Ceahlăul, iulie-septembrie 1968 (Anul 1, nr. 113-190)

1968-07-02 / nr. 113

Pagina 205CS $5 a O fază județeană a festivalului coral „Gavriil Calinescu“ și citeva... note false Constatările redactorului nostru Constantin CUCU Desfășurat in atmosfera unui evident reviriment al vieții cul­­tural-artistice a satelor din ju­dețul nostru, reviriment determi­nat de actuala împărțire terito­­rial-administrativă și condiționat de un sprijin calificat și susținut al organelor culturale județene de conducere și îndrumare. Festi­valul coral „Gavriil Galinescu" se apropie de „finiș" cu un bilanț îmbucurător : zeci de formații corale și grupuri vocale au fost selecționate pentru o ultimă confruntare, în vederea alegerii acelora care își vor disputa în­­tiietatea intr-un viitor spectacol de gală. Pe scena căminului cultural din Bălțătești și-au dat întilnire, formațiile corale din zo­na nordică a județului. Stăpî­­niți de emoția caracteristică marilor competiții, artiștii ama­tori au dat viață unor partituri diferite ca gen, aparținînd unor compozitori aflați în diferite școli muzicale — ceea ce demonstrea­ză capacitatea de adaptare la un stil sau altul,­­ elegia, cîn­­tecul patriotic sau folclorică bucurîndu-se prelucrarea de a­­ceeași înaltă ținută interpreta­tivă. Acest fapt îmbracă un dublu aspect : unul, dacă nu determi­nant, in orice caz de mare im­portanță, vizează pregătirea și Strădania dirijorilor, celălalt este o mărturie a unei culturi muzi­cale pe care și-o însușesc, în­­tr-un progres continuu, interpre­ții de toate virstele. Referindu-ne la cel din urmă aspect, aducem, de fapt, un ar­gument in­clus în susținerea ro­lului de factor prim în culturali­zarea maselor de țărani pe care-l deține, azi mai mult ca oricind, căminul cultural - școală de formare și creștere a marilor valori. Nu cunoaștem, încă, aprecie­rile juriului căruia, suntem­ siguri, îi revine o sarcină extrem de dificilă in stabilirea clasificării. Corul din Drăgănești (dirijor pro­fesorul Gheorghe Monoranu) a excelat în „Glorios partid", ca și în cîntecul cu strigături „Busu­iocul", prelucrare de G. Gali­nescu a unei melodii populare nemțene , corul din Bodești, con­dus de profesoara Florica Oan­­cea, în „Mocănașul" și mai ales în „Slavă României Socialiste", a dovedit o înțelegere deplină a partiturilor executate , corul din Războieni (dirijor profesorul Emil Ioniță), a lăsat o bună impresie îndeosebi prin interpretarea „Tricolorului"; sextetul din Gîr­­cina a făcut o demonstrație de ceea ce înseamnă armonie, nuanțare, temperare și un con­trol deplin al vocilor ; iar gru­purile vocale din satele Tîrzia, Breaza și Luminiș, deși alcătuite din puținii artiști amatori, au demonstrat că între calitate și numărul interpreților nu este o­­bligatoriu semnul egalității (vor­ba ceea : „puțini, dar buni !"). Lăsînd, deci, juriul să se des­curce cît mai bine, să revenim la notele false amintite în titlu. Nu-i cazul să teoretizăm aici ro­lul prezentatorului în realizarea continuității și unității spectaco­lului artistic. La Bălțătești au a­­nunțat bucățile fie interpreții (nici la serbările școlare nu mai vedem așa ceva !), fie... dirijorii. Care de care mai emoționat, mai cu „sufletul la gură", cei mai mulți trăgind cu coada o­­chiului la o fițuică lipită-n podul palmei. Dacă mai adăugăm la aceasta o scenă slab luminată și o cortină care se închidea în urma unor eforturi disperate, ne dăm seama că, sub aspectul or­ganizării, gazdele n-au fost la înălțime. Nici cu popularizarea spectacolului nu s-au prea o­­bosit : majoritatea o alcătuiau membrii spectatorilor formațiilor care-și așteptau intrarea in scenă. Ne vom opri, însă, la un as­pect care vizează toate cămi­nele participante la concurs : costumația. Fără a confunda un festival coral cu un festival al portului popular, considerăm, totuși, ca o necesitate îndrep­tarea unor neglijențe care pri­vesc valorificarea artei populare nemțene. Intr-un cor de 70-80 de persoane­­ dacă am văzut douăzeci de costume asemănă­toare , multe din zonele folclo­rice apropiate, iar citeva... mun­tenești sau ardelenești. O inter­pretă din Bodești ne-a mărturisit cu sinceritate : „N-am găsit alt­ceva la „Artizanat!“. Cu zeci de ani în urmă, țăranii veneau la căminul cultural nu numai pentru serbări sau conferințe, le mai atrăgea ceva, care ținea de un cult al tradițiilor strămoșești : șezătorile cu lucru, învățători o­­ropsiți, cu salariile blocate luni de-a rîndul, dar cu icoana tre­cutului vie în inimi, îi adunau pe oameni la cămin, seară de seară, și-n timp ce orele se scurgeau odată cu doinele, cu poveștile, cu amintirile celor bă­­trîni, fetele și nevestele alergau ac harnic pe spuma borangicu­­lui. Și ne-au adus din veacuri comori, iar noi sîntem datori să le transmitem urmașilor. Reîn­viind o veche formă de activi­tate la căminul cultural, Casa creației populare va îndeplini un act de recunoștință pentru adevărații făuritori de frumos din toate timpurile. % Succese ale artiștilor amatori din cooperația meșteșugărească Colectivele cooperativelor meșteșugărești din Piatra Neamț desfășoară o bogată activitate cultural-educativă. Astfel, ambele cooperative, „înfrățirea" și „Deservirea", au echipe artistice care par­ticipă intens la viața culturală a orașului. Echipa de dansuri a cooperativei „înfrățirea" este tot atît de bună ca și cea a fabricii „Reconstrucția", iar co­lectivul echipei de teatru de amatori a cooperativei „De­servirea" este unul dintre cele mai bune din oraș. La am­bele cooperative sunt prezen­tate lectorate interesante pe diferite teme. La cooperativa „înfrățirea", de pildă, consem­năm lectoratul în care sunt dezbătute probleme ale artelor plastice, susținut de tovară­șul P. Hălăucescu de la Mu­zeul arheologic. In afară de acestea se orga­nizează acțiuni pe teme lite­rare și literar-muzicale. Sim­pozionul „Rinovații Bistriței", organizat de un colectiv de recitatori și cîntăreți din rîndul cooperatorilor, concursul „Cine știe cîștigă", axat pe analiza romanului „Șoseaua Nordului" de Eugen Barbu s-au bucurat de unanime aprecieri. un­de curînd, a fost organizat montaj literar-muzical, „Anul de flăcări, 1848", pre­gătit de tineretul de la coo­perativa „înfrățirea" și cu­­prinzînd versuri din poezia anului 1848, fragmente din Proclamația de la Islaz și din „Cintarea României". S-au prezentat, de aseme­nea, numeroase recenzii, s-au organizat prezentări de cărți în secțiile și pe grupele de secții ale celor două coope­rative. M. LASCU biblioteca­ră Intrată în conștiința poporu­lui, Adunarea Națională de la Blaj - parte integrantă a re­voluției burghezo-democratice din Transilvania — a consti­tuit și constituie pentru isto­rie vast cîmp de investigații științifice. Rezultatul unei astfel de munci asidue îl reprezintă și ampla monografie „Simion Bărnuțiu", apărută recent sub egida Editurii științifice. Centrată pe activitatea tri­bunului de la 1848, lucrarea lui Radu Pantazi îmbrățișează de fapt întreaga revoluție, cu toate implicațiile sale interne și externe. De la primul capitol „Viața. Activitatea. Atitudinea politică" și pînă la ultimul, „Filosofia", autorul conturează personalitatea proeminentă a pașoptistului, interesul operei și gîndirii sale. Glasul Bărnuțiului a răsu­nat in toată Transilvania. Ide­ile sale au avut susținători de nădejde în George Barițiu, Papiu Marian, Avram Iancu, Timotei Cipariu sau Alexandru Bătrineanu. Prezența inimoșilor cărtu­rari — Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri etc. la Aduna­rea de la Blaj reprezintă ade­ziunea unanimă a poporului împotriva nedreptăților feudale, a „domnilor de pămînt". Prin conținutul și forma sa, lucrarea lui Radu Pantazi se autodepășește. Deși, practic, autorul și-a propus să trateze doar „opera și ideile" revolu­ționarului, ea reconstituie în mod reușit întreaga epocă în care a trăit oratorul, profeso­rul, filozoful, omul politic­­ Si­mion Bărnuțiu. Portretizat în linii clare și sugestive, revoluționarul de la 1848 apare ca fiul unor vre­muri hotărîtoare pentru istorie. Viața și activitatea sa rămîn pilduitoare și astăzi prin re­voltă și combativitate, care s-au contopit cu avîntul revo­luționar al maselor populare. Rusu DUMITRU profesor în librării Studiul monografic SIMION BĂRNUȚIU de Radu Pantazi S-au împlinit zilele acestea 55 de cărți de cînd s-a stins din viață autorul volumelor de cri­tică literară „Preludii“, „Foile­toane“­, „Fragmente și informa­­țiuni literare", „Portrete literare", „Schițe de critică literară" etc. Născut la 14 decembrie 1872, în localitatea Dîrlos, aproape de Mediaș, format în atmosfera culturii germane și maghiare. Marie Chendi a fost „un spirit vioi, volubil", ocupîndu-se ade­sea, in lucrări ce se citesc și astăzi cu interes, de scrieri și scriitori uitați. A fost prin excelență foileto­nist și a reușit ca aproximativ două decenii să mențină cu scri­sul său nervos coloanele a nu­meroase publicații. A colaborat la revistele „Familia", „Convor­biri literare", iar după 1900, la „Sămănătorul", „Viața literară", „Noua revistă română", „Lucea­fărul" etc. Ideolog sămănătorist, a pre­țuit scriitorii animați de o dra­goste deosebită pentru „vatra strămoșească". De aceea, poeții St. O. Iosif, Octavian Goga, prozatorii I. Agîrbiceanu, E. Gîr­­leanu, Sandu Aldea au fost a­­preciați și elogiați. Lui Marie Chendi îi revine me­ritul de a fi fost printre primii care au salutat apariția în viața literară a lui Tudor Arghezi. De asemenea, a contribuit, împreu­nă cu Nerva Hodaș, la o cu­noaștere mai completă a lui E­­minescu, publicând pentru prima dată ediții din poeziile postume ale marelui poet, iar în volu­mul „Preludii" combate prejude­cata că Eminescu ar fi fost un poet pesimist. Pe aceeași linie, merită a fi menționate artico­lele : „Creangă și Eminescu", „V. Alecsandri", „Costache Ca­­ragiale", „Gh. Asachi", „Al. O­­dobescu" etc. Deși a supralicitat autori de o valoare scăzută (poetesele Ma­ria Cunțan, Maria Ciobanu, poe­tul și dramaturgul Zaharia Bîr­­san, prozatorii Ion Gorun și Constanța Hodaș), deși a fost nedrept cu Macedonski, căruia îi refuză recunoașterea vreunei calități, rămîne remarcabil prin așa-numita lui „critică destruc­tive“, fiind un „nemilos stîrpitor al mediocrității literare". După el, criticul e „un fel de veghe­tor, călăuz al literaturii și în loc de a se ocupa de ce e mare, trebuie să-și îndrepte de­seori atenția asupra celor mici, ca ei să nu copleșească, să nu compromită ce e mare și fru­mos". Vorbind despre o ridicolă versificatoare care era calificată de unii drept mare geniu, con­chide : „Intre ea (Rir­a) și poeții geniali nu este însă altă legă­tură decit cerneala și hîrtia“. Deși, din tendința de comba­tere a modernismului, alunecă uneori în naționalism, Marie Chendi are și multe pagini de reală valoare, care-l înscriu prin­tre fruntașii criticii literare din țara noastră. Mariana LUPU profesoară COMEMORARE ILARE CHENDI (1872-1913) Repartiția după muncă (Urmare din pag. l­a)­ iniștii ruș­și pot închipui, a cădea in utopie, că dâ­idi capitalismul, oamenii se deprinde dintr-o dată să fie pentru societate, fără un fel de norme de drept, o repartiție care să țină la de aportul fiecăruia în acție. D-a lungul anilor, în sistemul retribuție din țara noastră încetățenit o serie de forme ne principiului socialist al jrtiției după cantitatea st­area muncii, care îmbracă suimă instanță aspectul unor m­alii de ordin economic, so­si­etic. Diferența dintre ve­rile minime și maxime exis­­t in țara noastră nu poate arată abstract, ignorîndu-se iul de dezvoltare în care ne ia, mărimea venitului națio­­și a fondului de consum, niturile excesive - arată b­ăsul Nicolae Ceaușescu la faza C.C. al P.C.R. din 19 e 1968 - pot duce la crerer­ea opticii unor persoane asu­­realității noastre sociale și nomice, cu consecințe nega­­asupra muncii, modului de ă și comportamentului lor în c­etate“. îtr-adevăr, devenise în ultima me un adevărat obstacol în­sa mersului nostru înainte di­ Miierie e prea mare de veni­turi, provenită atît din remune­rarea unor titluri cit și prin sala­rizare , se înrădăcinaseră la unii automulțumirea și tendința de limitare a eforturilor pentru per­fecționarea profesională, pentru îmbunătățirea calității muncii. De aceea, măsurile preconizate de Plenara Comitetului Central al partidului, de Adunări Naționale sesiunea Marii din iunie 1968, au o însemnătate deose­bită pentru economia țării și viața poporului. Ele indică cele mai bune căi pentru aplicarea consecventă, în practica de fie­care zi, a principiului socialist de retribuție al fiecărui cetățean după cantitatea, calitatea și răs­punderea socială a muncii efec­tiv prestate. Măsurile stabilite în problema indemnizațiilor pentru titluri știin­țifice și onorifice și cu privire la funcțiile salarizate în situația de cumul sunt fundamentate pe principiul de înalt sens etic, po­trivit căruia munca este și tre­buie să fie unica sursă de veni­turi. Legea privind controlul pro­venienței unor bunuri ale per­soanelor fizice, care nu au fost dobîndite în mod licit, este pe deplin echitabilă, corespunză­toare spiritului de dreptate al societății socialiste, este menită să stăvilească tendințele de în­călcare a normelor eticii sociale, să combată goana după o viață ușoară, fără muncă, să evite apariția disproporțiilor nejusti­ficate în nivelul de trai al popu­lației, să apere prin noi mijloace valorile de bază ale socialismu­lui - munca, cinstea, corectitu­dinea — să contribuie la dez­voltarea conștiinței socialiste a maselor și la întărirea spiritului de justiție socială ce caracteri­zează orînduirea noastră. Documentele Plenarei C.C. al P­­.R. ilustrează încă o dată grija cu care partidul urmărește aplicarea principiului socialist de retribuție , de la fiecare după capacitatea sa, fiecăruia după munca sa. Scopul măsurilor pre­conizate de partid îl constituie înfăptuirea mai fermă a acestui principiu de dreptate în viața so­cietății noastre, perfecționarea formelor de stimulare a creației materiale și spirituale, elimina­rea unor anomalii în domeniul retribuției. Orice fenomene sau orice tentative de a obține ve­nituri suplimentare, fără muncă, sau pe seama muncii altora, sunt străine orînduirii socialiste, con­­struită pe temeiurile justiției și echității sociale. Prin aceste noi măsuri, partidul face deopotrivă dovada capacității sale de a conduce în chip științific procesul de edificare socialistă a Româ­niei și de a întrona în toate compartimentele vieții dreptatea și echitatea socială. CEAHLĂUL nr. 113 — marti 2 iul­ia 1968 MAR­AJEI un cartier pietrean Așa se numește cartierul din­spre sud-est al orașului Piatra Neamț. După cum ne spune un profesor de specialitate, numele ar veni de la latinescul „marat", care înseamnă sărac. Vizitîndu-i azi, doar etimologii vor mai face asociația cu sărăcia. Mărăței este acum un cartier cu case mari și frumoase, cu curți pline cu flori, este un cartier de oa­meni gospodari. Grădinile în­tinse, livezile cu pomi trădează faptul că locuitorii de altă dată ai cartierului au avut preocupări agricole. Acum Mărăței e un cartier de muncitori, de salariați la „Reconstrucția", „8 Martie", USL „1 Mai" și la alte întreprin­deri din oraș. Aici, în această parte a orașu­lui, se află una din cele mai vechi școli din Piatra Neamț. Pe băncile ei au învățat mulți elevi merituoși care au ajuns medici, profesori, ingineri cunoscuți, și pe care revista de azi a școlii l-a invitat să semneze în paginile ei. Istoria Mărățeilor este insă strîrns legată de viața întreprin­derilor. Dezvoltarea și moderni­zarea acestora au schimbat și viața cartierului. Și poate cel mai mult și-a pus pecetea asu­pra vieții locuitorilor actuala fa­brică „Reconstrucția". Cînd fabrica în 1948 a deve­nit proprietate a muncitorilor, ea producea doar 14.800 tone celu­loză anual. De atunci numărul muncitorii s-a dublat, iar pro­ducția de celuloză a ajuns la 40.000 tone. A luat ființă o secție nouă, secția de hîrtie, dotată cu utilaj modern și care produce 15.000 tone anual. In prezent se profilează construcția unei noi secții, de drojdie furajeră pentru animale, folosindu-se unele re­zultante de la sulfat și sulf­it. .Reconstrucția­­ este cunoscută în multe țări din lume. Pe aleea principală a fabricii a fost afișat planiglobal, indicîndu-se locu­rile unde-i merg produsele. To­varășul Gh. Gotcu, secretarul co­mitetului de partid, a ținut să mă informeze că harta este de­­pășită, numărul partenerilor pen­tru export trecînd de mult de 12, cît indică agenda respectivă. Am întîlnit în această fabrică pe Maria Oțel, salariată, care a văzut cum au crescut fabrica și oamenii în anii regimului so­cialist. Majoritatea salariaților sînt din Mărăței. Meseria este transmisă din tată în fiu. Fa­milii întregi întîlnești în această fabrică : Mestecăneanu, Catană, Clindiaru. O istorie a Mărățeilor nu poa­te fi ruptă de o altă fabrică pie­­treană „8 Martie". La „Doamna", așa-i spunea fabricii înainte, lu­crau vreo 200 de muncitoare, își amintește tovarășa Manole An­gela (secretara comitetului de partid), cu un stagiu de 21 de ani în fabrică. „8 Martie" era cunoscută ca o unitate de cio­rapi și broboade plușate. O me­tamorfoză grandioasă a avut loc însă la „8 Martie", făcînd să apară pe acest loc o fabrică complet nouă, modernă. Din ve­chea fabrică a mai rămas doar o singură clădire, o secție. Se lucrează azi la „8 Martie" con­fecții din fire sintetice pentru fe­mei și bărbați, ciorapi, perdele, intr-un flux modern, pe bandă rulantă, iar numărul salariatelor a ajuns la peste 1500. Puterea economică a cartieru­lui nu se reduce numai la aceste ît­reprinderi. Mai există în a­­ceasta parte a orașului fabrica de pîinei o fabrică de cherestea etc. Fabricile au contribuit la mo­dernizarea cartierului. Străzile curate, casele frumoase și îngri­jite, vorbesc de spiritul gospodă­resc ridicat al cetățenilor. Mără­­ței este un cartier de case per­­­sonale, acordate Cu sprijinul fondurilor de stat, au apărut străzi complet noi : Ozana, Lupei. Din acest an Mărățe­i îmbracă o haină cu totul modernă, croită din beton, cărămidă, sticlă. In Mărăței se ridică cel mai n­n cvartal de locuințe din oraș. Macaralele descriu cercuri mari, înălțînd în ciocurile lor de me­tal, planșee de beton, cofidje metalice, bene cu ciment. 360 de apartamente vor fi construite aici, unele din ele aflîndu-se deja la finisare și recepție. Sînt cele mai noi blocuri din oraș și, p a­rcă, cele mai frumoase. Fiecare cartier își are istoria sa. Eu am încercat să redau doar citeva fapte din viața Mă­rățeilor. Istoria lui este mult mai bogată. Emil BUCUREȘTEANU profesor PLĂCUTE CLIPE DE DESTINDERE Fotografia: Pompei ȘIMON Unități comerciale înzestrate cu utilaje noi In această perioadă, paralel cu renovarea unităților, con­ducerea Cooperativei de con­sum „Vasile Roaită", din ora­șul Tîrgu Neamț, se îngrijește și de asigurarea unor condiții mai bune de depozitare, pre­chemați de miracolul tainic al apelor, tot mai mulți pes­cari amatori își petrec o parte a timpului liber pe malurile apelor. Clubul vînătorilor și pesca­rilor sportivi din municipiul Roman a organizat recent un concurs de pescuit staționar cu undița pe apa Moldovei. Au­tentare și desfacere a măr­furilor. In ultimul timp, unitățile de cosmetice, fierărie, unele de­bite, magazinul de confecții „Humulești“ au fost înzestrate cu noi utilaje. Valoarea aces­tora se ridică la peste 100 000 lei. participat, în prezența mai multor spectatori, pescari ama­tori adulți și tineri. Dintre cei dinții s-au remarcat : Ioan Fechete și Mie Stoica, de la Uzina de țevi, Ion Avădănei, de la stația C.F.R., iar dintre copii, Constantin Buză, Florin Blanaru și Ion Cojocarașu. Concurs de pescuit Actualități în cooperația de consum • La Costișa a fost termi­nată construcția, din fond cen­tral, a unui magazin universal al cooperației de consum. Re­cepția a fost făcută, urmînd ca zilele acestea să înceapă vînzarea mărfurilor necesare populației din această comună. • 15 unități de alimentație publică din județ, aparținînd cooperației de consum, vor fi predate în zilele ce urmează unor mandatari. Printre aces­tea se numără cele din comu­nele Roznov, Zănești, Dochia, precum și bufetul „Ozana" din T­ Neamț. Se urmărește ca pe această bază să se asigure o mai bună deservire a consumato­rii dar și realizarea unui plus de beneficii. VA PREZENTAM PE MARIA NUTA, UNA DINTRE MUNCI­TOARELE DESTOI­NICE ALE FABRICII „8 MARTIE" DIN PIATRA NEAMȚ. Foto: S. POMPEI Ne scriu corespondenții Un medic cu zîmbetul pe buze Niciodată n-ai să-l vezi pe medicul Petru Toporaș de la Spitalul unificat din Roman in­­trînd în saloanele bolnavilor su­părat. Cu zîmbetul pe buze, în­­curajînd, sfătuind, așa trece el de la bolnav la bolnav, de la suferind la suferind, punînd diag­nosticul, prescriind medicația. In salonul 5 a venit într-o zi Grigore Călugăru de la Trifești. Nu putea pune de loc un picior pe pămînt. In citeva zile medicul l-a făcut să alerge prin salon, așa de bine l-a îngrijit. Și eu am fost o vreme la sec­ția de boli interne. Pot spune, cu mîna pe inimă, că acest me­dic a făcut tot ce a putut ca să mă însănătoșească. Cred că așa ar trebui să mun­cească toți medicii. loan IUEȘ comuna Bozieni La dispensarul comuna Personalul dispensarului din Pipirig desfășoară zilnic o acti­vitate rodnică pentru apărarea sănătății oamenilor. In primele 5 luni din acest an s-au dat 2046 consultații la copii și 1300­­a adulți. Prin munca depusă de către cele 6 cadre sanitare de aici rezultatele sînt bune. O con­tribuție s-a adus și prin activita­tea de educație sanitară depusă. Remarcăm activitatea sîrguin­­cioasă depusă de tînărul medic Emil Pandea, nu de mult venit de pe băncile Facultății de me­dicină din București, care a reu­șit să cîștige încrederea și stima populației acestei comune de munte. Gheorghe NIȚA comuna Pipirig

Next