Clopotul, ianuarie-martie 1970 (Anul 26, nr. 2712-2785)

1970-01-14 / nr. 2720

CLOPOTUL • PAGINA 2 In bună măsură frecventa­rea căminului este determina­tă și de imaginea pe care no­țiunea de cămin o aduce în mintea locuitorilor satului. A­­colo unde pronunțînd-o ei cheamă în minte amintirea unor activități atractive, a u­­nei atmosfere familiare, pri­mitoare, fără lungi perioade de letargie, mobilizarea se face și prin această „marcă“ ce acționează asupra spirite­lor ca o adevărată forță de gravitație. Bănuim că, fiind trei ani consecutiv fruntaș pe județ la­­concursul festival de vară, căminul cultural din comuna Vîrfu Câmpului pentru „beneficiarii“ reprezintă săi un asemenea tip de instituție cul­turală. Discuțiile purtate cu locuitori de vizate și preocu­pări diferite, vizitarea cămi­nului ca manifestări spectatori a două presupunerea, ne-au confirmat un aspect e­­sențial al activității, care ex­plică popularitatea căminului, este satisfacerea variată a ce­rințelor. Prin acțiunile pe ca­re și le programează, prin formele de manifestare alese căminul vine în întâmpinarea nevoilor spirituale ale cetățe­nilor în funcție de vîrstă, preocupări, loc de muncă. Nu este, firește, o noutate, dar nici un simplu deziderat ca în alte comune, ci o realizare palpabilă. Considerând că cel mai indicat loc pentru expu­neri pe teme agricole este a­­cela unde cooperatorii vin cel mai adesea, ing. Iuliu Mure­­șanu a înființat, începînd din aprilie 1969, un club al coope­ratorului la sediul cooperati­vei de producție, unde lunar inginerul și medicul veteri­nar fac expuneri, se organi­zează schimburi de experien­ță și alte activități a căror te­matică este strîns legată de problemele producției. „Pe noi, tinerii, ne spunea Petru Aniței, secretarul orga­nizației U.T.C. din C.A.P., ne atrag mai mult serile distrac­tive. Activitățile desfășurate în asemenea seri cuprind și scurte conferințe sau discu­ții etice, ca aceea din seara aceasta, pe tema­­ „Timpul, prieten și dușman“. Partici­păm cu plăcere la asemenea seri unde lucrurile interesan­te ,se îmbină cu distracția am dori chiar ca ele să se or­­i­ganizeze mai des“. Pen­tru gospodine, dar nu numai pen­tru ele, căminul cultural reanimat activitatea la cercu­­­rile de lectură prin organiza­rea unor șezători, bizuindu-se pe sprijinul comitetului co­munal de femei a cărui preșe­dintă este învățătoarea Ma­ria Țurcanu. Mi-a atras atenția faptul că deși comuna viu este concen­trată și casele se înșiră de-a lungul șoselei pe o lungime de vreo 15 km, corul căminu­lui, o formație puternică, de tradiție, cuprinde voci aduna­te din toată comuna. Trebuie să existe o bună organizare n­u numai pentru a se asigura deplasarea în alte localități cu diverse prilejuri, dar mai ales pentru a le aduna de atî­­tea ori la repetiții. In această privință, pe lingă preocupa­rea permanentă a directoru­lui de cămin, și-a spus cuvân­tul colaborarea armonioasă cu instituțiile și organizațiile din comună, atitudinea înțelegă­toare a conducerii coopera­tivei de producție, care asi­gură întotdeauna mijloacele de transport. De altfel, mem­bri activi ai corului sunt înșiși factorii de răspundere din in­stituțiile și organizațiile poli­tice și obștești din comună președintele cooperativei de producție, Ion Moroșanu, este un bas de nădejde, contabi­lul și alți cooperatori din a­­paratul administrativ sunt de asemenea buni coriști, de la cooperația de consum partici­pă la activitatea corului 7 sa­lariați în frunte cu președin­ta, Elisabeta Dumitraș. A­­ceastă atmosferă de partici­pare este întreținută și de prezența activă a intelectuali­lor de toate profesiile : învă­țători, profesori, medici, in­gineri. Fiecare s-a „speciali­zat“ intr-o anume activitate și după ce la cunoștință de acțiunile planificate pe o a­­numi­tă perioadă își îndepli­nește îndatoririle în modul cel mai firesc fără a se lăsa rugat.. Cu alte cuvinte aici este cu totul necunoscută op­tica aceea potrivit căreia munca culturală este o trea­bă care îl privește doar pe cel salarizat pentru organiza­rea și îndrumarea ei. Nu pu­tem cita pe toți cei care ar merita. iată doar câteva exem­ple: în primul rînd directorii școlilor sînt cei care activizează colectivele din subordine ; u­­nul din ei, învățătorul Gheor­­ghe Vaisiliu, are o îndelungată experiență și se bucură de prestigiu ca dirijor al corului, iar Ilie Țurcanu, celălalt di­rector, este instructorul for­mației de teatru, care pregă­tește acum un spectacol cu piesa „Patima roșie“ de Mi­hail Sorbul. Un vechi și neo­bosit animator cultural este învățătorul Dumitru Zura, pri­ceput organizator, care-l ajută pe directorul căminului în cele mai diverse prilejuri, iar pro­fesorul Petru Huțu este cunoscut pentru desfășura­rea unei activități de propa­gandă ia­teistă în care propri­­ile-i convingeri îi aduc mereu la îndemînă argumentele po­trivite și-i dau combativitate El nu se limitează doar la ex­punerile de la cămin, ci ade­sea se angajează în discuții ocazionale oriunde într-un grup de oameni se ivește pri­lejul unei controverse pe a­­ceastă temă. Se cuvine menționată me­ticulozitatea directorului că­minului, Aristide Zub, în planificare, urmărirea și con­semnarea activităților, ordi­nea și grija pentru baza ma­terială a căminului. Astfel pentru zilele de la sfîrșitul­ lui decembrie și începutul lunii ianuarie și-a întocmit o agen­dă cu manifestări mai bogate și cu indicații precise pentru realizarea lor. E un singur e­­xemplu al felului cum planul se adaptează „din mers“ pen­tru folosirea judicioasă a tim­pului, a celor mai bune pri­lejuri. Așadar o activitate care se caracterizează prin continui­tate, dinamism și adaptare la cerințele vieții. Un asemenea stil de muncă nu numai că explică succesele de pîn­ă a­­cum, dar conține și premisele celor viitoare. I. BILOC PUTEREA DE ATRACȚIE A CĂMINULUI CULTURAL P. Șuster s-a născut la 15 mai 1896, în satul Costești — Botoșani, fiind al unspre­zecelea copil al vrednicei familii de gospodari, Mihai Șuster, care a oferit o să­nătoasă educație și mezinu­lui Petrică. Casa părinteas­că, meleagurile natale, dra­gostea fierbinte de a-i ajuta pe săteni vor fi repere con­stante ale vieții marelui na­turalist. După clasele primare, ur­mează liceul și facultatea de științe din Iași, înfrun­­tînd cu dîrzenie greutățile materiale. In ultimii ani ai studenției este nevoit să funcționeze ca pedagog la Liceul internat din Iași. In 1923 ia cu mare succes examenul de licență cu cali­ficativul maxim, fiind oprit ca asistent universitar la catedra de zoologie a prof. univ. Ion Borcea, întemeie­torul Stațiunii de cercetări marine Agigea - Constanța. In anul 1929 își termină studiile în străinătate, sus­­ținînd cu succes examenul de doctorat cu tema „Con­tribuții la studiul tac­inide­­lor din România“, care a fost publicată în „Annales Sci­­entifiques de l’Université de Jassy“. P. Șuster obține o bursă de stat în urma unui con­curs național, fapt ce-i per­mite continuarea activității științifice de cercetător, în laboratoarele de biologie ex­perimentală și anatomie mi­croscopică din Viena. A fost un bun coleg și colaborator cu prof. univ. la Universitatea emerit de din Mihai Constantineanu, Iași, ori­ginar din Dorobanți, care este astăzi profe­sor consultant — pensionar. Cercetările lui P. Șuster, eficiența lor practică în sluj­ba agriculturii au fost apre­ciate elogios de mulți bio­logi europeni, în frunte cu prof. dr. Hans Prizbram. Meritul mare al lui P. Șus­ter constă și în faptul că a fost un consecvent biolog materialist, apărător dîrz al ideilor înaintate în biologie, chiar atunci cînd biologia la noi în țară a cunoscut greu­tăți în dezvoltarea sa. In cadrul cursurilor sale uni­versitare de histologie, em­­briologie și biologie, în ar­ticolele sale de specialitate publicate atît în țară, cît și peste hotare, P. Șuster apă­ră și dezvoltă consecvent darwinismul creator, dezvol­tarea biologiei moderne. In studiile sale de valoare mondială, ca de exemplu :,Monografia tachinidelor din România“ ș.a., se remar­că înalta ținută a unei gîn­­diri materialist - dialectice. In anul 1938, știința bio­logică românească se afirmă pregnant prin lui P. Șuster la participarea Congresul internațional de entomologie de la Berlin, la care comu­nică două lucrări. Congre­sul l-a ales ca vicepreședin­te al secției de entomologie și răspîndire geografică a insectelor. Din anul 1948 și pînă în toamna anului 1954, cînd s-a stins făclia vie a entomo­logului costeștean, catedra de biologie generală de la universitatea ieșeană a ob­ținut succese remarcabile a­­tît în instruirea studenților, cît și în munca de cercetare științifică. Am avut și eu fericirea să fiu student al prof. dr. P. Șuster. Prelegerile sale erau predate cu o pasiune inegalabilă și erau atît de clare, de atractive, incit în sala de cursuri se aflau stu­denți de la diferite facultăți ieșene, veniți voluntar să le audieze. In pauze, prof. dr. P. Șuster nu mai pleca la Decanat, sau la cabinetul său, ci stătea între studenți discutînd diferite probleme legate de viața studențeas­că, de localitățile din care erau studenții, de unele pro­bleme de interes științific și practic pe care le ofereau aceste localități. Marele sa­vant a fost dublat întotdea­una de un mare pedagog și om. Prof. VICTOR DUGHILÄ PROFILURI Prof. dr. Petru SUSTER „Eu fac ceva ce mi se pa­re mai aproape de moarte decit de eroare, de viața o­­mului decit de limbajul lui care poate fi uneori o tră­dare a faptelor“ — nota Ion Alexandru pe coperta volu­mului apărut în 1966, Infer­nul discutabil. Era un crez al poeziei însăși ce exprima în cel mai sintetic mod vi­talitatea lirismului său, pentru că Ion Alexandru aducea viziunea metaforică a unei lumi coloăind de via­ță, surprinsă în „goliciunea“ ei și ne obliga la un spec­tacol orgiac al realității multidimensionale : „Pregă­tesc femeile mîncarea de amiază / o fierb cu plămînii și-o­ năcresc cu sudoare. / Zeama de car­tofi cu zăr de oaie, / o bucă de porc clocotește-ntr-o oală albastră. / Oasele scîr­­țîie în holdă pe deal, / unii pîndesc puii de sub clește,/ cașii în plasa de cînepă se coc pe-acoperișe, / Iub­e gol, puturos, se scaldă în toate fîntînile“. Și iată că noua carte, Vă­mile Pustiei, ne pune din­­tr-o dată în fața unui fapt artistic cu totul diferit cel anterior, diferit nu de în sens structural, bineînțeles. Imaginile au suferit o­ sub­­tilizare, vibrația lirică fă­­cînd prea puțină concesie concretului, particularului „Vămile Pustiei“ este, în acest sens, un potem al me­ditației și al inițierii — am spune — în cunoașterea fi­lozofică. Poetul caută răs­puns unor întrebări funda­mentale (tot atît de noi cît gândirea omenească) și pen­tru aceasta ele capătă tonul grav al unor strigăte dure­roase. Ce poate fi în acest caz „Pustia“ decit spațiul rece și înspăimîntător al căută­rii de sine, al interogațiilor al pătrunderii esențelor ? „O, vai Pustie ! — perga­ment ceresc / întins, între Izvor și Mare / Sub care fluviile umblă dedesubt / Pline de taină și de renun­țare. N­ Grele cît lumea, în­tunecate, reci / Puhoaie cru­de clipocind străine / înain­tează ca și cum ar sta / Și­­ arg precum ar izvorî din sine“. De fapt întreaga carte se ordonează pe o idee-simbol: aceea a unei aventuri spiri­tuale spre tărîmurile Pus­tiei. Chiar din primul poem („Ascensiunea“) sîntem în­­cunoștiințați că vom asista la o mare călătorie pentru care s-au făcut din timp toate pregătirile. Mijlocul de locomoție — o simplă corabie. Nu va fi desigur un drum ușor, fără sacrifi­cii : „Mereu trebuie știut din mai multe părți / între­gul. / Și jertfa — poruncă neluminată de vremi“. In acest context Pustia a­­pare ca o necesitate, din ea derivînd însăși conștiința actului poetic: „Poetului i-a fost încredințat Pustia / s-o iubească și străbată...// De la-nceputul lumilor por­nit / Se face că întreabă și nu știe“. Iată clar că toată călătoria spre „sîmburul beznei beznelor“ nu va fi decit același travaliu, hără­zit omului de artă, creato­rului.­­ Desfășurarea temei se­­nscrie stufos, uneori cu u­­nele artificii ce puteau fi e­­vitate și repetiții supărătoa­re. (Simbolul cheie — Pus­tia — revine obsesiv, aproa­pe în fiecare pagină). Tre­cerea prin „vămile“ acestui tărîm știut și neștiut oferă prilej de surprinzătoare vi­ziuni poetice. Sînt „intuite“ lumi fantastice, fără spațiu și timp ca într-un periplu dantesc: „îngeri m-au dus, uitarea m­-a întors / Pe-o in­sulă pustie sînt în mare / Plîng și e noapte și sînt gol/ Și-n cer a mai rămas o lu­minare. // Șerpi din adînc au apărut / Șuierători vor­besc pe neînțelese/Ingenun­­chiat mă rog și sînt un prinț/Și-n jurul meu i-o ceată de mirese“. Tot acest teritoriu al neliniștii trezeș­te îndoieli, nedumeriri, in­satisfacții. Plăcerile sînt pu­ține. Sfîrșitul călătoriei stă, de altfel, sub semnul deza­măgirii : „Ce-a văzut Poetul parc-am ști/Și totuși cînd să repetăm ce spune / Nu mai găsim decit Pustia-n noi .. ./ Parcă știam ceva dar am uitat“. Dezamăgirea vine din conștiința faptului că nimic și niciodată nu poate fi ab­solut, perfect. Prin „Vămile Pustiei“ Ion Alexandru pare să se afle în apropierea maturizării artistice. Tentativa sa fileo­zofică, rod al unor recente asimilări, nu e departe de reușită. Deși nu ni se spun adevăruri noi, deși asistăm deseori la false dileme (..Ce­­am fost ? Și sîntem ? Cine fi-vom ?“) poemele rămîn sincere, uneori de o deosebi­tă frumusețe spirituală. Spre ce direcție se va o­­rienta poezia lui Ion Alexan­dru, rămîne de văzut. Demn de reținut, că prin acest nou volum el se dovedește capa­bil de mari surprize. ION BELDEANU NOTE DE LECTOR ION ALEXANDRU: VANELE PUSTIEI • Ieri, la casa muni­cipală de cultură, prof. univ. Gheorghe Cocea a ținut o conferință des­pre marele muzician George Enescu. • Lucrătorii bibliote­cii municipale pregătesc un montaj literar și un simpozion dedicate ani­versării Unirii Principa­telor. Acest montaj lite­rar și simpozionul vor fi prezentate în fața mun­citorilor din întreprin­derile orașului Botoșani. • La Școala populară de artă din Botoșani se află în pregătire un spectacol muzical - core­grafic. Regia aparține lui Traian Bordușanu, profesor la secția de teatru a școlii. La pre­gătirea acestui spectacol își dau concursul secți­ile de muzică, teatru și coregrafie ale Spectacolul va fi școlii. pre­zentat în luna februarie în localitățile Dorohoi, Darabani, Trușești, Bo­toșani și Săveni Citeva din exponatele tiei de arheologie a zeului din Botoșani sec-Mu- Vizitînd expoziția școlarilor din comuna Roma Daț­ copiilor vopsele și hirtiei Despre felul cum se expri­mă în culoare Și desen co­piii s-a scris enorm. Pictorul N.N. Tonitza, poate cel mai a­­dînc cunoscător al sufletului copilului, a desenat, pictat și scris, comun­icîndu-ne aproa­­pe tot ce se poate comunica legat de sensibilitatea și ma­rea calitate a plasticii infan­tile. Din modalitatea de a picta a școlarilor, în urma unor cer­cetări atente s-au constituit școli de pictură modernă, pli­ne de prestigiu în istoria arte­lor plastice. Spunem toate a­­cestea dorind să-i atenționăm pe cei în drept și să-i invităm la o aplecare atentă asupra­ o­­biectului de studiu care este desenul și a muncii practice individuale a elevilor la acest obiect. Experiența lustruită a este unui profesor ori respectarea non-dialectică a programei și a manualului, sufocă ela­nul, imaginația copiilor, și nu puține sunt școlile unde se mai predă „după carte“ și nu în sens metaforic : copiii, la îndemnul profesorului, dese­nează frize decorative, ori na­turi statice direct din manual. Intr-o sală de clasă a școlii generale din Roma s-a deschis, pe timpul vacanței, o intere­santă expoziție plastică cu lucrări adunate pe o perioadă mai îndelungată din care s-au selectat vreo 40 de desene și acuarele.­­Mai bine de jumă­tate din lucrările expuse le-am văzut la redacție cînd profeso­rul, umblînd cu „marfa“ sub­suoară și solicitînd o sală pen­tru expoziție în municipiu, a nimerit la noi). Expoziția pe care am vizi­tat-o zilele trecute la Roma este fără îndoială cea mai in­teresantă manifestare plastică din județ a elevilor pe același nivel de vîrstă care au putut fi văzute în ultimii doi ani așa încît ne-am întrebat încă o dată (după ce o mai făcusem cu timp în urmă pe seama e­­levilor din Copălău și Doro­hoi) dacă nu cumva talentele județului s-au mutat de a­­ceastă dată la Roma. Avem cunoștință de faptul că înain­tea vacanței de iarnă la școa­la din Cordăreni a fost des­chisă o expoziție de desene pe care alb - negru fotografiei — noi n-am vizitat expoziția — ne face să credem că, de asemenea, erau lucrări intere­sante. Enigma acestor bușeuri cali­tative în lucrările elevilor de la școlile mai sus amintite și în primul rînd de la Roma poate fi dezlegată dacă se are în vedere pasiunea pe care o pune în munca sa profesorul și elasticitatea cu care permi­te drum liber fanteziei inepui­zabile a copiilor P Înotată cu gust, expoziția explică înțelegerea pe care o acordă profesorul față de po­sibilitățile de exprimare a e­­levilor, cultivîndu-le cu grijă și dăruire. Am desprins cîte­va nume pe care nu ne pri­pim să le investim cu adjec­tive bombastice : nimeni nu poate ști spre unde se vor în­drepta pașii elevilor Dreteanu Constantin din clasa Vl-a, Mi­­huță Dinu dintr-a VIII-a, An­drei Ioan clasa a V-a, Neamțu Lucia, clasa a VI-a, Niculica Vasile, clasa a V-a și alții ca­re expun. Ne bucură și așteptăm cît mai multe asemenea manifes­tări. Atragem atenția că păr­tași la aceste bucurii pot fi numai acei ce muncesc, acei ce întreprind practic ceva, a­­cei ce sprijină aceste acțiuni și nu cei ce înregistrează, cu număr de ordine, o asemenea activitate. A. M. AGRIPA P.S. Chiar dacă nu „geme școala de talente“, ce-ar fi dacă cei ce pot aviza o ase­menea treabă ar organiza des­chiderea expoziției de la Ro­ma, bunăoară, la Liceul de muzică și arte plastice ? A. M. A. ...­» .. .M­­ARIE 1970 5.05— 6.00 Muzica dimineții. 5.45 Gimnastică. 6.05— 9.30 Muzică și actualități. — Buletin meteo-rutier. — Jurnal argar. Buletin agro - me­teorologic. — Radiojurnal. Buletin m­eteo-ru­­tier. — Bună dimineața, copiii. — Sport. — Recomandări din program. — Sumarul presei. —Matineu muzical. — Moment poetic. Po­ezii populare din colecția Mihai Eminescu. — La microfon melodia preferată. 9.30 Odă limbii române. 10.05 Trandafir de la Moldova. 10.30 Melodiile anotimpurilor. 11.05 Miniaturi de estradă. 11.15 Din țările socialiste. 11.30 Concertul în si minor. 11.45 Sfatul medicului. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Recital de operă. 12.15 Muzică ușoară. 12.25 Știința la zi. 12.30 Intîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Avanpremiera cotidiană. 13.22 Melodii îndrăgite. 13.45 Muzică populară. 14.00 Caleidoscop muzical. 14.40 Radio publicitate. 14.50 Jocuri din bătrrîni lăsat. 15.00 Ateneu . Cultura activistului cultural. 15.15 Compozitorul săptămînii. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-ru­­tier. 16.20 Cîntece populare. 16.30 Ce e nou în județul nostru Olt. 16.50 Tineret, mîndria țării — cîntece. 17.05 Antena tineretului. 17.30 Album de muzică populară. 18.03 Muzică ușoară. 18.10 Orizont științific. 18.30 O melodie pe adresa dv. 19.00 Gazeta radio. 19.30 Săptămîna unui meloman. 20.05 Tableta de seară. 20.10 „365 de cîntece“. 20.20 Argheziană. Urare la nuntași. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Convorbirile de joi. 21.20 Program de tangouri. 21.30 Moment poetic. 21.35 Solistul serii — Ana Gherman. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorolo­gic. 22.20 Sport. 22.30 Romanțe interpretate de Petre Gusti și Eugen Rădulescu. 22.50 Succese... la zi. 23.10 Intîlnire cu Gică Petrescu. 23.40 Muzică ușoară. 0.03—5.00 Estrada nocturnă. RADIO IAȘI JOI 15 IANUARIE 1970 Program de dimineață 6.00 Buletin de știri 6.05 Matineu muzical 6.30 Actualitatea în agricultură 6.40 Bucurie, mîndră floare 7.00 Informații și muzică Program de seară Buletin de știri Estrada zilei Ritmuri industriale românești Prelucrări de folclor Noi și elevii noștri Pe portativul undelor, melodia preferată Radiojurnal Cîntece și jocuri populare Jazz-ul în comentariu și sunet O oră cu tinerețea Buletin de știri Concertul săptămînii Actualitatea plastică Refrene îndrăgite 17.00 17.05 17.30 17.45 18.00 18.20 19.00 19.15 19.30 20.00 21.00 21.05 21.30 21.40 TELEVIZIUNE JOI 15 IANUARIE 1970 17.30 Deschiderea emisiunii. 18.05 Film serial. Aventură în munți. Prizonierul din pădure. 18.35 Mult e dulce și frumoa­să... Emisiune de conf. dr. Sorin Stati. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.20 Muzică populară la xilo­fon și marim­ bafon in­terpretată de Constantin Pace. 19.30 Prim plan. Poetul Demostene Bo­tez Realizator Ion Sava. Imaginea Ilea Agopian. 20.00 Reflector. 20.10 Anunțuri — Publicitate. 20.15 Seară de operă. „Michelangelo“ de Alfred Mendelsohn, (partea a II-a). Frescă dramatică în 6 tablouri. 21.35 Avanpremieră. 21.50 Telejurnalul de noap­te. 22.05 Varietăți. 23.15 închiderea emisiunii programului I MIERCURI 14 IANUARIE 1970 BOTOȘANI­A Luceafărul, ore­le : 10 , 14 , 16,10 , 18,20 , 20,30, Valea păpușilor. Film realizat de studiourile americane „20-th Century Fox“. Scenariul : Hellen Deutsch, Dorothi Kingsley, după romanul scriitoarei Jacqueline Susan. Printre interpreți : regre­tata artistă Sharon Tate. Film in­terzis tinerilor sub 16 ani. • MELODIA, orele : 15 ; 17,10 ; 19,30, Păpușa, pro­ducție a studiourilor poloneze cu : Beata Tiszkiewicz, Máriusz Dmochowski, Kalina Jedrusik, Jan Kreczmar. DOROHOI A Cultural, orele •. 15,30 ; 17,30 ; 19,30. Frații Kara­mazov, film de artă realizat de studioul „Mosfilm", după roma­nul lui F. M. Dostoievski. Regia : Ivan Pîriev. SAVENI • Patria, orele, 17, 19, Am două mame și doi tați. Filmul se oprește asupra unui aspect al vieții de familie :dru­­murile urmate de doi soți care, avînd deja doi copii, se despart și își întemeiază apoi, fiecare, un nou cămin. Producția : Ja­­dran Film—Zagreb, in regia lui Kreso Golik. DARABANI A Făclia, orele 18. Nu uita... gara Lugovaia, pro­ducție a studioului „Lenfilav“, cu­ Alia Cernova, Gheorghi lumatov, Valetina Vladimirova, TRUȘEȘTI , Victoria, orele 18, Riscurile meseriei, film francez, în regia lui André Cayatte, dis­tins cu Medalia de aur a cine­matografiei franceze, pentru cel mai bun film al anului 1967. BUCECEA A Bucecea, orele 17 . 19, Ultima tură. O produc­ție a studiourilor din R. P. Un­gară, cu Ferenc Dávid Kis, Pi­­roska Molnár. ȘTEFANEȘTI , Prutul, orele, 18, Călătorie fantastică, produc­ție 20­th Century Fox, 1966, cu : Stephen Boyd, Raquel Welch, Emond O’ Brien. ARCA LUI NOE modificăm încă proverbul că „prietenul bun se cunoaște la nevoie“ ! Pozitive... Nu la mult timp una după alta, am primit două vești ce ne informează despre restitui­rea, păgubașilor, a unor bu­nuri găsite. Primul dintre onești, se numește Alexan­dru Carciuc din Dobriceni ce a găsit pe șoseaua Dingeni- Pădureni suma de 1700 lei în­veliți într-un ziar. Intîlnește pe traseu pe M. Halunga din Pădureni care se plînge de lipsa unor bani (exact suma găsită). Carciuc i-a restituit de îndată ce au ajuns in sat. In al doilea caz păgubașa este E­­lena Mihai, muncitoare la F. C. Botoșani. Făcînd tirgu­­ieli la magazinul Central tex­til in ziua salariului, a pier­dut portmoneul. Cea care a găsit și i-a restituit cele pierdute este vînzătoarea Li­dia Pogoreanu Spre șansa noastră, nu sînt mulți distrați, altfel am tre­bui mereu să cităm nume ale celor ce găsesc și (sîntem si­guri !) restituie bani, obiecte etc. pierduți și pierdute. ...și în clișeu Nu numai titlul leagă aceas­tă dotă de precedenta. Dacă v-am ilustrat „pozitive“, vă prezentăm acum­ și un clișeu, adică un „negativ“ Negativul nostru o înfățișează pe Mi­­nodora Andrei, din secția țe­­sătorie a uzinelor textile bo­­toșănene, care a furat din geanta Angelei Amariei, tot intr-o zi de salar. (în decem­brie 1969) 700 lei. A ascuns banii și și-a văzut liniștită de treabă pînă la control. Am auzit că M A. este nu numai colegă de muncă ci și priete­nă cu Angela Amariei. Se și vede ! Cu toate astea noi nu Gangsteri locali Părinți indignați ne scriu că în ziua de 12 decembrie a­­nul trecut, 2 huligani, Vasile Scorlea și Mircea Ursu din Bucecea au pătruns în stare de ebrietate în internatul li­ceului din localitate și, înar­mați cu cuțite, au molestat e­­le­vi. Abia la intervențiile di­rectorului și profesorilor (și ei speriați) marderașii au fost alungați. Și cică Școrlea Ursu și-au mai arătat de cî­și­teva ori, pe față, culoarea a­­ramei proprietate personală. Am auzit că miliția locală a făcut cercetări în chestiune. Sîntem curioși de rezultate. Intervenție curajoasă Trebuind să transporte com­bustibil, șoferul Gheorghe I­­van de la Combinatul textil din Botoșani a făcut foc sub vana de golire (înghețată) a vagonului cisternă, plin cu combustibil special, provocînd un început de incendiu. Pe­ricolul era deosebit de mare pentru vagon și pentru întrea­ga garnitură, ca și pentru cele­lalte mărfuri de pe rampa de descărcare C.F.R. Au in­tervenit cu curaj și prompti­tudine frații Gheorghe și Pe­tru Crețu care au închis va­na și au acționat împreună cu alți­ muncitori la localiza­rea și stingerea incendiului. Amintind că șoferul duse bir cu funiții cînd a văzut ce fă­cuse și precizînd că de necu­noașterea regulilor P C.I. pe timpul descărcării cisternelor cu combustibil mai sînt și alți vinovați, ne întrebăm cine­va , nus.. pe jăratec ? Punem și noi, cu aceasta ?...un mitin... „gaz pe foi“ Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT

Next