Clopotul, ianuarie-martie 1969 (Anul 25, nr. 2401-2475)
1969-01-14 / nr. 2410
« iiniteI1 â I CLOPOTUL PAGINA 2 ORCHESTRA, CEL MAI INSTRUMENTAL COMPLEX Am așteptat cu mari emoții acest prim concert al noului an, deoarece, alături de importanța artistică a lucrărilor ce se prezentau, afișul mai anunța reintilnirea cu arta violonistică a Corneliei Brânzetti și cu măiestria dirijorală a cunoscutului șef de orchestră român, Constantin Țurcanu. Întâmplarea a făcut ca acest „fecior de moldovean născut într-un sat azvîrlit prin apropierea leșilor“, după ce se afirmă ca instrumentist și dirijor in țară, să peregrineze ani de-a rîndul prin străinătate, precum [UNK] Țican Rumano, pentru desăvirșirea pregătirii muzicale, dar devenind alături de soția sa, soț al artei muzicale românești. De aceea Constantin Țurcanu a rămas mult timp un dirijor român cunoscut doar în străinătate, în țara sa reimpunîndu-se deabia după venirea definitvă. Dirijor la O.S.T.A., Constantin Țurcanu are o bogată activitate artistică in țară, contribuind prin arta sa la ridicarea nivelului interpretativ al filarmonicilor noastre. Așadar, am așteptat cu emoție confruntarea cu acest virtuos șef de orchestră, iar așteptarea noastră s-a transformat, după spectacol într-o satisfacție plenar împlinită. Ceea ce uimește la ilustrul nostru dirigent nu este teatralitatea gesticii — care de altfel ar putea fi o speculație, ci modul conceptual în care acesta reunește întreaga orchestră într-un singur interpret și pe care o folosește apoi ca pe un enorm instrument, pe care-l domină și cu ajutorul căruia materializează sonor inscripțiile partiturii. Stăpînind cu inteligență și pricepere bagheta, definind o profundă cunoaștere a cronica muzicală instrumentelor cît și puterea logică a arhitecturilor simfonice, Constantin Țurcanu imprimă orchestrei un suflu de entuziasm, un plus de siguranță șn interpretare. Cunoscător al amănuntului ca și al întregului, dirijorul redă prin mișcări discrete și negratuite ritmuri de mare severitate, nuanțe de cea mai fină subtilitate, efecte sonore dintre cele mai diverse, de la exotismul pur descriptiv și pînă la dramatismul tulburător. Și aceste calități, au ieșit cu atît mai mult la iveală cu cît ele s-au realizat din colaborarea cu orchestra noastră, colectiv relativ tînăr, căruia îi mai lipsesc încă multe forțe necesare unor asemenea realizări. Concertul simfonic de vineri a debutat cu Elegia la moartea lui Vincent D’Indy, lucrare a unuia dintre decanii de vîrstă ai compozitorilor noștri, reputatul muzician și estetician Dimitrie Cuclin. Scrisă în tinerețe, Elegia face parte din Simfonia sa, ne dezvăluie o durere copleșitoare, prin sonorități cînd redată ample, cînd minuscule, realizate printr-un meșteșug componistic ingenuu. Elegia și-a găsit o expresivitate aproape desăvîrșită în interpretarea orchestrei. Violonistă în vogă, Cornelia Branzetti a prezentat Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de S. Prokofiev, lucrare de mare dificultate tehnică atît pentru instrumentul solist, cît și pentru acompaniament. Schimbările bruște de registru și chiar timbrale, sonoritățile fade sau energice ale acestui concert, pasajele de mare repeziciune obligă solistul la neașteptate eforturi, care ar putea pricinui în orice moment un eșec. Dar talentul acestei tinere violoniste, studiul minuțios i-au adus, cu toate aceste impedimente, un strălucitor succes. Ironia, spiritul caricatural, pasajele de virtuozitate cît și duioșia melodică a lucrării au fost redate impecabil. Execuția uneia din capodoperele ceaikovskiene, Simfonia a VI-a „Patetica“ în partea secundă a programului a încheiat acest eveniment muzical botoșănean. Ultima simfonie a marelui compozitor rus, această muzică a presimțirilor funebre în care autorul își propune să sugereze iremediabila pierdere a vieții, prezintă mari greutăți de interpretare. Duioșia serafică a unor teme expuse solistic sau în plen, tumultul învăluitor al părții a treia, sfîrșitul pesimist, desenînd parcă plecarea din viață, toate acestea s-au simțit în totala lor redare datorită măiestriei dirijorului, datorită calităților sale. Ascultând concertul condus de Constantin Țurcanu am simțit mai mult ca oricînd că orchestra simfonică este cel mai complex și mai nobil instrument muzical. SILVESTRI AILENEI VIAJA ARTISTICA FILM Regizorul Pierre Zimmer a realizat un film de acțiune, colaborînd și la scenariul pe care împreună cu Jacques Guymont, l-a scris după un roman de serie. Se poate presupune că simpaticul agent care practică judo și secret, are un nume inspirat de aici, este eroul unui serial. Noi, deocamdată, avem prilejul să vedem un film cu destulă întindere în timp, căruia nu-i putem totuși reproșa lipsa de alertă. Să vă povestim subiectul filmului ? N-avem intenția. Ar fi cel mai mare deserviciu pe care l-am putea face unui spectator decis să vadă un film de spionaj. Este suficient să vă informăm că nu lipsesc din film urmăririle pasionante, personajele ciudate, încăierările spectaculoase, loviturile de teatru, răsturnările de situații. Dar spectatorul, care avut în ultima vreme, adeasea prilejul să urmărească cu sufletul la gură astfel de filme, a devenit un fel de specialist. El face presupuneri judicioase, intuiește desfășurările, găsește și soluții. Sarcina unui regizor de film devine mai dificilă ; există pericolul ca filmul său să semene cu alte pelicule... Dar, cum fantezia scenariștilor are și ea limitele ei, nu ne rămîne decît să căutăm noi izvoare, noi „poante”. Tocmai de aici au plecat autorii filmelor de aventuri-parodie, cu un pronuțator caricatural, în care personajele sînt mult, foarte mult în IUDOKA, AGENT SECRET groșate și situațiile-limită rezolvate cu o glumă. Nu e cazul filmului „Judoka, agent secret”. El s-ar situa undeva pe la mijlocul drumului între filmulparodie și cel care-și ia rolul foarte în serios. Avem prilejul să și rîdem, dar conturul personajelor este doar discret apăsat, iar atunci cînd umorul este aproape buf (cazul cîntărețului de „gă—yé”), el se justifică ceva mai tîrziu printr-un scop serios. Cunoaștem desigur dificultatea de a face ca un astfel de film să fie credibil. Știam (din filmele noastre de aventuri) cît de puerile par unele soluții din final. Coproducția francoitaliană face un slalom uriaș printre tentația facilului și a complicațiilor inutile, conducînd firul afacerii logic și aproape demonstrativ. Filmul este desigur „de serie”, o producție menită să atragă spectatorii și să asigure succesul de casă. El are însă o morală și o oarecare noblețe a personajelor... De aceea și notăm numele unor protagoniști : Jean Claude Bercq în rolul titular, Marilu Tolo (cunoscută de noi din „Șeherezada”, dar mai ales din „Șapte băieți și o ștrengăriță”) și Patricia Viterbo (Catherine). O excursie pe străzile Parisului, prin localurile sale de noapte, pe aeroport și pe Sena — iată în plus o tentație pentru destui spectatori ai acestei pelicule în culori. DOREL SCHOR WWWAWWWWV LILIACUL Casa de discuri Electrecord prilejuește o apariție notabilă pentru amatorii de operetă cu un disc (E.C.E. 0358) reunind selecțiuni din opereta Liliacul, a lui J. Strauss-fiul. Scrisă pe un libret de Karl Hoffner, opereta Liliacul a fost jucată pentru prima oară la Viena, în anul 1894. Cîțiva ani mai tîrziu este jucată și la București. Opereta a apărut și s-a cristalizat în limitele unui gen ușor, intermediar atît în ceea ce privește gustul, cît și din punct de vedere artistic. Teatrele de operetă atrăgeau prin strălucire și fastul (uneori destul de deocheat) în care aveau loc spectacolele, frecventate îndeosebi de potentații timpului, ce veneau acolo să-și alunge plictisul. La finele celei de-a doua jumătăți a secolului al XXX-lea, opereta atingea apogeul perioadei sale de glorie, glorie în mare parte consacrată pe scenele vieneze. Imperiul Habsburgic mergea la pieire în pas de vals. Dacă opereta se configurează în limitele unui gen minor, de divertisment, nu e totuși mai puțin adevărat că mulți discul compozitori și artiști de mare talent aveau să realizeze, dincolo de perdeaua convențional-facilă în care evolua spectacolul, adevărate creații, realizări de o incontestabilă valoare. Intre aceștia, familia Strauss a avut de spus un cuvînt greu. Nici astăzi, pentru noi, cei care trăim într-o mică în care epocă dinartistul și celelalte dansuri se succed și se înlocuiesc cu aceeași repeziciune cu care se schimbă moda la pantofi) nu sîntem totuși mai puțin sensibili la farmecul valsurilor de odinioară. Opereta Liliacul este creația cea mai reușită a lui J. Strauss în materie de operetă și valurile unduitoare ale muzicii lui au fost aplaudate cu entuziasm peste tot unde s-au făcut auzite. Dar nu numai frumusețea muzicii face valoarea ei. Dincolo de muzică, există numeroase implicații de ordin social, vizînd familia și cancanurile din societatea vieneză. Umorul savuros cu care sînt creionate caracterele nu lasă nici o îndoială asupra intențiilor autorilor de a biciui tarele unei societăți în descompunere pe care istoria avea să o înlăture curînd. Realizarea casei de discuri Electrecord cu opereta Liliacul se bucură de aportul unor valoroși artiști de la teatrul de operă și operetă din București. Printre ei, figurează nume ca Valentin Teodorean, Magda Ianculescu, Ion Dacian care, alături de orchestra dirijată de C. Daminescu, reușesc o valoroasă creație. D. ANGHELESCU MIERCURI 15 IANUARIE 1969 11.00 Limba franceză. 11.30 Limba engleză. 12.00 TV Pentru specialiștii din industrie. 12.30 închiderea emisiunii de dimineață. 17.30 Telex TV. 17.35 TV Pentru specialiști. 18.05 Limba germană. 18.30 Club XX. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.30 Publicitate. 19.40 Avanpremieră. 20.00 Transfocator. 20.30 Telecinemateca • „Gilda". 22.20 Ecranul literar. 22.40 O operă în 20 de minute. 23.00 Telejurnalul de noapte. 23.10 închiderea emisiunii. NOTE NEVOIA DE ARTĂ A intrat în obișnuința oamenilor vizionarea unui film, a unui spectacol teatral, a unei expoziții. In același sens, există tendința firească de comunicare a impresiilor, de căutare în comun a unor soluții, de confruntare a părerilor. Tocmai în acest fel se justifică existența atîtor cenacluri, cercuri organizate în școli, la case de cultură, pe lîngă cluburi muncitorești etc. De la Casa județeană a creației populare Botoșani am aflat, de puțin timp, despre deschiderea unor cenacluri de artă plastică la Dorohoi și Săveni. Metodistul cu probleme de artă plastică, prof. Gheorghe Popescu, nu a putut menționa printre localitățile unde sunt astfel de forme de lucru și orașul Darabani. De aceea, întrebarea noastră adresată direct, de ce, este complet justificată. — Nu sunt condiții la Darabani pentru a justifica un astfel de cerc. Adică, nu este un om competent pentru a-1 conduce, nu sînt talente care să frecventeze cenaclul, nu sînt... Să facem, însă, cîteva precizări: la Darabani există toate condițiile necesare. Există un om capabil să conducă cenaclul, prof. Elena Chirițescu. Există om care să poată face o inițiere în istoria artelor, prof. Lucian Valea. Există cîteva elemente talentate, din care putem enumera pe Constantin Popescu, Paulina Căldare. Mai sînt cel puțin 7—8 tineri, deocamdată elevi ai liceului, care nu numai că ar dori să facă parte dintr-un cenaclu plastic, dar le este și necesar. Tergiversarea realizării acestui deziderat ne face să credem că cineva este cam comod, poate puțin comod este și metodistul Gheorghe Popescu: „De ce să ne legăm la cap ? încă un cenaclu, încă o responsabilitate, mai bine lipsă !“. Nu sîntem însă de acord cu un astfel de punct de vedere. La Darabani sînt condiții pentru o astfel de formă de lucru, de aceea socotim că ideea înființării unui cenaclu de artă plastică la Darabani trebuie concretizată. TIBERIU CRISTEA N I i I I IIKii1 1 i IIIII1 ♦ II111I [UNK]ImI II( MARȚI 14 IANUARIE 190„ BOTOȘANI .Luceafărul” BOTOȘANI „Melodia" DOROHOI „Cultural“ DOROHOI .Tineretului* SAVENI .Patria" DARABANI „Făclia* TRUȘEȘTI „Victoria" BUCECEA „Bucecea" Judoka, agent secret Nebunul din laboratorul nr. 4 Week-end cu Ana Unde este al treilea rege Testamentul unui pasă Sfîrșitul agentului W.4C. încercuirea K. O. Redacția nu răspunde de eventualele modificări # curier UN GRUP DE CETĂȚENI Mînăstireni Tovarășul Ion Pînzaru inspector la Comitetul județean pentru cultură și artă, ne-a comunicat că televizorul căminului cultural funcționează. I s-a atras atenția tovarășei Maria Agrigoroaie să nu mai permită tuturor celor veniți la cămin să manevreze televizorul. O SORA Policlinica de adulți Dorohoi Atîta timp cît nu aveți curajul de a vă semna, noi nu vă putem ajuta cu nimic. Cu atît mai mult că nu le spuneți lucrurilor pe nume. Reveniți așadar, cu amănuntele cerute de noi. UN GRUP DE SALARIAȚI Spitalul de copii Dorohoi Am vrea să reveniți cu o sesizare scrisă în original, citeț și cu semnături descifrabile. Attfel, nu știm cum am putea face ordine în cele pe care dv. le reclamați în ciornă. GROSU D. PETRU Vîrfu Cîmpului Oficiul de pensii al Direcției județene pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale ne-a comunicat, prin adresa nr. 1305, din 17 decembrie 1968, că s-au luat măsuri pentru a vi se trimite pensia la adresa indicată de dr. L. S. ȘI M. SURUGIU Ripiceni Examenul de bacalaureat se va desfășura între 26 mai — 4 iunie 1969. EUGENIA PAVALIȘTE Ungureni Vă puteți înscrie la cursurile fără frecvență ale liceului. CHIRILA radu satul Vînători, Comuna Gorbănești Dacă cele expuse de dv. sînt reale, aveți dreptul la concediu, conform Legii nr. 26 din 27 decembrie 1967 privind concediul de odihnă al angajaților. Trimiteți urgent la Inspectoratul școlar județean de învățămînt o dovadă de la consiliul popular comunal precum că nu au beneficiat de concediu de odihnă pe anul 1968. Despăgubirea care este datorată angajatului, potrivit art. 19 alin. 4. din Legea nr. 26/1967 pentru faptul că acesta nu a beneficiat de concediu de odihnă, se plătește de unitatea de la care angajatul trebuia să primească concediul. • Azi are loc, In sala teatrului din Botoșani, un spectacol comemorativ prilejuit de împlinirea a 119 ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu. Va conferenția prof. univ. Dan Smîntînescu, pe tema ,,Muzicalitatea operei eminesciene". Manifestarea începe la ora 16. Joi, orele 20, orchestra simfonică a filarmonicii din Botoșani și un colectiv de actori al Teatrului „Mihai Eminescu“ vor realiza un spectacol de poezie și muzică de inspirație eminesciană. Duminică, 19 ianuarie, Casa județeană a creației populare organizează în sala teatrului un spectacol folcloric de datini și obiceiuri din județ. • O brigadă științifică model, formată din 5 intelectuali botoșăneni, s-a deplasat duminică la Roma. Peste 100 de săteni au ascultat cîteva puneri științifice și au pus întrebări referitoare la probleme de actualitate politică și științifică. Oră de matematică la clasa a XlI-a de la liceul Trușești. Profesorul Gheorghe Apostu iată în lată cu eleva Veronica Andrici Foto: RADU GMGOR < MIERCURI 15 IANUARIE 1969 PROGRAMUL I 5.00—6.00 Program muzical de dimineață. 6.05—9.30 Muzică și actualități. 9.30 Matineu literar. 10.00 Cîntece. 10.10 Curs de limba germană. 10.30 Soliști de muzică populară. 11.05 Ora specialistului. 11.25 Melodii. 11.45 Sfatul medicului. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Farmecul unui vals. 12.20 Cronica muzicală. 12.30 Intilnire cu melodia populară și Interpretul preferat. 13.10 Avanpremieră cotidiană. 13.20 Soliști și orchestre de muzică ușoară. 14.10 Inșirte mărgărite. 14.30 Concertul zilei. 15.05 Muzică ușoară. 15.15 Studioul de poezie. 15.35 Corul Palatului Culturii din Ploiești. 16.00 Radiojurnal. 16.10 Muzică ușoară. 16.30 Antena tineretului. 16.55 Radio publicitate. 17.00 Muzică ușoară. 17.15 Agenda electorală. 17.30 Melodii interpretate la orgă electronică. 17.45 Radiosimpozion. 18.05 Muzică populară și ușoară. 18.30 Gazeta radio. 19.00 O melodie pe adresa dumneavoastră. 19.20 Sport. 19.30 Album folcloric. 19.50 Canțonete în ritmuri noi. 20.05 În jurul globului. 20.25 Succese ale muzicii ușoare românești peste hotare. 20.45 Pagini din muzica românească de operă. 21.05 Știință, tehnică, fantezie. 21.30 Actualitatea muzicală. 22.00 Radiojurnal. 22.20 Romanțe de N. Stroe și Ioand» Lupescu. 22.40 Moment poetic. 22.45 Meridiane melodii. 23.30 Octetul op. 8 pentru clarinet, fagot, corn și cvintet de coarde de Mihail Andricu. 0.05—5.00 Estrada nocturnă. PROGRAMULUl 7.00 Cîntece de dragoste. 7.37 Potpuriuri și rapsodii pentru fanfară. 8.10 Tot înainte. 8.25 Zece minute cu Ecaterina Cuzuioc. 8.35 Omagii muzicale. 9.10 Curs de limba germană. 9.30 La braț cu muzica ușoară. 10.05 Recital de pian Corneliu Gheorghiu. 10.30 Antena tineretului. 10.55 Duete din opere. 11.15 Lucrări de Emanuel Elenescu. 11.40 Fragmente din opereta „Crai Nou" de Ciprian Porumbescu. 12.05 Avanpremieră cotidiană. 12.15 Concert de prînz. 13.00 Din muzica ponoarelor. 13.15 Recital voral Ion Piso. 13.30 Tinda veselă. 14.00 Cîntec și joc. 14.30 Moment științific. 14.35 Muzică. 15.00 Sonata pentru violă și pien și Cvartetul de coarde nr. 2 de Mihail Jora. 15.40 Radio publicitate. 16.00 Piese vorale. 16.15 Consultație juridică. 16.75 De la A la Z. 17.00 Radiojurnal. 17.10 Cîntă Natalia Șerbănescu și Dezideriu Ardeleanuu. 17.30 Arte frumoase. 17.45 Suita în stil clasic de Ion Ghiga. 18.05 Pagini antologice din creația scriitorilor noștri. 18.25 Muzică ușoară. 19.05 Luminile rampei. 19.30 Curs de limba germană. 19.50 Noapte bună, copil. 19.55 Cercul melomanilor. 20.30 Ora specialistului. 20.50 Teatru radiofonic. „Maria Stuart" de Pr. Schüler. 22.21 Muzică instrumentală. 22.30 Cronica muzicală. 22.40 Piese interpretate la clavecin. 23.07 Concert din operele lui Manuel De Falla. 23.45 Melodii recent lansate. 24.00—1.00 Lucrări de Darluz Milhaud. Inginer sau hoț? In decembrie 1963 U.M.M. Cimpulung Mustacel se prezintă pentru a fi încadrat ca inginer chimist, Marcel Bondur din Botoșani, str. Independenței nr. 71. Spunea că a lucrat la combinatul de celuloză Bacău. Dar cum mutra nu-l arăta drept inginer, i s-a cerut să prezinte acte. încurcat a trebuit să fugă. A fost totuși prins și s-a aflat cine este. Vă spunem și noi, in noiembrie 1968 părăsește familia, purtând asupra sa o declarație, cum că soția nu mai are nici o pretenție asupra lui. Înșeală șapte persoane din Botoșani și Stăuceni, cărora cu promisiunea le ia bani, că le va da lemne și ciment. De aici pleacă la Medgidia unde fură un costum de iaie țn orașul Pucioasa fură un pardesiu. In județele Alba și Hunedoara înșeală cetățenii de diferite sume de bani. Enigma s-a dezlegat. Avea diplomă de hoț, nu de inginer. Cînd va ieși din închisoare va avea actele doveditoare, dar meseria (de înșelător și hoț) n-o s-o mai poată practica. O barmană veselă In luna decembrie, restaurantul „Miorița“ dianeva făcea spectacol, sau mare petrecere, tn orice caz veselia dădea peste margini, ca gulerul prea înalt al unei halbe cu bere. Ce era ? Cin' să fie alta decit barmana Proscorniță Maria, care dansa după tejghea, ca un tirbușon agățat de tavan, îmbiind la dans pe cei cinci consumatori la fel de beți. Cum să-și mai facă monetarul, cînd banii ii fugeau printre degete ca niște pești, iar cafeaua pe care voia să i-o dea bucătăresele (să-i mai tempereze elanul!) parcă era un țipar, cum o apropia de gură, cum fugea in altă parte. Trecuse de ora 3 noaptea și unitatea nu se mai închidea. T.A.P.L-ul o avea multe barmane vesele ? Uitnci mai sunt unii oameni. După ce că-și pierd diferite obiecte, in stradă, in magazine, pe mai cine știe unde, uită că le-au pierdut, iar bietele obiecte, nevorbitoare, își uită repede stăpînul. Cum să-i facem oare pe cei ce pierd să nu le uite ? Să le amintim in fiecare zi ? Uite le amintim. La organul municipal de miliție, din luna decembrie, se păstrează o bicicletă de damă găsită pe o stradă în oraș, bicicleta nu poate striga. Să strige stăpînul ! Că mai sînt și alte obiecte uitate, în același loc. Hai acasă, tăticule! De ce i-o fi zis „tătic" puștiul, n-am prea înțeles. Asta pentru că tăticul uitase la ora aceea (ni se spune că uită foarte des) că este tătic. Era în fața unui restaurant, bine tămîiat, așa de bine iicit nu se mai dădea dus acasă, iar copilul, de vreo 5 ani, înghețat la picioare, plictisit, trăgea de el, hai acasă tăticule! Tăticul mai vroia încă o țuică mare, sau măcar mică, să pună capac. Au insistat cei prezenți și Gireadă Gheorghe de la Fabrica de confecții Botoșani a fost transportat acasă, pe strada Adrian nr. 10, împreună cu copilul său. Dacă nu e tata serios îl rugăm pe puști să nu-l mai lase pe tabcă-su pe la circiume, ori pe mama puștiului. Rubrică realizată de col. GH. GAVPILET și RADU CADELCU