Clopotul, octombrie-decembrie 1969 (Anul 25, nr. 2633-2711)

1969-11-08 / nr. 2666

CLOPOTUL • PAGINA 2 între pacient și medic se nasc relații afective, sentimen­te al căror suport moral îl constituie așa-zisul dialog permanent dintre recunoștin­ța suferindului și conștiința datoriei împlinite a slujitoru­lui sănătății. Albul imaculat al halatului, culoarea plină de lumină, de liniște și încrede­re în virtuțile medicinei, de­vin motiv de comparație și unitate de măsură a eticii pro­fesionale. Asocierea noțiunilor care exprimă acuratețea con­științei și datoriei împlinite cu puritatea ce o degajă în­treaga ținută a cadrului me­dical, ni se pare însă, cea mai potrivită culorilor, după caz, alb sau negru. De aici și mo­tivul alegerii noastre a celor două ipostaze pe care le vom relata mai jos : Maria Asăvoaie, în­­ vîrstă de 49 de ani, din satul Hudești, este adusă și internată de ur­gență la secția interne a spi­talului de adulți din Dorohoi. I se aplică un tratament cu transfuzii repetate, dar hemo­ragia nu se oprește. Boala e­­volua amenințînd viața pa­cientei, dintr-o clipă în alta. S-a recurs la o nouă in­vestigație, ultima și cea mai grelor medii sanitare, este, li­neari ignorată. Cu atît mai trist e însă atunci cînd anii o consideră activitate facultati­vă, demnă de atitudini discre­ționare. Sîntem nevoiți să adu­cem din nou în discuție — deși nu ne face plăcere — a­­semenea aspecte, care frizea­ză însăși relația umană dintre medic și pacient, conduita ge­neral — bună și chiar exem­plară a cadrelor ce slujesc cu devoțiune interesul sănătății oamenilor. La Nicșeni, circumscripția sanitară rurală n-a beneficiat, pînă la începutul lunii noiem­brie a.c., decît de serviciile u­­nor cadre medii sanitare și auxiliare. Profitînd de lipsa unui mediu și a unei îndru­mări sistematice din specialiștilor, asistentul parten dical Petru Constantinesc­ue­și infirmiera Dorica Țureanu au produs o serie de nemul­țumiri în rîndul cetățenilor din comună. Disensiunile au la origine însăși comoditatea, lipsa de promptitudine mani­festate de aceste cadre în timpul apariției unor urgențe. Grav­e că astfel de atitu­dini sunt întregite și de ne­cunoașterea unor sarcini ce IPOSTAZE în alb-negru PE TEME SANITARE hotărâtoare. O confruntare de opinii între medicii prezenți la căpătîiu­l bolnavei și deci­zia e luată în unanimitate: ulcer gastric hemoragie. Diag­nosticul cerea o intervenție chirurgicală la o oră cînd cei doi medici, Gh. Popa și N. Kreisel, se aflau acasă, în a­­fara programului de lucru. Ca în atîtea alte împrejurări și de data aceasta n-a mai fost ne­voie de explicații și insisten­țe. In mai puțin de două ore, mama celor trei copii rămași acasă, a fost operată și tran­sportată într-o rezervă (tera­pie intensivă). — A trecut o săptămînă de atunci — ne spunea zilele tre­cute directorul spitalului, dr. V. Danilov, și pacienta face progrese vizibile. Ceea ce mai dificil la noi, e că avem e numai doi medici chirurgi la peste 90 de paturi.Deși foarte solicitați, la orice oră din zi și noapte, ei sunt prezenți la chemările medicului de gar­dă. Niciodată nu mi s-a întîm­­plat să avem neplăceri, deși s-o recunoaștem, chirurgia presupune eforturi maxime și prelungite, sacrificiu adevărat din partea celor ce o practi­că. Am răsfoit, din curiozitate, registrul în care sînt consem­nate toate datele cu privire la efectuarea intervențiilor chirurgicale și am aflat, nu fără a-mi exprima admirația, că aproape jumătate din o­­perații sîunt urgențe, că majo­ritatea s-au realizat după o­­rele de program. De ce insis­tăm asupra acestui amănunt ? Pentru a reliefa adevărul cu medicul, conduita sa etică și profesională e verificată și su­pusă exigențelor vieții, abia în asemenea împrejurări, cînd nu se acționează altfel, d­ecît în virtutea unei conștiințe înaintate, a unui sentiment de înaltă responsabilitate socia­lă. Legea nescrisă a rezolvării unor asemenea urgențe, care tin totuși, de obligațiile pro­fesionale ale medicilor și ca­țin de asigurarea unei con­duite corespunzătoare in timpul asistenței medicale de urgență. Așa, de pil­dă, s-a întimplat cu pacien­tul Mihai Ghe­orghe, care a­­vînd o angină eritematoasă, generatoare de dureri acute și febrile, a fost trimis cu sal­varea (după o întîrziere de 8 ore) la spitalul de boli con­tagioase din Botoșani. Fără intervenția promptă, de ulti­mă oră, a medicilor din spi­tal, pacientul putea să­­ aibă un sfîrșit trist, irecuperabil poate. Și asta numai din cau­za infirmierei Dorica Țurca­­nu, a cărei „pregătire“ profe­sională, dacă se poate spune așa, nu-i dădea dreptul decît să anunțe, la rîndul ei, sosirea imediată a asistentului medi­cal, Petru Constantinese. Dar și aceasta, a fost, după cum am aflat mai tîrziu, preo­cupat de chefuri și jocuri de noroc (!). Lipsurile acestor cadre sa­nitare nu se limitează doar la neacordarea asistenței me­dicale în unele cazuri de ur­gență. In ziua de 28 octom­brie a.c., am constatat că în dispensar și casa de nașteri nu există o evidență clară a gra­videlor, fapt ce le-a creat, și din punctul acesta de vedere, surpriza rezolvării cu întîrzie­re a unor cazuri patologice (peripețiile prin care a tre­cut soția lui Gheorghe V. Co­­truță din Dorobanți, sînt eloc­vente, în acest sens). Ceea ce am mai putea adăuga față de cele ce se petrec în circum­scripția sanitară Nicșeni (și nu numai aici), e că a sosit timpul ca personalul mediu sanitar și auxiliar să-și revi­zuiască întreaga conduită eti­­co-profesională, să dovedeas­că, mai cu seamă în asisten­ta medicală de urgență, mult spirit de solicitudine, abnega­ție și pricepere în­ activitatea de ocrotire a sănătății publi­ce. In definitiv, nu le cerem decît să-și onoreze cu cinste profesiunea. THEODOR UNGUREANU Tribuna „Clopotul“ Dorim un răspuns Gărdinița nr. 7 Botoșani a început noul an de învățămînt preșcolar într-un local al cărui spațiu considerăm că nu corespunde nici pe de­parte unui asemenea scop. încăperile mici nu permit desfășurarea în condiții normale a ac­tivității instructiv - educative, iar condițiile de igienă existente ar putea avea oricînd urmări nedorite în această colectivitate. Noi părinții ne dorim copiii bine dezvoltați din punct de vede­re fizic și intelectual. Dar ce ne vom face cînd ploile și frigul vor pune în pericol sănătatea co­piilor noștri ? La intervențiile noastre, ni s-a propus soluția de a organiza frecventarea gră­diniței după amiaza. Nu știm cît de competen­tă e o asemenea recomandare. Ar însemna ca preșcolarii să înceapă programul cînd de fapt ar trebui să doarm­ă. Inspectoratul școlar a in­format, probabil, organele locale de partid și de stat că problema localului grădiniței nr. 7 a fost rezolvată. Dar cum ? Adresîndu-ne ziarului, considerăm că in­spectoratul școlar va fi receptiv la semnalele noastre. Un grup de părinți BOTOȘANI „Apropierea­bligat să ne ierm­i ne-n­e­­procurăm lem­ne de foc, și cum depozitul care ne deservește, cel din Hlipiceni, nu avea la un moment dat cantitățile cesare, am hotărît să ne ne­a­­provizionăm din altă parte. Am strîns bani și am ales un delegat (Constantin Petro­­schi) care s-a deplasat mai întîi în comuna Nisipitu, a­­poi la Falcău și Rădăuți, un­de în cele din urmă a plă­tit la întreprinderea „Com­bustibilul“ contravaloarea a trofează să nu mai cerem de două ori lemne pentru o sin­gură plată. Și, adevărat, lem­nele au intrat în posesia consiliului care a refuzat să nu le restituie sub nici o for­mă. Vorba ceea ,,ce-i intrat în gura lupului..." Am fi bu­curoși să intrăm măcar în posesia banilor". UN GRUP DE LOCUITORI DIN COMUNA SULIȚA Nota red.­­ La încercarea noastră de a lămuri situația, tovarășa Lucia Antal,­lunc­ se descurce singuri 15 tone lemn declasat, pri­mind asigurări că acesta va fi expediat de urgență la destinație. Aceasta era la 2 august a.c. Toate acestea s-au petrecut cu știrea con­siliului popular comunal Su­lița care ne-a aprobat cere­rile depuse și a emis împu­ternicire scrisă delegatului nostru. Am așteptat mult și bine dar semne nu am primit. La insistențele noastre repeta­te întreprinderea răduruțea­­nă răspunde vădit iritată că lemnele au fost expediate pe adresa consiliului popular comunal — delegat Constan­tin Petroschi, pe data de 19 septembrie a.c. și ne apos­ționară principală la consiliu, ne-a comunicat cu o voce ce nu admite comentarii, că sem­nele sunt din cota consiliu­lui și că cetățenii „să se descurce singuri"". Făcînd imprudența aă­­i una din îndatoririle amintim că consiliu­lui popular comunal este și aceea de a rezolva proble­mele cetățenilor (de felul celei de mai sus), a trebuit să suportăm „riposta“ dum­neaei rostită cu o acută to­nalitate. Credem că prima­rul comunei nu va fi de a­­cord cu soluția oferită de a­­ceasta­ funcționară nefri­coasă și va reuși să des­curce ițele acestei încurcă­turi. • I­ TREABA FĂCUTĂ PE JUMĂTATE Ca locuitor al municipiului Botoșani mă bucur sincer pentru toate realizările gospodă­rești pe care acesta le-a obținut în timpul de cînd a devenit capitală de județ. Noile cartiere, străzile sistematizate și asfaltate conferă ora­șului un plus de modernitate și civilizație. Des­pre străzi, mai precis despre o anumită stradă, vreau să vorbesc în aceste rînduri. Este vorba de strada Gheorghe Doja, porțiunea cuprinsă între străzile T. Vladimirescu și Dobrogeanu Gherea, care a fost asfaltată recent. Această lu­crare a decurs anevoios (mai bine de doi ani) dar acum fiind terminată asigură un ritm in­tens traficului rutier. Dacă șoferii au motive de satisfacție, noi pietonii însă sîntem cu totul ne­mulțumiți. Edilii orașului au avut grijă numai de partea carosabilă a străzii, pe care au asfal­tat-o, pe cînd trotuarele au devenit impractica­bile. Grămezi de pietriș și alte materiale sunt împrăștiate pe toată lungimea acestora și ne o­­bligă pe noi să circulăm pe mijlocul străzii fi­ind expuși în permanență accidentelor. Consi­derăm că orice treabă începută trebuie termina­tă, așa după cum o face întotdeauna bunul gos­podar. Așteptăm de la consiliul popular muni­cipal măsuri pentru refacerea trotuarelor. Ar avea de cîștigat estetica orașului, gradul lui de curățenie precum și gradul de securitate a cir­culației. Deci, am avea cu toții de cîștigat. I. ROMICA str. T. Vladimirescu nr. 33 _________________________________CRONICA FILMULUI La Nord prin Nord-Vest „La nord prin nord-vest“ (producție „Metro Goldwyn Mayer“ 1959) nu este to­tuși zorului o capodoperă a regi­Alfred Păstrând pecetea Hitchcock, realizato­rului și conformîndu-se de­vizei sale :... „îmi plac oa­menii obișnuiți cufundați în aventură“, filmul ajun­ge la noi aureolat de pre­miul „Scoica de­ argint“ ob­ținut la Festivalul interna­țional al filmului de la San Sebastian, din acel an. Talentul viguros al lui Hitchcock conferă car aces­tei pelicule (scenariul: Er­nest­ Lehman) — povestea unei triple anchete condu­să de F. B. I., de serviciul de contraspionaj și de o persoană particulară că­zută fără voia ei în angre­najul periculos al aventu­rii. Sîngele rece și umorul, iată cele două coordonate ale personajelor, la care am putea adăuga, pentru destule situații, inteligen­ța și jocul (paradoxal, mo­tivat) al întîmplării. Un film de aventuri nu se povestește, de obicei. Un film semnat de Hitchcock este în plus și foarte greu de povestit. In schimb, e neînchipuit de ușor de vi­zionat. Acțiunea, bine mo­tivată, variată și inegală a peliculei — are un ritm a­­lert. Chiar existența unor „lungimi“, nu este decît metoda care pregătește, prin contrast șocul psiho­logic, lovitura neașteptată, surpriza... Opera cinematografică a lui Hitchcock nu include numai capodopera. Se poa­te afirma, fără rezervă, că „La nord prin nord-vest“ nu este decît o producție bine meșteșugită, unde se simte mîna unui om stăpîn pe arta sa, înzestrat cu in­teligență și o conștiință pro­fesională nealterată. O echipă de prim rang vine să confirme preferin­ța regizorului pentru tate . Cary Grant este ca b­­un nume care nu se mai cere prezentat. In rolul unui om de afaceri între două vîrste, confundat de o agenție de spionaj cu un agent secret, este personajul în jurul căruia se desfășoară totul. In rolul unei femei miste­rioase, care ne derutează a­­desea, apare o actriță blon­dă și talentată — Eva-Ma­­rie Saint („Exodus“, „înge­rul violenței“), James Ma­son cunoscut din în casă“, „Căderea „Străin Impe­riului Roman“, „Călătorie spre centrul pămîntului“, Lee Carroll, Josephina Hut­chinson, Philip Ober și al­ții, alcătuiesc o bogată ga­lerie de personaje cu ca­racteristici fizionomice și de acțiune, tipice. Nu ne rămîne decît să așteptăm ca Direcția de difuzare a filmelor să ne prilejuiască întîlnirea cu filmele cele mai reputate ale lui Hitchcock — „Păsă­rile“, „Psihoza“, „Falsul vinovat“ sau „Vertigo“, des­pre care criticii de speciali­tate sînt unanimi în a le considera capodopere ale genului. Pînă atunci „La nord, prin nord-vest“ con­ține totuși un model de co­rectitudine profesională, de viziune limpede prin labi­rintul întortocheat al aven­turilor, de interpretare de­gajată și calificată într-u­­nul din cele mai dificile specii cinematografice. DOREL SCHOR Filmul rulează pe ecranul cinematografului „Luceafărul" (Urmare din pagina I) căldura din această vară nu a dat posibilitatea însumării necesarului de temperatură și-n acest fel, mai ales po­rumbul a rămas necopt. Car­toful l-am­ avut pe terenuri unde a băltit.. . 6. Cum ar trebui să preîn­tâmpine agrotehnica modernă aceste calamități naturale ? — La noi ar trebui să fie canalizată albia Siretului. A­­cest lucru ar putea fi realizat în viitor prin unirea forțelor țăranilor noștri la nivel inter­­cooperatist. Canalizarea va trebui făcută cu dublu scop : pentru irigații în timp de se­cetă și canale pentru desecare și scurgerea apelor de inun­dație în ceilalți ani. Este de­ja un proiect în acest sens. 7. Intr-o discuție anterioară mi-ați relatat o serie de nea­junsuri din activitatea unor cadre tehnice de la ăv., nea­junsuri despre care am și scris. Inginerul Rustei a contestat Constantin articolul meu pe motivul că l-ați fi ne­dreptățit. Care este de fapt adevărul ? Vă sprijină aceste cadre tehnice conform nevoi­lor pe care le ridică munca în cooperativă ? — Referitor la activitatea inginerului Rustei, pe care ați criticat-o pe baza relatărilor mele, am avut o anchetă de la Direcția agricolă prin to­varășul inginer Cernei. S-a constatat că nu­ am mințit presa. Aș vrea acum să pre­cizez că eu nu sunt îndreptat împotriva cadrelor tehnice și n-am dorit să fac o defăima­re a lor cu informațiile pe ca­re vi le-am furnizat. Dimpo­trivă, am considerat că trebu­rile se vor îndrepta prin cri­tică, cu atît mai mult cu cît cei vizați au posibilități teo­retice. 8. Vă rog să adînciți aceste idei. Cum ar trebui să fie contribuția cadrelor cu pregă­tire tehnică superioară care lucrează în mediul rural ? — Exemplară. Oamenii să-i caute, să-i solicite. Aceștia sînt veniți doar să schimbe obiceiurile învechite ale sa­­­tului. Mi-aș permite să spun că țăranul trebuie să meargă astăzi la medic sau agronom cum mergea înainte la „Sfînt“ la Suceava. Specialiștii care lucrează la sate ar trebui să-și dovedească pregătirea prin modul lor de comportare, prin faptele lor . 9. Cum sînteți apreciat de sătenii dv. ? cu — Cred că dacă ați discuta membrii noștri coopera­tori nu m-ar vorbi de rău, ar spune doar că sînt prea rigid, dar sunt astfel tocmai din cauză că vreau să nu mai aibă necazuri. Să știți că sa­tisfacția mea în munca de președinte este tocmai simpa­tia sătenilor pe care îi repre­zint. Iar această simpatie mi se pare elocventă atunci cînd la petreceri, în sat, mi se dă locul ce se cuvine unui frun­taș al lor. 10. Din ce izvorăsc mai fi­les nemulțumirile cooperatori­lor ? Vă ia mult timp rezol­varea acestor nemulțumiri ? — Țăranii sînt nemulțumiți atunci cînd nu li se dă un drept care li se cuvine, iar a­­cest lucru, la nivelul unei co­operative agricole, se intîm­­plă mai ales din neglijența șe­filor de echipă, a contabililor. Unii șefi de echipă manifestă chiar ură personală în unele cazuri. Atunci cel mai greu este pînă dau de capăt ade­vărului, iar aceasta o fac mai ales confruntînd părțile. N-aș putea spune că aceste li­tigii îmi iau prea mult timp deoarece nici nu sunt caracte­ristice vieții noastre coopera­tiste. 11. Care sunt încă diferențe­le specifice dintre sat și oraș ? Ce elemente de urbanism au pătruns la țară și ce greutăți există în pătrunderea altora ? — S-a construit mult și la sate, dar părerea mea este că nu s-a făcut totul pentru sat. In situația noastră nu este su­ficient că avem aproape gata un complex comercial modern, că se află în construcție un cămin cu 500 de locuri. Și­­ spun aceasta pe motivul că nu avem o școală modernă, o ca­să de nașteri și un dispensar cu spațiu suficient. Dispensa­rul nostru, spre exemplu, a fost construit pentru o popu­lație de 1000 de locuitori, ori astăzi această populație s-a ridicat la 8.000. Va trebui să renovăm baia comunală, să a­­vem o brutărie, și folosesc prilejul pentru a da o suges­tie celor ce se ocupă în jude­țul Botoșani, de turism. Co­muna noastră este un vestit bazin folcloric, iar în apro­piere se află un codru secular de tisă, monument al naturii, pînă în apropierea căruia exis­tă deja un drum forestier bun. Avem un han vechi, care re­­construit­­ ar putea servi ca punct de atracție. Bineînțeles că aceste lucruri se pot face în concordanță cu moderniza­rea drumurilor dintre Boto­șani și Tudora care, după pă­rerea mea, constituie tot un element de urbanism ... 12. Dacă ar fi să faceți o monografie a comunei Tudo­ra ce aspect v-ar preocupa în mod deosebit ? — Sunt în posesia celei mai bune monografii a comunei noastre făcută cu 100 de ani în urmă de un învățător, com­pletată de alții și pe care, într-adevăr, aș vrea s-o duc mai departe. Cred că voi fi pasionat de întîmplările din 1962, cînd s-a înfăptuit coope­rativizarea agriculturii. Aș vrea să oglindesc contradicții­le din conștiința oamenilor d­e atunci și lumina care s-a fă­cut astăzi... 13. Ce pregătire are astăzi un președinte de C.A.P. și, ca­re ar trebui să fie după opi­nia dv. pregătirea ideală a a­­cestuia ? — Sînt în județul nostru, după cîte cunosc, președinți de C.A.P. cu pregătire bună, oameni cuminți, gospodari, a­­leși ca cei mai de vază din sat. Cred însă că atunci cînd se în­­tîlnesc în fața organelor noastre de conducere le lipsește curajul sau sinceritatea. Dacă s-ar spune lipsurilor pe față mai hotărît, multe treburi din agri­cultură ar merge mai bine. Pregătirea ideală a unui pre­ședinte de C.A.P., după păre­rea mea, ar trebui să fie de natură contabilă, deoarece in­gineri deja avem. 14. Dacă ar trebui și criti­cați pe cineva la cine v-ați referi ? — De obicei sîntem foarte greu înțeleși în unele cazuri mai ales de către oamenii ridi­cați tot dintre țărani. Cred că și colegii dv. care s-au pus îm­potrivă să veniți la Tudora m-au înțeles greșit într-o si­tuație cînd unii dintre inte­lectualii noștri tineri din co­mună s-au plîns că nu le-am acordat sprijin pentru cumpă­rarea unor materiale sportive. Oi eu opun acestor cerințe, de multe ori subiective, rea­lizarea altora mai întîi, de or­din material. Am­ propus a­­cestor tovarăși ai noștri odată, o contribuție personală pentru procurarea acestor materiale și nimeni nu a răspuns ... Eu consider că salariații trebuie să se gîndească mai atent la țăranul care trăiește de multe ori în funcție de capriciile na­turii în timp ce statele de plată ale salariatului nu sînt bătute nici de piatră și nici su­puse inundațiilor. 15. Și apoi veți avea și de felicitat pe cîte cineva. Nu ? — De felicitat țin să felicit și acum pe toți cei care-și fac datoria în locul unde sînt puși. Dar mai întîi îmi felicit ță­ranii mei cooperatori care au ieșit la muncă întotdeauna cu regularitate. 16. Cu ce întrebare credeți că ar fi bine să încheiem a­­cest interviu ? — Cum se obișnuiește. Ce vom face în viitor ?... 17. Și ce veți face ? —■ Trebuie să muncim și noi mai mult și mai bine. Să ne uităm bine la ce nu am fă­cut și să facem. In agricultu­ră să nu mai muncim pe principiul omului sărac. El nici nu dă, nici nu ia. Să ne specializăm într-o anumită di­recție și să fim atenți mai a­­les cum retribuim munca oa­menilor ... IN SATELE NOASTRE și din . Spitalele și poli­clinicile Dorohoi din Botoșani dotație au primit, un nou lot de specială, apara­tură pentru diagnos­tic și inventarul tratament. In bunurilor materiale ale acestor unități sanitare, figu­rează un aparat Roent­­gen, electro -­cardiogra­­fe, dispozitive pentru număratul globulelor, diatermocon­­coagulatoare, spec­­trocolorimetre, lămpi, pentru raze ultra­scurte și ultraviolete, aparate de narcoză etc. .­ Recent, la bi­blioteca medicală a cen­trului de informare științifică și metodolo­gică a personalului me­­dico-sanitar din județ, a avut loc o ședință de comunicări prezidată de conferențiar profe­sor doctor Victor Tă­cu, de la I.M.F. Iași. Medicii unităților sa­nitare din Botoșani și Dorohoi au audiat con­ferința „Pneumopatii­le virotice, asociate cu bronșitele acu­te“, după care a urmat o dezbatere pe tema diagnosticării și tra­tării acestor afecțiuni ce apar cu deosebire la copii în perioada de tranziție toamnă-iarnă. Haralambie Lupu Vorona . Am trimis scrisoarea dv. Muzeului județean Botoșani, deoarece această instituție, prin profilul ei, se ocupă și cu fapte ca cele relatate de dv. Gheorghe Hagiu Bălușeni . Sesizarea dv. ne comunică consiliul popular­­ Bălușeni, este în întregime întemeiată. După cum sîntem informați, s-au făcut intervenții la Sec­torul mixt energetic Botoșani pentru înlăturarea anomaliei. Elena Popovici Joldești: In transmiterea operativă a știrilor vă rugăm să utilizați aparatul telefonic, cerînd 11217 Botoșani. A apărut la Editura tehnică Rău R„ Mihuță ”. UNITĂȚI URBANIS­TICE COMPLEXE Lucrarea prezintă ten­dințe actuale manifes­tate în organizarea zo­nelor de locuit, așa cum se aplică acestea în ța­ra noastră și în majori­tatea celorlalte țări. Autorii analizează în­tr-o ordine firească e­­lementele componente ale ansamblului de lo­cuit, precum și acestora la scara sinteza uni­tăților urbanistice com­plexe, pe diverse trep­te ale orașului. Se pre­zintă, de asemenea, principalele teorii și puncte de vedere ale urbaniștilor contempo­rani referitoare la pro­blemele generale ale o­­rașului și modului de rezolvare a ansambluri­lor de locuit. Exemple variate de o­­rașe și cartiere de lo­cuit din țara noastră și de peste hotare, alese cu grijă și prezentate în­tr-o grafică reușită, ilus­trează și completează conținutul textului, iar datele cifrice precizea­ză problemele compli­cate de economicitate tehnică. Cartea oferă o imagi­ne edificatoare asupra stadiului actual de cu­noaștere și rezolvare practică a zonelor de locuit orășenești și se adresează astfel unui cerc larg de cititori ca­re se interesează de pro­blemele urbanismului. gg&gHggj Audio Mai mulți cetățeni din co­muna Roma ne încunoștiințea­­ză că difuzoarele le funcțio­nează 3-4 zile pe săptămînă și apoi se­ odihnesc. Cam lung week-endul ăsta — zic oamenii, pentru că ei plătesc să le evi­te toată ziua și nu în regim „de voie“. Și au atîta drepta­te — pariem cu noi înșine și vom cîștiga — nu pot fi con­traziși nici măcar de cei de la centrul­ de radioficare... Un moșier O ciudată confuzie în legă­tură cu noțiunea de proprieta­te a vădit Ioan Gh. Ciritel din Vorniceni. Găsind niște ama­tori să cumpere porumb, i-a dus noaptea pe tarlaua CAP și le-a spus: luați de aici și pînă aici. Și oamenii au în­cărcat porumbul și au plătit „moșierului“. Cine știe ce-i mai vine în gînd lui Ciritel să vîndă data viitoare ? ! Poa­te iazuri, poate șosele. Că da­­că-s de pe domeniul domniei sale ... ! Cum se fac reparații Cetățeanca Maria Oțetchi, din Botoșani, Calea Na­țională nr. 59, ne-a rugat să-i vedem locuința proprietatea I.G.C.L., nu de­mult repara­tă de întreprinderea proprie­tară. Din sesizările ei consta­tăm că : … e adevărat că reparațiile făcute de I.G.C.L. sunt de proastă calitate (lucrează uce­nicii, iar meșterii umblă după alte ali­­velișuri); — e adevărat că alte case ale I.G.C.L. sunt reparate în condiții excelente, iar altor chiriași ai întreprinderii (care plătesc și ei chirie ca și cei­lalți) nu li se repară locuințe­le, dintr-o nejudicioasă re­partiție a fondurilor sau li se repară ca în cazul amintit mai sus. Nu cunoaștem natura a­­cestor relații speciale, stabili­te între I.G.C.L. și cetățenii cu regim de chiriași privilegiați. — e adevărat că nu totdea­una starea locuințelor și greu­tățile materiale ale chiriași­lor orientează I.G.C.L. în a a­­corda anumite­­ necesare­­ pri­orități reparării de locuințe. Cetățeanca care ne-a făcut se­sizarea are, de pildă, copil mic, iar în casă nu este ume­zeală numai cînd nu plouă­. Atît despre I.G.C.L. Fiat lux! Pînă nu de mult, comuna Vorniceni era luminată prin energia a două motoare. In a­­cest an, comuna a trebuit să fie racordată la sistemul na­țional. Conform planificării trebuia pînă la 23 August, ci­pei s-a amînat în septembrie și, firește, nici pînă astăzi nu s-a făcut racordul la joasa tensiune. Așa că vornicenenii apelează în continuare la mo­toare. Unul dintre ele însă este mai tot timpul de­fect, așa că jumătate din sat (o jumătate cu liceu, școli, dispensar) stă ca în întuneri­cul dinții. In numele vorni­­cenenilor ridicăm mîna și ros­tim către cei cu motoarele, ca și către cei de la întreprinderea de electricitate : fiat lux ! — să se facă lumină ! P.C.I., iarăși în luna octombrie în Gri­­vița-Cordăreni, Ca Vasile Acio­­băniței, au ars 36 m.p. aco­periș cu învelitoarea din stuf, din cauză că a aruncat cenu­șa cu jar lingă șira de paie. Spre sfîrșitul lunii septem­brie, în Oneaga-Cristești au ars 70 m.p. acoperiș cu învelitoa­­re din țiglă, și finul din pod. Cauza incendiului a fost un chibrit aprins, aruncat la în­­tîmplare, de la care au luat foc finul și grajdul. Iată, așa­dar, că formula care ține de acum de o jumătate de eter­nitate, „atenție, cînd umblați cu focul“, rămîne neștirbit va­labilă. Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT Arca lu

Next