Clopotul, octombrie-decembrie 1968 (Anul 24, nr. 2321-2400)
1968-12-03 / nr. 2375
CLOPOTUL 9 PAGINA 2 BAZANIAAPICUNOSTINTELOR Problema aprecierii cunoștințelor, din totdeauna, a suscitat numeroase dezbateri, lupte de opinii și controverse care s-au soldat cu elaborarea unei linii de acțiune, considerată, pe drept cuvînt, ca fiind cea oficială și pe care o fo oesc marea majoritate a cadrelor didactice. Binecunoscutele expresii „profesorul este suveran asupra notei“, „regulamentul prevede că notele acordate elevului sînt între 1 și 10“, „la mine elevul cînd știe îi pun 10, cînd nu știe îi pun 2“ și multe alte „verdicte“ de acest gen s-au încetățenit în limbajul pedagogilor și deseori sînt folosite ca nume de nezdruncinat. Se ridică însă următoarea îrreVre: în ansamblul măsurilor de modernizare a tuturor domeniilor de activitate: și, mai ales, luîrnd în considerare faptul că introducerea noului în învățămînt, că rezumtarea la rutină în acest domniu este o sarcină impusă de evoluția societătii noastre socialiste, de prevederii ® documentelor de partid și d ® stat. e’ro nu este necesară o revizuire a clasicului sistem de amreeiere a cuno ® tentelor și de actu-e a e1 ® v 1or ? Nu am dori să se înțeleapăă în pepene tendința de a în"afire Verificate în practica pedagogii", s-au dovedit valabile și efcente : verificarea orală, verificare prin lucrări scrise, prin sondaje de diferite tipuri, controlul și aprecierea temelor date acasâ, aprecierea elevilor în cadrul lucrărilor practice sau a unor activități in alaa de clasă, toate acestea concretizate prin notă. Nota este și va fi încă mult timp expresia unei măsurători, ea trebuie să reprezinte ceea ce știe, și, mai ales, consider, ceea ce poate un elev. Nota trebuie să reflecte pregătirea cuiva, este un instrument de a scoate în evidență valoarea unei persoane în raport cu altele, este un instrument dintre cele mai fine de selecție și de potențare a capacității și energiei omenești în direcția unor idealuri înalte. De aici, pornind nu de la valoarea cantitativă, ci de la cea calitativă a notei, de la rolul ei formativ, de la faptul că deseori prin notă se etichetează o personalitate umană în întreaga ei complexitate, se ridică probleme a căror rezolvare trebuie să fie în atenția tuturor colectivelor didactice a conducerilor de școli. Și este necesară această preocupare pornind chiar de la unele realități concrete, întîlnite încă în practica multor cadre didactice, a multor colective școlare. Vom încerca să ne referim doar la cîteva aspecte, mai semnificative, mai frecvent întîlnite. De ce mai există oare unii profesori care cu adevărată patimă urmăresc elevul cînd nu știe, pentru a pune notă proastă ? Și, desigur, simt o deosebită satisfacție cînd reușesc, din moment ce mai și comentează acest fapt cu însuflețire după oră. Oare se poate reduce Valoarea unui profesor la aceea a unei mașini de pontaj, a unui mecanism care înregistrează cele 5 minute de întîrziere la serviciu ? Nota, consider că trebuie să reflecte valoarea reală a elevului și nu cea accidentală. Pedagogul nu trebuie nicidecum să se transforme din transmițător de cunoștințe, în vînător al neștiinței. De multe ori se manifestă în mod exagerat caracterul subiectiv al notării în detrimentul obiectivității impuse de bunul simț pedagosc. Mai înt profesori care confundă notarea exigentă cu o nejustificată răfuială izvorîtă din unele nemulțumiri față de masă, din familie, sau banale stări psihologice de moment intelent este vechiul sfat dat teda«ogului ca, atunci cînd intră pe poarta școlii să lase afară tot ce l-ar putea împiedica să fie un bun educator. Sunt întru-totul de acord cu exigența, văzută ca motor al continuei prefecționări, dar, logic este ca profesorul să manifeste aceeași exigență și față de sine însuși, să-și aprecieze munca sa folosind aceeași unitate de măsură. Din păcate, nu totdeauna se întîmplă astfel. Dacă în momentul de față, la peste două luni de la începutul anului școlar, există situații cînd peste jumătate din notele puse la un obiect sunt sub limită (dominînd notele de 2 și 3, iar, la unele obiecte, apar cîte 7—8 note proaste), sunt carnete de elev care nu au încă nici o notă trecută în ele, fenomen ce pune la îndoială exigența unor cadre didactice față de propriul lor stil de muncă. Probleme deosebite ridică notarea elevilor la clasa IX-a în perioada de început a a anului școlar. Un caz, doar un elev a luat nota 3 la limbă străină deoarece nu se ridica, prin cunoștințele sale, la nivelul cerințelor programei pentru anul al V-lea de studiu. Și nu este doar un caz izolat. Dar profesorul nu-și pune întrebarea, suficient de logică, bazată pe realitate, cu cine a făcut elevul limba respectivă timp de 4 ani într-o școală generală dintr-o localitate oarecare ? Nu era mai normal să-l ajute să-și completeze lipsurile din cunoștințe și apoi să aprecieze efortul și canâc’tarog copului ? Considerăm că da. Un control și o îndrumare mai atentă, intensificarea muncii de educație, preocuparea ca fiecare lecție atrăgătoare, interesantă, să fie bogată în conținut, în același timp accesibilă nivelului de înțelegere al clasei, folosirea din plin a mijloacelor de concretizare a cunoștințelor, sunt doar cîteva cerințe care, respectate, ar înlătura multe din deficiențele ce mai există în notare, ar înlătura posibilitatea de a se pune note proaste pentru acte de indisciplină, pentru suflat și copiat, ar determina profesorul să noteze nu greșeala elevului, ci reala sa pregătire, capacitatea acestuia O problemă în legătură cu aprecierea cunoștințelor și notarea : mare parte din profesori apreciază nota numai după „cît știe elevul" și nu după „cum știe elevul". Este mai comod. Consider însă că e greșit să notăm cu notă maximă o reproducere mecanică a unui oarecare volum de cunoștințe, fără a ține seama de potențele intelectuale ale elevului, de capacitatea lui de interpretare, de înțelegerea esenței fenomenelor studiate, de logica exprimării cunoștințelor date. Dacă dorim să formăm oameni capabili, este păcat să le frînăm capacitatea printr-o astfel de nedreptate. Nu putem avea pretenția să dezbrăcăm nota întru-totul de învelișul ei subiectiv, dar este o necesitate imperioasă ca, valorificînd capacitatea noastră de pedagogi,, de educatori, să imprimăm notării maximum de obiectivitate. Valoarea răspunsului elevului este intr-adevăr dificil de apreciat. Nici cea mai fină balantă tehnică din lume n-o poate face. Totuși rămîne la îndemîna noastră una din cele mai valoroase balanțe — capncitatea =i bunul simț al aducatorului Prof. EUGEN AXINTE di rectorul Vcelui nr. 2 Dorohoi școala Solista vocală Aurora Amaria 1 da la Uzinale teniile „Moldova“ din Botoșani in timpurimul spactacol la căminul cultural din Albești Foto: I. HELICI Echipajul „Speranța“ pe locul întîi Duminică, în atmosfera incandescentă caracteristică vârstei pionierești, s-a desfășurat un nou concurs, „Expediție pionierească", organizat de Radiodifuziunea și Televiziunea Română. Echipajul municipiului Botoșani, „ambarcat“ pe nava „Speranța“, a luat startul in acest concurs alături de „Cohorta I a arcașilor“ din Turnu Severin și de echipajul pionieresc din Baia Mare, denumit „Pintea Viteazul“. In aplauzele sutelor de spectatori aflați în sala Teatrului M. Eminescu, în marea majoritate purtători ai cravatelor roșii, se dă răspunsul la prima întrebare, notat cu zece. Competiția continuă cu proba sportivă, la care concurentul botoșănean a obținut punctajul maxim. „Speranța“ echipajului pomeresc din Botoșani cîștigă un avans de puncte, ce-i asigură conducerea în clasament După rezolvarea problemei de chimie, trecerea probei artistice și de perspicacitate, locul I este consolidat Rezultatul final — cîștigător, echipajul botoșănean, compus din pionierii: Iancu Dorina, Cojocaru Gică, Hoișie Silviu, Sandu Crisanta, Hass Ștefania, Iftimie Dumitru, Ionescu Titu, Băitanciuc Sergiu, Bordeianu Valentin, Marchevici Cristian, Stanciu Carmen, Papară Victor, Păunarcea și Chiria ® Doina. O victorie pe deplin meritată, oglindind veridic de această dată, poVnțialul pregătirii celor mai buni pionieri din municipiul Btoșani. ZVefe trecute, ne informează pioniera Bucșă Liliana, pionierii de la Liceul „Mihai Eminescu“, care fac parte din cenții de limba franceză, condus de profesoara Virginia Matelică, au pairticipat la cea de a doua ședință ținută anul acesta. „Cunoașteți Normandia ?“ a fost tema în jurul căreia s-au desfășurat discuțiile. Pionierii au vorbit despre această provincie franceză, au interpretat două scenete și au ascultat discuri cu cântece franțuzești. A fost o manifestare frumoasă, remarcindu-se buna pregătire a participanților și varietatea materialului folosit. afca^ IuTeJToE. Alte curioziăți de la Săveni telefonofagul Ia fond dacă există semințofagi, cronofagi și alți mîncători de ce n-ar fi și un mincător de telefoane ! E Dumitru I. Baltól din Săveni. In noaptea de 9 octombrie a intrat beat în holul biroului secției de fmămîntări artificiale. Avea chef să vorbească la telefon. Se pare că telefonul nu l-a ascultat și atunci Bălcoi i-a răzbunat cumplit Mai mui a tras o mamă de bătaie receptorului de l-a stricat Apoi a distrus toată instalația. Cînd a fost prins asupra faptului se zice că striga (telefonului) , te măninc fript! Bătea vîntul? La 29 septembrie, cînd l-au văzut cooperatorii furînd ceapă (vreo 40 de kg) din grădina de zarzavat a C.A.P. „Lupta noastră“ Săveni, Oliniuc I. Dumitru le-a spus că se ținea cu mina de cozile de ceapă. Să nu-l ia vintul. Dar fiindcă nu bătea vintul oamenii l-au luat și l-au predat organelor de miliție. N-a fost crezut chiar dacă era nițel cam afumat. Ce va face Paulică la 25 de ani? La 17 ani Chimpei Paul fură becuri, întrerupătoare, păsări. Intr-o noapte l-a „ușurat“ pe oaspetele părinților săi, inginerul Alexandru Ionescu din Iași. L-a ușurat de bani, de un fiș, de ochelari, chiar și de cheile apartamentului. Cum părinții săi, funcționari onorabili, declară că nu mai au ce să-i cum Paulică are facă, și de pe acum aliura unui veritabil huligan, la întrebarea din titlu vor răspunde alții. Că lăsat in pace, la 25 de ani s-ar putea să-și fure mama sau tatăl și să-i vindă la iarmaroc ! Rubrică realizată de RADU CFDELCU . Există un sentiment al pămîntului românesc, există o lumină, o veselie și, în același timp, o tristețe a lui contemplativă, un spațiu psihologic în care ne integrăm cu niște afinități secrete, cu niște rădăcini vechi, cu niște cuvinte pe care nu le mai știm sau nu le mai înțelegem, dar care au lăsat în sufletul nostru urme de neșters. Și poate nicăieri nu sînt mai vizibile aceste urme și aceste glasuri care ne circumscriu unui spațiu ancestral specific românesc ca în muzica populară, în care ne descoperim cu un suflet atît de deosebit, cu o filozofie atît de ciudată și de profundă pe care nici o perversiune intelectuală nu o poate șterge cu totul din conștiința și felul nostru de a gîndi. Nimic și nimeni nu ne poate îndepărta de acest sentiment al pămîntului românesc sălășluind parcă într-o altă memorie, într-un vis obscur și pe care, chiar dacă nu-1 știm a pune în cuvinte și a-1 face astfel cunoscut, în schimb simțim în tot ceea ce faîl cem, în tot ceea ce iubim Ion Luca Bănățeanu a fost unul din oamenii în care acest sentiment al pămîntului s-a dezlănțuit cel mai acut, răstălmăcindu-se într-un dinamism sonor, plin de inefabil pe care numai noi și sufletul nostru îl putem gusta și înțelege cu adevărat. S-a născut în comuna Bozovici din Banat; după ce absolvise cursurile facultății de drept, el refuză totuși să se dedice acestei cariere, preferind viața (pe atunci de loc ușoară) de lăutar. Pe acest drum, preferințele sale se vor îndrepta către doinele și jocul popular bănățean, pe care le va valorifica cu o pre Ion Luca BĂNĂȚEANU aitudine armonică strălucitoare, chiar dacă, adăugîndu-le o tentă citadină, le mai răpește uneori din prospețimea lor specifică. Intre anii 1928—1950, Ion Luca Bănățeanu este șef de orchestră în București. In această perioadă interpretarea sa cîștigă foarte mult în acuratețea și spiritualizarea frazei, cîștig care-l va ridica în rîndul celor mai vestiți lăutari români. Intre 1950- 1958, este dirijor și solist al orchestrei de muzică populară a Radiodifuziunii Române. In 1963, capătă titlul de artist emerit. Discul E. P. D. 1175 prezintă cîteva din realizările artistice ale regretatului Ion Luca Bănățeanu, semnificative pentru felul în care el a gîndit muzica populară în puritatea și spiritualizarea ei. DAN ANGHELESCU Săptămîna trecută, o brigadă științifică formată din profesorii Remus Cehovschi, Camelia Bărbulescu, Muraru și medicul Dorin Petru Moruzzi, au răspuns la întrebările puse de militarii unității de pompieri din Botoșani. Notăm cîteva din chestiunile discutate: despre cancer și prevenirea lui, despre obiectele zburătoare neidentificate, despre viața de pe alte planete, glindirea Unirii despre a Transilvaniei cu România în literatura română etc. Au participat 70 de persoane. Tradiții ale culturii din Moldova . Apărut în martie 1906, în buna tradiție a presei din secolul al XIX-lea (Dacia literară, Propășirea, Convorbiri literare, Contemporanul), „Viața românească" își propunea să oglindească întreaga mișcare culturală și științifică din țară și din străinătate. La început în strada Cuza Vodă (în fosta sală a tipografiei „Dacia“), mai tîrziu în strada Vasile Alecsandri, în palatul „Vieții românești“ se adunau în sala redacției, spre seară, poeți, prozatori, alți colaboratori profesori și din provincie. La din Iași și orele șase după amiază începeau în jurul mesei redacționale, numită de Ionel Teodoreanu „masa umbrelor“, acele convorbiri în care interlocutorii investeau cultură, inteligență, spirit și umor „Spirit rector“ al revistei. inteligent, cult, delicat și spiritual, Ibrâileanu însuflețea și domina pasionantele discuții redacționale. Revista cîștiga nu numai noi cititori, ci și colaboratori In 1911 sosea din București, pentru a deveni ieșean prin spirit, cultură și discreție, Topîrceanu. Din Fălticeni veneau spre Iași pagini zugrăvite cu un scris mărunt și ordonat Era al lui Sadoveanu Coboran din filele manuscriselor oamenii și locurile Moldovei, desprinse din cronici, în limba dulce a lui Neculce Peste cîțiva ani, o elevă de liceu din Iași trimitea, chiar în timpul tezelor pe ultimul trimestru, o poezie de dragoste, iscălită cu trei steluțe, de frica directoarei. Mare i-a fost uimirea cînd, peste o săptămînă, își descoperea poezia publicată sub un nume nou : Otilia Cazimir, dat de către Ibrăileanu și Sadoveanu Veneau la redacție întregind atmosfera cu o psihologie și un farmec propriu, alți scriitori și cărturari: Topîrceanu, în uniformă de licean, lucid și sarcastic, inteligent și gata pricind de expediții cinegetice, cobora de pe Copou, cu pași largi de uriaș, Mihail Sadoveanu. Intra masiv în redacție, aducînd din „deal“, în fiecare anotimp, aroma viilor cu esență de soare, parfumul teilor și castanilor, vîrtejul mînios al crivățului, zîmbetul florilor celor dinții, mustind în zăpada omorîtă de soarele primăverii. Sadoveanu cobora cu istoria și legenda lașului, însoțit de dorul depărtărilor, de cîntecul dumbrăvilor și de oamenii Măriei sale, Ștefan Vodă. In redacție citea domol, moldovenește, cu dulceață în glas, ca un lector neîntrecut. Veneau la acele unice seri ale redacției: Calistrat Hogaș, uriașul și jovialul călător în munții Neamțului, interveneau în discuții diverse frații Botez , descindea cu aer sănătos din părțile Tazlăului, doctorul Mironescu care stîrnea — cum afirmă Ionel Teodoreanu — „hăulirea marelui rîs“, se amesteca rar în vorbă, adresîndu-se oricui cu frate și bre. Axinte Frunză era tot mai așteptat cuvîntul laconic al lui Mihai Ralea, viitorul îndrumător al revistei de pe strada Kogălniceanu își purta pașii spre redacție savantul Philippide însoțit de elevii săi, Iordan, Pascu, Siadbei și alți profesori de prestigiu și interlocutori cultivați. Cînd drumurile îi aduceau la Iași, revista a avut și oaspeți rari. Prin 1911, „Viața românească“ avu bucuria de a primi un oaspete de seamă, plin de vervă, bucurîndu-se de stima tuturor Era autorul „Scrisorii pierdute“. Peste un an, într-o frumoasă zi de mai, un nou lector fermeca redacția. Era Gala Galaction A poposit, mai tîrziu, în fața lui Ibrăileanu, pentru o lungă convorbire tînărul Tudor Vianu, întors de la studii din străinătate stăruind în elogii la adresa revistei și a Iașului. O singură dată a trecut pragul redacției, între Sadoveanu și I. I Mironescu un bărbat toscat, cu o ardere în toată ființa sa chinuită. Era Panait Istrati „Cea dinții revistă europeană la noi“ cum a denumit-o Sadoveanu, cîmp de întîlnire a unor mari scriitori și cărturari, simbolizînd ascendența culturală a Iașului, „Viața românească“ rămîne o permanență cu majuscule în biografia spirituală a Moldovei. ILIE DAN Viața românească ... și ce Lumos povestește tovarășa educatoare (Instantaneu de la creșa Fabricii de confecții din Botoșani) PROGRAMUL I 5.05— 8.00 Program muzical de dimineață. 5.45 Gimnastică. 6.05— 8.25 Muzică și actualități. 8.25 Moment poetic. 8.30 La microfon, melodia preferată. 9.30 Matineu literar. 10 00 Mai mîndră țara noastră crește — cîntece. 10.30 Pe Mureș și pe Tîrnave — muzică populară. 11.05 Ora specialistului. Electronică. 11.25 La braț cu tine — muzică ușoară. 11.45 Sfatul medicului. 11.50 Cotele apelor Dunării 12.00 Muzică ușoară de Richard Bartzer. 12.20 Cronică muzicală. 12.30 întîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.10 Avanpremieră cotidiană. 13.20 Soliști și orchestre de muzică ușoară. 14.35 Concertul zilei 15.05 Jocuri populare. 15.15 Studioul de poezie (reluare). 16.10 Scrisori pe portativ — muzică ușoară. 18.30 Antena tineretului. 16.55 Radio-publicitate. 17.00 Muzică 17.20 Opinii — dezbateri. 17.30 Noutăți în discoteca noastră . 17.45 Radiosimpozion. 18.05 Muzică populară și ușoară. 18.30 Gazeta radio. 19.00 O melodie pe adresa dumneavoastră. 19.20 Sport 19.30 Nestemate folclorice. 19.50 Muzică ușoară. 20.05 In jurul globului. 20.20 Divertisment muzical. 20.45 Suită pentru vioară și pian de Florin Eftimescu. 21.05 Știință, tehnică, fantezie. 21.30 Actualitatea muzicală. 22.20 Romanțe. 22.45 Meridiane melodii. Emisiune de Maria Ioina. 23.45 Sonatina pentru flaut și pian de Mircea Istrate. 0.05—5.00 Estrada nocturnă. PROGRAMUL II I00 Muzică populară. 7.37 Cîntă fanfara. 8.10 Tot înainte (emisiune pentru pionieri). 8.25 Muzică populară. 8.34 Omagii muzicale. 9.10 Curs de limba germană. 9.30 Paletă multicoloră. 10.05 Recital de vioară Ruggiero Ricci. 10.30 Antena tineretului . Radio-enciclopedie (reluare). 10.55 Arii din opere cu Aneta Pavalache. 11.15 Simfonia nr. 33 în Si bemol major de Mozart. 11.37 Selecțiuni din opereta „Cintărețul mexican“ de Lopez. 12.05 Avanpremieră cotidiană. 12.15 Concert de prînz. 13.00 Orchestra de muzică populară a Casei de cultură din Costești- Argeș. 13.15 Recital Lila Cristescu. 13.30 Unda veselă (reluare). 14.10 Muzică populară. 14.30 Moment științific. 14.35 Album de melodii. 15.00 De la preclasici la moderni. 15.40 Radio-publicitate. 16.00 Album de madrigale. 16 15 Consultație juridică. 16.25 Muzică ușoară. 17.10 Prelucrări de folclor. 17.30 Arte frumoase. 17.45 Viața de concert a Capitalei. 18.05 Pagini antologice. 18.25 Muzică ușoară. 19.05 Luminile rampei. 19 30 Curs de limba germană. 19.50 Noapte bună, copii. 19.55 Cercul melomanilor. 20.30 Ora specialistului. 20.50 Teatru radiofonic VLAICU VODĂ. 22.27 Discografie. 23.07 Concert Prokofiev. 23.45 Muzică ușoară. 24 00—1.00 Simfonia a III-a de Paul Richter. Iasiani MIERCURI 4 DECEMBRIE 1968 Programul I: Radiojurnale : 7.00 ; 16.00 ; 22.00 • m Buletine de știri : 5.00 ; 5.30 ; 6.00 ; 6.30 ; 9 00; 11.00; 13.00 ; 15 00 ; 20.00 ; 24.00 ; 1.00 ; 2.00. • Buletine meteorologice : 16.00 ; 22.00 Gazeta radio : 18.30. Programul II : Radiojurnale : 17.00 * Buletine de știri : 7.30 ; 10.00 ; 12.00 ; 14.00 ; 18.00 ; 19 00 ; 23.00 ; 0.55 . Buletine meteorologice: 17.00. Televiziune MIERCURI 4 DECEMBRIE 1968 11.00 Curs de limba franceză. 11.30 Curs de limba engleză. 12.00 TV Pentru specialiștii din industrie. 12.30 închiderea emisiunii de dimineață. 17.30 Telex TV. 17.35 TV Pentru specialiști. 18.30 Emisiune pentru tineret. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.30 Publicitate. 19.45 Avanpremiera. 20.00 Transfocator. 20.25 Telecinemateca 22.00 Transmisiune la Sofia. 22.20 Actualitatea plastică. 22.35 Miniaturi instrumentale. 22.50 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii. de curier CONSTANTIN IUȘCA Albești Ne așteptam, să dovediți intransigență față de furturile din avutul obștesc, sau să luați atitudine hotărîtă împotriva celor ce se îndeletnicesc și acum cu astfel de treburi și nicidecum să-i scuzați. Faptul că respectivul cetățean se poartă necuviincios cu oamenii din sat, îl puteți discuta în adunarea generală a comuniștilor. MARIA I. UNGUREANU Tociteni—Stăuceni Nu v-a luat nimeni drepturile ce vi se cuvin. Tovarășul Dumitru Ștefan, președintele C.A.P. ne-a informat că vi s-a repartizat lot ajutător într-un teren bun. Pensia pe lunile septembrie și octombrie vi s-a reținut pentru a acoperi datoriile ce le aveți față de C.A.P. Consiliul de conducere a hotărît ca în lunile viitoare să vă trimită pensia la sanatoriul unde sînteți internată. ANONIM CA.P. Botoșani Dumneavoastră știți că adunarea generală a cooperatorilor este organul superior de conducere în C.A.P. Aveți dreptul să ridicați problema conductorilor de atelaje din brigada I-a în adunarea generală. Nu este normal ca aceștia să confunde atelajul ce-l au în primire cu un bun personal. CONSTANTIN GH GANGA Circumscripția veterinară Cristești Intrucît sînteți angajat permanent al unei instituții de stat, beneficiați de concediu de odihnă ca orice salariat. Dacă medicul de circumscripție nu v-a acordat concediu pînă acum a încălcat Codul muncii. CONSTANTIN RIPICIUC Săveni După cum ne informează tov. Vasile Palamaru, președintele U.J.C.C Botoșani aprovizionarea cu perii și țesale pentru C.A.P. se face prin baza de aprovizionare U.J.C.A.P. Așa se explică faptul că materialele respective lipsesc din comerțul cu amănuntul. „Populația poate procura perii de rădăcini și țesate din magazinele cooperației. In depozitele de la Săveni, există aceste articole. Faptul că ele nu se găsesc în magazinele din Săveni, constituie o lipsă a conducerii cooperativei de consum din localitate“. ALEXANDRU T. BULBOACA Ungureni In sfârșit . După mult timp, am fost informați de către Inspectorul miliției județene Galați, vi s-a trimis buletinul de identitate. L-ați primit 7