamenii se deprinde dintr-o dată să fie pentru societate, fără un fel de norme de drept, o repartiție care să țină la de aportul fiecăruia în acție. D-a lungul anilor, în sistemul retribuție din țara noastră încetățenit o serie de forme ne principiului socialist al jrtiției după cantitatea starea muncii, care îmbracă suimă instanță aspectul unor malii de ordin economic, sosietic. Diferența dintre verile minime și maxime exist in țara noastră nu poate arată abstract, ignorîndu-se iul de dezvoltare în care ne ia, mărimea venitului națioși a fondului de consum, niturile excesive - arată băsul Nicolae Ceaușescu la faza C.C. al P.C.R. din 19 e 1968 - pot duce la crererea opticii unor persoane asurealității noastre sociale și nomice, cu consecințe negaasupra muncii, modului de ă și comportamentului lor în cetate“. îtr-adevăr, devenise în ultima me un adevărat obstacol însa mersului nostru înainte di Miierie e prea mare de venituri, provenită atît din remunerarea unor titluri cit și prin salarizare , se înrădăcinaseră la unii automulțumirea și tendința de limitare a eforturilor pentru perfecționarea profesională, pentru îmbunătățirea calității muncii. De aceea, măsurile preconizate de Plenara Comitetului Central al partidului, de Adunări Naționale sesiunea Marii din iunie 1968, au o însemnătate deosebită pentru economia țării și viața poporului. Ele indică cele mai bune căi pentru aplicarea consecventă, în practica de fiecare zi, a principiului socialist de retribuție al fiecărui cetățean după cantitatea, calitatea și răspunderea socială a muncii efectiv prestate. Măsurile stabilite în problema indemnizațiilor pentru titluri științifice și onorifice și cu privire la funcțiile salarizate în situația de cumul sunt fundamentate pe principiul de înalt sens etic, potrivit căruia munca este și trebuie să fie unica sursă de venituri. Legea privind controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobîndite în mod licit, este pe deplin echitabilă, corespunzătoare spiritului de dreptate al societății socialiste, este menită să stăvilească tendințele de încălcare a normelor eticii sociale, să combată goana după o viață ușoară, fără muncă, să evite apariția disproporțiilor nejustificate în nivelul de trai al populației, să apere prin noi mijloace valorile de bază ale socialismului - munca, cinstea, corectitudinea — să contribuie la dezvoltarea conștiinței socialiste a maselor și la întărirea spiritului de justiție socială ce caracterizează orînduirea noastră. Documentele Plenarei C.C. al P.R. ilustrează încă o dată grija cu care partidul urmărește aplicarea principiului socialist de retribuție , de la fiecare după capacitatea sa, fiecăruia după munca sa. Scopul măsurilor preconizate de partid îl constituie înfăptuirea mai fermă a acestui principiu de dreptate în viața societății noastre, perfecționarea formelor de stimulare a creației materiale și spirituale, eliminarea unor anomalii în domeniul retribuției. Orice fenomene sau orice tentative de a obține venituri suplimentare, fără muncă, sau pe seama muncii altora, sunt străine orînduirii socialiste, construită pe temeiurile justiției și echității sociale. Prin aceste noi măsuri, partidul face deopotrivă dovada capacității sale de a conduce în chip științific procesul de edificare socialistă a României și de a întrona în toate compartimentele vieții dreptatea și echitatea socială. CEAHLĂUL nr. 113 — marti 2 iulia 1968 MARAJEI un cartier pietrean Așa se numește cartierul dinspre sud-est al orașului Piatra Neamț. După cum ne spune un profesor de specialitate, numele ar veni de la latinescul „marat", care înseamnă sărac. Vizitîndu-i azi, doar etimologii vor mai face asociația cu sărăcia. Mărăței este acum un cartier cu case mari și frumoase, cu curți pline cu flori, este un cartier de oameni gospodari. Grădinile întinse, livezile cu pomi trădează faptul că locuitorii de altă dată ai cartierului au avut preocupări agricole. Acum Mărăței e un cartier de muncitori, de salariați la „Reconstrucția", „8 Martie", USL „1 Mai" și la alte întreprinderi din oraș. Aici, în această parte a orașului, se află una din cele mai vechi școli din Piatra Neamț. Pe băncile ei au învățat mulți elevi merituoși care au ajuns medici, profesori, ingineri cunoscuți, și pe care revista de azi a școlii l-a invitat să semneze în paginile ei. Istoria Mărățeilor este insă strîrns legată de viața întreprinderilor. Dezvoltarea și modernizarea acestora au schimbat și viața cartierului. Și poate cel mai mult și-a pus pecetea asupra vieții locuitorilor actuala fabrică „Reconstrucția". Cînd fabrica în 1948 a devenit proprietate a muncitorilor, ea producea doar 14.800 tone celuloză anual. De atunci numărul muncitorii s-a dublat, iar producția de celuloză a ajuns la 40.000 tone. A luat ființă o secție nouă, secția de hîrtie, dotată cu utilaj modern și care produce 15.000 tone anual. In prezent se profilează construcția unei noi secții, de drojdie furajeră pentru animale, folosindu-se unele rezultante de la sulfat și sulfit. .Reconstrucția este cunoscută în multe țări din lume. Pe aleea principală a fabricii a fost afișat planiglobal, indicîndu-se locurile unde-i merg produsele. Tovarășul Gh. Gotcu, secretarul comitetului de partid, a ținut să mă informeze că harta este depășită, numărul partenerilor pentru export trecînd de mult de 12, cît indică agenda respectivă. Am întîlnit în această fabrică pe Maria Oțel, salariată, care a văzut cum au crescut fabrica și oamenii în anii regimului socialist. Majoritatea salariaților sînt din Mărăței. Meseria este transmisă din tată în fiu. Familii întregi întîlnești în această fabrică : Mestecăneanu, Catană, Clindiaru. O istorie a Mărățeilor nu poate fi ruptă de o altă fabrică pietreană „8 Martie". La „Doamna", așa-i spunea fabricii înainte, lucrau vreo 200 de muncitoare, își amintește tovarășa Manole Angela (secretara comitetului de partid), cu un stagiu de 21 de ani în fabrică. „8 Martie" era cunoscută ca o unitate de ciorapi și broboade plușate. O metamorfoză grandioasă a avut loc însă la „8 Martie", făcînd să apară pe acest loc o fabrică complet nouă, modernă. Din vechea fabrică a mai rămas doar o singură clădire, o secție. Se lucrează azi la „8 Martie" confecții din fire sintetice pentru femei și bărbați, ciorapi, perdele, intr-un flux modern, pe bandă rulantă, iar numărul salariatelor a ajuns la peste 1500. Puterea economică a cartierului nu se reduce numai la aceste îtreprinderi. Mai există în aceasta parte a orașului fabrica de pîinei o fabrică de cherestea etc. Fabricile au contribuit la modernizarea cartierului. Străzile curate, casele frumoase și îngrijite, vorbesc de spiritul gospodăresc ridicat al cetățenilor. Mărăței este un cartier de case personale, acordate Cu sprijinul fondurilor de stat, au apărut străzi complet noi : Ozana, Lupei. Din acest an Mărăței îmbracă o haină cu totul modernă, croită din beton, cărămidă, sticlă. In Mărăței se ridică cel mai nn cvartal de locuințe din oraș. Macaralele descriu cercuri mari, înălțînd în ciocurile lor de metal, planșee de beton, cofidje metalice, bene cu ciment. 360 de apartamente vor fi construite aici, unele din ele aflîndu-se deja la finisare și recepție. Sînt cele mai noi blocuri din oraș și, p arcă, cele mai frumoase. Fiecare cartier își are istoria sa. Eu am încercat să redau doar citeva fapte din viața Mărățeilor. Istoria lui este mult mai bogată. Emil BUCUREȘTEANU profesor PLĂCUTE CLIPE DE DESTINDERE Fotografia: Pompei ȘIMON Unități comerciale înzestrate cu utilaje noi In această perioadă, paralel cu renovarea unităților, conducerea Cooperativei de consum „Vasile Roaită", din orașul Tîrgu Neamț, se îngrijește și de asigurarea unor condiții mai bune de depozitare, prechemați de miracolul tainic al apelor, tot mai mulți pescari amatori își petrec o parte a timpului liber pe malurile apelor. Clubul vînătorilor și pescarilor sportivi din municipiul Roman a organizat recent un concurs de pescuit staționar cu undița pe apa Moldovei. Autentare și desfacere a mărfurilor. In ultimul timp, unitățile de cosmetice, fierărie, unele debite, magazinul de confecții „Humulești“ au fost înzestrate cu noi utilaje. Valoarea acestora se ridică la peste 100 000 lei. participat, în prezența mai multor spectatori, pescari amatori adulți și tineri. Dintre cei dinții s-au remarcat : Ioan Fechete și Mie Stoica, de la Uzina de țevi, Ion Avădănei, de la stația C.F.R., iar dintre copii, Constantin Buză, Florin Blanaru și Ion Cojocarașu. Concurs de pescuit Actualități în cooperația de consum • La Costișa a fost terminată construcția, din fond central, a unui magazin universal al cooperației de consum. Recepția a fost făcută, urmînd ca zilele acestea să înceapă vînzarea mărfurilor necesare populației din această comună. • 15 unități de alimentație publică din județ, aparținînd cooperației de consum, vor fi predate în zilele ce urmează unor mandatari. Printre acestea se numără cele din comunele Roznov, Zănești, Dochia, precum și bufetul „Ozana" din T Neamț. Se urmărește ca pe această bază să se asigure o mai bună deservire a consumatorii dar și realizarea unui plus de beneficii. VA PREZENTAM PE MARIA NUTA, UNA DINTRE MUNCITOARELE DESTOINICE ALE FABRICII „8 MARTIE" DIN PIATRA NEAMȚ. Foto: S. POMPEI Ne scriu corespondenții Un medic cu zîmbetul pe buze Niciodată n-ai să-l vezi pe medicul Petru Toporaș de la Spitalul unificat din Roman intrînd în saloanele bolnavilor supărat. Cu zîmbetul pe buze, încurajînd, sfătuind, așa trece el de la bolnav la bolnav, de la suferind la suferind, punînd diagnosticul, prescriind medicația. In salonul 5 a venit într-o zi Grigore Călugăru de la Trifești. Nu putea pune de loc un picior pe pămînt. In citeva zile medicul l-a făcut să alerge prin salon, așa de bine l-a îngrijit. Și eu am fost o vreme la secția de boli interne. Pot spune, cu mîna pe inimă, că acest medic a făcut tot ce a putut ca să mă însănătoșească. Cred că așa ar trebui să muncească toți medicii. loan IUEȘ comuna Bozieni La dispensarul comuna Personalul dispensarului din Pipirig desfășoară zilnic o activitate rodnică pentru apărarea sănătății oamenilor. In primele 5 luni din acest an s-au dat 2046 consultații la copii și 1300a adulți. Prin munca depusă de către cele 6 cadre sanitare de aici rezultatele sînt bune. O contribuție s-a adus și prin activitatea de educație sanitară depusă. Remarcăm activitatea sîrguincioasă depusă de tînărul medic Emil Pandea, nu de mult venit de pe băncile Facultății de medicină din București, care a reușit să cîștige încrederea și stima populației acestei comune de munte. Gheorghe NIȚA comuna Pipirig