Ceahlăul, aprilie-iunie 1969 (Anul 2, nr. 346-422)

1969-04-01 / nr. 346

Pag. a 2«a CEAHLĂUL Editura pentru literatură ne-a oferit de­ curînd în colecția „Bi­blioteca pentru toți“ prima tra­ducere­ integrală în limba ro­mână a capodoperei scriitoru­lui p­olonez Henryk Sienkie­wicz, „Potopul". Trilogia („Prin foc și sabie“, „Potopul“ și „Pan Wolodyjowski") a fost re­partizată de editori în cinci volume, sub o inspirată ilustrație de copertă aparținind lui Victor Feodorov. Scriitor de reputație mon­dială, deținător al premiului Nobel pentru literatură pe a­­nul 1905, Sienkiewicz era cu­noscut la noi, mai ales, din tra­ducerile romanelor „Quo va­­dis", „Cavalerii teutoni" și a unui volum de nuvele, sau din istoria literaturilor slave. (Fragmentar a fost tradus și „Potopul" , în 1909 apare „Prin foc și sabie" în traducerea Sofiei Nădejde) Lucrarea care-l consacră defi­nitiv în beletristică, trecîndu-i printre clasicii literaturii uni­versale, este, indiscutabil, „Po­topul". Pînă la epica de largă respirație, Sienkiewicz a cola­borat, în funcția de cronicar al faptului divers, la gazetele vre­mii (mai ales la „Slowo", unde semnează cu pseudonimul Lit­­wos). Stilul său alert și colo­rat îi atrage prețuirea cititori­lor, iar tirajul revistelor la care colaborează crește. Timp de doi ani (1877-78) călătorește prin America, de unde trimite presei tablouri sugestive ale societății și peisajului ameri­can. Călătoria peste ocean ne dezvăluie una din laturile cele mai proeminente ale caracteru­lui său , patriotismul. Sienkie­wicz a fost un mare patriot: „Această cinste, prețioasă pen­tru toți, este cu atît mai preți­oasă pentru un fiu al Polo­niei S-a spus că Polonia a murit și iată una din miile de dovezi că trăiește... S-a spus că este înfrîntă și iată o nouă dovadă că acționează­ că știe să biruie..." declară el cînd i se înmînează premiul Nobel. Ca autor de romane istorice nu i se pot găsi afinități, pe plan universal, cu prozatorii ro­mantici de nuanța lui Scott sau a lui Dumas-tatăl, pentru că Sienkiewicz e profund realist acolo unde „deformează", unde corectează mai bine zis­­a face numai în favoarea ideilor pe care vrea să le impună, dar intervine numai la forma eve­nimentului, neatingîndu-i esen­ța, întotdeauna realistă. Tipă­rirea integrală a „Potopului" pune în fața cititorului posibi­litatea unei mai largi înțelegeri a trecerii fenomenului istoric în literatură, a transferului de particular spre universal. Transpunerea romanului in românește aparține Olgăi Zai­­cik, una din cele mai documen­tate traducătoare din limbile slave. Lucrarea este însoțită de un bogat aparat critic (cuvins introductiv, tabel cronologic, notă asupra ediției, tabel de personaje) menit să clarifice pe cititor asupra operei marelui scriitor și patriot polonez. N. EMANUEL — student • ...­­ " Henryk Sienkiewicz „Potopu n CĂMINELE CULTURALE !N CAMPANIA AGRICOLA DE PRIMAVARÂ In preajma începerii actualei campanii agricole, cooperatorii din satele județului nostru iți intensifică activitatea, efec­­tuînd, în aceste zile, ultimele pregătiri. Căminele culturale, ancorate activ în viata așezări­lor noastre rurale, își structu­rează activitatea pe aceste pro­bleme de maximă căutînd și punind in importantă, modalități eficiente de practică spriji­nire a acestei noi ofensive pe ogoarele județului. In cadrul invătămîntului a­­grozootehnic, a cursurilor de aprofundare, inginerii și tehni­cienii, toți specialiștii din a­­gricultură profilează tematica lecțiilor pe problemele actuale, de sezon, ale agriculturii, fă­­cînd referiri directe la sarcini­le concrete din această peri­oadă. Acțiuni variate, cu o ma­re densitate informaționala de aplicativitate, se organizea­si­ză în toate așezămintele de cultură de la sate. La Boldești, o atenție sporită se acordă, in cadrul acestor manifestări, pro­blemelor sectorului zootehnic și lucrărilor de primăvară din livezi. Cu cei peste 100 de cursanți ai învățămîntului agro­zootehnic de masă se va orga­niza, zilele acestea un con­curs „Cine știe cîștigă" pe te­ma culturii plantelor de cîmp. In cadrul unei discuții la masa rotundă, la care vor fi invitați Inginerii și tehnicienii, precum si conducerea cooperativei­gricole de producție, vor fi dez­a­­bătute problemele legate de folosirea tuturor resurselor pentru asigurarea hranei ani­malelor în perioada de primă­vară. Se adaugă, la acestea, un simpozion pe tema valorificării posibilităților existente pentru îndeplinirea și depășirea valo­rii zilei-muncă, un alt simpo­zion despre folosirea rațională a îngrășămintelor minerale și vegetale, un text de brigadă cu aspecte ale activității din C.A.P., o conferință privind ne­cesitatea însămînțării­­ la timp și în condiții optime, o expunere despre întreținerea finețurilor și izlazurilor, deci acțiuni care situează căminul cultural in centrul interesului sătenilor, conferind activității acestuia o largă utilitate și promptitudine în sprijinirea campaniei de pri­măvară. Ceea ce ni se pare a fi cel mai important aspect de la că­minul cultural din Rediu e fap­­tul că acțiunile organizate în sprijinul campaniei agricole sunt programate, în circuit, în toate satele comunei. Astfel, buletinul C.A.P, „Principalele măsuri privind pregătirea cam­paniei de primăvară", cele două seri de calcul despre ne­cesitatea valorificării tuturor resurselor pentru ridicarea va­lorii zilei muncă, programele brigăzii artistice de agitație, expunerile mobilizatoare ale organelor locale de partid și de stat, vor avea loc la Rediu, Berești, Poloboc, Socea, consti­tuind elemente fundamentale in antrenarea, în această etapă, a unui număr sporit de săteni la munca cîmpului. Dintre activitățile progra­mate la căminul cultural din Cîndești, amintim o seară de întrebări și răspunsuri despre cultura porumbului, o confe­rință pe tema folosirii îngră­șămintelor chimice și naturale, un buletin C.A.P. în legătură cu însămînțările de primăvară. Consiliul de conducere al că­minului cultural își propune, de asemenea, organizarea unor acțiuni variate, care să eluci­deze unele probleme importante legate de întreținerea culturi­lor, fertilizarea și combaterea eroziunii solului în livezi me­canizarea culturilor tehnice. Textul de brigadă va fi, de a­­semenea, reactualizat, de astă­­dată surprinzînd și aspectele necesar a fi criticate din acti­vitatea cooperativei agricole de producție. Este evident, din cele citeva aspecte consemnate de noi, că activitatea febrilă din această perioadă a cooperatorilor are actunei determinări și în acți­unile initiate de căminele cul­turale, de cele mai multe ori de o mare eficientă, cu referiri directe la realitățile comunei respective, sugerînd măsuri de o largă utilitate economică. Aspectul asupra căruia va tre­bui însă insistat mai mult, în toate căminele organizarea unor culturale, este manifestări care să anticipeze etapele cam­paniei agricole de primăvară, să cuprindă indicații concrete ale specialiștilor asupra lucră­rilor de sezon. Antrenarea în a­­ceastă activitate a inginerilor agronomi și zootehniști, a me­dicilor veterinari, profesorilor de specialitate, oamenilor cu bo­­gată experiență și cunoștințe profesionale poate garanta, ne­îndoielnic, situarea căminelor culturale în centrul probleme­lor care preocupă, în această perioadă, cu insistențe, pe toți oamenii muncii din agricultura județului nostru." Pleșcari Dumitru — Roman. Oarecare îndemînare există în poezia dv. Sunt însă lu­cruri spuse, despre nimeni nu se îndoiește, care Grozavu Luțu — comuna Gîrcina — județul Neamț. Versurile dumneavoastră sînt încă în fașă. Ne pare rău, dar... Lupașcu Gh. Gheorghe — Slobozia — Roznov — Ni­­mic împotrivă, scrieți! Reu­șit! însă versuri și nu poe­zie !. Ozanescu — Tg. Neamț Simple „rînduri rimate”, versurile dumneavoastră sînt precum le-ati caracterizat. In consecință, nu sînt publi­cabile Tugu­licu — Roman înainte de a fi poezie, o idee se cere a fi formulată , cel puțin corect, gramatical , vorbind. De aceea nu pu­tem discuta creația dumnea­voastră. D UITK sun 0t Citi ARCE... j Petre Poienaru — Roman Nu e bună graba nici pentru o corespondență, mai cu seamă cînd sînt anga­jați alții, despre care vor­bim. In privința poeziei, învățați despre rigorile ei. Aceasta deocamdată. P­oșta literară Tărdescu Vasile — Tupilați Fabulele dumneavoastră sînt neizbutite. Transparența alegorică pe care o încer­cați nu e într-un motivat plan de corespondență; o banală cioară cu veleități de primadonă nu poate mij­loci vreo morală, pentru că nu se înscrie într-un ase­menea echivalent uman. „Fără morală”, dar: Cu­ privește „Ursul și mie­rea”, o întrebare, dedusă din „morală”: Dacă ursul dum­neavoastră, din prudență, nu și-ar fi vărsat oala cu miere pe piept, ar mai fi fost un caz penal ? Remarcăm, totuși, o izbu­tită intrare în atmosfera u­­nei fabule. Mai încercați. Constantin Hobincă Poezia suferă de suficientă și în evocare și în semni­ficații. L­aurențiu S. Dumitru. Dragoste, dragoste, dar nu spuneți nimănui: „Sunt ne­bun ? Ce-ți pasă ție ? „Ne­bunia nu are conștiința ne­buniei. Mai degrabă înțele­gem în poezia dumneavoas­tră un joc de cuvinte care se vor teribil de ame­nințătoare, mai degrabă­­ o psihoză a unei prăpăstioase autosugestii, nimic mai mult. Petri­a Amanc­ea — Iymișoa­­ra, Neamț. E puțin meșteșug în ver­surile dumneavoastră. Dar numai atît. Nici una din cele trei poezii pe care ni le-ați trimis nu comunică în­fiorarea elegiacă a unui „a fost odaia”. Atoméi Eugen. Vă rugăm să nu ne mai trimiteți asemenea improviza­ții ca „Noul an", măcar din consideraț­ie, pentru că o co­respondenta se citește totuși, chiar dacă ea e scrisă „din politeță* pe un capăt de hîrtie ca în cazul dv. Achiței Dumitru Nereușită poezie pentru ceea ce ați voit să fie „garo­­fiță albastră" pusă în glastră, drept un simbol al țării noastre. Vă sînt familiare modalită­țile versului popular. De ce nu încercați pe un motiv de asemenea natură ? Genan Alcitia. Așteptăm să vă apară vo­lumul „Regăsire", despre care ne vorbiți. După aceasta, vom sta de vorbă și despre poe­zia dr. Profesor E.­LEAHU In timpul simpozionului „Alecu Russo", desfășurat la Piatra Neamț. Peregrini prin vechea Eladă Criticul de artă Mircea Groz­­dea a făcut anul trecut o că­lătorie în Grecia. Dar nu o că­lătorie oarecare, de turist veș­nic grăbit, în căutarea senza­ționalului sau ineditului, în per­manentă alertă că nu poate ve­dea totul, spicuitor de impresii superficiale și trecătoare, Mir­cea Grozdea și-a fixat un iti­nerar precis, în care a inclus, cu precădere, principalele mu­zee de artă și șantierele arheo­logice ale Greciei antice, acele nepieritoare frumuseți care, în­­fruntind veacurile, dezvăluie și astăzi călătorului interesat ine­galabile comori artistice. Surprinzînd pe peliculă măr­turii ale unei civilizații milena­re, Mircea Grozdea­nu s-a dez­văluit, la recenta întîlnire din sala mică a Casei de cultură din Piatra Neamț, sub o dublă înfățișare , de cercetător rigu­ros și de călător înzestrat cu o m­are sensibilitate. Pentru că numai un suflet receptiv la fru­musețea intrinsecă a capodope­relor Eladei putea să îmbine a­­tît de armonios informația ști­ințifică cu emoția artistică pe care a transmis-o, firesc și ge­neros, participanților — acti­viști culturali, oameni de artă din localitate, profesori, me­dici, într-o oră șî jumătate, cit au durat proiecția diapozitivelor și comentarea lor. Mircea #roz, dea zic­a de HuSîruit imagini ale unei lumi pierdute în umbra timpurilor, dar care dăinuie spi­ritualicește peste veacuri. Primul popas. Atena. Domi­­nînd orașul, Acropole se pro­iectează pe cerul însorit de va­ră în întreaga-i­ măreție. Ne strecurăm printre splendidele colonade ale­ Partenonului, prin­cipalul templu al zestei Atena Parthenos, și gîndul nu se în­toarce în timp, la marele Fidias, înconjurat de Ictinos, Caliorate, Agorach­tos și Alcamene, au­torii impresionantului templu, ai statuiei din aur și fildeș, ai celor două frontoane cu scene din viata zeiței, ai metopelor și frizelor decorate cu scene mitologice, de care astăzi aflăm doar din literatura epocii sau din reproducerile după colecția de sculpturi, destul de incom­pletă, de la British Museum. Pașii ne sunt apoi îndreptați spre monumentele Propilee, ca­re, deși ruinate, impresionea­ză prin armonioasa compoziție a volumelor, prin îmbinarea e­­fecttelor plastice ale ordinelor doric și ionic. Zăbovim ceva mai mult în Apteros și apoi în Erehteion — templul Atenei și al lui Poseidon Erehteu, admi­­rînd fascinați Construcția de marmoră, cu forme grațioase și bogate detalii —­ expresii ale unul gust rafinat și elegant —, sau faimoasa loggie a cariatide­lor, susținătoarele porticului în stil Ionic. Ca și întreaga con­strucție, de altfel, Ne aflăm nu numai în fața unor monumen­te , cu valoare documentară ci, totodată, în fața unor lucrări străbătute de patos cetățenesc, lucrări în care sculpturală a atins compoziția perfecțiu­nea, prin proporționalitate, ritm, seninătate și măreție. Pașii ne sînt purtați, în con­tinuare, prin spațioasa Agora a Atenei, vizităm templele lui Dionisos și Hermes, resturile templului lui Jupiter, în per­manență încercînd acel înalt sentiment al măreției omului, capabil să făurească valori de o înaltă spiritualitate. Nu ple­căm din Atica pînă ce nu vizi­tăm și Eleusisul, orașul cunos­cut pentru fastuoasele serbări de toamnă (misterele eleusine), consacrate celor trei mari di­vinități agricole : Demeter, Co­re și Iacchos. Covorul fermecat al distinsu­­lui călător ne poartă pentru cî­­teva clipe peste versantul sud­­vestic al Parnasului, lăsîndu-ne ușor în orașul vastului ansam­blu de temple — Delfi. Amploa­rea vechiului sanctuar al lui Apolo, a tuturor templelor dar, în special, a vestitului oracol, ne dovedesc, pe lîngă arte ve­chilor arhitecți, talentul lor de scenografie evidentă fiind funcționalitatea locurilor natu­rale alese de constructori pen­tru realizarea acelei impresii de mister caracteristică lor. Apoi, Olimpia — oracole­vestită pînă-n zilele noastre pentru ce­lebrul stadion, ne amintește de atelierul neîntrecutului cel care, printre altele, a Fidias, lu­crat și statuia uriașă crisele­fantină a lui Jupiter Olimpicul, de templul închinat marelui zeu, cu perfecțiunea clasică a formelor și proporțiilor perip­­terului, și cel ridicat pentru fiica lui Cronos, Hera. Săpătu­rile arheologice efectuate la sfîrșitul secolului al XIX-lea (în anul 426 e.n. orașul­ a fost ars din ordinul lui Theodosiu al II-lea) au scos la iveală nu­meroase opere de artă, mare parte adunate într-un bogat mu­zeu. Admirăm, grație diapoziti­velor proiectate, statui, altore­liefuri, măști și costume de lupte. Vizităm, în continuare, ceta­tea Tirint, cu zidurile — după legendă — ridicate de Ciclop. Apoi — un salt în spațiu și timp și — prin celebra poartă a leilor pătrundem în Micene, vechi centru de cultură al Ar­­golidei, fosta reședință a basi­­leului Agamemnon, al cărui mormînt (presupus), descoperit de întreprinzătorul Schliemann, dăinuie, Intact, până-n zilele noastre, diapozitivul prezentin­­du-ni-l în întreaga monumenta­litate. Dimpreună cu criticul Mircea Grozdea facem ultimul popas în insula Creta. De pe mare se zăresc, învăluiți în perdele de nori alburii, singuraticii munți ai Cretei. Privirile noastre se fixează cu insistentă pe drept­unghiul magic al ecranului, căutînd să distingă, in peisajul albastru-sidefiu, muntele Ida, unde, după cum spune mitolo­gia, s-a născut Jupiter, părinte­le și stăpînul zeităților vechii Elade. Mărturii ale apusei cul­turi cretano-miceniene sînt prezente pretutindeni, ca și urmele lăsate de numeroasele ocupații străine (aheeană, ro­mană, arabă, bizantină, vene­­țiană, turcească) de-a lungul secolelor. Pătrundem în Cnos­­sos, cel mai important centru al civilizației Minoice. La nu­mai cîțiva kilometri de oraș, palatul atribuit legendarului rege Minos ne oferă posibili­tatea să privim clteva opere ce­lebre, printre care frescele „Prințul care evită” și „Pari­ziana”, statuia Zeiței cu șerpi, Ritomul. Arhitectura, frescele, tăblițele scrise și ceramica sunt o impresionantă dovadă a înaltului nivel atins de cultura statului sclavagist timpuriu din Creta. ...Imaginara călătorie (ce tate trece timpul uneori !) s-a sfâr­­șit aici. A fost o călătorie re­confortantă, într-o lume în care geniul uman s-a afirmat plenar, o călătorie pe care am dori s-o repetăm alături de criticul Mircea Grozdea, căruia ne simțim obligati să-i expri­măm, și pe această cale, mulțu­mirile noastre. Constantin CUCU V.'JWWMVW.WA'.VWA'APWVAVAVAWWÂVW Marți 1 aprilie 1969 Emilia Asandel — urta dintre harnicele muncitoare de la Fabrica „8 Martie" Piatra Neamț. CIND NEGLIJENTA DEVINE STIL DE MUNCA Doi tineri, Vasile­­ Cristian și Dumitru Ionescu, muncitori la AFS Săvinești, au locuit îm­preună în garsoniera 114, blo­cul 12, pînă în luna decembrie 1967, cînd primul s-a căsătorit și a primit apartament, iar al doilea a rămas mai departe în garsonieră. Formalitățile scrip­tice au fost îndeplinite de Constantin Oboroceanuu, admi­­nistrator la I.L.L., care s-a de­plasat la fața locului și a luat notă de starea bună în care se găsea garsoniera. Zilele trecute, însă, Vasile Cristian, care­ își sărbătorise de cîteva luni aniversarea doi ani de cînd se mutase d­in apartament, este anunțat că are de plată suma de 585 lei ce reprezintă chiria pe perioada iulie—noiembrie 1968 precum și 466 lei cheltu­ieli de reparații la garsoniera în care locuise cînd era cava­ler. Ce să fie ? Păcatele tine­reții ? Nu. Păcatele lui Con­stantin Oboroceanu, care, deși știa că în garsonieră a rămas să locuiască în continuare Du­mitru Ionescu, n-a procedat în consecință la întocmirea con­tractului. Motivele? Diverse. Comoditate, neglijență etc. Ce s-a întîmplat cu locatarul garsonierei, Dumitru Ionescu ? Din decembrie 1967 și pînă în iulie 1968 plătește chiria pe numele său. Apoi nu mai este deranjat de nimeni. De ce? „Pentru că — spune Constantin Oboroceanu — nu știam că lo­cuiește acolo“. Iată însă că la 27 decembrie 1968, Dumitru Io­nescu se transferă la AFS Iași. In aceeași zi, un alt muncitor primește repartiție pentru a­­ceastă garsonieră. De unde se știe acum că garsoniera a fost a lui D. I. ? Mister. De ce n-a fost pus măcar acum în ceasul al 12-lea să plătească chiria și oalele sparte? Iarăși mister. Noul locatar avea pretenția fi­rească de a i se da garsoniera în stare bună de funcționare. Dar, lovitură de teatru t buri de plată apare acum V. Cris­tian. Acesta acționează I.L.L. în judecată. Altă lovitură de tea­tru : pierde procesul. Ne deplasăm și noi la I.L.L. In ceea ce privește garsoniera în cauză, găsim un contract pe numele lui Dumitru Iones­cu. — De ce n-ați luat banii lui D. I. dacă știați că ați înche­iat un contract amîndoi ? — N-am încheiat contractul amîndoi, ci numai eu, singur, ne răspunde Constantin Oboro­ceanu. — De ce ? — L-am făcut acum mai tîr­­ziu, crezînd că o să-l putem speria pe D. I. să plătească, dar n-am reușit. — Cum a plătit atunci D. 1. chiria pe primele 6 luni după ce a rămas singur, dacă nu a­­vea contract ? — Nu vi se pare că ați fugit după doi iepuri ? Iată unde poate duce negli­jența unui funcționar: încălcări ale legii, acționarea în­ judeca­tă a oamenilor cinstiți, zile pierdute de la serviciu, traca­sări și nopți de nesomn. Cu­ timp oare conducerea acestei întreprinderi va mai face casă bună cu astfel de manifestări? Cu­ timp cetățenii vor mai ba­te drumurile pe la forurile su­perioare pentru a-și striga ne­dreptățile cauzate de funcțio­narii de la I.L.L.? CU timp de­fecțiunile lăsate de constructor vor fi preluate cu ochii închiși de această întreprindere care apoi le va trece în contul loca­tarilor ? E timpul să se facă puțină ordine și în această gospodă­rie. M. MERTICARU P. S. în timp ce aceste rîn­duri se află sub tipar, aflăm că familia Cristian a obținut de la I­SIL, o anulare a popri­rii pe salariu și l-a acționat în judecată pe Dumitru Ionescu. Să vedem ce-o să mai iasă I cinema PIATRA NEAMȚ — Pietricica i „Rio bravo" (seria I șl a TI-a), orele: 15-17,30-20,00. - Casa de cultură : „...apoi s-a născut legenda", orele: 17-19-21. — Săvinești — Aria : „Ultimul voevod", orele 15-17-19-21. ROMAN — 23 August: „Bună ziua, contesă", orele i 10-12, 15-17-19-21. — Victoria: 7.Acuzatul nu s-a prezentat", orele: 14,30-16,30- 18,30-20,30. T­. NEAMȚ — Victoria: „Pantoful cenușăresei", ore­le.. 10-18-20. BICAZ — Central : „Feldmare­­șala” orele: 15-17-19-21. TARCĂU : "„Omul fără pașa­port", orele 16-18. muzee PIATRA NEAmȚ — Muzeul de arheologie. Piața Libertă­ții nr. 1. — Sălile expoziției­­ Expoziția de pictură Schweitzer­­ Cum­­păna, Maestru Emerit al Ar­tei. — Sala bloo turn. Expoziția de grafică contemporanii. — Căminele culturale din Bor­­zești, Tazlău și Zăneșt­­i Expoziția de grafică contem­porană. T­RffIU NEAMȚ — Humuleșt­­i — Casa memorială .Ion Crean­gă·. — Casa de cultură . Expoziție de pictură și sculptură. BICAZ — Muzeul hidroenerge­tic. — Expoziția de grafică con­­temporană CETĂȚM­AU CUMIUL Ce se aude cu brutăria din Farcasa? In ziua­ de 6 martie 1969, în adunarea generală a coo­­­perativei de consum Borca, delegați­ de­­ la Farcașa au ridicat problema redeschiderii brutăriei din comuna­ lor, care să pregătească pjitre iafți, pen­tru locuitorii satelor cât și pentru muncitorii din exploa­­tarile forestiere. Ei au arătat că des­ localul este bun, bru­tăria stă încuiată de mai bi­ne de o lună de zile. Atunci, președintele UJCC, Gheorghe Bîgu, care condu­cea lucrările adunării, a pro­mis că în cîteva zile brutăria va fi deschisă, că se va face din nou pț­rie. Se vede însă că cei din subordinea tovarășului preșe­dinte nu s-au grăbit să-i pu­nă in aplicare dispozițiile, pentru că până la data la ca­re scriem ziarului nimic nu s-a înfăptuit din cele pro­mise. Alecu. UNGUREANU și Aurel RUSU — Farcașa „Ne adresăm conducerii D. R. T. A__“ Suntem­ o serie de navetiști care călătorim zilnic cu au­tobuzele DRTA pe traseul Ro­­man-Săbăoani-Ciohoreni și care avem a ne plinge de o serie de nereguli în trans­portul în comun i 1. Cursele «ars circuli pe acest traseu sosea« mi în lif­tiere în stația Roman și Im­plicit. Întîrziem și noi la ser­viciu ; 2. Nu se respectă traseul stabilit încă din anul trecut, adică nu se cirauli prin Să­­băoani-Grohoreni - PierStești, cu toate că abonamentele se plătesc integral pana la aceas­tă rută; 3. Adesea șoferii nu opresc in stații sau refuză să ia pe abonați, motiving «S­au plan de încasări. Dau ca exemplu pe șoferul Enache car» în ziua de 18 martie nu­ a oprit în stația Tescani. Fiind petre­­cut în stațiile Tetcani și Să­­băoani și în zilele de 17 mar­tie 1969. Personal din aceste cauze am fost nevoit să vin pe jos sau cu diferite oca­zii pînă la Roman de 14 ori de la începutul anului și pînă acum; 4. O întrebare: de ce la cursa Roman-Ciohoreni se încasează 6,50 lei pe distan­ța Roman—Tețcani și numai 5 lei la cursa de Tîrgu Neamț (pentru aceeași distanță ?). Așteptăm măsuri și răspuns de la conducerea DRTA din Piatra Neamț, deoarece la au­tobaza Roman nu găsim înțe­legere. Pavel BLAJ Fabrica de zahăr Roman

Next