Ceahlăul, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 889-963)
1971-02-25 / nr. 934
Joi 25 februárié 1971 Pag. 3 (Urmare din pagina I) de numeros la ministere și că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sus în jos a cadrelor și a forțelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producție, acolo unde se hotărăște pînă la urmă buna calitate a produselor. Cred însă că am ajuns acum în situația de a depăși aceste rețineri. Consfătuirea de astăzi ne-a dat posibilitatea să clarificăm o serie de probleme în această privință și va trebui să trecem cu hotărîre la realizarea, intr-un timp cit mai scurt si în condiții cit mai burne, a sarcinilor puse de conducerea de partid și de stat în acest domeniu. Aș dori să mă opresc, de asemenea, pe scurt, asupra unor probleme mai importante care trebuie să stea în fața unităților economice cu statut de centrală. înainte de toate, doresc să subliniez necesitatea ca aceste întreprinderi cu statut de centrală să asigure o integrare completă economico-financiară a unităților care s-au reunit în eșidrul lor, să devină în mod real organisme de conducere a activității de producție, de bună gospodărire a mijloacelor materiale și financiare. în acest sens, însăși legea și proiectul de statut pun în centrul preocupărilor această latură a activității centralelor industriale. Pornind de aici este necesar să acționăm cu mai multă fermitate pentru profilarea și specializarea producției. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate unitățile noastre economice, ținînd seama de specificul și caracterul fiecărei activități. Doresc însă să mă refer îndeosebi la sectorul construcțiilor de mașini, unde această problemă este de o necesitate imediată. Pentru a realiza importantul program pe care acest sector îl are de îndeplinit în cadrul planului cincinal actual, și pentru a face ca ramura construcțiilor de mașini sa realizeze produse de înalta tehnicitate atît pentru înzestrarea economiei naționala cu mașini și utilaje cu parametri de nivel mondial, cit și pentru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichidam cu mai repede fărîrhițarea actuală din acel sector și să asigurăm o bună profilare și specializare a producției. Nu mai este admisibil ca în fiecar din cele cîteva sute de unități ale industriei construcțiilor de mașini sa o facă de toate. Cu timp vom avea, de exemplu, în fiecare unitate, mai mare sau mai mică, sectoare calde și nu le vom concentra, ci timp, nu vor reuni forțele de specialiști și de cercetare și nu vom asigura o îndrumare unitară a acestor sectoare, nu vom lichida rebuturile. Și, se știe că rebuturile reprezintă una din lipsurile mari ale acestui domeniu de activitate. Dacă vom menține actualul fel de a lucra, continuind să fabricăm în zeci de unități motoare și subansamble și nu vom profila întreprinderi speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse specifice, nu vom avea producție bună. ie serie, nu vom avea o eficiență economică corespunzătoare. Se pare , nsă că această problemă nu este bine înțeleasă în întreaga ramură a construcțiilor de mașini. ( Cînd s-au creat centralele s-a avut , de la început în vedere — și s-a tratat ca sarcină — ca unitățile din acest sector să treacă rapid la specializare. Nu doresc să mă refer un mod concret la nici un fel de centrale, ] Ieși am vizitat în ultimele luni multe intreprinderi și am discutat cu multi ] [intre dumneavoastră. Trebuie sa opun însă că ne mișcăm destul de încet în această privință, că există încă re tineri, fiecare conducător de întreprindere vrea să dovedească că poate face mai bine în unitatea sa anumite liese sau subansamble și că nu este nevoie să aștepte să i se livreze o nentrală sau alta specializată în realizarea unor asemenea produse. Or, a continua în felul acesta, înseamnă a lucra meșteșugărește ! Și nu se poate merge așa mai departe! Construca de mașini trebuie să fie, prin excalență, modern organizată din toate rundele de vedere. Specializarea în instrucțiile de mașini constituie o necesitate de prim ordin, dacă vrem, £. ntr-adevăr, să asigurăm produselor n noastre un nivel tehnic ridicat, și tj impetitivitate pe scară internațională. Nu mă mai refer la celelalte rafturi pentru că problemele specializării se pun în mod diferit, deși în dreastă consfătuire unii tovarăși au dorbiü despre felul în care se acționează în această privință în indusia ușoară. Problema specializării trebuie, într-adevăr, să o tratăm în Pe ,od diferențiat, de la ramură la ramură. îndeosebi este necesar să acord £im, în această privință, atenția principală construcțiilor de mașini Și, te ecînd de aici, sa realizam tot ceea ce se impune pentru toate celelalte cc imuri. ce în ce privește activitatea de cercetare și proiectare doresc să arăt că în est domeniu am făcut pași însemniți înainte, am obținut o serie de rezultate bune. în cincinalul care a coscut am creat un mare număr de istitute și centre de cercetare. în tractorul construcțiilor de mașini, un tele în 1965 aveam doar două sau trei institute, am ajuns să avem astăzi institute și centre de cercetare, fg, insider că acesta este un lucru bun, șp a cum apreciez ca pozitiv faptul tu , aceste institute și centre funcționează îndeosebi pe lingă unitățile deroductive, la centrale, ceea ce asigalră o strînsă legătură a activității pr ! cercetare și proiectare cu producția. Nu vreau să mă refer la lipsurile care sînt în acest domeniu de activitate. Doresc însă să subliniez că va trebui să acordăm o atenție mai mare cercetării și proiectării, în special în ramura construcțiilor de mașini, unde introducerea noului este deosebit de rapidă. Se cunoaște că în această ramură, într-un interval de 6—7 ani apar noi tehnologii, noi motoare și utilaje, noi mașini și, dacă nu ținem pasul, nu vom putea fi competitivi pe piața internațională, nu vom putea înzestra economia națională cu tehnica modernă, avansată. De aceea este necesar să acordăm o mare atenție activității de cercetare din această ramură, introducerii cit mai rapide în producție a rezultatelor ei. Aceasta este, desigur, valabil și pentru celelalte ramuri de activitate — pentru chimie, metalurgie, industria minieră, industria ușoară și alimentară, în raport cu specificul și caracterul fiecăreia. Este clar, de exemplu, că dacă avem un institut minier-cărbune și există 3 centrale industriale ale cărbunelui nu va trebui să înființăm pentru fiecare din ele câte un institut. Desigur, o dată cu dezvoltarea activității de cercetare în institute este necesar ca și în unitățile productive să sporească preocuparea pentru aplicarea rezultatelor cercetării, perfecționarea continuă a producției, introducerea noului. Trebuie să avem în vedere necesitatea unei coordonări a cercetării științifice spre a nu risipi forțele și a folosi mai bine atît cadrele, cit și mijloacele tehnice, materiale și financiare și a obține mai rapid soluționarea unor probleme tehnico-științifice pe care le ridică dezvoltarea producției, progresul general al întregii țări. De altfel, acesta a fost scopul înființării, la timpul respectiv, a Consiliului Național al Cerceării Științifice. Problema coordonării cercetării pe ministere și chiar pe bonomie, pe întreaga țară, este deci o stringentă necesitate. Asigurînd această coordonare nu înseamnă că știrbim sau împiedicăm în vreun fel,dezvoltarea activității de cercetare care se desfășoară jos, în institute și unități productive. Pornind de la rolul important pe care îl are cercetarea științifică în creația de bunuri materiale, în perfecționarea producției și a întregii noastre activități, va trebui să acordăm în permanență o atenție deosebită acestui sector; este necesar să se preocupăm de organizarea institutelor și centrelor de cercetare acolo unde ele sunt cel mai necesare pentru a asigura introducerea rapidă a noului în producție, fără însă a merge la uniformizare." Să ținem seama în această privință de specificu fiecărei ramuri și să asigurăm o coordonare cât mai unitară a activității, ără ca aceasta să însemne neapărat centralizarea muncii de cercetare. S-a vorbit aici despre calitatea p produselor. Cred că pentru noi toți este clar că, dacă vrem să pătrundem cu mărfurile noastre pe piața internațională, dacă dorim să dezoltăm economia națională la nivelul tehnicii mondiale trebuie să acordăm o atenție deosebită problemei calității întregii noastre activițți. Nu vreau să dau nici un exemplu în această privință, dar consider i această problemă treubie să stea permanent în atenția tuturor centra jelor, a tuturor unităților noastre de producție. Pînă la urmă, calitatea lui o hotărăște controlul de calitate, activitatea practică, concretă a fierărui muncitor, maistru, inginer, a tuturor acelora care lucrează nemijlocit în procesul de producție. Este n jcesar să luăm asemenea măsuri într să facem ca din unitățile noastre nu nu mai iasă în nici un fel produsele corespunzătoare. Numai cînd vom cuși ca aceasta să devină o cauză generală a întregului colectiv, atunci pom realiza în mod corespunzător poblema calității. I. O altă latură importantă a activitații centralelor noastre este asigurarea desfacerii produselor. Am mai tius și cu alt prilej că procesul de deducție se termină numai o dată c vînzarea produsului, fie în țară, fie în străinătate, cu încasarea conce jvatorii lui și deci cu crearea condițiilor pentru reluarea ciclului de producție. Noi considerăm că problema desfacerii produselor trebuie fi salvată pe centrală. Din acest punct d vedere este necesar ca unitățile din cadrul centralelor să fie întru- niva degrevate de asemenea sarcini, scă însă a considera că ele nu trebie să se mai preocupe deloc destul cum se vinde produsul lor pe piață. Dar cel care trebuie să realizeze desfacerea producției este cen le ,iar ea trebuie să realizeze vînzabil, atît în țară, cit și în străinătate. Se a mai discutat această problemă la m asfătuirea privind activitatea de referț exterior și nu doresc să mînt asupra ei. prin cadrul consfătuirii s-a vorbit trât de problema aprovizionării tehco-materiale. Această problemă să istituie, de asemenea, o sarcină importantă ce revine centralelor, carebuie să realizeze aprovizionarea tehnico-materială a tuturor unitățior de producție din cadrul lor. In legătură cu această problemă s-au știt aici multe propuneri juste, incă loial pentru îmbunătățirea proiecteui de lege care se pregătește, pen cu ridicarea rolului și răspunderii răpartamentului aprovizionării din desrul C.S.P. în asigurarea bunei a farovizionări tehnico-materiale, să Desigur, în domeniul aprovizionării bu tehnico-materiale se pun multe probleme. O bună aprovizionare începe în primul rînd cu o planificare corespunzătoare. După cum se știe, noi am realizat și chiar am depășit, an de an, planul de producție. Aceasta înseamnă că, pînă la urmă, am avut o balanță bună de materii prime și materiale. Avem stabilite norme de consum, dispunem de stocuri de materiale, atît pentru producție, cit și de rezervă. Unele stocuri sunt corespunzătoare, altele, se spune, că sunt încă mici — dar totuși sunt Există norme precise care stau la baza stabilirii programului de activitate din unitățile de producție. Atunci de unde intervin totuși unele neajunsuri în aprovizionarea tehnico-materială a procesului de producție ? După părerea mea, lipsurile în domeniul bunei aprovizionări tehnico-materiale rezidă în primul rînd în nerespectarea contractelor, în nelivrarea la timp de către unitățile producătoare a materialelor, subansamblelor sau a produselor contractate cu alte întreprinderi. Deși n-aș fi vrut să dau nici un exemplu, doresc totuși să arăt că centrala de vagoane a întîmpinat mari greutăți în realizarea sarcinilor de plan datorită faptului că alte întreprinderi, cu care avea contracte de cooperare, nu s-au livrat la timp boghiurile necesare. Asemenea situații am întîlnit și în legătură cu alte produse. Or, numai asigurînd livrarea promptă, fără întîrziere produselor contractate vom contribui a la buna organizare și desfășurare a producției ! Deci problema este de a introduce ordine în planificarea noastră, de a asigura executarea la timp a comenzilor contractate. Eu înțeleg că am putea avea greutăți — și cite o dată avem — cu produsele care întîrzie să ne vină din import, deși nici în această privință n-ar trebui să întîmpinăm dificultăți pentru xlilitrw HE»!aljisht și alocămi- banii r; necesari pentru importuri. Citedată însă aceste importuri ne costă o nicii scump ,pentru că mi le contracttăm la timp. , Deci problema principală care se pune în legătură cu desfășurarea susținută, ritmică a procesului de producție, cu buna aprovizionare tehnico-materială este realizarea unei planificări judicioase, introducerea unei ordinii desăvîrșite în livrările de produse dintre întreprinderi. Consider că în această privință, departamentului aprovizionării, din C.S.P., ca și ministerelor le revin încă sarcini mari, pînă cînd centralele vor prelua bine toate atribuțiunile ce le au. Avem cazuri cînd chiar între unitățile din cadrul aceleiași centrale, depinzînd deci de același director de centrală, nu se realizează la timp livrările diferitelor materiale sau subansamble. De aceea, consider că această problemă treubie să preocupe n mod deosebit centralele , să fie date măsuri hotărîte pentru a pune ordine în această privință, deoarece pe aceasta depinde desfășurarea normală a activității de producție și, în bună măsură, calitatea propriu-zisă a produselor. În atribuțiile unităților cu statut le centrală, un loc important îl va vea întocmirea planului de producie. Cînd s-a trecut la organizarea entralelor s-a pornit de la consideratul că ele trebuie să fie de fapt itularul de plan — asigurînd, fiește, ca fiecare întreprindere compnentă să participe și să-și spună , tărerea la stabilirea sarcinilor de p lan ce-i revin. Centrala este unitatea cu care lucrează planificarea, ministerul, finanțele și toate organismele noastre economice ! Pornind de aici trebuie să stabilim atît mijloace ?le, cit și organizarea corespunzătoare, pentru ca centralele să cunnoască bine capacitățile de produc 1e pe care le au și, în concordanță , ele, cu sarcinile generale puse de partid și guvern, să-și întocmească lanul. în legătură cu aceasta doresc să mă difer în continuare la problema indicctorilor de plan. Desigur, pot fi mai mulți sau mai puțini indicatori , penru oricine însă care va conduce proacția, pentru orice conducător de dentrală, cunoașterea unui număr doarte mare de indicatori este o necesitate. Fie că vom cuprinde sau nu gceșit indicatori in planul de stat, sntrala nu se va putea lipsi de ei, si ndu-i absolut necesari pentru a asigura o conducere științifică și cu cine rezultate a activității economice. Poate oare cineva să nu citiască ce produce și pentru cine, ce sortimente realizează, atît în unități fizice, cit și valoric ? Poate cineva să nu prevadă de unde și cum se apr vizionează, ce materiale îi sunt neesare pentru sortimentele pe care tr produce ? Poate cineva să nu stârnească cu cine va coopera spre a raliza produsul respectiv ? Poate să p i știe cu ce număr de muncitori va raliza planul, cii ingineri îi trebuie p, proiectare, cîți în cercetare și în poducție ? Care conducător de cenușă se poate angaja realmente să i0nducă activitatea economică fără a, cunoască acești indicatori de plăni. Cu toții cunoaștem că forța hotărîpi de in producție este omul , îndepenirea planului depinde într-o măcură decisivă de felul cum asigurăm ai formăm cadrele necesare. Se știe ca pentru a pregăti un inginer este cu voie de 5 ani de zile. Necesarul de cadre trebuie deci cunoscut și prevăzut cu mult înainte, spre a ști unta să formăm aceste cadre, ce să nevem în acest scop. De asemenea, ca să pregătim muncitori calificați, trebrie să știm dinainte cîți ne trebuie, pice școli dezvoltăm pentru aceasta. Deci problema stabilirii de indicatori preciși in legătură cu asigurarea și folosirea forței de muncă nu este o simplă formalitate, ci reprezintă o necesitate stringentă pentru o conducere eficientă a economiei! Aș putea, desigur, să mă refer și la alți indicatori. Ne gîndim ca, intr-adevăr, în planul central să avem mai puțini indicatori, dar nu vom scuti cu nimic centralele să aibă un număr foarte mare de astfel de indicatori. Nu putem conduce economia, activitatea de construcție socialistă, lăsînd ca fiecare unitate să procedeze cum dorește în acest domeniu hotărîtor. Noi construim în mod planificat — și trebuie să asigurăm o repartiție cit mai judicioasă a forței de muncă în diferitele sectoare de activitate. Totodată, trebuie să veghem la folosirea rațională a acestor forțe, să creăm condiții de lucru pentru toți oamenii muncii. In acest spirit trebuie privită problema asigurării și formării cadrelor — nu ca un indicator în plus sau în minus. Firește, unii ar putea spune că aceasta înseamnă evidență mai multă. Da tovarăși ! De aceea ne și preocupăm să introducem un sistem cît mai modern de evidență. Folosim mașini de calcul spre a putea ca, intr-adevăr, Simplificînd munca oamenilor, să realizăm o evidență bună și la timp. Fără o asemenea evidență nu se poate conduce economia ! Fiecare din conducătorii de centrală va trebui să introducă o disciplină de fier in această privință. Eu rog pe conducătorii centralelor să înțeleagă că trebuie să acorde o atenție deosebită tuturor problemelor care țin de o bună planificare ; să nu caute să fugă de ele sub motiv că „o să le rezolve alții“. S-au ridicat aici și unele probleme financiare ; nu aș dori să insist prea butiH asupra UWOQSToi pornim de la faptul că centrala trebuie să răspundă de întreaga activitate economicofinanciară a unităților în subordine. . Legătura între buget, spumpă și unitățile de producție este centrala ; ea trebuie să aibă o evidență generală a beneficiilor și să se verse la buget, indiferent unde se realizează aceste beneficii. Centrala trebuie să cunoască și să urmărească indicatorii financiari, să știe cum se realizează beneficiile și ceilalți indici de către toate unitățile din cadrul său; ea centralizează rezultatele obținute în realizarea acestor indicatori și din dispoziția ei se fac toate repartițiile, stabilindu-se atît ceea ce rămîne la întreprinderi și centrală, cît și ceea ce se varsă la buget în conformitate cu prevederile legii. Va trebui să examinăm o serie de propuneri care s-au făcut aici privind lăsarea unor fonduri la dispoziția centralelor, dar procedînd la o distribuire a acestora și asigurînd un control unitar asupra folosirii și cheltuirii lor, tocmai spre a întări rolul și atribuțiunile acestor unități n conducerea activității economice.e altfel, în ce privește investițiile, n afară de anumite cazuri, cea mai mare parte se fac prin centrală. Este devărat că aceasta implică anumite iiigații, dar nu vom renunța niciodată la acest sistem și nici la controlul respectiv. Centralele au astăzi reptul să avizeze investiții pînă la 0 de milioane, desigur, în conformiste cu legile in vigoare. Dar poate are cineva, atunci cînd realizează o serare de investiții, să renunțe la îtocmirea unui proiect sau să nu spună proiectul respectiv spre avisie și control ? Nimeni nu poate retinde acest lucru ! Altceva este în ‘ i de a simplifica, eventual, unele mize de realizare a investiției cum, de altfel, au făcut unele centrale care și-au elaborat proiectul, și au e 1scutat, în cadrul planului general, terările respective, fără să mai a 1uleze la proiectanți și chiar la contructori din afară. Considerăm că Și asta este o practică bună pe care a recomandat-o și o recomandăm. Am constatat că aceste centrale au executat o serie de lucrări mari cu circape 50 la sută mai ieftin decit cică le-ar fi realizat prin întreprinderile specializate ale Ministerului al Instrucțiilor Industriale, care în general lucrează bine, dar foarte 4 timp. Deci, asemenea atribuții și n rcini rămîn la centrale — și tre r de să le întărim în conformitate 11 legile și cu normele generale care luvernează economia noastră. 5 Pe drept cuvînt cîțiva tovarăși au aficat aici problema unei mai bune coperări directe între unitățile cu stat de centrală. însăși legea convetelor prevede o cooperare strînsă , o legătură permanentă între cenvile — atît din cadrul aceluiași mister, cît și dintre centralele apar dînd unor ministere diferite — pentru a stabili împreună cum să rezolv anumite probleme, inclusiv cum ar coopera la realizarea unor obiecte economice. O sarcină importantă a centralelo ■ industriale este asigurarea pregăteii cadrelor și a reciclării acestora, și astfel, în legea supusă discuțiior privind reciclarea cadrelor se devede în mod expres această obiicție a centralelor. Este de înțeles că centralele trebuie să se preocupe ri de formarea muncitorilor califici, de promovarea lor în producție, la și de asigurarea necesarului de cifre cu studii medii și superioare ,de sigur, toate acestea trebuie să se re ă în conformitate cu normele generale. In consfătuirea noastră s-au ținut cîteva propuneri în legătură cu în ?le derogări de la legile în vigoare ncvind promovarea în diferite funcțrții.Această problemă este destul de serioasă și ea trebuie tratată ca atare. Să avem in vedere că legile noastre privind stagiile în producție sunt unice pentru toată economia ; a admite derogări de la ele ar însemna să nu soluționăm in mod corespunzător această problemă, să creăm posibilități ca în unele cazuri promovările să nu se facă în conformitate cu nevoile economiei și să se dea naștere la abuzuri și favoritisme în această privință. Există, într-adevăr, o problemă pe care noi o analizăm și va trebui s-o soluționăm în mod corespunzător — aceea a promovării de maiștri din rândul muncitorilor de înaltă calificare. In general, trimitem în școlile de maiștri tineri de 18 ani și, la 21 de ani, după ce absolvă cursurile respective, le este greu să conducă producția, pentru că n-au avut înainte practica necesară ca muncitori. Va trebui să revedem această lege, să recrutăm pentru școlile de maiștri oameni cu practică în producție, să organizăm pregătirea lor corespunzătoare spre a căpăta cunoștințele necesare de organizatori și conducători ai producției. Desigur, acolo unde se va ivi necesitatea, și de la caz la caz, va trebuie să admitem ca unii muncitori de înaltă calificare să poată fi promovați maiștri, urmînd ca intre timp să frecventeze cursurile respective, pe care le avem de altfel organizate în toate întreprinderile. Aici se ridică și alte aspecte — legate de salarizare, de cointeresare, —• pe care însă le vom analiza în mod special spre a soluționa cît mai bine această problemă. Este adevărat, noi am stabilit o oarecare corelație în ce privește salariul tarifar, dar nu este încă suficient de bine rezolvată problema legării mai strînse a veniturilor maistrului de rezultatele obținute de secția sau atelierul de producție pe care acesta îl conduce. Va trebui să studiem această problemă și să o soluționăm în mod corespunzător. Dar, pornind de aici, nu putem extinde aceste derogări la ingineri, la cercetători și așa mai departe, decit în limitele și în cazurile prevăzute in lege pentru categoriile respective. Astăzi există totuși un număr suficient de cadre cu studii superioare și medii și n-am putea spune că nu avem posibilitatea să acoperim toate sectoarele cu oameni avînd stagiul corespunzător. Desigur, sînt și unele mici excepții cînd, de la caz la caz, se dau aprobările necesare. In general, însă, suntem astăzi în situația să putem spune că nu este necesar să apelăm la derogări de la prevederile legii pentru a acoperi nevoile de cadre ale unor sectoare. In continuare doresc să atrag atența asupra unei probleme pe care o consider deosebit de importantă. Este vorba de preocuparea pe care trebuie s-o manifeste conducerile cerialelor față de problemele sociale, le îmbunătățirea condițiilor de mună și de viață ale oamenilor muncii. D Asigur, sunt organizații care au mare din această privință , dar și cerialele, conducerile lor vor trebui să le mărească îndeaproape ca preveerile privind realizarea creșterii eniturilor, îmbunătățirea condițiilr de lucru și măsurile penal a asigura aceste condiții, preum și alte prevederi de ordin loial să se realizeze cît mai bine ,vem în vedere ca, în acest cincinal, să ajungem, de la 27.000 icuri în creșe, cît avem astăzi, de la—100.000 ; aceasta va ajuta la re solvarea în condițiuni bune a acesti probleme. Va crește numărul de , imine pentru copii, vom construi, de asemenea, un număr însemnat de jocuri în cămine pentru tineret. Se prevede a se organiza cantine corespunzătoare, în raport cu necesitățile , cerințele oamenilor muncii. Avem 1 șir de la revederi în legătură cu dizolvarea altor probleme de interes ficial — la care m-am mai referit: ce privește locuințele, cunoașteți 5 1 se prevede construirea a 500.000e apartamente, dar probabil că această cifră va fi depășită; încă de acum am suplimentat cu 15.000 de asartamente planul de construcții de cuințe în Capitală. Dacă ne vom rupa serios de realizarea la timp a turor acestor prevederi, vom obține progrese însemnate în soluționaa multora din problemele în care dai întîmpinăm astăzi unele greuți. Firește nu se poate spune că în ani vom rezolva total problema ședințelor, deoarece cerințele în acest doo meniu cresc, oamenii care stau asa ii într-o casă mai modestă, inline nu neapărat să se mute în alta mai vie — acesta este un lucru firesc : “ trece încă mult pină cînd vom prea spune că am asigurat un fond si locuințe care să satisfacă toate c;rințele așa cum dorește fiecare. d r prevederile pe care le avem în această privință trebuie urmărite și realizate în bune condițiuni. ni Consider că trebuie să ținem seama de o serie de propuneri formulate aici privind atribuirea fondurilor și mijloacelor materiale centralelor trntru a realiza asemenea prevederi cu caracter social — locuințe, creșe, traine, cămine — asigurînd în felul festa o legătură mai strînsă a salaneților cu întreprinderea respectivă. să acum am spus și la adunarea saccinților de la „23 August“, vom cotribui și locuințele prin întreprin■i, vom face ca, prin dezvoltarea coelei de creșe, de cămine și prin alte măsuri cu caracter social, salariații să se simtă mai strîns atașați de acuprinderea unde lucrează. Deci aș sta va fi un factor care va întări ce, priu-zis rolul întreprinderilor, le leugătura lor cu masele de oameni ai muncii. Din acest punct de vedere consider că este bine să revedem și să lărgim atribuțiile centralelor și întreprinderilor. Nu am vorbit despre ministere pentru că despre ele am mai discutat și iu alte împrejurări. Este însă clar că, o dată cu lărgirea atribuțiilor centralelor și întreprinderilor economice, se modifică și rolul pe care îl au astăzi ministerele. Ele vor trebui să renunțe la o serie de practici din trecut — cind se ocupau de rezolvarea tuturor problemelor — să lase o mare parte din aceste probleme în răspunderea noilor organisme economice. In schimb, ministerele trebuie să acorde mai multă atenție problemelor conducerii generale, rezolvării lor unitare pentru toate sectoarele de care se ocupă. In felul acesta ele vor putea, într-adevăr, să aibă o privire de perspectivă, să acorde mai multă atenție problemelor introducerii noului, organizării unitare a cercetării și soluționării problemelor generale ale conducerii ramurilor respective. In concepția despre care am vorbit pînă acum, cresc foarte mult atribuțiile centralelor și întreprinderilor. Nu aș dori, însă, să rămînă cineva cu impresia că, luînd aceste măsuri, va trebui, în vreun fel, să nu mai asigurăm în continuare conducerea unitară, centrală a întregii activități economice. Nu este de conceput conducerea economiei într-un stat socialist fără o îndrumare unitară, fără a avea o privire de ansamblu ! In acest sens, crește deosebit de mult rolul Comitetului de Stat al Planificării, al Ministerului de Finanțe, al organelor de sinteză în general. Desigur, ele nu vor trebui să intre într-un șir de probleme mărunte , dar a asigură’o tetrna orientare și planificare a dezvoltării armonioase a tuturor ramurilor și sectoarelor de activitate — aceasta constituie o problemă esențială pentru progresul întregii economii naționale. Este, de asemenea, necesar să acționăm cu mai multă fermitate pentru simplificarea statisticii, a evidenței și, în general, pentru mai buna organizare a informaticii, — asemenea măsuri sunt esențiale pentru a asigura o conducere operativă, pentru rezolvarea în bune condițiuni a tuturor sarcinilor ce stau în fața unităților economice. In cadrul consfătuirii s-au ridicat și unele probleme in legătură cu transporturile: îmbunătățirea activității in transporturi trebuie să constituie o preocupare serioasă, deoarece este anormal ca, din pricina unor neajunsuri din acest sector, să creăm greutăți activității economice. Se știe că în această ramură există o dotare destul de satisfăcătoare și ar trebui deci să avem un transport bine organizat. Totuși, capacitățile de transport nu sunt utilizate cum trebuie, se pierde încă mult timp ; in general, nu putem spune că transporturile au acționat cum trebuie pentru a asigura o bună aprovizionare și la timp a activității economice. In ce privește proiectele de legi dezbătute în consfătuire, sunt de acord cu majoritatea propunerilor care s-au făcut în legătură cu ele. Statutul ar trebui să fie un statut-tip, pentru că el nu poate să dea soluții și să fie aplicat unitar de toate unitățile ; acest statut trebuie să oglindească cîteva prevederi generale, obligatorii, urmînd ca, pe baza lor, fiecare să-și adopte un regulament sau un statut propriu. Intr-adevăr, poate că unificarea acestor prevederi într-o singură lege ar fi binevenită, în ce privește legea privind aprovizionarea tehnico-materială, cred că sunt justificate propunerile care s-au făcut în legătură cu îmbunătățirea ei. Să prezentăm această lege o dată cu legea planificării, care va trebui să fie gata în acest an. In general, sunt le acord că va trebui să elaborăm egile în așa fel nncit să nu mai fie nevoie de instrucțiuni sau de hotărîri pentru aplicarea lor. De altfel amai subliniat această problemă și în alte împrejurări. Legea însăși să contituie cadrul după care să se conducă fiecare în activitatea sa ! i Este necesar ca, pe baza discuțiilor din aceste zile, să trecem la măsurientru îmbunătățirea activității noastre. Trebuie să acționăm cu mai multă răspundere în luarea măsuriir, să asigurăm o mai mare stabiltate în organizarea activității de producție din întreprinderi. Să ținem sama de schimbul de experiență pe care l-am făcut în cadrul acestor discuții și să acționăm în mod corspunzător pentru îmbunătățirea în continuare a stilului și metodelor noastre de lucru. Trebuie să obținem g ridicare generală a nivelului de gonducere al întregii activități, să sc icem ca toți conducătorii de centrale și de unități, toți activiștii din texonomie să acorde mai multă atensă îmbogățirii cunoștințelor lor procesionale, însușirii metodelor model- 513 de conducere spre a putea astfel P1-și îndeplinească în cele mai bune ln indiții sarcinile deosebit de mari ■ le revin. d< Datorită caracterului special al consfătuirii noastre din aceste două dile, în cadrul ei am vorbit mai puțin despre problemele practice ale activității de producție pe 1971. Nu ne dori să se înțeleagă însă prin aasta că întorcîndu-ne acasă tre și fie să ne ocupăm numai de problemmele de organizare și să uităm esențialul — asigurarea realizării planului de producție. Vă sînt cunoscute prevederile noului plan cincinal 1971—1975, întrucît le-am dezbătut în mai multe rânduri împreună cu întreprinderile, cu centralele și ministerele, cu activul de partid și de stat. Planul cincinal pune sarcini deosebite în ce privește dezvoltarea în ritm înalt a producției în toate ramurile, îmbunătățirea calității produselor, ridicarea calitativă a tuturor laturilor activității economice. Aceste sarcini, izvorîte din necesitatea de a asigura progresul multilateral al întregii societăți, sunt pe deplin realizabile, îndeplinirea lor cere mobilizarea intensă a energiilor și capacităților creatoare ale întregului popor, o muncă intensă și susținută in toate sectoarele de activitate. Realizarea tuturor sarcinilor trasate de Congresul al X-lea al partidului va apropia și mai mult țara noastră de statele cu economie dezvoltată, va crea noi condiții pentru creșterea în continuare a veniturilor tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate, a salariului real, a cheltuielilor socialculturale, pentru ridicarea generală a nivelului de trai al poporului — țelul suprem al întregii politici a partidului și statului nostru. Anul 1971 este hotărîtor pentru îndeplinirea întregului cincinal. Rezultatele obținute în primele două luni din acest an — în industrie, în construcții și în celelalte ramuri — ne îndreptățesc să apreciem că planul pe 1971 a fost pregătit în condiții bune, că am pășit cu succes în noul cincinal. Suntem încredințați că centralele industriale, toate unitățile din economie vor dezvolta aceste succese, vor munci neobosit pentru înfăptuirea tuturor obiectivelor și sarcinilor prevăzute în noul plan cincinal. Tot ceea ce am discutat în consfătuire, problemele pe care le-am abordat, trebuie să ne ajute să asigurăm îndeplinirea în cele mai bune condițiuni a sarcinilor de producție. Eu rog pe toți tovarășii să ia măsurile necesare pentru a face ca planul pe acest an să fie îndeplinit în întregime și în cele mai bune condițiuni. Să asigurăm realizarea investițiilor planificate și darea în folosință la termen a tuturor capacităților — și, în această privință, cu cît vom putea să devansăm mai multe capacități, cu atît va fi mai bine din toate punctele de vedere. Să realizăm, de asemenea, prevederile privind exportul, care trebuie să constituie o sarcină esențială pentru toate unitățile de producție ! In acest context, doresc să subliniez încă o dată rolul deosebit de important pe care îl au organele sindicale in soluționarea tuturor problemelor care s-au ridicat aici. Sindicatele trebuie să ia parte mai activă la întreaga muncă de îmbunătățire a activității generale a centralelor industriale și unităților economice, la realizarea în condiții optime a tuturor sarcinilor de plan pe acest an. Totodată doresc să relev și cu acest prilej rolul însemnat ce revine în această privință comitetelor județene și organizațiilor de partid. Cred că nu trebuie să mai repet că este necesar ca secretarul de partid să participe, cu toate drepturile și obligațiile, in comitetul de direcție, deci să-și asume și răspunderea pentru hotăririle care se iau. Autoritatea lui va depinde de felul cum va munci ; trebuie, însă, să-i fie clar fiecăruia că autoritatea se cîștigă nu stînd in afara problemelor, ca observator,i numai pătrunzînd în miezul lor, acționînd pentru rezolvarea corespunzătoare a acestora și unind în acest scop toate forțele întreprinderii, ale comuniștilor și oamenilor muncii. Dacă nu va face acest lucru, nu va avea autoritate în întreprindere și, în consecință, va trebui, probabil, ca organizația de bază să-și aleagă ca secretar un tovarăș care realmente este în stare să conducă această acivitate. Așa cum, de altfel, se va înîmpla cu oricine, inclusiv, cu direcorul care nu va lucra bine și își va pierde autoritatea. Și, după cum am pus mai înainte, această autoritate e creează și se păstrează acționîndotărît pentru soluționarea corespunzătoare a diferitelor probleme care e ridică în activitatea întreprindeii respective. Numai atunci vom âea buni secretari de partid, buni diectori, cadre bune, cu autoritate aplauze prelungite). In încheiere, doresc să-mi exprim învingerea că lucrările consfătuirii a contribuit la o mai bună înțelegre a rolului și sarcinilor noilor armisme economice, că pe baza lor 1 vor lua măsuri concrete pentru abunătățirea activității în toate sectarele economiei. Iată de ce doresc Lurez tuturor celor prezenți aici, inducerilor tuturor întreprinderilor unităților cu statut de centrală, pecum și salariaților lor noi succese realizarea sarcinilor puse de Conesul al X-lea al partidului pentru izvoltarea economică și socială a itriei, pentru perfecționarea proîcției de bunuri materiale și spirtale, pentru creșterea nivelului de măstare și civilizație a întregului istru popor. Vă doresc tuturor multă sănătate fericire ! (Aplauze puternice, prengile). Cuvintarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la Consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale și ai celorlalte unități cu statut de centrală