Ceahlăul, ianuarie-martie 1974 (Anul 7, nr. 1819-1894)

1974-03-28 / nr. 1891

Pag, 2 Inițiativă, spirit creator, dăruire în muncă, demnitate și echitate socialistă Unde și cum se învață alfabetul muncii ? Munca — iată o activitate care aparține omu­lui in exclusivitate și îl caracterizează. De-a lungul timpului, conținutul termenului a evoluat de la simpla denumire a unui proces conștient vizînd un scop dinainte stabilit, la profundele semnificații filozofice, sociale, psihice etc. pe care le include astăzi. Și, mai ales în condițiile societății noastre socialiste, munca este aso­ciată tot mai insistent moralei. Statutul moral al unei persoane se definește în raport cu munca pe care (și dacă) o desfășoară. Iată de ce trebuie insistat atît de mult asu­pra educației tineretului prin muncă și pentru muncă. Iată de ce spiritul productiv trebuie for­mat și consolidat de la virsta cea mai frage­dă. Este garanția viitoarelor valori materiale și spirituale de care societatea are nevoie. De altfel, se știe că sfera producătorilor este astăzi foarte largă, incluzînd atit pe inginer, cit și pe muncitorul calificat. Coordonatele tehnologiei moderne nu mai permit anacronica distincție dintre munca fizică și munca intelectuală. Acum se poate vorbi despre două aspecte ale unei singure activități. Așadar, pentru asemenea ce­rințe, pentru un asemenea context industrial tre­buie pregătite generațiile tinere. In spiritul acestor idei, educația tineretului se cere săvîrșită cu atenție,la diferite nivele, sub aspect psihic și fizic, deopotrivă. Și cel mai de­ seamă rol revine, în acest sens, familiei, în­­vățămîntului preșcolar și școlar. In cadrul acestor instituții deprinderea cu munca productivă se realizează diferențiat, prin mijloace specifice și în funcție de vîrstă. Tocmai pentru a marca și concretiza traiectoria formării tinărului pentru și prin munca productivă, am înregistrat mai jos părerile unor educatori. trn ECATERINA HARABAGIU (maiș­în cadrul fabricii „Bistri­ța" din Piatra Neamț). Cred că familia are o sarcină foarte importantă cînd e vorba de a obișnui copilul cu munca, mai ales la virstele foarte fragede. Eu am două fete — una elevă în clasa a IlI-a și alta de 6 ani, în pragul școlii — și caut să folosesc orice prilej, fie cît de neînsemnat, pentru a le antrena în diverse activități. Desigur, co­pilului nu trebuie să-i răpim bu­curia jocului, cînd vrem să-l atragem spre muncă. El nu tre­buie privat de plăcerile vîrstei dar, cu foarte mult tact, îi pu­tem inocula deprinderea de a munci. Mai bine-zis îi putem deschide gustul pentru muncă, pentru că deprinderea se formea­ză în timp. Toate activitățile cas­nice oferă prilejuri pentru a ex­plica copilului de ce și cum trebuie făcut un lucru. Cred că, mai ales în familie, copilul poate fi deprins și cu reversul lui „trebuie să-mi dai!“. Nu am evitat niciodată să-mi aduc co­piii aici în fabrică, să vadă cum muncim, chiar dacă în drum ne-am oprit la o cofetărie și le-am cumpărat prăjituri. Pă­rinții au o mare influență asu­pra copiilor și trebuie să o folo­sească. SILVIA GIRDINEANU­­(dir«ec>­­toarea Grădiniței nr. 6 din Pia­tra Neamț) : Pregătirea copiilor pentru munca productivă, in ca­drul învățăm­întului preșcolar (ca și în cel școlar, de altfel), se realizează sub două aspecte : pe de o parte, ducind la îndepli­nirea prevederilor programei șco­lare și pe de alta rezolvind si­tuațiile ivite pe moment, nepre­văzute. Copiii sunt foarte curioși, pun multe întrebări. E necesar să li se răspundă cu răbdare și pe înțelesul lor. La preșcolari, înainte de obișnuința cu munca, se formează și se dezvoltă sim­țul de recunoaștere. Jocurile pe care le punem la îndemîna copiilor ii ajută să recunoască uneltele și utilitatea lor. Vizi­tele pe șantiere și în întreprin­deri întregesc acest prim ele­ment. Apoi, lucrările încredințate (decupaj, aplicații, șnuruiri, cu­sături, jocurile de construcții etc.) contribuie mult la pregă­tirea copilului pentru muncă. Noi trebuie să exploatăm aceas­tă tendință spre imitație a co­piilor, să ne folosim de ea. Pen­tru asta, aprovizionat grădinița noastră s­a cu deșeuri de P.N.A. și fire, pe care le folo­sește în cadrul unor microa­te­­liere, unde ș’copiii realizează di­verse jucării. Ne străduim să sădim în copii sentimentul utili­tății a ceea ce fac­ —­ lucru deosebit de important. Dacă ju­căriile pe care le „fabrică" sin­guri funcționează, copiii sînt foarte bucuroși și chiar mîndri. Totodată, in folosul acelorași de­prinderi cu munca, ne străduim să canalizăm și micile obișnuințe ca :­rijarea îmbrăcatul, dezbrăcatul, di­reflexelor, respectarea programului. GHEORGHE GRIGORESCU (di­rectorul Școlii generale nr. 9 Piatra Neamț). Odată cu intra­rea în școală, copilul vine in contact cu alte cerințe, intră în­­tr-un alt circuit educational de­cit cel din familie sau grădiniță. Aici se dezvoltă simțul de răs­pundere (prin notă), aici se dez­voltă m­ontare inițiativa și simțul de o­­— elemente indispen­sabile muncii productive. Pentru asta foarte folositoare ne sunt atelierele-școală și, alături de ele, practica în întreprinderea care patronează școala noastră — Fabrica de produse ceramice „Zorile noi". Atit băieții — care învață lăcătușeria și tîmplă­­ria, cit și fetele — care învață croitoria sau mixte din clasele a IX-a grupele și a X-a, care fac practică în atelie­rele fabricii „Zorile noi", trebuie să cunoască” toate etapele­ pro­cesului tehnologic — în mese­ria respectivă — pentru a se putea integra în producție­, e­­ventual chiar la absolvire. Dar, pentru realizarea dezideratelor noastre, ar trebui să primim un sprijin mai ferm din afară. Mă refer la optica deformată care mai persistă și care determină unele întreprinderi patronatoare să privească cu neîncredere ca­pacitatea productivă a lor-școală, evitînd să le ateliere­­ofere comenzi ferme. Mai există apoi și problema aprovizionării defi­citare a acestor ateliere, efect al aceleiași optici. Situația îm­bracă și un aspect pedagogic : dacă noi avem un contract ferm cu o întreprindere, elevul știe asta, știe că munca lui trebuie să răspundă la anumite cerințe calitative și normative. Iată un lucru care ar contribui mult la conștientizarea activității practi­­­ce a elevilor. DIONISIE MINDRU (profesor­­maistru la aceeași școală) : Am încercat să organizăm in așa fel activitatea din atelierele-școală, încît ea să reproducă, la scară mică, atmosfera unei adevărate întreprinderi. Elevii sunt grupați pe echipe, li s-au repartizat norme, iar răspunderile au fost divizate. Bineînțeles că structu­ra nu este definitivă. Prin rota­ție, toți elevii trec prin „func­ția“ de șef de echipă, controlor C.T.C. ș.a.m.d. In genere, tot ceea ce producem în atelierele­­școală sunt obiecte valorificate în autodotare. Astfel, copilul do­­bîndește o anumită atitudine fa­tă de produs, știind că acesta îi aparține și că-l va folosi. DUMITRU DOAGA (directorul Liceului industrial forestier Pia­tra­ Neamț). In momentul în care elevul s-a prezentat la examenul de admitere la liceul industrial, considerăm că alegerea pentru viitoarea meserie este deja fă­cută. De aici încolo începe la noi educația pentru muncă, o­­bișnuindu-l pe tînăr cu greută­țile, dar și cu satisfacțiile me­seriei sale. E adevărat că ma­joritatea elevilor noștri provin din­ mediul rural, dar nu cred că aceasta e semnul unei anu­­mite "­­­i concepț­ii" despre muncă/ ci mai curînd cred că acolo me­seria de forestier e mai bine cunoscută. De obicei, este vorba de o tradiție familială. Deprin­derea cu munca se realizează in liceul industrial in cadrul a­­telierelor și al practicii in între­prinderi și­ pădure. Am avut ca­zuri de elevi care au părăsit școala pentru că li s-a părut viitoarea meserie prea grea. Deci selecția continuă și dincolo de examenul de admitere. Dar noi ne străduim să le arătăm tutu­ror că satisfacțiile echivalează — cel puțin, dacă nu și întrec — eforturile. De aceea organi­zăm și olimpiadele pe meserii și practica în întreprinderi mo­derne (unde elevul înțelege de ce a trebuit să învețe electro­nică și automatizare), MIHAI MANCAȘ (directorul Liceului „Petru Rareș“ Piatra Neamț) . Deși elevii noștri fac și ei practică în ateliere-școală sau în întreprinderi, situația lor este alta decit a celor din licee­le industriale. Nu sunt deciși încă în ce privește viitoarea meserie. Noi, educatorii, trebuie să acționăm în conformitate cu această situație. Profesorii, îm­preună cu comitetele de părinți, încearcă să familiarizeze elevii cu diversele meserii, să-i îndru­me în funcție de aptitudini și de cerințele economiei naționale. In acest sens, am făcut o expe­riență interesantă : ca să putem urmări oscilația preferințelor, am atașat catalogului fiecărei clase un tabel cu opțiunile ele­vilor pentru o meserie, la înce­putul fiecărui an. Cu trecerea timpului se ob­servă că preferințele înclină spre activitățile practice. De la anul I la anul IV se produce o schimbare de concepție, maturizare a gîndirii, sub influ­­­ența diverșilor factori educativi: practică, vizite în întreprinderi, discuții cu oameni de diverse profesii etc. Spuneam la înce­put că elevii noștri ar fi dez­avantajați față de cei de la li­ceele industriale. Ca să echili­brăm pozițiile, ne-am străduit să ținem legătura cu mai multe întreprinderi din municipiu, un­de să li se i­oată asigura, la ab­solvire, locurile de muncă nece­sare. Aș propune ca­ întreprin­derile să sondeze nevoile lor din vreme, să nu le comunice și noi vom repartiza elevii la practică in funcție de aceste necesități. Astfel, se va realiza un fel de cointeresare: Între­prinderea va dori să-și pregă­tească cadrele, iar elevul va cu­noaște mai bine viitorul său loc de muncă. Anchetă realizată de N. EMANUEL ■ „Munca scutește pe om de trei mari relei plictiseala, viciul și sără­cia” (Voltaire) ■ „Arvunează din vreme pe fericita muncă“ (A. Pann) H „Nu te odihnești niciodată pentru munca ce-ai făcut-o, ci pentru aceea ce-o vei face“ (N. Iorga) 0 „Munca l-a creat pe om“ (Fr. Engels) ................ ■ — r ■\ Biografii contemporane Argumente pentru o meritată distincție Despre maistrul MIRCEA DIANU, șeful secției de me­canizare Bîrgăoani, am auzit prima dată vorbindu-se la se­diul C.A.P.-ului din localitate. Imediat după ce s-a aflat de distincția care­­ fusese acorda­tă („Ordinul Muncii“ clasa a IlI-a), inginerul Gheorghe E­­năchioaia, președintele coope­rativei agricole, sublinia : „ Este rezultatul unor meri­te pe care am avut­ prilejul să le observ de-a lungul mai multor ani, de c­ind ne cu­noaștem. Cel puțin în ceea ce privește colaborarea coo­perativei noastre cu mecaniza­torii, Mircea Cîrnu a răspuns întotdeauna cu promptitudine la toate situațiile ivite. In curtea secției de mecani­zare se desfășura o activitate diversă: cîteva tractoare erau supuse unor revizii atente, iar în preajmă se lucra la ame­najarea straturilor de flori. Toate astea se petreceau sub imperiul primăverii. — E frumos aici la dv., to­varășe Cîrnu... — Intr-o gospodărie bine aranjată se lucrează cu mai multă tragere de inimă. Deși stăm mai mult pe timp, cînd ne adunăm la stațiune ne place să dăm cu ochii de Hori. Din vorbă in vorbă, interlocutorul meu și-a amintit de anul 1970, cînd a fost numit șeful secției din Bîrgăoani și cînd „sediul“ se afla într-un vagon (pentru dormit, pentru birouri, pentru magazie etc...) O scurtă „aruncătură de ochi“ în biografia sefului sec­ției ne dezvăluie destule amă­nunte care explică acel 131 la sută — cifră reprezentînd realizarea planului pe anul 1973, încă de la vîrsta de 14 ani, Mircea Cîrnu și-a dorit să devină mecanizator. După un an de ucenicie la S.M.A. (pe atunci S.M.T.) Ște­fan cel Mare, urmează timp de trei ani Școala profesiona­lă din Tîrgu Neamț. Revine la Ștefan cel Mare, unde i se încredințează primul tractor, în cadrul brigăzii Talpa. Nu peste multă vreme s-a stabilit la Bîrgăoani- Așadar, specia­lizarea lui Mircea Cîrnu ur­mează o linie dreaptă, fară abateri, pledînd pentru o ale­gere a meserie­ bine tăcută din capul locului. — Pe lingă activitatea de rutină pe care o desfășurați — mă refer la întreținere și reparații — ce alte problemă vă preocupă ? — Permanent ne gîndim la sporirea eficienței echipamen­tului pe care-l deținem și la reorganizarea activității, ast­fel încît să ridicăm mereu co­ta rezultatelor. Ca să exempli­fic, voi reaminti că din ca­drul colectivului nostru a pornit anul trecut inițiativa „Recoltatul în zece zile bune de lucru", extinsă apoi în toa­te unitățile din județ. De ase­menea, tot cu ajutorul oame­nilor de aici, am reușit să pun în practică unele îmbună­tățiri ale utilajelor. Mă refer la adaptarea echipamentului inițial destinat plantatului căr­țuf­ilor, pentru efectuarea si­multană a două operații: plan­tarea și fertilizarea. Aceeași transformare am adus-o și mașinilor pentru porumb. Re­zultatul: creșterea productivi­tății muncii. Mi-a făcut plăcere să con­semnez referirile făcute de Mircea Cîrnu la sprijinul pri­mit din partea oamenilor în mijlocul cărora lucrează. In­terlocutorul meu mi-a suge­rat astfel că este imposibil să le afirmi de unul singur, fără recunoașterea, dar și fără aju­torul oamenilor de lîngă tine. N. E. CEAHLĂUL Joi, 28 martie 1974 TRIBUNA CITITORILOR 1 Cinstindu-i numele de cetățean Recoltările pe teren au de­venit o adevărată tradiție în cadrul activității Centrului de recoltare și conservare a sîn­­gelui din Piatra Neamț. De curînd au avut loc alte ase­menea recoltări de singe, în trei localități diferite din ju­dețul nostru. Cu acest prilej am putut remarca încă o dată promptitudinea cu care punct donatorii voluntari, răs­a­­tunci cînd sunt chemați să sal­veze viața altor semeni de-ai lor. Astfel, la o recoltare care a­­ avut loc în orașul Tîrgu Neamț și in comunele înveci­nate (Păstrăveni, Urecheni, Petricani, Brusturi,Drăgă­­nești) s-au prezentat într-o singură zi, 138 de donatori vo­luntari. Printre ei s-au numă­rat și Constantin Vintea. Ma­Distanța dintre stația impregnare a lemnului de de la Bocancea pînă la rampa de depozitare și încărcare a lem­nului din gara Pingărați nu-i mare, dar pe acest scurt tra­seu risipa se face din plin simțită. Din încărcătura remor­cilor—platformă cade ici o traversă, colo cîteva bucăți de lemn de foc, spre bucuria unor cetățeni „grijulii“, care știu cum să le ia din drum. Intr-una din zile, pe cînd mă întorceam de la serviciu, pe înserat, văd o remorcă ce gonea pe asfalt încărcată cu lemne de foc spre gară. La un moment dat, din încărcătu­ră cad pe asfalt vreo șase bucăți de lemn destul de mari, iar altele erau gata să cadă. Atentionînd tractoristul, Ina Tataru, Gheorghe Teacă, Victoria Ștefănucă, Elena Tă­­năsîlă, Elena Samoilă, Vasile Sasu — oameni cu foarte multe donări la activ. De asemenea, în municipiul Roman, tot în­tr-o singură zi, au fost luate prize de singe unui număr de 129 donatori. Reținem dintre ei pe Profira Niculescu, Ma­ria Roca, Macarie Chirilă, Ma­ria Trofin, Eugenia David, Ni­­ță Dunca, Margareta Antoni­că. In rîndul acelorași acțiuni s-au înscris și recoltarea de la C.F.S. Săvinești, din cadrul căruia 67 de donatori voluntari și-au îndreptățit numele de cetățean. Octavian SANDU, oficiant sanitar ale lui , acesta oprește, aranjează cele cîteva bucăți din lemnele care tindeau să scape la zdrunci­nătură­, iar pe cele căzute le-a lăsat in grija unei dintr-o curte apropiată, femei­aș vrea să nu se înțeleagă gre­șit, tractoristul nu avusese vorbă cu femeia, ci le-a a­­bandonat pur și simplu, zi­­cind chiar : „Atîta pagubă, are are de unde cădea". Dacă în fiecare zi și la fiecare trans­port s-ar întimpla la fel, și de fapt se întîmplă — azi un lemn, două, rumine un lemn, nouă —­ ne putem imagina paguba adusă. Ioan BURAGA, tehni­cian veterinar Consiliul popular comunal Pingărați Dacă erau Bal sau scandal ? 1...­­< Mitsui firi! ne­, •ilit/diri Cu ctv.s timp ,în...urmi, în. . satul n­ostru s-a orga­niz.a­ an , bal, la care m-am dus împre­ună cu un văr de-al meu, lă­­cătuș-mecanic la Autobaza Roman. Mă adresez ziarului, pentru că cea ce s-a petre­cut atunci dovedește că sunt încă unii tineri care n-au în­vățat cum trebuie să se poar­te intre oameni, provocînd din­te miri ce scandal, sărind la bătaie cîte zece contra unul și tulburînd­ buna dispoziție a celorlalți. Eu sunt comunistă de 12 ani și știu că se acor­dă, multă atenție ai comportă­rii,,civilizate, mai ales la ti­neri. Cred că atît organizația UTC din comuna noastră, cit și autoritățile locale ar tre­­bui să fie mai exigente față de asemenea manifestări huli­ganice, pentru că educația înseamnă, printre altele, și prevenire, iar odată porniți pe o pantă greșită, astfel de tineri sunt mai greu de recu­perat. Cornelia CIOBANU, comuna Brusturi—Drăgănești Revizorul - complice la delapidare La Judecătoria Piatra Neamț are loc zilele acestea procesul gestionarilor Ioan și Florica O­­prea din Săvinești, precum și a revizoarei contabile Ana Chilai, din cadrul Direcției comerciale a județului Neamț­ I a anchetei penale s-a stabilit cursul că într-o perioadă relativ scurtă și anume de la 14 februarie 1972, pînă în iunie 1973 cei doi, ges­tionari la un debit de țigări din Săvinești, cu un rulaj de măr­furi de aproximativ 100.000 lei, au delapidat peste 20.000 lei. Pînă la 13 iunie 1973, gestiu­nea debitului a fost de patru ori verificată de către organele de revizie ale direcției comer­ciale a județului și de fiecare dată se întocmeau acte că tre­burile merg „bine“. U­ltima re­vizie însă, efectuată de către revizorul contabil Ștefan Dumi­tru­­, din cadrul biroului revi­zori al Direcției comerciale, a dezmințit constatările anterioa­re, semnate și parafate de cole­gele sale Ana Chilat și Maria Catană. El a constatat o lipsă în gestiunea soților Oprea, pe perioada 8 martie — 8 iunie 1973, în valoare de peste 15.000 lei. Ca urmare, după cum era și firesc, conducerea direcției comerciale a luat măsura înlo­cuirii din funcția de gestionar a Floricăi Oprea. Cu ocazia pre­dării gestiunii, s-a văzut că nici revizorul contabil Ștefan Dumi­­triu nu depistase întregul pre­judiciu provocat avutului ob­ștesc de soții Ioan și Florica Oprea. Verificarea efectuată cu această ocazie a stabilit că pre­judiciul real este de peste 20.000 lei. Față de perioada scurtă, de numai 3 luni, în care apare a­­ceastă lipsă și avîndu-se în ve­dere că din cercetările efectu­ate rezulta că între timp soții Oprea n-au făcut cheltuieli mai mari decit în perioadele ante­rioare, s-a pus problema dacă nu cumva lipsa datează de mai multă vreme și a fost ascunsă de către aceștia cu ajutorul ce­lor care erau trimiși să verifice gestiunea. Cercetările efectuate au stabilit că, intr-adevăr, o mare parte din lipsa constatată în gestiunea Floricăi Oprea — circa 15.000 lei — datează încă din luna august 1972, că ea a fost, de altfel, constatată de re­­vizoarea contabilă Ana Chilat cu ocazia verificării ce a efec­­tuat-o in zilele de 15—17 no­iembrie 1972, dar că în urma înțelegerii cu soții Oprea, prin falsificarea listelor de inventar, revizoarea a ascuns prejudiciul. Fiind în relații de prietenie cu soții Oprea, locuind în apro­piere, vizitîndu-se reciproc și petrecînd împreună, tot laolaltă au pus la cale modul de a aco­peri lipsa în gestiune. Două nopți au stat cînd acasă la ges­tionari, cînd acasă la revizoare și au calculat și recalculat lis­tele de inventar și dispozițiile de intrare a mărfurilor, dar pa­guba era certă. Ba mai mult, în această activitate febrilă au fost ajutați și de Grigore Condura­­c­he, revizor contabil la IJCOOP Neamț. Tot frămîntîndu-și min­tea, au găsit in cele din urmă „modalitatea“ de a acoperi lipsa. Au început prin a falsifica­ listele de inventar, iar pentru ca supracontrolul care trebuia să se efectueze să nu constate nimic, Ioan Oprea este trimis să aducă din depozit lame de ras de 8.475 lei (la debit, în a­­fară de țigări, se vindeau și o­­biecte de cosmetică și papetă­­rie). Dar iată că de aici începe lanțul unor neglijențe din par­tea factorilor de răspundere pri­vind controlul gestionar. In pri­mul rînd, dacă s-ar fi efectuat supracontrolul de către Adam Popescu, șeful serviciului co­mercial din cadrul direcției co­merciale, s-ar fi constatat că in­ventarul are ștersături și modi­ficări sesizabile la prima vede­re. Dacă prin sondaj ar fi veri­ficat numai la articolul lame de ras, ar fi remarcat o lipsă de peste 7.000 lei, ca să nu mai a­­mintim ,de țigări, pentru care era destinată unitatea. Chiar dacă nu ar fi făcut sondaj la acest articol, aruncînd numai o privire asupra de inventar, ar fi sesizat listelor că, măcar scriptic, un stoc de peste 23.000 lei lame de ras, la un debit de țigări, este prea mare. La unități profilate pe cosmeti­că și cu un rulaj valoric de mărfuri mai însemnat nu există un asemenea stoc. Magazinul „Cosmetica", de pildă, la un ru­laj de peste o jumătate de mi­lion, dispunea de rame de ras într-un stoc aproximativ egal cu cel de la debitul de țigări. Supracontrolul insă nu s-a mai efectuat. Astfel, Ana Chi­lat, care se interesase telefonic dacă cel însărcinat cu suprare­­vizia mai vine sau nu, are po­sibilitatea în continuare să-și facă jocul infracțional. Ea înre­gistrează inventarul efectuat cu o lipsă de 58 lei, pe care o și achită la casă personal (vom vedea în continuare că avea și motive s-o facă), iar dosarul de inventar nu mai trece prin fi­liera de verificare a C.FJ., serviciului comercial și a servi­­­ciului contabilității, unde trebu­ia să se și păstreze. De altfel, acest dosar de inventar cu ac­tele originale nu se află depus la unitate, iar șefii serviciilor amintite, care trebuiau să-și pu­nă semnătura „verificat", fiind întrebat­ în prezent despre a­­cest dosar dau din umeri și se întreabă „unde ar putea fi ?“. Pentru acest „mare servici“, Ana Chilat nu a­ fost mulțumită cu „atenția" oferită de soții O­prea (material pentru o rochie a in valoare de circa 200 lei) ci pretins în două rînduri c­­e 1.000 lei. Interesant este că, deși revizoarea contabilă Ana Chilat a văzut că soții Oprea au luat banii din vînzările zil­nice, nu s-a gîndit că prin a­­ceasta prejudiciul cauzat avutu­lui obștesc crește. Ba, mai mult decît atit, a și afirmat către gestionara Florica Oprea „ce mai contează­ 2.000 lei, pe lângă cele 15.000 lei constatate lipsă în gestiune". Revizoarea incorectă nu s-a oprit aici. Ea a învățat-o pe ges­tionara Florica Oprea cum să procedeze pentru ca următoare­le verificări ce i se vor face să nu depisteze lipsa pe care o a­­vea în gestiune, promițîndu-i, totodată, că o va anunța din tim­p cînd îi va veni controlul. Și iată că însușindu-și­­„indica­țiile de specialitate“ primite chiar de la­ cea care avea me­nire să apere averea obștească, Florica Oprea s-a apucat să sub­stituie mărfurile din gestiune, punînd în pachetele de țigări și de lame de ras scumpe, țigări și lame mai ieftine. Cînd a aflat, în cadrul atribu­țiilor de serviciu, data cînd i se va Floricăi face verificarea gestiunii Oprea, revizoarea Ana Chilat îi divulgă acest secret de serviciu. Așa se face că a­­tunci cînd revizoarea contabilă Maria Catană s-a prezentat, în ziua de 8 martie 1973 pentru in­ventar, era deja așteptată. Su­perficialitatea cu care s-a făcut această verificare și „ajutorul" acordat revizoarei contabile Ma­ria Catană de către colega sa de serviciu Ana Chilat pentru „definitivarea mai repede a in­ventarului" au făcut ca lipsa ce s-a perpetuat în gestiunea Flo­ricăi Oprea să nu fie descope­rită. Mai mult chiar, Ana Chilat, calculind listele de inventar și văzînd că gestiunea se soldea­ză cu un plus de cîteva mii de lei (în urma trecerii de că­tre gestionari a unei cantități de mărfuri de la un preț mai mic la un preț mai mare), rupe o listă de inventar (deși acestea au regim special) și întocmește o alta, trecînd mărfuri mai pu­ține, pentru a ieși în final nu­mai cu u­n minus de 22 lei. Se impune ca Direcția comer­cială județeană să ia măsuri ad­ministrative împotriva celor ce nu și-au îndeplinit întocmai­ sar­cinile de serviciu pentru care au fost plătiți. Este necesar să se reverifice garanția morală a celor care sunt puși să efectue­ze inventarele de gestiuni, a re­lațiilor care există între aceștia și gestionari. Considerăm, toto­dată, că trebuie să se tină evidentă strictă a listelor de in­­­ventar care au regim special, pentru a nu putea dispărea liste inseriate, așa cum a fost in ca­zul de față. De asemenea, pen­tru o mai mare garanție a se­riozității cu care sunt făcute in­ventarele, este bine ca persoa­nele desemnate pentru a efectua supracontrolul să nu fie cunos­cute dinainte de către revizorii de inventare Desigur, pentru faptele comi­se, soții Oprea, ca și revizoarea contabilă Ana Chilai, urmează să-și primească pedepsele ce li se cuvin fiindcă dacă delapida­rea nu poate fi în nici un caz tolerată, cu atît mai mult nu poate fi trecută cu vederea complicitatea, nu numai morală, ci și reală, a fostei revizoare contabile Ana Chilat. Cazul ei, deși singular, ridică încă o da­tă, cu și mai multă acuitate, ne­cesitatea intensificării muncii de educație la toate nivelele, în rândurile lucrătorilor din co­merț­ Ioan MIHAL­ACHE, Atanasie MIHAI, procurori la Procuratura județeană Neamț Pe marginea unui proces aflat pe rol la Judecătoria Piatra Neamț

Next