Clopotul, ianuarie-martie 1970 (Anul 26, nr. 2712-2785)
1970-01-14 / nr. 2720
CLOPOTUL • PAGINA 2 In bună măsură frecventarea căminului este determinată și de imaginea pe care noțiunea de cămin o aduce în mintea locuitorilor satului. Acolo unde pronunțînd-o ei cheamă în minte amintirea unor activități atractive, a unei atmosfere familiare, primitoare, fără lungi perioade de letargie, mobilizarea se face și prin această „marcă“ ce acționează asupra spiritelor ca o adevărată forță de gravitație. Bănuim că, fiind trei ani consecutiv fruntaș pe județ laconcursul festival de vară, căminul cultural din comuna Vîrfu Câmpului pentru „beneficiarii“ reprezintă săi un asemenea tip de instituție culturală. Discuțiile purtate cu locuitori de vizate și preocupări diferite, vizitarea căminului ca manifestări spectatori a două presupunerea, ne-au confirmat un aspect esențial al activității, care explică popularitatea căminului, este satisfacerea variată a cerințelor. Prin acțiunile pe care și le programează, prin formele de manifestare alese căminul vine în întâmpinarea nevoilor spirituale ale cetățenilor în funcție de vîrstă, preocupări, loc de muncă. Nu este, firește, o noutate, dar nici un simplu deziderat ca în alte comune, ci o realizare palpabilă. Considerând că cel mai indicat loc pentru expuneri pe teme agricole este acela unde cooperatorii vin cel mai adesea, ing. Iuliu Mureșanu a înființat, începînd din aprilie 1969, un club al cooperatorului la sediul cooperativei de producție, unde lunar inginerul și medicul veterinar fac expuneri, se organizează schimburi de experiență și alte activități a căror tematică este strîns legată de problemele producției. „Pe noi, tinerii, ne spunea Petru Aniței, secretarul organizației U.T.C. din C.A.P., ne atrag mai mult serile distractive. Activitățile desfășurate în asemenea seri cuprind și scurte conferințe sau discuții etice, ca aceea din seara aceasta, pe tema „Timpul, prieten și dușman“. Participăm cu plăcere la asemenea seri unde lucrurile interesante ,se îmbină cu distracția am dori chiar ca ele să se origanizeze mai des“. Pentru gospodine, dar nu numai pentru ele, căminul cultural reanimat activitatea la cercurile de lectură prin organizarea unor șezători, bizuindu-se pe sprijinul comitetului comunal de femei a cărui președintă este învățătoarea Maria Țurcanu. Mi-a atras atenția faptul că deși comuna viu este concentrată și casele se înșiră de-a lungul șoselei pe o lungime de vreo 15 km, corul căminului, o formație puternică, de tradiție, cuprinde voci adunate din toată comuna. Trebuie să existe o bună organizare nu numai pentru a se asigura deplasarea în alte localități cu diverse prilejuri, dar mai ales pentru a le aduna de atîtea ori la repetiții. In această privință, pe lingă preocuparea permanentă a directorului de cămin, și-a spus cuvântul colaborarea armonioasă cu instituțiile și organizațiile din comună, atitudinea înțelegătoare a conducerii cooperativei de producție, care asigură întotdeauna mijloacele de transport. De altfel, membri activi ai corului sunt înșiși factorii de răspundere din instituțiile și organizațiile politice și obștești din comună președintele cooperativei de producție, Ion Moroșanu, este un bas de nădejde, contabilul și alți cooperatori din aparatul administrativ sunt de asemenea buni coriști, de la cooperația de consum participă la activitatea corului 7 salariați în frunte cu președinta, Elisabeta Dumitraș. Această atmosferă de participare este întreținută și de prezența activă a intelectualilor de toate profesiile : învățători, profesori, medici, ingineri. Fiecare s-a „specializat“ intr-o anume activitate și după ce la cunoștință de acțiunile planificate pe o anumită perioadă își îndeplinește îndatoririle în modul cel mai firesc fără a se lăsa rugat.. Cu alte cuvinte aici este cu totul necunoscută optica aceea potrivit căreia munca culturală este o treabă care îl privește doar pe cel salarizat pentru organizarea și îndrumarea ei. Nu putem cita pe toți cei care ar merita. iată doar câteva exemple: în primul rînd directorii școlilor sînt cei care activizează colectivele din subordine ; unul din ei, învățătorul Gheorghe Vaisiliu, are o îndelungată experiență și se bucură de prestigiu ca dirijor al corului, iar Ilie Țurcanu, celălalt director, este instructorul formației de teatru, care pregătește acum un spectacol cu piesa „Patima roșie“ de Mihail Sorbul. Un vechi și neobosit animator cultural este învățătorul Dumitru Zura, priceput organizator, care-l ajută pe directorul căminului în cele mai diverse prilejuri, iar profesorul Petru Huțu este cunoscut pentru desfășurarea unei activități de propagandă iateistă în care propriile-i convingeri îi aduc mereu la îndemînă argumentele potrivite și-i dau combativitate El nu se limitează doar la expunerile de la cămin, ci adesea se angajează în discuții ocazionale oriunde într-un grup de oameni se ivește prilejul unei controverse pe această temă. Se cuvine menționată meticulozitatea directorului căminului, Aristide Zub, în planificare, urmărirea și consemnarea activităților, ordinea și grija pentru baza materială a căminului. Astfel pentru zilele de la sfîrșitul lui decembrie și începutul lunii ianuarie și-a întocmit o agendă cu manifestări mai bogate și cu indicații precise pentru realizarea lor. E un singur exemplu al felului cum planul se adaptează „din mers“ pentru folosirea judicioasă a timpului, a celor mai bune prilejuri. Așadar o activitate care se caracterizează prin continuitate, dinamism și adaptare la cerințele vieții. Un asemenea stil de muncă nu numai că explică succesele de pînă acum, dar conține și premisele celor viitoare. I. BILOC PUTEREA DE ATRACȚIE A CĂMINULUI CULTURAL P. Șuster s-a născut la 15 mai 1896, în satul Costești — Botoșani, fiind al unsprezecelea copil al vrednicei familii de gospodari, Mihai Șuster, care a oferit o sănătoasă educație și mezinului Petrică. Casa părintească, meleagurile natale, dragostea fierbinte de a-i ajuta pe săteni vor fi repere constante ale vieții marelui naturalist. După clasele primare, urmează liceul și facultatea de științe din Iași, înfruntînd cu dîrzenie greutățile materiale. In ultimii ani ai studenției este nevoit să funcționeze ca pedagog la Liceul internat din Iași. In 1923 ia cu mare succes examenul de licență cu calificativul maxim, fiind oprit ca asistent universitar la catedra de zoologie a prof. univ. Ion Borcea, întemeietorul Stațiunii de cercetări marine Agigea - Constanța. In anul 1929 își termină studiile în străinătate, susținînd cu succes examenul de doctorat cu tema „Contribuții la studiul tacinidelor din România“, care a fost publicată în „Annales Scientifiques de l’Université de Jassy“. P. Șuster obține o bursă de stat în urma unui concurs național, fapt ce-i permite continuarea activității științifice de cercetător, în laboratoarele de biologie experimentală și anatomie microscopică din Viena. A fost un bun coleg și colaborator cu prof. univ. la Universitatea emerit de din Mihai Constantineanu, Iași, originar din Dorobanți, care este astăzi profesor consultant — pensionar. Cercetările lui P. Șuster, eficiența lor practică în slujba agriculturii au fost apreciate elogios de mulți biologi europeni, în frunte cu prof. dr. Hans Prizbram. Meritul mare al lui P. Șuster constă și în faptul că a fost un consecvent biolog materialist, apărător dîrz al ideilor înaintate în biologie, chiar atunci cînd biologia la noi în țară a cunoscut greutăți în dezvoltarea sa. In cadrul cursurilor sale universitare de histologie, embriologie și biologie, în articolele sale de specialitate publicate atît în țară, cît și peste hotare, P. Șuster apără și dezvoltă consecvent darwinismul creator, dezvoltarea biologiei moderne. In studiile sale de valoare mondială, ca de exemplu :,Monografia tachinidelor din România“ ș.a., se remarcă înalta ținută a unei gîndiri materialist - dialectice. In anul 1938, știința biologică românească se afirmă pregnant prin lui P. Șuster la participarea Congresul internațional de entomologie de la Berlin, la care comunică două lucrări. Congresul l-a ales ca vicepreședinte al secției de entomologie și răspîndire geografică a insectelor. Din anul 1948 și pînă în toamna anului 1954, cînd s-a stins făclia vie a entomologului costeștean, catedra de biologie generală de la universitatea ieșeană a obținut succese remarcabile atît în instruirea studenților, cît și în munca de cercetare științifică. Am avut și eu fericirea să fiu student al prof. dr. P. Șuster. Prelegerile sale erau predate cu o pasiune inegalabilă și erau atît de clare, de atractive, incit în sala de cursuri se aflau studenți de la diferite facultăți ieșene, veniți voluntar să le audieze. In pauze, prof. dr. P. Șuster nu mai pleca la Decanat, sau la cabinetul său, ci stătea între studenți discutînd diferite probleme legate de viața studențească, de localitățile din care erau studenții, de unele probleme de interes științific și practic pe care le ofereau aceste localități. Marele savant a fost dublat întotdeauna de un mare pedagog și om. Prof. VICTOR DUGHILÄ PROFILURI Prof. dr. Petru SUSTER „Eu fac ceva ce mi se pare mai aproape de moarte decit de eroare, de viața omului decit de limbajul lui care poate fi uneori o trădare a faptelor“ — nota Ion Alexandru pe coperta volumului apărut în 1966, Infernul discutabil. Era un crez al poeziei însăși ce exprima în cel mai sintetic mod vitalitatea lirismului său, pentru că Ion Alexandru aducea viziunea metaforică a unei lumi coloăind de viață, surprinsă în „goliciunea“ ei și ne obliga la un spectacol orgiac al realității multidimensionale : „Pregătesc femeile mîncarea de amiază / o fierb cu plămînii și-o năcresc cu sudoare. / Zeama de cartofi cu zăr de oaie, / o bucă de porc clocotește-ntr-o oală albastră. / Oasele scîrțîie în holdă pe deal, / unii pîndesc puii de sub clește,/ cașii în plasa de cînepă se coc pe-acoperișe, / Iube gol, puturos, se scaldă în toate fîntînile“. Și iată că noua carte, Vămile Pustiei, ne pune dintr-o dată în fața unui fapt artistic cu totul diferit cel anterior, diferit nu de în sens structural, bineînțeles. Imaginile au suferit o subtilizare, vibrația lirică făcînd prea puțină concesie concretului, particularului „Vămile Pustiei“ este, în acest sens, un potem al meditației și al inițierii — am spune — în cunoașterea filozofică. Poetul caută răspuns unor întrebări fundamentale (tot atît de noi cît gândirea omenească) și pentru aceasta ele capătă tonul grav al unor strigăte dureroase. Ce poate fi în acest caz „Pustia“ decit spațiul rece și înspăimîntător al căutării de sine, al interogațiilor al pătrunderii esențelor ? „O, vai Pustie ! — pergament ceresc / întins, între Izvor și Mare / Sub care fluviile umblă dedesubt / Pline de taină și de renunțare. N Grele cît lumea, întunecate, reci / Puhoaie crude clipocind străine / înaintează ca și cum ar sta / Și arg precum ar izvorî din sine“. De fapt întreaga carte se ordonează pe o idee-simbol: aceea a unei aventuri spirituale spre tărîmurile Pustiei. Chiar din primul poem („Ascensiunea“) sîntem încunoștiințați că vom asista la o mare călătorie pentru care s-au făcut din timp toate pregătirile. Mijlocul de locomoție — o simplă corabie. Nu va fi desigur un drum ușor, fără sacrificii : „Mereu trebuie știut din mai multe părți / întregul. / Și jertfa — poruncă neluminată de vremi“. In acest context Pustia apare ca o necesitate, din ea derivînd însăși conștiința actului poetic: „Poetului i-a fost încredințat Pustia / s-o iubească și străbată...// De la-nceputul lumilor pornit / Se face că întreabă și nu știe“. Iată clar că toată călătoria spre „sîmburul beznei beznelor“ nu va fi decit același travaliu, hărăzit omului de artă, creatorului. Desfășurarea temei senscrie stufos, uneori cu unele artificii ce puteau fi evitate și repetiții supărătoare. (Simbolul cheie — Pustia — revine obsesiv, aproape în fiecare pagină). Trecerea prin „vămile“ acestui tărîm știut și neștiut oferă prilej de surprinzătoare viziuni poetice. Sînt „intuite“ lumi fantastice, fără spațiu și timp ca într-un periplu dantesc: „îngeri m-au dus, uitarea m-a întors / Pe-o insulă pustie sînt în mare / Plîng și e noapte și sînt gol/ Și-n cer a mai rămas o luminare. // Șerpi din adînc au apărut / Șuierători vorbesc pe neînțelese/Ingenunchiat mă rog și sînt un prinț/Și-n jurul meu i-o ceată de mirese“. Tot acest teritoriu al neliniștii trezește îndoieli, nedumeriri, insatisfacții. Plăcerile sînt puține. Sfîrșitul călătoriei stă, de altfel, sub semnul dezamăgirii : „Ce-a văzut Poetul parc-am ști/Și totuși cînd să repetăm ce spune / Nu mai găsim decit Pustia-n noi .. ./ Parcă știam ceva dar am uitat“. Dezamăgirea vine din conștiința faptului că nimic și niciodată nu poate fi absolut, perfect. Prin „Vămile Pustiei“ Ion Alexandru pare să se afle în apropierea maturizării artistice. Tentativa sa fileozofică, rod al unor recente asimilări, nu e departe de reușită. Deși nu ni se spun adevăruri noi, deși asistăm deseori la false dileme (..Ceam fost ? Și sîntem ? Cine fi-vom ?“) poemele rămîn sincere, uneori de o deosebită frumusețe spirituală. Spre ce direcție se va orienta poezia lui Ion Alexandru, rămîne de văzut. Demn de reținut, că prin acest nou volum el se dovedește capabil de mari surprize. ION BELDEANU NOTE DE LECTOR ION ALEXANDRU: VANELE PUSTIEI • Ieri, la casa municipală de cultură, prof. univ. Gheorghe Cocea a ținut o conferință despre marele muzician George Enescu. • Lucrătorii bibliotecii municipale pregătesc un montaj literar și un simpozion dedicate aniversării Unirii Principatelor. Acest montaj literar și simpozionul vor fi prezentate în fața muncitorilor din întreprinderile orașului Botoșani. • La Școala populară de artă din Botoșani se află în pregătire un spectacol muzical - coregrafic. Regia aparține lui Traian Bordușanu, profesor la secția de teatru a școlii. La pregătirea acestui spectacol își dau concursul secțiile de muzică, teatru și coregrafie ale Spectacolul va fi școlii. prezentat în luna februarie în localitățile Dorohoi, Darabani, Trușești, Botoșani și Săveni Citeva din exponatele tiei de arheologie a zeului din Botoșani sec-Mu- Vizitînd expoziția școlarilor din comuna Roma Daț copiilor vopsele și hirtiei Despre felul cum se exprimă în culoare Și desen copiii s-a scris enorm. Pictorul N.N. Tonitza, poate cel mai adînc cunoscător al sufletului copilului, a desenat, pictat și scris, comunicîndu-ne aproape tot ce se poate comunica legat de sensibilitatea și marea calitate a plasticii infantile. Din modalitatea de a picta a școlarilor, în urma unor cercetări atente s-au constituit școli de pictură modernă, pline de prestigiu în istoria artelor plastice. Spunem toate acestea dorind să-i atenționăm pe cei în drept și să-i invităm la o aplecare atentă asupra obiectului de studiu care este desenul și a muncii practice individuale a elevilor la acest obiect. Experiența lustruită a este unui profesor ori respectarea non-dialectică a programei și a manualului, sufocă elanul, imaginația copiilor, și nu puține sunt școlile unde se mai predă „după carte“ și nu în sens metaforic : copiii, la îndemnul profesorului, desenează frize decorative, ori naturi statice direct din manual. Intr-o sală de clasă a școlii generale din Roma s-a deschis, pe timpul vacanței, o interesantă expoziție plastică cu lucrări adunate pe o perioadă mai îndelungată din care s-au selectat vreo 40 de desene și acuarele.Mai bine de jumătate din lucrările expuse le-am văzut la redacție cînd profesorul, umblînd cu „marfa“ subsuoară și solicitînd o sală pentru expoziție în municipiu, a nimerit la noi). Expoziția pe care am vizitat-o zilele trecute la Roma este fără îndoială cea mai interesantă manifestare plastică din județ a elevilor pe același nivel de vîrstă care au putut fi văzute în ultimii doi ani așa încît ne-am întrebat încă o dată (după ce o mai făcusem cu timp în urmă pe seama elevilor din Copălău și Dorohoi) dacă nu cumva talentele județului s-au mutat de această dată la Roma. Avem cunoștință de faptul că înaintea vacanței de iarnă la școala din Cordăreni a fost deschisă o expoziție de desene pe care alb - negru fotografiei — noi n-am vizitat expoziția — ne face să credem că, de asemenea, erau lucrări interesante. Enigma acestor bușeuri calitative în lucrările elevilor de la școlile mai sus amintite și în primul rînd de la Roma poate fi dezlegată dacă se are în vedere pasiunea pe care o pune în munca sa profesorul și elasticitatea cu care permite drum liber fanteziei inepuizabile a copiilor P Înotată cu gust, expoziția explică înțelegerea pe care o acordă profesorul față de posibilitățile de exprimare a elevilor, cultivîndu-le cu grijă și dăruire. Am desprins cîteva nume pe care nu ne pripim să le investim cu adjective bombastice : nimeni nu poate ști spre unde se vor îndrepta pașii elevilor Dreteanu Constantin din clasa Vl-a, Mihuță Dinu dintr-a VIII-a, Andrei Ioan clasa a V-a, Neamțu Lucia, clasa a VI-a, Niculica Vasile, clasa a V-a și alții care expun. Ne bucură și așteptăm cît mai multe asemenea manifestări. Atragem atenția că părtași la aceste bucurii pot fi numai acei ce muncesc, acei ce întreprind practic ceva, acei ce sprijină aceste acțiuni și nu cei ce înregistrează, cu număr de ordine, o asemenea activitate. A. M. AGRIPA P.S. Chiar dacă nu „geme școala de talente“, ce-ar fi dacă cei ce pot aviza o asemenea treabă ar organiza deschiderea expoziției de la Roma, bunăoară, la Liceul de muzică și arte plastice ? A. M. A. ...» .. .MARIE 1970 5.05— 6.00 Muzica dimineții. 5.45 Gimnastică. 6.05— 9.30 Muzică și actualități. — Buletin meteo-rutier. — Jurnal argar. Buletin agro - meteorologic. — Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. — Bună dimineața, copiii. — Sport. — Recomandări din program. — Sumarul presei. —Matineu muzical. — Moment poetic. Poezii populare din colecția Mihai Eminescu. — La microfon melodia preferată. 9.30 Odă limbii române. 10.05 Trandafir de la Moldova. 10.30 Melodiile anotimpurilor. 11.05 Miniaturi de estradă. 11.15 Din țările socialiste. 11.30 Concertul în si minor. 11.45 Sfatul medicului. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Recital de operă. 12.15 Muzică ușoară. 12.25 Știința la zi. 12.30 Intîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Avanpremiera cotidiană. 13.22 Melodii îndrăgite. 13.45 Muzică populară. 14.00 Caleidoscop muzical. 14.40 Radio publicitate. 14.50 Jocuri din bătrrîni lăsat. 15.00 Ateneu . Cultura activistului cultural. 15.15 Compozitorul săptămînii. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.20 Cîntece populare. 16.30 Ce e nou în județul nostru Olt. 16.50 Tineret, mîndria țării — cîntece. 17.05 Antena tineretului. 17.30 Album de muzică populară. 18.03 Muzică ușoară. 18.10 Orizont științific. 18.30 O melodie pe adresa dv. 19.00 Gazeta radio. 19.30 Săptămîna unui meloman. 20.05 Tableta de seară. 20.10 „365 de cîntece“. 20.20 Argheziană. Urare la nuntași. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Convorbirile de joi. 21.20 Program de tangouri. 21.30 Moment poetic. 21.35 Solistul serii — Ana Gherman. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. 22.20 Sport. 22.30 Romanțe interpretate de Petre Gusti și Eugen Rădulescu. 22.50 Succese... la zi. 23.10 Intîlnire cu Gică Petrescu. 23.40 Muzică ușoară. 0.03—5.00 Estrada nocturnă. RADIO IAȘI JOI 15 IANUARIE 1970 Program de dimineață 6.00 Buletin de știri 6.05 Matineu muzical 6.30 Actualitatea în agricultură 6.40 Bucurie, mîndră floare 7.00 Informații și muzică Program de seară Buletin de știri Estrada zilei Ritmuri industriale românești Prelucrări de folclor Noi și elevii noștri Pe portativul undelor, melodia preferată Radiojurnal Cîntece și jocuri populare Jazz-ul în comentariu și sunet O oră cu tinerețea Buletin de știri Concertul săptămînii Actualitatea plastică Refrene îndrăgite 17.00 17.05 17.30 17.45 18.00 18.20 19.00 19.15 19.30 20.00 21.00 21.05 21.30 21.40 TELEVIZIUNE JOI 15 IANUARIE 1970 17.30 Deschiderea emisiunii. 18.05 Film serial. Aventură în munți. Prizonierul din pădure. 18.35 Mult e dulce și frumoasă... Emisiune de conf. dr. Sorin Stati. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.20 Muzică populară la xilofon și marim bafon interpretată de Constantin Pace. 19.30 Prim plan. Poetul Demostene Botez Realizator Ion Sava. Imaginea Ilea Agopian. 20.00 Reflector. 20.10 Anunțuri — Publicitate. 20.15 Seară de operă. „Michelangelo“ de Alfred Mendelsohn, (partea a II-a). Frescă dramatică în 6 tablouri. 21.35 Avanpremieră. 21.50 Telejurnalul de noapte. 22.05 Varietăți. 23.15 închiderea emisiunii programului I MIERCURI 14 IANUARIE 1970 BOTOȘANIA Luceafărul, orele : 10 , 14 , 16,10 , 18,20 , 20,30, Valea păpușilor. Film realizat de studiourile americane „20-th Century Fox“. Scenariul : Hellen Deutsch, Dorothi Kingsley, după romanul scriitoarei Jacqueline Susan. Printre interpreți : regretata artistă Sharon Tate. Film interzis tinerilor sub 16 ani. • MELODIA, orele : 15 ; 17,10 ; 19,30, Păpușa, producție a studiourilor poloneze cu : Beata Tiszkiewicz, Máriusz Dmochowski, Kalina Jedrusik, Jan Kreczmar. DOROHOI A Cultural, orele •. 15,30 ; 17,30 ; 19,30. Frații Karamazov, film de artă realizat de studioul „Mosfilm", după romanul lui F. M. Dostoievski. Regia : Ivan Pîriev. SAVENI • Patria, orele, 17, 19, Am două mame și doi tați. Filmul se oprește asupra unui aspect al vieții de familie :drumurile urmate de doi soți care, avînd deja doi copii, se despart și își întemeiază apoi, fiecare, un nou cămin. Producția : Jadran Film—Zagreb, in regia lui Kreso Golik. DARABANI A Făclia, orele 18. Nu uita... gara Lugovaia, producție a studioului „Lenfilav“, cu Alia Cernova, Gheorghi lumatov, Valetina Vladimirova, TRUȘEȘTI , Victoria, orele 18, Riscurile meseriei, film francez, în regia lui André Cayatte, distins cu Medalia de aur a cinematografiei franceze, pentru cel mai bun film al anului 1967. BUCECEA A Bucecea, orele 17 . 19, Ultima tură. O producție a studiourilor din R. P. Ungară, cu Ferenc Dávid Kis, Piroska Molnár. ȘTEFANEȘTI , Prutul, orele, 18, Călătorie fantastică, producție 20th Century Fox, 1966, cu : Stephen Boyd, Raquel Welch, Emond O’ Brien. ARCA LUI NOE modificăm încă proverbul că „prietenul bun se cunoaște la nevoie“ ! Pozitive... Nu la mult timp una după alta, am primit două vești ce ne informează despre restituirea, păgubașilor, a unor bunuri găsite. Primul dintre onești, se numește Alexandru Carciuc din Dobriceni ce a găsit pe șoseaua Dingeni- Pădureni suma de 1700 lei înveliți într-un ziar. Intîlnește pe traseu pe M. Halunga din Pădureni care se plînge de lipsa unor bani (exact suma găsită). Carciuc i-a restituit de îndată ce au ajuns in sat. In al doilea caz păgubașa este Elena Mihai, muncitoare la F. C. Botoșani. Făcînd tirguieli la magazinul Central textil in ziua salariului, a pierdut portmoneul. Cea care a găsit și i-a restituit cele pierdute este vînzătoarea Lidia Pogoreanu Spre șansa noastră, nu sînt mulți distrați, altfel am trebui mereu să cităm nume ale celor ce găsesc și (sîntem siguri !) restituie bani, obiecte etc. pierduți și pierdute. ...și în clișeu Nu numai titlul leagă această dotă de precedenta. Dacă v-am ilustrat „pozitive“, vă prezentăm acum și un clișeu, adică un „negativ“ Negativul nostru o înfățișează pe Minodora Andrei, din secția țesătorie a uzinelor textile botoșănene, care a furat din geanta Angelei Amariei, tot intr-o zi de salar. (în decembrie 1969) 700 lei. A ascuns banii și și-a văzut liniștită de treabă pînă la control. Am auzit că M A. este nu numai colegă de muncă ci și prietenă cu Angela Amariei. Se și vede ! Cu toate astea noi nu Gangsteri locali Părinți indignați ne scriu că în ziua de 12 decembrie anul trecut, 2 huligani, Vasile Scorlea și Mircea Ursu din Bucecea au pătruns în stare de ebrietate în internatul liceului din localitate și, înarmați cu cuțite, au molestat elevi. Abia la intervențiile directorului și profesorilor (și ei speriați) marderașii au fost alungați. Și cică Școrlea Ursu și-au mai arătat de cîșiteva ori, pe față, culoarea aramei proprietate personală. Am auzit că miliția locală a făcut cercetări în chestiune. Sîntem curioși de rezultate. Intervenție curajoasă Trebuind să transporte combustibil, șoferul Gheorghe Ivan de la Combinatul textil din Botoșani a făcut foc sub vana de golire (înghețată) a vagonului cisternă, plin cu combustibil special, provocînd un început de incendiu. Pericolul era deosebit de mare pentru vagon și pentru întreaga garnitură, ca și pentru celelalte mărfuri de pe rampa de descărcare C.F.R. Au intervenit cu curaj și promptitudine frații Gheorghe și Petru Crețu care au închis vana și au acționat împreună cu alți muncitori la localizarea și stingerea incendiului. Amintind că șoferul duse bir cu funiții cînd a văzut ce făcuse și precizînd că de necunoașterea regulilor P C.I. pe timpul descărcării cisternelor cu combustibil mai sînt și alți vinovați, ne întrebăm cineva , nus.. pe jăratec ? Punem și noi, cu aceasta ?...un mitin... „gaz pe foi“ Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT