Ceahlăul, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 582-655)

1970-01-14 / nr. 590

PAG. 2 Cuvântul opiniei publice Iluminatul nocturn și arhitectura orașului Ca și în multe alte orașe ale țării, la Piatra Neamț — conco­mitent cu lucrările de sistema­tizare — s-a extins și moder­nizat iluminatul public, ceea ce a contribuit în mare măsură la afirmarea pe plan urbanistic a clădirilor reprezentative și mo­numentelor de arhitectură. Toate tipurile fundamentale de scheme de distribuție corpurilor de iluminat s-au fo­­­losit în acest scop. Ponderea cea mai mare o are însă siste­mul de lămpi cu vapori de mercur și balon fluorescent, la care caracteristicile lumino­­tehnice sunt mult superioare lămpilor cu incandescență și lămpilor fluorescente tubulare. Opiniez că iluminarea de la nivelul trotuaarelor a unor construcții înalte ar da o no­tă proprie, ar întregi armonios arhitectura orașului concepție urbanistică. în noua zr, nu în toate cazurile, odată cu mo­dernizarea iluminatului public, s-a studiat și latura sa estetică. Un exemplu­: fațada principală a impozantului hotel „Ceahlău" ar fi cîștigat mult în frumusețe dacă s-ar fi iluminat cu două grupe de cite patru reflectoare așezate la nivelul trotuarelor, al rondurilor de verdeață și flori, inițiativa de a da o notă dominantă acestei construcții moderne prin iluminarea fața­dei principale cu reflectoare a­­șezate pe terasa holului de in­trare a fost bună, păcat însă că ea s-a stins odată cu reflectoa­rele. Trebuie să recunoaștem că majoritatea soluțiilor de ilumi­nat s-a menținut la un nivel co­mun, pur tehnic. De pildă, ilu­minatul noilor ansambluri de locuințe din Precista și Mărățel 1 se situează în genere, sub ni­velul realizărilor arhitectonice, nedepășind cadrul obișnuit de iluminat al străzilor și alei­lor. Consider că pentru aceasta o vină o poartă și D.S.A.P.C. care nu a impus condițiile de iluminat în tema de proiectare la proiectantul de specialitate. Nici sistemul de reclame, fir­me și vitrine nu s-a ridicat în municipiul Piatra Neamț la ni­velul posibilităților. Cele cîteva realizări sînt... umbrite de o In­suficientă preocupare. în ultimii ani s-au cheltuit sume impor­tante pentru executarea de fil­me și reclame luminoase mo­derne. Ce se întîmplă însă ? O parte sînt incomplete, defec­te sau numai murdare, nu sînt luminate tocmai Altele cînd trebuie, din neglijența unități­lor comerciale și, în special, a responsabililor de magazine. La agenția de voiaj, librăria „Calistrat Hogaș“, difuzarea pre­sei, unitatea de desfacere a pîi­­nii „Spicul“ din strada Chimiei, unitățile de coafură, frizerie și altele, becurile din aceste firme nu sunt aprinse de loc, în zilele de duminică peste 95 la sută din unitățile ce posedă firme și re­clame se țin stinse. Or, prin îmbunătățirea siste­mului de iluminare a vitrinelor, prin aprinderea în totalitate a reclamelor și firmelor, s-ar asi­gura — împreună cu iluminatul stradal — o rețea de lumini u­­niformă care să creeze vizibili­tatea necesară circulației și a­­cel echilibru fizic și psihic ne­cesar omului la continuarea ac­tivității din timpul zilei peste noapte. O mai strînsă colaborare la*, tre DSAPC și IRE poate avea rezultate fericite în îmbunătă­țirea iluminatului de noapte. In ultima vreme s-au și executat în Piatra Neamț însemnate lu­crări de modernizare a ilumina­tului nocturn. Să amintesc de modernizarea iluminatului pu­blic pe frumoasa stradă Ștefan cel Mare, unde locul corpurilor de iluminat tip banane a fost luat de HRF, cu corpuri de iluminat cu vapori de mercur a căror efi­cacitate luminoasă este de peste șapte ori mai mare, sau de lu­crările de modernizare de pe străzile Lenin și Pictor Grigo­­rescu; în continuare se va stu­dia înlocuirea lămpilor cu in­candescență de astăzi de pe strada Bistriței, cu altele cu va­pori de mercur. Bune rezultate a dat, la ilu­minarea fațadei sediului consi­­liului popular județean, înlocui­rea lămpilor HRF montate la fata solului, cu proiectoare ale căror caracteristici lumino-teh­nice sunt de zece ori mai bune i sau iluminarea fațadei Consiliu­lui popular municipal și a Tur­nului lui Ștefan cel Mare. Studiile și cercetările in do­meniul corpurilor de iluminat sunt în plin progres. în ultima vreme au apărut lămpi cu va­pori de sodiu și xenon de fabri­cație­­ SRAM. Cu numai lămpi de acest tip, așezate 18 la peste 136 m înălțime, se poate i­­lumina un oraș de peste 60.009 locuitori. în țara noastră se pre­conizează realizarea unor cor­­­­puri de iluminat cu flux dirijat, pentru șosele, străzi și corpuri cu pronunțat caracter ornamen­tal, care să satisfacă cele mai exigente pretenții. Colectivul întreprinderii de rețele electrice Piatra Neamț va fi și pe mai departe preocu­pat de aplicarea măsurilor me­nite să îmbunătățească ilumina­tul nocturn, contribuind și pe a­­ceastă cale la modernizarea și înfrumusețarea continuă a m­i­­­neritului oraș Piatra Neamț. Ing. Ioan V. LUPU șeful serviciului producție I.R.E. Piatra Neamț Solicitudine la farmacie într-una din nopțile acestei luni, fiind alarmat de starea să­nătății copilului, am alergat pî­­nă la farmacia nr. 13 de pe Bu­levardul Republicii, din Piatra Neamț, am solicitat medicamen­tele care­ mi erau necesare (clo­­ramfenicol, complex B, albastru de m­etal și un medicament pen­tru temperatură), bineînțeles, in­dicate pentru un copil de 1 an și 5 luni. Am ajuns și am bătut la ușă. O mină misterioasă s-a strecu­rat prin deschizătura ușii, am fost întrebat ce doresc, am aș­teptat câteva minute, și din nou acea mină și-a făcut loc prin deschizătura ușii și mi-a servit un medicament. Am întrebat despre ce fel de medicament este vorba. — „E un medicament străin, tovarășe“. Cînd m-am uitat mai bine am observat că în palmă nu aveam altceva decit o sulfamidă, care mă costase doar 35 de bani. Hotărît și cer medicamentele de care aveam nevoie, am pri­vit din nou spre ușă, nădăjduind că de data aceasta am noroc. Dar ușa s-a închis brusc și totul s-a cufundat într-o tăcere deplină. Intre timp a mai apărut încă un cetățean care era aproape în aceeași situație cu mine și care a bătut la ușă la fel ca și mine, dar lui nu i s-a răspuns. Am mai stat noi lingă ușă pî­­nă cînd, deodată, s-a auzit glas enervat și somnoros s­un — „Ascultă tovarășe, dum­neata ai de gînd să stai toată noaptea aici lingă ușă și să nu-mi dai pace ?“. Am plecat abătut, lăsîndu-l pe celălalt cetățean indignat la ușa cu pricina. Dincolo de aspectul nociv al atitudinii unor cetățeni care folosesc medicamente fără pres­cripție medicală, referindu-ne la cazul relatat și avînd in ve­dere că acesta nu e unic, ne întrebăm­­ cînd vom găsi soli­citudine și la farmaciile din Piatra Neamț ? Dumitru VINCA Piatra Neamț, str. Ana Ipătescu nr. 33 Toate autobuzele să treacă pe la uzină Lucrez la secția lacrama I a Uzinei de fibre și îngrășă­minte chimice Săvinești, și mine, încă vreo 60-70 ha de chimiști săvineșteni s-au ur­cat în dimineața zilei de 28 decembrie la orele 5,20 în au­tobuzul ISPN cu nr. 81­ Nr.­ 241, pentru a merge la servi­ciu. La ramificația spre uzi­nă, conducătorul auto a oprit și ne-a obligat să ne dăm jos, in șosea, spunînd că el tre­buie să meargă înainte, spre Roznov. Cu mine au coborît Maria și Vasile Hociung de la lac­ama, V. Focșăneanu, I. Olaru, Maria Ciobanu, Maria Rusu de la poliamid, I. Ono­­frei, R. Marin și multi alți salariați ai uzinei. Autobuzul a plecat mai departe aproape gol. Propunerea noastră este — pentru ca pe viitor să se e­­vite incidentele de acest fel și discuțiile între abonați și șoferi — ca toate autobuzele ICPN care circulă pe ruta Piatra Neamț-Roznov și retur să treacă pe la uzină, indife­rent de oră. Facem această propunere și pentru faptul că, pe lângă munca din uzină, foarte mulți avem și alte o­­bligații fată de organizațiile de partid, sindicat, U.T.C., pe care le îndeplinim după orele de lucru. Pe de altă parte, în­tre Săvinești și ramificația spre uzină nu există alte sta­ții de autobuze. Trecînd pe la uzină, miile de salariați să­­vineșteni ar fi deserviți mult mai bine de către autobuzele I.C.P.N. C. PRICOPOAIA Piatra Neamț, Piața Karl Marx bloc C4, ap. 61 Candori. Foto I S. P. CEAHLĂUL Jtl­kai Sminti au dețin­e țo­lcLoruL din ținutul Of Laamfuini în cuprinsul unui articol an­terior, recapitulăm, evident la­pidar, cîteva însemnate contri­buții aduse de cărturarul G. T. Kirileanu la punerea în valoare a operei eminesciene, relevînd mai ales activitatea sa de edi­tor al scrierilor politice și lite­rare ale lui Eminescu din dife­rite periodice și publicații. Munca aceasta de depistare și valorificare a articolelor risi­pite de poet l-a atras în mod insistent pe Kirileanu, incit, ori de cite ori va astfel avea prilejul, va repune în circulație aceste scrieri. Este, de altfel, și cazul articolelor care fac obi­ectul acestor rînduri, înainte de a publica în revis­ta „Junimii“ — „Convorbiri li­terare“ (1906) un articol despre manuscrisele lui Eminescu (G. V. Kirileanu publicase un documentat articol și asupra manuscriselor lui Creangă), și-a făcut cunoscute rezultatele ulti­melor cercetări în privința pu­blicisticii lui Eminescu, în re­vista „Șezătoarea" (1901, pag. 124-129). Sub titlul „Spicuiri din Cu­­rmare nu se știe căror bi­zare criterii de difuzare a fil­melor, operațiune cu care se ocupă în ce privește județul nostru întreprinderea cinema­tografică Bacău, la Piatra Neamț a poposit pentru 3 zile (după altă fulgerătoare trecere pe fostul ecran al Casei de cul­­tură) — ultima parte a trilo­giei binecunoscutului regizor italian Michelangelo Antonioni — „Eclipsa“. Contrazicindu-se astfel ordinea firească a ta­fi­șurilor în virtutea căreia ne-am așteptat să primim, fie chiar și cu marea întîrziere ca­re întovărășește îndeobște pro­gramarea filmelor bune în mu­nicipiul nostru, mai iuții „A­­ventura“ și „Noaptea“, părțile dinții ale tripticului. Dar, nn sfirșit, decit nimic... Așadar, să vedem după a­­proape un deceniu de la ulti­mul tur de manivelă. Eclipsa, această foarte sobră meditație asupra singurătății sau mai cu­­rînd a incapacității cvasidelibe­­rate de a o depăși. Este o femeie, Vittoria (Mo­nica Vitti), aceea care se zbate in marasmul cerebralizat neputinței de a trăi pur și sim­­l­plu. Să accepți cadrul — bun sau rău — oferit de societate, să încerci să acționezi pentru a-l înnobila, ar fi unica cale nor­mală. Cadrul —­ societatea contem­porană surprinsă intr-una din ipostazele suficient de caracte­ristice — lumea bursei, hidra omenească agitindu-și miile de capete și guri in goana după u rierul de lassi“, sfl. T. Kirilea­nu adună patru articole ale lui Eminescu publicate în gazeta citată, în anul 1877. Este vorba de articolele­ „O tragedie țigă­nească", „Tilcuire bisericească a obiceiurilor religioase" (o în­semnare pe marginea cărții „Sinopsis“, apărută la Iași, in 1757), „Românii din Moravia" și „Culegere de literatură po­porană“. Acest din urmă articol ne reține atenția pentru că, pe de o parte, se referă la un ziar ce apărea la Piatra Neamț și a cărui prezență încă nu a fost semnalată, cit și pentru că E­­minescu formulează aici opinii valabile despre folclorul rului Neamț. Referindu-se ținu­ta „Colectorul literar de ambe se­xe“ (numele revistei de care am amintit), Eminescu are apre­cieri critice pentru cuprinsul a­­cesteia în care figurau tradu­ceri mediocre din scriitori fran­bogăție mai mult sau mai pu­țin iluzorie ! Refuzîndu-se ne­buniei generale care se schi­țează cu fiecare gest apocalip­tic al mulțimii alunecind in dezumanizare, Vittoria caută certitudini. Certitudinea iubi­rii — oferită de un logodnic simpatic, comun, suficient de tandru și bine situat, n-o sa­tisface. Explicabil pina la un punct, certitudinea iubirii in Cronică cinematografică ipostaza și mai simpaticului Piero (Alain Delon) — ceva mai grăbit, ceva mai superficial, mic și mlădios animal, admi­rabil pregătit să înfrunte mon­strul social se pare că iarăși n-o satisface. Ar dori altceva. Ce ?­­O interesantă sugestie oferă filmul in secvența abandonă­rii totale a protagonistei în vrrtojul dansului de negri pe care-l mimează copilărește. (E un ritm bun, pesemne al a­­m­intirii îndepărtate a speciei, nu bubuitul tamtamurilor, ca­pabil să te îmblînzească, pe moment firește !). Tot căutînd certitudini și ne­­găsindu-le, refuzind să-și ani­hileze bruma de personalita­te în marele val, dar nici ac­­ționind serios pentru a și-o păstra și impune, Vittoria ris­că la rindu-i un alt soi de de­cezi obscuri sau de glorie efe­meră — Ponson du Terail, Eu­gene Sue, în finalul articolului, Eminescu face precizarea : „Dar la dreptul vorbind, la Piatra, intr-un ținut muntos plin de le­gende, de proverbe, locuțiuni, apoi de localități istorice. Co­lectorul nu găsește ce să culea­gă ? Un muntean de baștină, născut asemenea în ținutul Neamțului e Ion Creangă.­­Și­­tut-au vreodată colectorii pe Dănilă Prepeleac, pe Soacra cu trei nurori și altele, ca să vadă care ar trebui să fie izvoarele din care să se inspire, și cum vorbesc și cum se mișcă ținuta­­șii din Neamț?". Se cuvine a fi redată, cu a­­cest prilej, și o definiție a lite­raturii populare, formulată de Eminescu, definiție remarcabi­lă prin capacitatea ei de sinte­ză : „Literatura populară nici nu se poate numi altceva, decit­­zumanizare, aș zice mai parti­culară la fel de tristă însă, la fel de rece, cu cea generală. E un film de idei, făcut cu mare meșteșug, sfirșind magis­tral cu filmarea frustă a unui colț de cartier roman încreme­nit sub cenușa unei mari și în­tunecate neliniști .E o fată care așteaptă probabil autobuzul, cu chipul încrincenat ca de spai­ma săriturii unei fiare; un o­­braz de bătrin pergamentos, brăzdat de șanțuri hide, sub coa­ma de păr alb, furnici u­vindu-se gregar pe scoarța unui copac, frunze foșnind neliniștite in­tr-un întuneric neverosimil. O felie de lume — văzută in co­nul de umbră — Eclipsa I — al spaimei, care poate să preceadă — de ce nu, izbucnirea purifi­catoare. Nu știu de ce, prin analogie literară desigur, m­i-am imagi­nat, pășind pe­dalele de piatră reci ale bursei, gheparzi regali, singuratici, anacronici, supra­­viețuîndu-și biologic. ... Și iată că și la acest film, si­tuat la distanță astronomică de orice sugestie de senzualitate vulgară, mi-a fost dat să aud cu neliniște, reacția de orga­nism sănătos firește, dar neîn­chipuit de grosolană, a unor ti­neri bădărani, țocăind deza­greabil acolo unde li se părea lor că e cazul. Nu era. Replică de domnișoară ! — E cel mai­ prost film cu Alain Delon pe care l-am văzut. Cu Alain Delon, poate. C. STUPCANU sau cugetarea și productele fan­­taziei poporului însuși, care de­vin literatură în momentul în care se reproduc prin scriere, sau produceri ale clasei mai culte, care se potrivesc însă așa de bine cu gîndirea po­porului, nicit, dacă acesta nu le-au făcut, le-au putut insă face*. Semnalăm totodată, opinia ex­primată de poet la adresa scrie­rilor lui Creangă, la numai un an după debutul humuleșteanu­­lui în paginile revistei „Con­vorbiri literare" Faptul confir­mă, o dată in plus, realele cali­tăți ale lui Eminescu în aprecie­rea valorilor, a talentelor au­tentice. Trebuie spus, de asemenea, Că lui G. T. Kirileanu îi datorăm repunerea în circulație a sin­gurei prefețe scrise vreodată de Eminescu. De acest unic pri­vilegiu s-a bucurat un publicist de valoare îndoielnică, Elie Bai­­can, autorul unei broșuri intitu­late : „Literatură populară sau Polavre și Anecdote" (Bucu­rești, 1882). Prefața se referea, de fapt, mai puțin la scrierile lui Baican, pe care Eminescu le publicase și In „Timpul", insă era un adevărat studiu asupra literaturii populare. De aceea, propunem o raportare a opțiunii lui Eminescu nu la valoarea lu­crării lui Baican, ci la scopul mai larg, acela de stimulare a culegerilor de literatură popu­lară. Recapitulînd, datele furnizate de articolul lui Eminescu, refe­ritoare la existența în județ a unei publicații încă necunoscu­te nouă, cit și aprecierile in legătură cu izvoarele de Inspi­rație pentru literatură cultă, ne obligă la o cercetare mai amă­nunțită a fenomenului editorial de pe teritoriul județului Neamț în secolul trecut, fenomen cu multiple implicații în viața spi­rituală a acestor locuri. Valentin CIUCA 120 de ani de la nașterea poetului ECLIPSA P. Neamți Imagine din recenta "Expoziție de carte și documente vechi aflate în bibliotecile personale". ■ »■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] aRaaBiiniis) Jacques Lassaigne „Pictori pe care i-am cunoscut“ — Note de lector — Autorul este unul dintre cei mai cunoscuți critici de artă din Europa. Născut în 1911 la Paris, publică primele cronici plastice in revis­tele „Sept", „Beaux-arts" și „Revue Hebdoma­­naire". In 1935, face o călătorie în România, unde-l cunoaște pe profesorul Dimitrie Gusti. De atunci, simpatia lui J. Lassaigne pentru țara noastră va fi constantă. In anul 1937, publică o culegere de texte sub titlul „Francezii în Ro­mânia“, împreună cu Ilarie Voronca traduce în limba franceză o culegere de „Bocete" din Sori. Colaborează cu diferite scrieri despre ar­tă la „Revista Fundațiilor". începe și o mono­grafie despre Luchian, pe care o va Alex. Rosetti în 1947, la București. Din publice anul 1949. Începe să colaboreze regulat la Editura Skira (Geneva), ocupîndu-se mai ales de colec­țiile „Gustul timpurilor noastre" și „Marile se­cole". Publică, între altele, o istorie a picturii spaniole („Histoire de la peinture espagnole“, Geneva 1952), o istorie a picturii („Histoire de la peinture flamande", flamande Geneva, 1957-58), ca și monografii despre Lautrec, Dqfy, Matisse, Kandinski, Mira etc. După ce este, în mai multe rînduri, membru al diverselor jurii la expoziții internationale (Sao­ Paulo, Veneția, Ljubljana, Tokio etc.), in 1966 devine președin­tele Asociației internaționale a criticilor artă (AICA) funcție pe care *> deține pînă de în 1969 Revenind la cartea de față, cineva scria că este prima lucrare ce ar trebui citită din în­­treaga operă a lui J. Lassaigne. Remarca­nt­a a­pare îndreptățită căci, prin construcția lui, vo­lumul deschide o anume perspectivă asupra scrierilor criticului francez. d. Lassaigne a cres­cut și s-a format în peisajul artei moderne, și s firesc să o înțeleagă, în primul rtnd, pe a­­ceasta. De altfel, e cunoscută remarca „pictu­ra secolelor trecute trebuie înțeleasă din un­ghiul artei contemporane" apartinînd celebru­lui teoretician Elle Faure. (Poziția se opune cu­rentului numit „istoric", care susține formarea gustului la „școala clasicilor"). Pictura prezen­tă este o chintesență a experiențelor trecute și ea este cea mai bună școală. Din acest punct pleacă de Lassaigne în alcătuirea cărții sale și capitolele care se succed („In jurul fauvismu­­lui", „în jurul cubismului", „Imaginar și expre­sie", „Experiențe suprarealiste", „Despre arta abstractă", „Prezențe și realități", „Dincolo de aparențe", „Semne și materii", „Diverse cer­cetări", „Viziuni din alte părți"­ sunt „clase" ale școlii artelor moderne. Traducerea lui Radu Va­na pune la îndemîna cititorilor noștri un ade­vărat ghid al picturii contemporane, care este cartea lui d. Lassaigne. E. NICOLAE, student Miercuri 14 ianuarie 1970 MIERCURI 14 IANUARIE 18.00 Deschiderea emisiunii­­ 18.30 Datini româneștii 19.00 Telejurnalul de seară ; 19.20 Felicitări; 19.40 Ancheta TV; 20.15 Tele­cinemateca­­ Ni­­belungii; 21.40 Anunțuri — Publicitate; 21.45 Muzică u­­șoară cu formația Ion Cris­­tinoiu ; 21.55 Întîlnire cu muzica; 22.40 Salonul literar al televiziunii; 23.45 Telejur­nalul de noapte; închiderea emisiunii; MIERCURI 14 IANUARIE PROGRAMUL I 15.00 Radio-școală ; 15.20 Compozitorul săptămînii —­­Beethoven; 16.00 Radiojur­nal; 16.20 Cîntă Ion Dolă­­nescu; 16.30 Consultație ju­ridică ; 17.05 Antena tinere­tului ; 17.30 Muzică popu­lară ; 18.03 Știință, tehnică, fantezie; 18.30­­ melodie pe adresa dumneavoastră; 19.00 Gazeta radio; 20.05 Tableta de seară; 20.10 — „365 de cîntece" ; 20.25 Zece melodii preferate; 21.00 Isto­ria Ideilor; 21.30 Moment poetic ; 21.35 Solistul serii — Anca Agemolu,­ 22.00 Radio­jurnal ; 22.20 Sport ; 22.30 Pentru magnetofonul dum­neavoastră ; 23.00 Concert de muzică ușoară ; 0.03—5.00 Estrada nocturnă. PROGRAMUL NI 15.00 Muzică din opera „Rita” de Donizetti ; 15.30 Melodii de Elly Roman; publicitate; 19.00 15.40 Radio­aditii ! Simfonia de Prime a­ Albert Markos; 19.30 Meridiane li­rice ; 19.50 Noapte bună, copii; 20.15 Teatru fonic. Ciclul „Serile de radio­co­medie ale teatrului radio­fonic i Bărbierul din Se­villa" de Beaumarchais; 21.50 Cîntăreți de operă in­­terpretînd muzică 22.20 Jazz; 0.15—1.00 ușoară; Frag­mente din operetele „Fiica doamnei Angot" și „Micul Duce" de Lecogg. 101 15 IANUARIE PROGRAMUL 1­ 5.05—6.00 Muzica dimineții; 005—9.30 Muzică și actuali­tăți ; 9.30 O dă limbii ro­mâne; 10.05 Muzică popu­lară ; 10.30 Melodiile anotim­purilor ; 11.05 Miniaturi de estradă; 11.15 Din țările socialiste; 11.30 Din veacul lui Stradivarius; 11.45 Sfatul medicului; 12.00 Recital de operă; 12.15 Muzică ușoară; 12.25 Știința la zi; 12.30 în­tîlnire cu melodia populară și interpretul preferat; 13.00 Radiojurnal; 13.10 Avanpre­mieră cotidiană; 13.22 Me­lodii îndrăgite; 13.45 Muzică populară; 14.00 Caleidoscop muzical ; 14.50 Jocuri din bă­­trîni lăsat, PROGRAMUL II 7.00 Radiojurnal; 7.10 Pro­gram muzical de dimineață ; 8.25 Mari interpreti; 9­00 Muzică populară; 9.10 Curs de limba rusă; 9.45 Opera comică „Blaise ciubotarul"; 10.30 Antena tineretului ; 10.55 Minaturi instrumen­tale; 11.15 Cîntă Natalia Șer­­bănescu și Ion Fărcașu ; 11.30 Ecran sonor; 13.15 Din fol­clorul muzical al popoare­lor; 13.30 Cine știe cîștigă ; 14.30 Lexiconul compozito­rilor; 14.55 Știința la zi. PIATRA NEAMȚ - Pano­­ramlui „Whtamnetou tn Valea Morții“ — cineaștii din R­P­G„ neobosiți producători de fil­me de aventuri prÎD „Vestul sălbatic“, oferă un nou epi­sod al serialului „Winnetou" cu toată recuzita de rigoare (10. 15, 17. 19, 21). — Pietricica ; „Eclipsa“ — un film care nu trebuie pier­dut, mai ales că rețeaua de difuzare ni-1 prezintă doar in aceste prime trei zile ale săptămînii j numele regizo­rului — Antoniopi și ale In­terpreților principali — Mo­nica Vitti și Alain Delon — sunt o garanție (10, 15, 17, 19, 21). ROMAN — 23 August 1 „Războiul domnițelor“ — Ște­fan Giubotărașu, Ilinca To­­moroveanu, Ilarion­nu, Amza Pellea, Ioan <3i»ba­ Dra­gan și Ion Dichiseanu înt­r-o peliculă realizată sub con­ducerea regizorului Virgil Saiotescu ) critica se întrea­bă : „acest film este, sau nu este o... parodie ?“ (10, 12,15, 17, 119, 21). — Victoria I „împușcături sub spînzurâtoare“ — film pe ecran lat, producție a stu­diourilor cinematografice din­ R. D. Germană (14,30 ; 16,30 ; 18,30 ) 20,30). TÎRGU NEAMȚ — Victo­ria I „Alexandru cel fericit“ — producție în culori a stu­diourilor franceze | regia a­­parține lui Yves Robert, care și-a ales drept interpreți principali pe Philippe Noire­ și Francoise Brioni (16, 18­20). TARGAU : „Contemporanul tău“ — o dezbatere etică de mare interes, prezentată într-o reușită peliculă sovietică des­pre îndatoririle și răspunde­rile sociale ale omului con­temporan (2 serii, 15, 18), PIATRA NEAMȚ - Mu­zeul de arheologie Piața Li­bertății ar. 1 Galeriile de artă­­ Expoziția județeană de artă plastică — Muzeul memorial „Q« listrat Hoqaș* strada Salts trat Hogaș ar. I — Muzeul de științe natu­rale str. V­I Lenin nr 12 — Sala de expoziții tem­porare — bloc turn ț Expozi­ția de ilustrații la opera lui Ion Creangă, — Complexul muzeistic Durău I Expoziția de­sena­telă Iulia Hălăucescu ROMAN Arhivele statu­lui str. N­ettulescu nr. 1 — Expo­ziia documentară permanentă — Muzeul de științe Natu­rale strada Proletariatului nr 2 TIRGI­ NEAMȚ — Muzeul de Istorie — strada V.l Le­nin nr 185 —­ Casa de cultură , 1*­­poziția de pictură — fiuge» Ispir HUMULEȘTI — Casa me­morială «Ion CrearaqS" BICAZ — Case de cultură Salonul de iarnă al artiștilor­­plastici amatori. — Muzeul hidroenergetic și Istorie Redacția nu-și asumă răspunderea pentru even­­­tualele modificări în pro­gramele alcătuite Vremea continuă să rămînă relativ umedă, cu cerul tem­­porar acoperit din cauza l­­u­i. Vîntul va sufla slab pînă la moderat, din sectorul­­ ud Temperatura aerului va ră­mine în general staționară Maximele vor fi cuprinse între 0 și -14 grade, iar mini­mele între —3 și +2 grade. OM

Next