Clopotul, ianuarie-martie 1970 (Anul 26, nr. 2712-2785)

1970-02-14 / nr. 2747

* CLOPOTUL sI PAGINA 2 Una din ideile majore reți­nute de organizația de partid din cooperativa agricolă de producție Bucecea. In urma a­­pariției noilor măsuri de or­ganizare, normare și retribui­re a muncii în cooperativele agricole de producție, se iden­tifică cu însăși rațiunea de a fi a organizației noastre : da­că stabilirea normelor, a siste­mului de retribuire revine ca sarcină consiliului de condu­cere, adunării generale, larga popularizare a acestor măsuri, crearea climatului politic ne­cesar revirimentului scontat, impulsionarea, dinamizarea tuturor factorilor ce concură la realizarea cifrelor de plan. Intr-un cuvînt — crearea con­dițiilor politice apte să ducă la îmbunătățirea r­iscală a activității economice din co­operativă, este sarcina orga­nizației de partid, luată în an­samblu, dar și a fiecărui co­munist. De la emiterea hotăririi Consiliului U.N.C.A.P. a tre­cut o bună perioadă de timp- Atît la noi în cooperativă- cit și în multe alte părți, proble­mele de organizare s-au re­zolvat în mare măsură : oame­nilor li s-a spus ce au de făcut, fiecare își cunoaște sarcinile, obiectivele mari ale planului de producție au fost nominali­zate, s-au indicat căile de rea­lizare a acestora etc. însă, da­că ținem seama că noile mă­suri capătă valoare concretă în primul rînd prin Interven­ția omului, în urma efortului productiv, lesne deducem că aria de acționare a organiza­ției de partid s-a mărit simți­tor, răspunderea directă a fie­cărui comunist crescînd pro­porțional cu umploarea obiec­tivelor puse în fața țăranilor cooperatori. De aici, o serie de sarcini, de obligații. Mă voi opri, în rândurile de față, la o parte din Inten­țiile ce le avem privind tran­spunerea în viată a noilor mă­suri- opriodu-mă. Îndeosebi, la ceea ce a crezut organizația noastră de partid că e esențial, de prim ordin. Analizînd cu spirit critic gradul de partici­pare la muncă a comuniștilor, în anul agricol trecut, rezulta­tele sînt cu totul nemultumi­­toare. Un număr mare de co­muniști nu au efectuat nici măcar media de zile - muncă realizate pe cooperativă me­die cu mult inferioară cifrelor fixate ca obligatorii de către adunarea generală a membri­lor cooperatori. Mai mult în­că , avem comuniști care nu au prestat în cooperativă nici o zi - muncă, unul din ei. Con­stantin Cojocel, condiționed participarea la muncă de pri­mirea unei funcții cu caracter permanent. Cazul relatat nu este singular. Am mai putea da exemple de comuniști care au efectuat lucrări de slabă calitate, influențînd negativ producția, de comuniști care au venit la muncă nu atunci cînd cooperativa avea mai mare nevoie. In perioadele de vîrf, ci atunci cind nu aveau altceva de făcut In altă parte­Ioan Dulgheru, Maria Na­­harniuc- Maria Constantin, Vasile Sofian, Adela Ivan — sînt doar cîțiva din cei care, neglijind interesele cooperati­vei, ale obștii, au dat un prost exemplu celorlalți țărani co­operatori. Organizațiile de bază din brigăzi au datoria să analizeze cu mai mare exigen­ță participarea directă la mun­că a comuniștilor, să pună ca­păt cu fermitate tendințelor de dezinteres, de indiferență ce se mai manifestă încă, pen­tru că numai intronînd un spi­rit de maximă responsabili­tate organizației, fiecărui membru de partid, noile mă­suri vor putea fi verificate de practică ca pozitive, prețioase. Intre a cunoaște cu ce a ve­nit nou actuala formă de or­ganizare, normare și retribui- Viața de partid re­­și rezultatele economice concrete se întinde o largă zonă în care intervenția com­petentă a organizației de par­tid se poate manifesta plenar. Fiecare comunist trebuie să fie un militant conștient- un bun exemplu, fiecare organi­zație de bază trebuie să-și per­fecționeze stilul de muncă, metodele de intervenție, mun­ca politică de masă, în largile ei forme de manifestare, tre­buie să capete un plus de efi­ciență, totul subordonat inte­reselor economice ale coope­rativei de producție. In anul agricol trecut, in­tervenția organizațiilor de bază pentru soluționarea unor probleme economice mai spi­noase a avut pe alocuri mai mult un caracter intermitent. In organizația de partid a bri­găzii a IV-a Călinești (secre­tar Ilie Poteucă) problema în­treținerii culturilor (la sfeclă de zahăr, floarea - soarelui) nu a fost permanent în atenția comuniștilor, din care cauză rezultatele economice obținu­te nu au satisfăcut complet. Chiar la nivel de comitet de partid pe cooperativă lipsa de intervenție s-a repercutat ne­gativ îa creșterea eficienței e­­conomice a muncii cooperato­rilor, am avut toate condițiile necesare înființării unui pu­ternic sector legumicol. Sire­tul, cu debitul său mare de apă, este la doi pași de noi, am avut îngrășăminte sufici­ente, există un bun sistem de irigații, gata realizat. Cu toa­te acestea, n-am recomandat consiliului de conducere înfi­ințarea­ acestui sector, n-am solicitat specialiștilor noștri — ingineri și tehnicieni — e­­laborarea unui studiu, bine documentat, care să determine cooperativa să procedeze ne­­întîrziat la înființarea acestui sector. Atît comitetul de par­tid pe cooperativă, cît și orga­nizațiile de bază din brigăzi au datoria să se angajeze mai direct în conducerea activită­ții economice a­cestei conduceri să asigure o­­competență, operativitate, eficiență. Dacă munca organizațiilor noastre de partid se perfec­ționează datorită necesității de a fi mereu un pas cu noile exigențe, trebuie să avem per­manent în vedere și lipsurile anterioare, pentru a le elimi­na din activitatea noastră. A­­tît la nivel de organizație de bază, cît și la nivel de comi­tet de partid pe cooperativă, rolul și importanța sancțiunii de partid nu au fost privite cu un înalt simț al responsabili­tății. Nu întotdeauna comu­niștii au sancționat cu fermi­tate abaterile înregistrate, spi­ritul de „înțelegere", de în­găduință, în fapt — ne­­sancționarea unor abateri neavînd nici un punct co­mun cu ajutorul, în accepția majoră a cuvîntului, ce tre­buia să-i acorde organizația de partid. Suntem­ obligați să întărim munca politică de prevenire a unor abateri, să educăm comuniștii, pe cei­lalți țărani cooperatori, să ve­nim mai mult, sub cele mai diverse forme, în sprijinul realizării sarcinilor de produc­ție, să ridicăm prin toate mij­loacele rolul de conducător competent al organizației de partid. Plecînd de aici, de la rolul comuniștilor, a organiza­țiilor de partid în angrenajul producției, cred că inițierea u­­nei întreceri între brigăzi, în­tre organizațiile de partid ale acestora, ar influența pozitiv rezultatele pe ansamblu ale cooperativei. Cred că o formă modificată, adaptată, a siste­mului de întrecere existent în industrie, s-ar putea aplica și în agricultură. Cu sprijinul organelor județene ar putea să fie realizate niște insigne (ste­luțe) de fruntaș în întrecere, care să fie acordate membri­lor unei brigăzi, cea cîștigă­­toare, la sfîrșitul anului agri­col. Purtînd mențiunea „Co­operator din brigadă frunta­șă" ca și anul pentru care a fost acordată, steluța să fie în­­mînată acelor cooperatori ca­re au realizat numărul minim de zile-muncă, pentru ca ro­lul ei să fie îndoit, pe de o parte, să dovedească aparte­nența la o brigadă fruntașă și, pe de altă parte, să creieze o emulație în însăși sinul brigă­zii. Evident, dacă propunerea făcută acum va reține atenția organelor județene, va trebui gîndit mai mult la criteriile de acordare a acestor însem­ne, important rămînînd faptul că lansarea unui sistem de în­trecere ar da noi valențe re­compensei morale, alături de cea materială, totul fiind în spiritul noilor măsuri privind organizarea, normarea și re­tribuirea muncii în cooperati­vele agricole de producție. MARIA DUNEA secretar al comitetului de par­tid din cooperativa agricola de producție Bucecea O ZONA CE SOLICITĂ PLENAR COMPETENȚA ORGANIZAȚIEI DE PARTID Răspunderea fiecărui comunist din cooperativa agricolă — direct proporțională cu amploarea obiectivelor stabilite de partid Cerc de cusături la Dersca Fotografia : I. DORNEANU 4 Se știe că în prezent se depun suficiente eforturi pentru a trezi simțul de răs­pundere socială și morală al unor salariați in activitatea depusă zi de zi, pentru a se asigura traducerea în fapt și în mod conștiincios a obli­gațiilor ce le revin, în vede­rea prevenirii unor situații nesănătoase, incompatibile cu progresul general al so­cietății-In acest sens, este nece­sar ca unii salariați (răs­punzători cu deservirea și asigurarea cazării cetățeni­lor) să-și revizuiască modul de comportare față de solici­tările acestora, iar organele competente de resort să-și intesifice munca de îndru­mare și control, luînd mă­suri de lichidare a abateri­lor de la disciplina muncii și respectarea legislației în vigoare. Voi relata în cele ce ur­mează o întîmplare petre­cută la hotelul „Carpați", demnă de pus în atenția o­­piniei publice, pentru ca persoanele vizate să reflec­teze dacă modul lor de com­portare corespunde funcției ce o ocupă. Iată cum s-a întîmplat: In cursul zilei de 21 ia­nuarie a.c. se prezintă la șeful hotelului un delegat al unei întreprinderi din Bo­toșani, zicînd : — Am o comandă pentru asigurarea cazării a 12 per­soane pentru astă seară. Aveți locuri libere ? — Da. Vă servim cu plă­cere. Lăsați la noi adresa cu numele persoanelor ce se vor prezenta. Dar dacă persoanele repective nu se prezintă, cine suportă pla­ta 7 — Nu vă faceți griji. In comandă se indică plata și contul din care se suportă­— V-aș ruga, totuși, pen­tru orice siguranță, să men­ționați în adresă, că în ca­zul neprezentării persoane­lor, unitatea va suporta cos­tul cazării. — Da. De acord. Seara, în jurul orei 20, se prezintă la ghișeul hotelu­lui „Carpați“ delegatul în­treprinderii, însoțit de 3 per­soane, fiind din rîndul celor nominalizate în comanda lăsată anterior. — Tovarășe gestionar, m-am prezentat la hotelul „Moldova" unde urma a se asigura cazarea persoane­lor care mă însoțesc, și mi s-a spus că nu mai sînt lo­curi libere. Intrucît noi v-am lăsat comanda din timp, vă rog neapărat să luați măsuri pentru asigu­rarea a 3 locuri pentru dormit, astă seară. — Aveți perfectă drepta­te, dar nu mai am nici un loc liber în hotel, și nici la hotelul „Parc“ nu există locuri disponibile. — Totuși, spuneți ce-i de făcut ? — Nu știu tovărășe. — Bine dar oamenii tre­buie cazați! — Nu știu, tovarășe. Mie nu mi s-a lăsat nici o co­mandă- Șeful a primit a­­dresa, el să vă rezolve si­tuația. Mergeți la hotelul „Moldova“ și descurcați-vă acolo, fiindcă ei sunt vino­vați pentru că au predat ca­merele, deși erau închiria­te. — Bine. Dar de acolo ve­nim. — Vă mai spun pentru ultima oară, că nu vă pot servi cu nimic. Și cele 3 persoane au trebuit să doarmă 2-3 ore în holul hotelului, restul nopții făcînd de „pază" în centrul orașului. — Aș dori să aflu părerea conducerii TAPL Botoșani în legătură cu acest caz. Dar mai ales sancțiunea dată gestionarului de servi­ciu­­ IOAN NISTERIUC controlor revizor în Direcția te­ritorială de control revizie nr. 16 Suceava Oră de consultații la Casa de copii nr. 2 Botoșani Fotografia : I. HELICI Marfă este, vînzătorul nu-i Conformîndu-se unor sesi­zări, revizie membri din comisia de a C­ A.P. Prăjeni au făcut o vizită concetățeanului lor, Petru Jitaru. Acesta n-a putut să facă întreg oficiul de gazdă fiind ocupat cu descăr­catul a vreo 7 saci și 6 coșuri cu știuleți porumb care ur­mau să facă următoarea es­cală în podul casei. Pentru că tot se aflau în vorbă, l-au în­trebat pe Jitaru de unde are știuleții. Care a răspuns cu baritonală siguranță în voce că i-a cumpărat de la unul Ursu dintr-un sat vecin­ Ei, a căutat apoi miliția pe acel Ursu care a zis că n-a vîndut nimic... înseamnă că Jitaru n-a cumpărat știuleții de la acesta. Sînt bănuieli că „vîn­zătorul“ ar fi chiar tarlaua C.AP., care a oferit marfa gratis. Ce zice Jitaru ? Ce zice tarlaua ? Ce zic știuleții ?. ARCA LUUIOE La Școala generală din Unțeni s-a deschis o ex­poziție a micilor desena­tori, membri ai cercului de pictură condus de în­vățătorul Gheorghe Băi­­ceanu. Expoziția cuprinde peste 30 de lucrări (Țara mea, Pace, Obiceiuri, Peisaj de iarnă etc.) rea­lizate de elevii Nicu Mi­­hai, Tremurici Aurelia, Archie Viorel și alții. (V. BUDEANU) Critica și istoria literară epocii l-au considerat pe Mir­­a­cea Eliade ca pe unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai generației sale. Vorbind despre romanul Maitreyi, Pompiliu Constantinescu a­­firma în 1933 : „Se va cita romanul d-lui Eliade, în istoria noastră literară, ca un moment de grație al auto­rului, viitorul rezervînd operei o situație analoagă cu Manon Lescaut, cu Paul et Virginia sau cu acea încîntătoare po­veste de iubire a evului me­diu, Le roman de Tristan et Iseut“ (Scrieri, 2, pag. 499). Eugen Lovinescu, în Istoria literaturii române contempo­rane 1900—1937, formula un punct de vedere și mai cate­goric : „In cadrele mișcării culturale din ultimii zece ani, Mircea Eliade a avut rolul de animator al „generației“ sale, în care și-a amestecat atît de mult febrila-i și multilate­rala-i activitate încît, dacă n - a inventat - o, i - a dat cel puțin conștiința exis­tenței" (p. 296). In ce privește romanul Maitreyi, criticul sub­linia că e un „poem de iu­bire", în nici-o legătură cu e­­pica, de o puritate de senti­ment, de exaltare lirică, de o pastă atît de fină și atît de ci­udată a eroinei, în decorul unui peisagiu inedit. E tot ce a scris Mircea Eliade, nu mai bun — în ordinea creației li­terare — ci mai unitar și mai nealterat de intenții ideolo­gice" (p. 296 — 297). In sfîrșit să mai transcriem și opiniile lui G. Călinescu, din Istoria literaturii române, de la origini pînă în prezent, 1941: „Mircea Eliade a îmbo­gățit literatura română cu o viziune nouă scriind întîiul roman exotic în adevăratul în­țeles al cuvîntului“ (p. 872). Mircea Eliade e de mulți ani (1956) profesor la Universitatea din Chicago și invitatul per­manent al unor mari univer­sități europene. Studiile și le redactează în limbile france­ză și engleză. Paralel cu acti­vitățile didactică și științi­fică, el și-a continuat însă și munca de creație literară. Intr-o discuție cu Ștefan Băr­­nulescu, la întrebarea acestuia „Scrieți în românește Mir­cea Eliade a răspuns : „Lite­ratura mi-o scriu numai în românește. Nu pot scrie nu­velă, roman, decit în limba română" (Secolul 20, nr. 9,1967, P. 24). Reeditarea celor două ro­mane înseamnă un prim pas în acțiunea de integrare a u­­nei insolite și originale opere beletristice, în rîndul valori­lor majore ale literaturii noas­tre. Primul roman, așa cum s-a mai spus, e de fapt un poem închinat iubirii. Scheletul său epic e simplu : un tînăr en­glez Allan, venit în India, se îndrăgostește în familia ingi­nerului băștinaș Narendra Sem, de Maitreyi, fiica aces­tuia. Inginerul nutrește alte gînduri în legătură cu Allan, pe care vrea să-l înfieze. Dar iubirea celor doi este pînă la urmă descoperită și Allan, repudiat. Maitreyi se dăruiește vînzătorului de fructe, violînd pînă la capăt legile nescrise ale pămîntului indian. Susținută de acest pretext epic, cartea ne dezvăluie cu o excepțională forță tensiunea dintre pasiunea ciudată — evo­­luînd de la incantația tagoria­­nă a iubirii pînă la violența erotică — a indiencei Maitreyi și luciditatea europeanului Allan. De fapt în realitate a­­sistăm la confruntarea dintre două spiritualități, sub semnul celui mai teribil sentiment — iubirea. Ca tipologie, dragostea din­tre Maitreyi și Allan e din spița marilor legende roman­tice, așa cum observa atît de pertinent Pompiliu Constanti­nescu. Și, am adăuga nai, descinde și din tragedia sha­kespeariană a iubirii, deși si­militudinea cu trista poveste a îndrăgostiților din Verona, nu merge pînă la suprapunere. Există în carte o mare dra­mă a purității, care străbate complexa ei țesătură de sen­sualism oriental. Pentru Allan, Maitreyi nu e pur și simplu o femeie, în devenire, ci o lume, care i se dezvăluie treptat. E­­roul notează treptele cunoaș­terii acestei lumi. Narațiunea la persoana întîi­ sugerează autenticitatea jurnalului des­tinat să noteze lucrul trăit. Romanul Nuntă în cer, e al­cătuit din două confesiuni: prima a lui Mavrodin, care po­vestește marea lui iubire pen­tru Ileana și a doua a lui Has­­naș, care dezvăluie prietenu­lui său, dragostea lui pentru Lena. Simțim la capătul lec­turii că ne-am găsit tot timpul în prezența aceleiași văzută prin optica a femei, două structuri diverse și prin două temperamente deosebite. Iluzia că Ileana și Lena pot fi totuși două existente obiec­tive ne încearcă însă la tot pasul. Sîntem împinși spre ea mai ales de faptul că imagi­nile celor două femei nu se suprapun pînă la o calchiere perfectă. Să nu uităm însă că Ileana reacționează în raport cu ipos­taza erotică în care se mani­festă Mavrodin, în timp ce Lena se mișcă sub impulsul condiționărilor care vin din lumea lui Hasnaș. In vreme ce Mavrodin ur­mărește să-și desăvîrșească e­­xistența prin Ileana, Hasnaș caută să și-o împlineas­că prin Lena. Solicitîndu-i maternitatea, Lena refuză, și viața lor în doi se fringe. In­­tîlnindu-l pe Mavrodin, mai tîrziu, Lena—Ileana, urmăreș­te, în mod paradoxal să-și înfăptuiască rostul acum în maternitate, dar Mavrodin i-o refuză. E ceva aici din eter­nul feminin, care constituie enigma și poezia nestatorniciei femeii. Ca hidragirul, esența acestei nestatornicii, le scapă celor doi bărbați, printre de­gete. Cele două romane, recent apărute, pun cititorul care pentru întîia oară ia contact cu opera lui Mircea Eliade, în situația de a descoperi un analist, un fin observator al proceselor interioare, un pro­zator mînuind cu o subtilitate rară, limba. Dincolo de lirismul de a­­naliză, romanele lui Mircea Eliade sunt și ample dezbateri de idei. In Șantier, roman in­direct, Editura Cugetarea 1935, Mircea Eliade mărturisea î „cred foarte serios că și eta­pele unei inteligențe, ca și fazele unui sentiment, pot constitui un roman" (Prefață). Paralel cu punerea în circu­lație a operei sale, critica li­terară are datoria de a expli­ca cititorilor universul elia­­desc, începutul făcut de Ov. S. Crohmălniceanu în Litera­tura română între cele două războaie mondiale — 1967 și studiul introductiv la ediția de față semnat de Dumitru Micu se cere continuat. Așteptăm, de asemenea, și tipărirea unor volume care să conțină ultimele proze ale lui Mircea Eliade, care, rein­tegrat literaturii române, este de pe acum unul dintre stră­luciții noștri contemporani. LUCIAN VALEA NOTE DE LECTOR MIRCEA ENADE: Maitreyi- Nimfă în cer Cune-s ? „Fiind văduvă m-am rugat de un tov, să-mi facă o insta­lație electrică. Dînsul mi-a fäcut-o dar cu materialul fu­rat și după ce l-a furat mi-a luat de două ori cît făcea și eu i-am dat că mi-a fost tea­mă. După ce a luat banii s-a dus și s-a îmbătat și a venit la mine acasă și-mi bătea în ușă. Eu vă rog să luați mă­suri și să întrebați ce are cu mine“. Scrisoarea este adresată mi­liției municipiului. Probabil autoarea prejudiciată a fost într-adevăr materialicește, jignită. Dar cine e ea? Epis­toliera e anonimă ! N-a avut curajul să-și dea numele. Ci­ne mai poate face cercetări ? Alt iscusit ne roagă să dăm niște relații despre A.D.R.S. și-și înscrie cu candid umor a­­dresa : „N. Gr. Buchi, Globul Pămîntesc, strada Soarelui etc“. Expeditorul după ștam­pila poștei din Coțușca­ este, fără discuție, un om de mare spirit și îl rugăm să ne mai scrie. Așa de bine-i stă adîn­­cit în gînduri, cu capul aple­cat spre cartea poștală și cu degetul grațios ținut între gingii! Scrieți-ne, dragi anonimi! Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT DUMINICA 15 FEBRUARIE 1970 6.05 Concertul dimineții. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo­ ra* Her. 7.15 Ora satului. 7.45 MuzicA populara. 8.00 Sumarul presei. 8.10 Ilustrate muzicale. 9.00 Radiomagaz­inul femeilor. 0.30 Avanpremieră cotidiană. 9.42 Cavalcada Htmurilor, (reluare). 11.05 Poșta radio de dr. N. Mih­ăescu. 11.15 Intîlnire cu melodia populară 91 Interpretul preferat. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 De toate pentru toți. 13.00 Radiojurnal. Sport. 13.15 Noutățile săptămânii — muzică ușoară. 13.30 Unda veselă. 14.00 Estrada duminicală. 14.30 Cime știe, câștigă. Pictură românească contempo­rană. 15.00 Estrada duminicală (continuare). 17.05 Caravana fanteziei (emisiune pentru tineret). 18.00 Conce­t de muzică populară. So­liști Maria Stătărețu și Ion Cris­toreanu. 18.30 Dezbateri culturale. 19.00 Gazeta radio. 19.20 Muzică ușoară. 19.30 Săptămîna unui meloman. 20.05 Tableta de aeară de Mihnea Gheorghiu. 20.20 Arghez­ana. Canta­ o. Recită Fo­ry Etterle. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Muzică de café concert. 21.15 Teatru scurt. Premiera Scrisoa­ra recomandată. 22.00 Radiojurnal. 22.10 Panoramic sportiv. 22.30 Dragoste, poveste veche — ro­manțe. 22.50 Moment poetic. De dragoste. 23.00 Revista șlagărelor. 0.03—5.00 Estrada nocturnă. TELEVIZIUNE DUMINICA 15 FEBRUARIE 1970 8.15 Deschiderea emisiunii Consultații pentru elevi. 8.45 Matineu duminical pentru copii și tineretul școlar.­­Unde să fugim de acasă. 10.15 Ora satului. Din Cimpia Burnasului. 11.35 Concert simfonic Concertul pentru flaut și or­­chestră în re major de Mo­zart. 12.00. De strajă patriei. • 6 Martie 1945—1970. Re­portaj din sala „6 Martie”, la Muzeul Militar Central. 12.35 Emisiune in limba maghia­ră. ■ 13.35 închiderea emisiunii de dimineață. 16.30 Deschiderea emisiunii de după amiază. Film serial. RÎUL ÎNTUNE­CAT (V). Producție a studiourilor sovietice. 17.15 Realitatea ilustrată 19.00 Telejurnalul de seară. 19.15 „Cite flori pe Iza-n sus”. Montaj folcloric de li­tere și dansuri din Maramureș. 19.30 Treapta a treia. Reportaj despre dezvoltarea căilor ferate de la locomoti­vele cu aburi la cele Diesel și electrice. 19.45 Anunțuri — publicitate. 19.50 Film artistic. Un strugure in soare. 22.00 Varietăți pe peliculă. 22.15 Telejurnalul de noapte. 22.25 Campionatul mondial de schi : Sărituri de la trambuli­­na mijlocie. Transmisiune de la Strbske Pleso — Cehoslovacia, închiderea emisiunii progra­­mului 1 tr> cz. M CINEMA DUMINICA 15 FEBRUARIE 1970 BOTOȘANI • Luceafărul : ta­rele 14 , 16,10 ; 18,20 ; 20,30 — Jocul care ucide. Coproducție franco-italiană, in regia lui Sergio Gobbi A Melodia, orele 15 ; 17,10 ; 19,30 — Draetos e la Las Vegas. O comedie muzicală în care iubitorii genului îl vor revedea pe Elvis Presley. DOROHOI­C Cultural, orele 15,30 ; 17,30 ; 19,30 ; Winnetou în Valea Morții, Pierre Brice, Lex Barker, Ralf Wolter, intr-un nou film, dau viață eroilor lui Karl May, SAVENI 0 Patria, orele 17 , 19 . Războiul domnițelor.­­ Film istoric, producție a studioului cinematografic „București“. Sce­­nariul — Alecu Ivan Ghilia. Re­gia — Virgil Calotescu. TRUȘEȘTI O Victoria, orele 18 : Un glonte pentru general. Regizorul italian Damiano Da­­miani ne propune un film care evocă momente din timpul revo­luției mexicane. BUCECEA 0 Bucerea , orele 17 . 19 : Străin în casă. Film en­­glez cu James Mason, Geraldi­ne Chaplin, Bobby Darin, în re­­gia lui Pierre Ronve. DARABANI ar Făclia, orele 18 . Am două mame și doi tați. O satiră s-v­iplă ce vizează ignorarea de către unii părinți a acelor acte cu reper­­cusiuni nefaste cs­re a propri­­ilor copii. Filmul este realizat de studioul Jadran Film — Za­­greb. STF căMrcti­m P­'itli’ e­ste 18 . Prin Kurdistanul sălbatic. Coproducție vest-germană-spa­­niolă, în regia lui F. J G­ottlieb, după romanul lui Karl May.

Next