Ceahlăul, ianuarie-martie 1974 (Anul 7, nr. 1819-1894)
1974-03-28 / nr. 1891
Pag, 2 Inițiativă, spirit creator, dăruire în muncă, demnitate și echitate socialistă Unde și cum se învață alfabetul muncii ? Munca — iată o activitate care aparține omului in exclusivitate și îl caracterizează. De-a lungul timpului, conținutul termenului a evoluat de la simpla denumire a unui proces conștient vizînd un scop dinainte stabilit, la profundele semnificații filozofice, sociale, psihice etc. pe care le include astăzi. Și, mai ales în condițiile societății noastre socialiste, munca este asociată tot mai insistent moralei. Statutul moral al unei persoane se definește în raport cu munca pe care (și dacă) o desfășoară. Iată de ce trebuie insistat atît de mult asupra educației tineretului prin muncă și pentru muncă. Iată de ce spiritul productiv trebuie format și consolidat de la virsta cea mai fragedă. Este garanția viitoarelor valori materiale și spirituale de care societatea are nevoie. De altfel, se știe că sfera producătorilor este astăzi foarte largă, incluzînd atit pe inginer, cit și pe muncitorul calificat. Coordonatele tehnologiei moderne nu mai permit anacronica distincție dintre munca fizică și munca intelectuală. Acum se poate vorbi despre două aspecte ale unei singure activități. Așadar, pentru asemenea cerințe, pentru un asemenea context industrial trebuie pregătite generațiile tinere. In spiritul acestor idei, educația tineretului se cere săvîrșită cu atenție,la diferite nivele, sub aspect psihic și fizic, deopotrivă. Și cel mai de seamă rol revine, în acest sens, familiei, învățămîntului preșcolar și școlar. In cadrul acestor instituții deprinderea cu munca productivă se realizează diferențiat, prin mijloace specifice și în funcție de vîrstă. Tocmai pentru a marca și concretiza traiectoria formării tinărului pentru și prin munca productivă, am înregistrat mai jos părerile unor educatori. trn ECATERINA HARABAGIU (maișîn cadrul fabricii „Bistrița" din Piatra Neamț). Cred că familia are o sarcină foarte importantă cînd e vorba de a obișnui copilul cu munca, mai ales la virstele foarte fragede. Eu am două fete — una elevă în clasa a IlI-a și alta de 6 ani, în pragul școlii — și caut să folosesc orice prilej, fie cît de neînsemnat, pentru a le antrena în diverse activități. Desigur, copilului nu trebuie să-i răpim bucuria jocului, cînd vrem să-l atragem spre muncă. El nu trebuie privat de plăcerile vîrstei dar, cu foarte mult tact, îi putem inocula deprinderea de a munci. Mai bine-zis îi putem deschide gustul pentru muncă, pentru că deprinderea se formează în timp. Toate activitățile casnice oferă prilejuri pentru a explica copilului de ce și cum trebuie făcut un lucru. Cred că, mai ales în familie, copilul poate fi deprins și cu reversul lui „trebuie să-mi dai!“. Nu am evitat niciodată să-mi aduc copiii aici în fabrică, să vadă cum muncim, chiar dacă în drum ne-am oprit la o cofetărie și le-am cumpărat prăjituri. Părinții au o mare influență asupra copiilor și trebuie să o folosească. SILVIA GIRDINEANU(dir«ec>toarea Grădiniței nr. 6 din Piatra Neamț) : Pregătirea copiilor pentru munca productivă, in cadrul învățămîntului preșcolar (ca și în cel școlar, de altfel), se realizează sub două aspecte : pe de o parte, ducind la îndeplinirea prevederilor programei școlare și pe de alta rezolvind situațiile ivite pe moment, neprevăzute. Copiii sunt foarte curioși, pun multe întrebări. E necesar să li se răspundă cu răbdare și pe înțelesul lor. La preșcolari, înainte de obișnuința cu munca, se formează și se dezvoltă simțul de recunoaștere. Jocurile pe care le punem la îndemîna copiilor ii ajută să recunoască uneltele și utilitatea lor. Vizitele pe șantiere și în întreprinderi întregesc acest prim element. Apoi, lucrările încredințate (decupaj, aplicații, șnuruiri, cusături, jocurile de construcții etc.) contribuie mult la pregătirea copilului pentru muncă. Noi trebuie să exploatăm această tendință spre imitație a copiilor, să ne folosim de ea. Pentru asta, aprovizionat grădinița noastră sa cu deșeuri de P.N.A. și fire, pe care le folosește în cadrul unor microateliere, unde ș’copiii realizează diverse jucării. Ne străduim să sădim în copii sentimentul utilității a ceea ce fac — lucru deosebit de important. Dacă jucăriile pe care le „fabrică" singuri funcționează, copiii sînt foarte bucuroși și chiar mîndri. Totodată, in folosul acelorași deprinderi cu munca, ne străduim să canalizăm și micile obișnuințe ca :rijarea îmbrăcatul, dezbrăcatul, direflexelor, respectarea programului. GHEORGHE GRIGORESCU (directorul Școlii generale nr. 9 Piatra Neamț). Odată cu intrarea în școală, copilul vine in contact cu alte cerințe, intră într-un alt circuit educational decit cel din familie sau grădiniță. Aici se dezvoltă simțul de răspundere (prin notă), aici se dezvoltă montare inițiativa și simțul de o— elemente indispensabile muncii productive. Pentru asta foarte folositoare ne sunt atelierele-școală și, alături de ele, practica în întreprinderea care patronează școala noastră — Fabrica de produse ceramice „Zorile noi". Atit băieții — care învață lăcătușeria și tîmplăria, cit și fetele — care învață croitoria sau mixte din clasele a IX-a grupele și a X-a, care fac practică în atelierele fabricii „Zorile noi", trebuie să cunoască” toate etapele procesului tehnologic — în meseria respectivă — pentru a se putea integra în producție, eventual chiar la absolvire. Dar, pentru realizarea dezideratelor noastre, ar trebui să primim un sprijin mai ferm din afară. Mă refer la optica deformată care mai persistă și care determină unele întreprinderi patronatoare să privească cu neîncredere capacitatea productivă a lor-școală, evitînd să le ateliereofere comenzi ferme. Mai există apoi și problema aprovizionării deficitare a acestor ateliere, efect al aceleiași optici. Situația îmbracă și un aspect pedagogic : dacă noi avem un contract ferm cu o întreprindere, elevul știe asta, știe că munca lui trebuie să răspundă la anumite cerințe calitative și normative. Iată un lucru care ar contribui mult la conștientizarea activității practice a elevilor. DIONISIE MINDRU (profesormaistru la aceeași școală) : Am încercat să organizăm in așa fel activitatea din atelierele-școală, încît ea să reproducă, la scară mică, atmosfera unei adevărate întreprinderi. Elevii sunt grupați pe echipe, li s-au repartizat norme, iar răspunderile au fost divizate. Bineînțeles că structura nu este definitivă. Prin rotație, toți elevii trec prin „funcția“ de șef de echipă, controlor C.T.C. ș.a.m.d. In genere, tot ceea ce producem în ateliereleșcoală sunt obiecte valorificate în autodotare. Astfel, copilul dobîndește o anumită atitudine fată de produs, știind că acesta îi aparține și că-l va folosi. DUMITRU DOAGA (directorul Liceului industrial forestier Piatra Neamț). In momentul în care elevul s-a prezentat la examenul de admitere la liceul industrial, considerăm că alegerea pentru viitoarea meserie este deja făcută. De aici încolo începe la noi educația pentru muncă, obișnuindu-l pe tînăr cu greutățile, dar și cu satisfacțiile meseriei sale. E adevărat că majoritatea elevilor noștri provin din mediul rural, dar nu cred că aceasta e semnul unei anumite "i concepții" despre muncă/ ci mai curînd cred că acolo meseria de forestier e mai bine cunoscută. De obicei, este vorba de o tradiție familială. Deprinderea cu munca se realizează in liceul industrial in cadrul atelierelor și al practicii in întreprinderi și pădure. Am avut cazuri de elevi care au părăsit școala pentru că li s-a părut viitoarea meserie prea grea. Deci selecția continuă și dincolo de examenul de admitere. Dar noi ne străduim să le arătăm tuturor că satisfacțiile echivalează — cel puțin, dacă nu și întrec — eforturile. De aceea organizăm și olimpiadele pe meserii și practica în întreprinderi moderne (unde elevul înțelege de ce a trebuit să învețe electronică și automatizare), MIHAI MANCAȘ (directorul Liceului „Petru Rareș“ Piatra Neamț) . Deși elevii noștri fac și ei practică în ateliere-școală sau în întreprinderi, situația lor este alta decit a celor din liceele industriale. Nu sunt deciși încă în ce privește viitoarea meserie. Noi, educatorii, trebuie să acționăm în conformitate cu această situație. Profesorii, împreună cu comitetele de părinți, încearcă să familiarizeze elevii cu diversele meserii, să-i îndrume în funcție de aptitudini și de cerințele economiei naționale. In acest sens, am făcut o experiență interesantă : ca să putem urmări oscilația preferințelor, am atașat catalogului fiecărei clase un tabel cu opțiunile elevilor pentru o meserie, la începutul fiecărui an. Cu trecerea timpului se observă că preferințele înclină spre activitățile practice. De la anul I la anul IV se produce o schimbare de concepție, maturizare a gîndirii, sub influența diverșilor factori educativi: practică, vizite în întreprinderi, discuții cu oameni de diverse profesii etc. Spuneam la început că elevii noștri ar fi dezavantajați față de cei de la liceele industriale. Ca să echilibrăm pozițiile, ne-am străduit să ținem legătura cu mai multe întreprinderi din municipiu, unde să li se ioată asigura, la absolvire, locurile de muncă necesare. Aș propune ca întreprinderile să sondeze nevoile lor din vreme, să nu le comunice și noi vom repartiza elevii la practică in funcție de aceste necesități. Astfel, se va realiza un fel de cointeresare: Întreprinderea va dori să-și pregătească cadrele, iar elevul va cunoaște mai bine viitorul său loc de muncă. Anchetă realizată de N. EMANUEL ■ „Munca scutește pe om de trei mari relei plictiseala, viciul și sărăcia” (Voltaire) ■ „Arvunează din vreme pe fericita muncă“ (A. Pann) H „Nu te odihnești niciodată pentru munca ce-ai făcut-o, ci pentru aceea ce-o vei face“ (N. Iorga) 0 „Munca l-a creat pe om“ (Fr. Engels) ................ ■ — r ■\ Biografii contemporane Argumente pentru o meritată distincție Despre maistrul MIRCEA DIANU, șeful secției de mecanizare Bîrgăoani, am auzit prima dată vorbindu-se la sediul C.A.P.-ului din localitate. Imediat după ce s-a aflat de distincția care fusese acordată („Ordinul Muncii“ clasa a IlI-a), inginerul Gheorghe Enăchioaia, președintele cooperativei agricole, sublinia : „ Este rezultatul unor merite pe care am avut prilejul să le observ de-a lungul mai multor ani, de cind ne cunoaștem. Cel puțin în ceea ce privește colaborarea cooperativei noastre cu mecanizatorii, Mircea Cîrnu a răspuns întotdeauna cu promptitudine la toate situațiile ivite. In curtea secției de mecanizare se desfășura o activitate diversă: cîteva tractoare erau supuse unor revizii atente, iar în preajmă se lucra la amenajarea straturilor de flori. Toate astea se petreceau sub imperiul primăverii. — E frumos aici la dv., tovarășe Cîrnu... — Intr-o gospodărie bine aranjată se lucrează cu mai multă tragere de inimă. Deși stăm mai mult pe timp, cînd ne adunăm la stațiune ne place să dăm cu ochii de Hori. Din vorbă in vorbă, interlocutorul meu și-a amintit de anul 1970, cînd a fost numit șeful secției din Bîrgăoani și cînd „sediul“ se afla într-un vagon (pentru dormit, pentru birouri, pentru magazie etc...) O scurtă „aruncătură de ochi“ în biografia sefului secției ne dezvăluie destule amănunte care explică acel 131 la sută — cifră reprezentînd realizarea planului pe anul 1973, încă de la vîrsta de 14 ani, Mircea Cîrnu și-a dorit să devină mecanizator. După un an de ucenicie la S.M.A. (pe atunci S.M.T.) Ștefan cel Mare, urmează timp de trei ani Școala profesională din Tîrgu Neamț. Revine la Ștefan cel Mare, unde i se încredințează primul tractor, în cadrul brigăzii Talpa. Nu peste multă vreme s-a stabilit la Bîrgăoani- Așadar, specializarea lui Mircea Cîrnu urmează o linie dreaptă, fară abateri, pledînd pentru o alegere a meserie bine tăcută din capul locului. — Pe lingă activitatea de rutină pe care o desfășurați — mă refer la întreținere și reparații — ce alte problemă vă preocupă ? — Permanent ne gîndim la sporirea eficienței echipamentului pe care-l deținem și la reorganizarea activității, astfel încît să ridicăm mereu cota rezultatelor. Ca să exemplific, voi reaminti că din cadrul colectivului nostru a pornit anul trecut inițiativa „Recoltatul în zece zile bune de lucru", extinsă apoi în toate unitățile din județ. De asemenea, tot cu ajutorul oamenilor de aici, am reușit să pun în practică unele îmbunătățiri ale utilajelor. Mă refer la adaptarea echipamentului inițial destinat plantatului cărțufilor, pentru efectuarea simultană a două operații: plantarea și fertilizarea. Aceeași transformare am adus-o și mașinilor pentru porumb. Rezultatul: creșterea productivității muncii. Mi-a făcut plăcere să consemnez referirile făcute de Mircea Cîrnu la sprijinul primit din partea oamenilor în mijlocul cărora lucrează. Interlocutorul meu mi-a sugerat astfel că este imposibil să le afirmi de unul singur, fără recunoașterea, dar și fără ajutorul oamenilor de lîngă tine. N. E. CEAHLĂUL Joi, 28 martie 1974 TRIBUNA CITITORILOR 1 Cinstindu-i numele de cetățean Recoltările pe teren au devenit o adevărată tradiție în cadrul activității Centrului de recoltare și conservare a sîngelui din Piatra Neamț. De curînd au avut loc alte asemenea recoltări de singe, în trei localități diferite din județul nostru. Cu acest prilej am putut remarca încă o dată promptitudinea cu care punct donatorii voluntari, răsatunci cînd sunt chemați să salveze viața altor semeni de-ai lor. Astfel, la o recoltare care a avut loc în orașul Tîrgu Neamț și in comunele învecinate (Păstrăveni, Urecheni, Petricani, Brusturi,Drăgănești) s-au prezentat într-o singură zi, 138 de donatori voluntari. Printre ei s-au numărat și Constantin Vintea. MaDistanța dintre stația impregnare a lemnului de de la Bocancea pînă la rampa de depozitare și încărcare a lemnului din gara Pingărați nu-i mare, dar pe acest scurt traseu risipa se face din plin simțită. Din încărcătura remorcilor—platformă cade ici o traversă, colo cîteva bucăți de lemn de foc, spre bucuria unor cetățeni „grijulii“, care știu cum să le ia din drum. Intr-una din zile, pe cînd mă întorceam de la serviciu, pe înserat, văd o remorcă ce gonea pe asfalt încărcată cu lemne de foc spre gară. La un moment dat, din încărcătură cad pe asfalt vreo șase bucăți de lemn destul de mari, iar altele erau gata să cadă. Atentionînd tractoristul, Ina Tataru, Gheorghe Teacă, Victoria Ștefănucă, Elena Tănăsîlă, Elena Samoilă, Vasile Sasu — oameni cu foarte multe donări la activ. De asemenea, în municipiul Roman, tot într-o singură zi, au fost luate prize de singe unui număr de 129 donatori. Reținem dintre ei pe Profira Niculescu, Maria Roca, Macarie Chirilă, Maria Trofin, Eugenia David, Niță Dunca, Margareta Antonică. In rîndul acelorași acțiuni s-au înscris și recoltarea de la C.F.S. Săvinești, din cadrul căruia 67 de donatori voluntari și-au îndreptățit numele de cetățean. Octavian SANDU, oficiant sanitar ale lui , acesta oprește, aranjează cele cîteva bucăți din lemnele care tindeau să scape la zdruncinătură, iar pe cele căzute le-a lăsat in grija unei dintr-o curte apropiată, femeiaș vrea să nu se înțeleagă greșit, tractoristul nu avusese vorbă cu femeia, ci le-a abandonat pur și simplu, zicind chiar : „Atîta pagubă, are are de unde cădea". Dacă în fiecare zi și la fiecare transport s-ar întimpla la fel, și de fapt se întîmplă — azi un lemn, două, rumine un lemn, nouă — ne putem imagina paguba adusă. Ioan BURAGA, tehnician veterinar Consiliul popular comunal Pingărați Dacă erau Bal sau scandal ? 1...< Mitsui firi! ne, •ilit/diri Cu ctv.s timp ,în...urmi, în. . satul nostru s-a organiz.a an , bal, la care m-am dus împreună cu un văr de-al meu, lăcătuș-mecanic la Autobaza Roman. Mă adresez ziarului, pentru că cea ce s-a petrecut atunci dovedește că sunt încă unii tineri care n-au învățat cum trebuie să se poarte intre oameni, provocînd dinte miri ce scandal, sărind la bătaie cîte zece contra unul și tulburînd buna dispoziție a celorlalți. Eu sunt comunistă de 12 ani și știu că se acordă, multă atenție ai comportării,,civilizate, mai ales la tineri. Cred că atît organizația UTC din comuna noastră, cit și autoritățile locale ar trebui să fie mai exigente față de asemenea manifestări huliganice, pentru că educația înseamnă, printre altele, și prevenire, iar odată porniți pe o pantă greșită, astfel de tineri sunt mai greu de recuperat. Cornelia CIOBANU, comuna Brusturi—Drăgănești Revizorul - complice la delapidare La Judecătoria Piatra Neamț are loc zilele acestea procesul gestionarilor Ioan și Florica Oprea din Săvinești, precum și a revizoarei contabile Ana Chilai, din cadrul Direcției comerciale a județului Neamț I a anchetei penale s-a stabilit cursul că într-o perioadă relativ scurtă și anume de la 14 februarie 1972, pînă în iunie 1973 cei doi, gestionari la un debit de țigări din Săvinești, cu un rulaj de mărfuri de aproximativ 100.000 lei, au delapidat peste 20.000 lei. Pînă la 13 iunie 1973, gestiunea debitului a fost de patru ori verificată de către organele de revizie ale direcției comerciale a județului și de fiecare dată se întocmeau acte că treburile merg „bine“. Ultima revizie însă, efectuată de către revizorul contabil Ștefan Dumitru, din cadrul biroului revizori al Direcției comerciale, a dezmințit constatările anterioare, semnate și parafate de colegele sale Ana Chilat și Maria Catană. El a constatat o lipsă în gestiunea soților Oprea, pe perioada 8 martie — 8 iunie 1973, în valoare de peste 15.000 lei. Ca urmare, după cum era și firesc, conducerea direcției comerciale a luat măsura înlocuirii din funcția de gestionar a Floricăi Oprea. Cu ocazia predării gestiunii, s-a văzut că nici revizorul contabil Ștefan Dumitriu nu depistase întregul prejudiciu provocat avutului obștesc de soții Ioan și Florica Oprea. Verificarea efectuată cu această ocazie a stabilit că prejudiciul real este de peste 20.000 lei. Față de perioada scurtă, de numai 3 luni, în care apare această lipsă și avîndu-se în vedere că din cercetările efectuate rezulta că între timp soții Oprea n-au făcut cheltuieli mai mari decit în perioadele anterioare, s-a pus problema dacă nu cumva lipsa datează de mai multă vreme și a fost ascunsă de către aceștia cu ajutorul celor care erau trimiși să verifice gestiunea. Cercetările efectuate au stabilit că, intr-adevăr, o mare parte din lipsa constatată în gestiunea Floricăi Oprea — circa 15.000 lei — datează încă din luna august 1972, că ea a fost, de altfel, constatată de revizoarea contabilă Ana Chilat cu ocazia verificării ce a efectuat-o in zilele de 15—17 noiembrie 1972, dar că în urma înțelegerii cu soții Oprea, prin falsificarea listelor de inventar, revizoarea a ascuns prejudiciul. Fiind în relații de prietenie cu soții Oprea, locuind în apropiere, vizitîndu-se reciproc și petrecînd împreună, tot laolaltă au pus la cale modul de a acoperi lipsa în gestiune. Două nopți au stat cînd acasă la gestionari, cînd acasă la revizoare și au calculat și recalculat listele de inventar și dispozițiile de intrare a mărfurilor, dar paguba era certă. Ba mai mult, în această activitate febrilă au fost ajutați și de Grigore Condurache, revizor contabil la IJCOOP Neamț. Tot frămîntîndu-și mintea, au găsit in cele din urmă „modalitatea“ de a acoperi lipsa. Au început prin a falsifica listele de inventar, iar pentru ca supracontrolul care trebuia să se efectueze să nu constate nimic, Ioan Oprea este trimis să aducă din depozit lame de ras de 8.475 lei (la debit, în afară de țigări, se vindeau și obiecte de cosmetică și papetărie). Dar iată că de aici începe lanțul unor neglijențe din partea factorilor de răspundere privind controlul gestionar. In primul rînd, dacă s-ar fi efectuat supracontrolul de către Adam Popescu, șeful serviciului comercial din cadrul direcției comerciale, s-ar fi constatat că inventarul are ștersături și modificări sesizabile la prima vedere. Dacă prin sondaj ar fi verificat numai la articolul lame de ras, ar fi remarcat o lipsă de peste 7.000 lei, ca să nu mai amintim ,de țigări, pentru care era destinată unitatea. Chiar dacă nu ar fi făcut sondaj la acest articol, aruncînd numai o privire asupra de inventar, ar fi sesizat listelor că, măcar scriptic, un stoc de peste 23.000 lei lame de ras, la un debit de țigări, este prea mare. La unități profilate pe cosmetică și cu un rulaj valoric de mărfuri mai însemnat nu există un asemenea stoc. Magazinul „Cosmetica", de pildă, la un rulaj de peste o jumătate de milion, dispunea de rame de ras într-un stoc aproximativ egal cu cel de la debitul de țigări. Supracontrolul insă nu s-a mai efectuat. Astfel, Ana Chilat, care se interesase telefonic dacă cel însărcinat cu suprarevizia mai vine sau nu, are posibilitatea în continuare să-și facă jocul infracțional. Ea înregistrează inventarul efectuat cu o lipsă de 58 lei, pe care o și achită la casă personal (vom vedea în continuare că avea și motive s-o facă), iar dosarul de inventar nu mai trece prin filiera de verificare a C.FJ., serviciului comercial și a serviciului contabilității, unde trebuia să se și păstreze. De altfel, acest dosar de inventar cu actele originale nu se află depus la unitate, iar șefii serviciilor amintite, care trebuiau să-și pună semnătura „verificat", fiind întrebat în prezent despre acest dosar dau din umeri și se întreabă „unde ar putea fi ?“. Pentru acest „mare servici“, Ana Chilat nu a fost mulțumită cu „atenția" oferită de soții Oprea (material pentru o rochie a in valoare de circa 200 lei) ci pretins în două rînduri ce 1.000 lei. Interesant este că, deși revizoarea contabilă Ana Chilat a văzut că soții Oprea au luat banii din vînzările zilnice, nu s-a gîndit că prin aceasta prejudiciul cauzat avutului obștesc crește. Ba, mai mult decît atit, a și afirmat către gestionara Florica Oprea „ce mai contează 2.000 lei, pe lângă cele 15.000 lei constatate lipsă în gestiune". Revizoarea incorectă nu s-a oprit aici. Ea a învățat-o pe gestionara Florica Oprea cum să procedeze pentru ca următoarele verificări ce i se vor face să nu depisteze lipsa pe care o avea în gestiune, promițîndu-i, totodată, că o va anunța din timp cînd îi va veni controlul. Și iată că însușindu-și„indicațiile de specialitate“ primite chiar de la cea care avea menire să apere averea obștească, Florica Oprea s-a apucat să substituie mărfurile din gestiune, punînd în pachetele de țigări și de lame de ras scumpe, țigări și lame mai ieftine. Cînd a aflat, în cadrul atribuțiilor de serviciu, data cînd i se va Floricăi face verificarea gestiunii Oprea, revizoarea Ana Chilat îi divulgă acest secret de serviciu. Așa se face că atunci cînd revizoarea contabilă Maria Catană s-a prezentat, în ziua de 8 martie 1973 pentru inventar, era deja așteptată. Superficialitatea cu care s-a făcut această verificare și „ajutorul" acordat revizoarei contabile Maria Catană de către colega sa de serviciu Ana Chilat pentru „definitivarea mai repede a inventarului" au făcut ca lipsa ce s-a perpetuat în gestiunea Floricăi Oprea să nu fie descoperită. Mai mult chiar, Ana Chilat, calculind listele de inventar și văzînd că gestiunea se soldează cu un plus de cîteva mii de lei (în urma trecerii de către gestionari a unei cantități de mărfuri de la un preț mai mic la un preț mai mare), rupe o listă de inventar (deși acestea au regim special) și întocmește o alta, trecînd mărfuri mai puține, pentru a ieși în final numai cu un minus de 22 lei. Se impune ca Direcția comercială județeană să ia măsuri administrative împotriva celor ce nu și-au îndeplinit întocmai sarcinile de serviciu pentru care au fost plătiți. Este necesar să se reverifice garanția morală a celor care sunt puși să efectueze inventarele de gestiuni, a relațiilor care există între aceștia și gestionari. Considerăm, totodată, că trebuie să se tină evidentă strictă a listelor de inventar care au regim special, pentru a nu putea dispărea liste inseriate, așa cum a fost in cazul de față. De asemenea, pentru o mai mare garanție a seriozității cu care sunt făcute inventarele, este bine ca persoanele desemnate pentru a efectua supracontrolul să nu fie cunoscute dinainte de către revizorii de inventare Desigur, pentru faptele comise, soții Oprea, ca și revizoarea contabilă Ana Chilai, urmează să-și primească pedepsele ce li se cuvin fiindcă dacă delapidarea nu poate fi în nici un caz tolerată, cu atît mai mult nu poate fi trecută cu vederea complicitatea, nu numai morală, ci și reală, a fostei revizoare contabile Ana Chilat. Cazul ei, deși singular, ridică încă o dată, cu și mai multă acuitate, necesitatea intensificării muncii de educație la toate nivelele, în rândurile lucrătorilor din comerț Ioan MIHALACHE, Atanasie MIHAI, procurori la Procuratura județeană Neamț Pe marginea unui proces aflat pe rol la Judecătoria Piatra Neamț