Clopotul, octombrie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 2940-3018)

1970-11-21 / nr. 2984

CLOPOTUL m PAGINA 2 - 1 Apreciez că organizația noastră de partid, cei 30 de membri ai săi au muncit satis­făcător. Faptele evidențiate în darea de seamă sunt ilustrative fin acest sens. Dar, recunosc în­să și existenta a numeroase de­ficiențe. Știm cu toții că lip­surile nescoase la iveală nu nu­mai că nu întăresc reputația unității în care ne desfășurăm activitatea, dar duc la slăbirea ei , pentru că neajunsurile ca­muflate se perpetuează, prind rădăcini, ajung să înăbușe în cele din urmă laturile pozitive ale activității noastre. Și tova­rășul Bujor Ionutaș, participant la discuțiile ce se purtau în a­­dunarea de dare de seamă și alegeri a organizației de partid de la Consiliul popular al co­munei CRISTEȘTI, a relatat, a­­mănunțit despre nesatisfăcă­­toarea participare a multor lo­cuitori ai comunei, dintre care unii sunt membri de partid, la executarea lucrărilor în C.A.P., insuficienta grijă pentru apăra­rea avutului obștesc, deficien­țele ce se manifestă în aprovi­zionarea cooperativei de con­sum cu mărfurile solicitate, sla­ba muncă politico - educativă etc., arătînd și o parte din cau­zele acestor stări de lucruri. La sfîrșitul intervenției sale vorbitorul s-a întrebat „eu cu ce-am contribuit la activitatea organizației de partid?“ Firește, a urmat o autocritică princi­pială, profundă, argumentată. La fel au procedat și alți cîțiva comuniști, din cuvîntul lor re­­zultînd că sînt pătrunși de un înalt sentiment de responsabi­litate civică pentru întreaga muncă ce se desfășoară în co­mună, de o sporită exigentă fată de munca altora, dar și fată de propria lor activitate, atitudinea lor dovedind o etică de oameni înaintați care își pun la inimă prestigiul organi­zației, al unității în care lu­crează, al colectivului în mij­locul căruia trăiesc. In adunarea amintită a vorbit și comunistul Dumitru Borfoti­­nă, președintele consiliului popular comunal. Puțin iritat, probabil, de referirile critice din darea de seamă adresate lui, intervenția i s-a caracteri­zat prin foarte multă critică și... deloc autocritică. De pe poziția și cu autoritatea confe­rită de funcție, a criticat pe cei patru membri de partid din permanența consiliului popu­lar, ca de altfel și pe alții, pen­tru că nu-s exemplu personal în muncă , i-a reproșat lui Aursu­­lesei (agent fiscal) că este gre­oi, nehotărît, fără inițiativă, fostului secretar al organizației de bază că „habar nu are de munca de partid“, că își permite să-i dea lui sarcini, lui care-i membru de partid cu vechime și experiență și ales într-un organ de partid supe­rior. A urmat apoi înșiruirea unor preocupări pe linie profe­sională, niște autoaprecieri cum că munca de președinte e grea, complexă, (lucru necontestat de nimeni) și că el face tot ce-i posibil pentru a se „achita de sarcinile încredințate", în final rostind un angajament ce lăsa să se înțeleagă că în viitor va presta o și mai rodnică activi­tate. Aproape nimic, însă, n-a avut să-și reproșeze în legătu­­­­ra cu munca pe care a desfă­șurat-o în calitate de comu­nist, de membru al organizației de bază, al comitetului comu­nal de partid. Consemnăm, cu mai puțină plăcere, o astfel de manifestare a comunistului. Aceasta pen­tru că spiritul critic nu poate fi rupt de cel autocritic, că pentru a avea eficiență critica trebuie să fie obiectivă, princi­pială, partinică, constructivă. Este în firea comuniștilor ca în toate situațiile să dovedeas­că un dezvoltat spirit construc­tiv, critic și autocritic, o înaltă exigență, să scoată, cu curaj lipsurile la iveală, să analizeze cauzele acestora și să lupte pentru lichidarea lor, să renun­țe la ceea ce se dovedește vechi, perimat, să prevină gre­șelile, abuzurile, subiectivismul și să-și intensifice forțele pen­tru obținerea de rezultate ma­xime în aplicarea politicii par­tidului nostru. Și tot în firea lor este și recunoașterea cin­stită și deschisă a propriilor greșeli și deficiențe, analiza profundă a cauzelor care le-au generat, stabilirea măsurilor pentru înlăturarea lor. Viața a demonstrat că critica și autocritica este o metodă principală de luptă împotriva vechiului și pentru promova­ ALEGERI ÎN ORGANIZAȚIILE DE PARTID rea noului, de educare comu­nistă a oamenilor muncii, este o lege a dezvoltării sociale, un factor fundamental al lichi­dării neajunsurilor și rămînerii în urmă, al asigurării mersului hotărît înainte al întregii so­cietăți. Așa stînd lucrurile, de ce nu și-ar găsi teren fertil în activitatea tuturor comuniș­tilor, a organizațiilor de partid din județul nostru ? CONSTANTIN BORȘ ★ Adunarea generală pentru darea de seamă și alegeri a or­ganizației de partid de la con­siliul popular al comunei CRIS­­TINEȘTI, la care am luat parte, ne-a prilejuit întîlnirea cu o al­tă ipostază a „spiritului“ cri­tic și autocritic. După cum u­­nele situații au fost consem­nate în darea de seamă — pe capitole — vom încerca și noi să conturăm un număr de i­­dei, pornind, mai întîi, de la punctul de vedere al biroului organizației de bază. Deci, în darea de seamă s-a reproșat comuniștilor din permanența consiliului popular că ritmul lent în care lucrează nu a per­mis administrației de stat să-și realizeze planurile de încasări. De pildă, încasările pentru im­pozit agricol se realizează doar în procent de 79 la sută, la ADAS — 85 la sută, contribu­ție voluntară bănească — 72 la sută, pentru electrificare — 29 la sută. Comuniștii, printre care Ilie Ostafi, au criticat as­pru lipsa de activitate a sala­riaților din consiliul popular co­munal, dar, ne întrebăm, care a fost ecoul criticilor aduse în conștiința celor vizați ? Se știe, nu e suficient să asculți o criti­că fără a te impacienta, după­ cum nu e suficient nici a răs­punde de complezentă. Or, du­pă cum am constatat, tăișul criticii de multe ori e deviat, cu bună știință, ca și cum fal­sul principiu „lasă că trece și asta" începe să prindă teren la Cristinești. Tot o modalitate curioasă de însușire a criticii constata, in aceeași s-a putut adunare generală de partid , cînd a fost vorba de salariații cooperati­vei de consum. Atît darea de seamă, cit și vorbitorii, au in­format adunarea că din maga­zinele cooperativei lipsesc un număr de mărfuri mult solici­tate, din acelea a căror lipsă nu poate avea nici o justifica­re : zahăr, biscuiți, drojdie, marmeladă, var, ciment, car­ton asfaltat, iar alte mărfuri se găsesc în sortimente reduse : bomboane etc. Care a fost reacția celor criticați ? „Măr­furi de acest fel nu se găsesc nici în depozit, pentru că nici tovarășii de acolo nu-și prea fac datoria“. Evident, la prima privire s-ar putea reține ca fundamental motivul. Dar nu­mai la prima vedere, pentru că o analiză mai atentă a situației ar fi iscat o serie întreagă de întrebări, ați informat între­prinderea economică a U.J.C.C. că e defectuoasă funcționarea depozitelor ? De ce v-ați mul­țumit cu simpla negație a ges­tionarilor de la acele centre și n-ați mers mai departe, pen­tru a fi și în Cristinești măr­furile care în alte comune se găsesc din belșug ? Dar, din păcate, aceste între­bări n-au fost puse, cei pre­zenți și-au notat în carnete răspunsurile stereotipe, aflate alături de atitudinea înaintată a comuniștilor — și un fals sentiment de satisfacție a înlo­cuit efortul de limpezire a pro­­blemelor aparent­ spinoase. Este acesta, ne întrebăm, un mod demn de a privi și căuta adevărul, de a-ți însuși criti­ca ? Am pus aceste probleme în discuție nu pentru valoarea lor particulară, de cazuri izolate, ci pentru că mentalitatea „mi s-a spus, am răspuns“ mai e încă prezentă și, apoi, prea pu­țini se străduiesc să vadă cită principialitate comunistă, cită intransigență — în adevăratul sens al cuvîntului — sintetizea­ză acel „am răspuns“. MIHAI BARNEA, instructor al Comitetului jude­țean de partid Botoșani CRITICA ȘI AUTOCRITICA ÎN HAI MULTE IPOSTAZE Apel telefonic 21 NOIEMBRIE 1970 BOTOȘANI • Luceafărul, orele : 14 , 16,10 ; 18,20 ; 20,30 ; 100 de carabine; • Melodia, orele : 15 , 17.10 19,30 : Joc dublu în serviciul secret. DOROHOI • Cultural, orele : 15,30 ; 17,30 ; 19,30 : In arșița nopții. • Tineretului, orele : 15 , 17 , 19 i Dreptul de a te naște. DARABANI • Făclia, orele : 18 : Omul cu ordin de reparti­ție. SAVENI • Patria, orele : 19 : Căldura, BUCECEA • Bucecea, orele : 17 : 19 : Sub semnul lui Mon­te Cristo. TRUȘEȘTI • Victoria, orele : 18 : Cei 1000 de ochi ai dr. Mabuse. ȘTEFANEȘTI • Prutul, orele : Moll Flanders. Redacția nu răspunde de eventualele modificări din program. 17­ 18 IDILA DE TOAMNA Fotografia : I. NOUR TELEVIZIUNE SIMBĂTA 21 NOIEMBRIE 1970 17.00 Deschiderea emi­siunii. Emisiune în limba germană. —■ Secvențe la zi) Rubrică de actuali­tăți — Bucureștiul azi și mîine. Reportaj filmat — Seară cul­turală cu artiștii a­­matori din Steierdorf — Anina — Cuvin­­tul poetului : Marin Sorescu in traducere germană. Citește poe­tul Cum Dieter Roth —* vorbim corect. Prezintă acad. prof. dr. Bernhard Cape­­sius — Emisiunea pentru copii , învă­țăm să gătim. Re­portaj filmat la Li­ceul 21 București , 18.10 Publicitate. 18.15 Bună seara, fete ! Bună seara, băieți ! 19.15 Publicitate. 19.20 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Handbal mascu­lin . România — Iu­­goslavia (repriza a ll-a). Transmisiune de la Cluj. 20.30 Tele­­ enciclopedia. 21.30 Film serial. Incoruptibilii. Coniacul de Bouve­­rais. 22.20 Telejurnalul de noapte. 22.30 Comici vestiți ai ecranului. Chariot. 23.00 Cîntec de dor. 23.30 închiderea emisiu­nii. RADIO IAȘI DUMINICA 22 NOIEMBRIE Program de dimineață 7.00 Buletin de știri. 7.05 Matineu muzical. 7.30 Satul românesc con­temporan. 7.50 Asta-i hora horelor. 8.00 Buletin de știri. 8.05 Raliul melodiilor. 8.30 Cutezătorii. Program de seară 17.00 Buletin de știri. 17.05 Estrada zilei. 17.30 Cintecul care mi-e drag. 18.00 Magazin durr'.­.­.al. 19.00 Radiojurnal. 19.30 Jurnal literar. 20.00 Pe portativul unde­lor melodia prefe­rată. 20.45 Pe-un picior de plai. 21.00 Buletin de știri. 21.05 Melody - club. DRUMEȚII PIONIEREȘTI • Pionierii detașamentului cl. a VI-a A de la Școala nr. 4 din Botoșani au plecat într-o drumeție „Prin Țara de sus a Moldo­vei". Li s-a împlinit dorința de a cunoaște mănăstirea Putna, chi­lia lui Daniil Sihastrul, mănăstirile Moldovița, Sucevița și Voro­­neț, vechea Cetate de scaun a Sucevei. Ultimul obiectiv vizitat a fost municipiul Suceava, important centru industrial și urban din Nordul Moldovei. • Plecînd din Corni spre Oneaga, detașamentul cl. a VII-a C al școlii din localitate a străbătut, mergînd pe jos, localitățile Sarafinești, Poiana, Vorona Nouă și a poposit la mănăstirea Vo­­rona. După întîlnirea cu detașamentul cl. a VII-a­­ a școlii gene­rale din Oneaga, s-au întors acasă prin satele Schit , Oră­șeni și Mesteacăn. Tot în aceeași zi, un alt grup de pionieri din Corni au făcut o excursie la Suceava, Cacica, Mănăstirea Humorului și mănăs­tirea Voroneț. • In întîmpinarea pionierilor de la Răchiți, veniți în excursie, a ieșit întreaga unitate de pioni­eri de la F­runzi. Gazdele și-au condus oaspeții la învățătorul pensionar I. Simionescu care și-a reamintit, în fața acestui auditoriu, de marile evenimente ale răscoalei din 1907. Vizitatorii au mers, apoi, pe la sediul C.A.P. și la școală, unde s-au desfășurat, ca de obicei, programe ar­tistice și întreceri sportive. Este așteptată cu nerăbdare o nouă întîlnire, de data aceas­ta la Răchiți, în vederea căreia se pregătește un concurs pe tema „Din istoria partidului“. • La Școala generală Bajura este o intensă activitate pio­nierească. Din acțiunile organizate în ultima perioadă de timp, cităm : „Să ne cunoaștem ținutu­rile natale" (drumeție cu popasuri reconfortante și instructive), „Stejarii lui Ștefan Vodă” (drumeție făcută în scopul admirării celor patru stejari multiseculari, de­clarați monumente istorice), „Pe urmele strămoșilor" (o excursie prin împrejurimile evocatoare). • Unitatea de pionieri de la Școala generală nr. 1 Dara­bani a avut oaspeți pe pionierii de la Bajura. Cei peste 150 de pionieri au vizitat muzeul școlar și expoziția școlară permanem­­tă, unde au admirat tablourile micilor artiști plastici, cusăturile naționale executate la cercul de mîini îndemînatice, diferite fi­guri de artizanat. RADIO DUMINICA 22 NOIEMBRIE 6.05 Concertul dimineții. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo - rutier. Sport. 7.15 Melodii distractive. 7.35 Răsună cintecul și jocul pe întinsul patriei. 8.00 Sumarul presei. 8.10 Avanpremieră 8.22 Ilustrate muzicale cotidiană, oferite de soliști care ne-au vizi­tat țara : Jacqueline Mi­dinette, Lili Ivanova, The­rese Steinmetz. Roddy Mc. Neil, Bobby Solo și Rap­hael. 9.00 Radiomagazinul femeilor. 9 30 Ora satului. 10.00 Cavalcada ritmurilor. 11.15 Intîlnire cu melodia popu­lară și interpretul prefe­rat. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 De toate pentru toți. 13.00 Radiojurnal. Sport. 13.15 Noutățile săptămînii . 13.30 Unda veselă. Clasici ai umorului . Mark Twain. 14.00 Orchestra de muzică u­­șoara a Radioteleviziunii, dirijor Sile Dinicu. 14.15 Sport și muzică. 16.45 Melodii de George Gri­­goriu și Florentin Delmar. 17.15 Caravana fanteziei, (emisiune pentru tineret). 18.00 Concert de muzică ușoa­­r­ă. 19.00 Gazeta radio. 19.15 Transmisiune sportivă. Repriza a II-a a meciului de handbal dintre selec­ționatele R.S. România și R.D. Germane. 19.35 Cinta Angela Moldovan și Pel­cian Fărcașu. 20.05 Teatru scurt. 21.00 Zece melodii preferate. 22.00 Radiojurnal. 22.10 Panoramic sportiv. 22.30 Recital Ricardo del Tur­co. 22.50 Moment poetic. 23.00 Concert de seară. 0.03—5.00 Estrada nocturnă. O noutate editorială, volu­mul de povestiri Iutlanda po­sibilă, vine să propună nume­le unui nou scriitor de pe me­leagurile nord - moldovene după George Sidorovici, A­­lexei Rudeanu și Constantin Ștefuriuc, prezenți în libră­rii, fiecare cu câte o carte, în­­tr-un interval destul de scurt: este vorba de Vasile Andru, tînăr lector de literatură fran­ceză la Institutul pedagogic din Suceava. Povestirile și schițele lui Vasile Andru sunt organizate în volum după criterii tema­tice, autorul manifestind, se pare, și alte intenții în intitu­larea ciclurilor (Intîmplări, Colind, Alte intîmplări, Me­naj și In loc de epilon) dar intenția pe care o reți­nem, de altfel fără o impor­tanță decisivă, e cea temati­că. Realitatea e că această mai mult sau mai puțin uti­lă compartimentare a proze­lor, cu o semnificație esteti­că benevolă, trădează un tic al autorului și anume dorința de a construi laborios, meti­culos, indiferent ce și cum, de a elabora eșafodaje compli­­cate, uneori fragile, în fine nevoia de resperanta de ri­goare și simetrie. Evident că în cazul specios al unui ase­menea temperament creator să existe și o metodă, una nu numai vizibilă la lectura po­vestirilor dar și explicită In­­delșugat. Să ne oprim o cli­pă la povestirea Un obicei asiatic supra - intitulată sem­nificativ în loc de epilog. Aici, într-un chip pedant și nu lipsit de savoare, Vasile Andru furnizează lectorului cheia cu care se poate acce­de spre semnificația structu­rii formale (una și aceeași) a prozelor sale. La rândul său, această explicație se struc­turează identic celei teore­tizate indirect astfel că vom avea o grațioasă invitație la infinitul mic al p--" In povestirea amintită e în­scenată o convorbire divergen­tă, de fapt un monolog în monolog. Intr-o cameră de spital deci, cineva descrie un „obicei­ asiatic" cu mare lux de amănunte, fiecare detaliu proliferînd în lanț astfel că se realizează o anume ambi­­guizare a termenului de refe­rință — „obiceiul". Acest procedeu de a obscuriza prin disocieri succesive, de a crea mici labirinturi lexicale este perfect stâpinit de V. Andru. Dar, ceea ce trebuie vat aici, prozele, toate, obser­deosebit de clare pentru stnt o­­chiul familiarizat cu tehnicile narațiunii moderne. E vorba de o claritate nu de suprafa­ță, ci de una de profunzime pentru că V. Andru nici mă­car nu-și propune să sugere­ze abisuri (nu lipsa totală a investigației psihologice) ci să expună situații și să le explici­­teze. Personajele au, de altfel, ticurile autorului, deformate însă voit prin exagerare. Re­venind la descrierea „obice­iului asiatic", personajul la care ne-am referit își teoreti­zează punctul de vedere : ....... După ce a terminat pri­mul confesiunea sa, intr-un tîrziu, are cuvîntul următorul. începe astfel o conversație, înțelegi­m o conversație la ca­re participă toți, deși lucruri­le despre care discută sunt absolut diferite unele de al­tele, fiecare spune ce-l doare pe el, probleme strict perso­nale, care n-ar interesa pe nici unul dintre cei de față. Judecând după contrastul iz­bitor al dialogurilor, ești de­rutat și nu știi ce-i unește așa de tare. (...) Ce-i leagă în această mare diversitate ?“ Pentru că, în chip desăvirșit, paragraful citat sintetizează metoda și totodată concepția despre proză a lui V. Andru, vom sublinia : confesiune co­lectivă, caracterul divergent al acestor confesiuni, („con­trast izbitor“) și, în fine, între­barea finală , care este totuși modul intim de organizare a acestui material ? „Poate e vorba de o compensație muțeniei lor cotidiene, explică­­ mai departe autorul prin vocea personajului său ... Gîndurile lor mult timp comprimate re­clamă dintr-odată dreptul să se exteriorizeze“. Explicația este justă și operantă în de­codarea povestirilor, de-a face, fără excepție. Avem cu naturi umane traumatizate, cu inhibiții secrete traduse în bi­zare gesturi de refulare, cu inși complexați, terorizați de singurătate, care se tușează în ritualuri de o descă­so­lemnitate plină de echivocuri. Cuvîntul „ritual" se repetă nu odată în text, însuși „colindul“ este sau devine aici un ritual golit de semnificația origina­ră. Am citat un pasaj destul de lung tocmai pentru a pune în evidență modul acut în ca­re V. Andru are conștiința scrisului său, acest fapt pă­­rîndu-mi cel mai limpede semn de maturitate. Povestirile luate în parte și citite cu a­­tenție nu oferă decit prea pu­ține surprize de veritabilă in­venție etică sau caracterolo­gică. S-ar părea că tînârul scriitor sucevean evită aceste aventuri cu prudență. Dar, în fond, povestirile din vo­lum au ceva simplu și origi­nal totodată, care ne face să ne gîndim la vechile cîntece rituale, cîntate la unison, pe o singură linie melodică, în care șocul este provocat de contrastul frapant dintre a­­companiamentul previzibil și libertatea de virtuozitate a vocii solistice. RADU MAREȘ CRONICA LITERARA IUTLANDA POSIBILA de VISILE ANDRU H M­ARCA LUI NUE N-aveți un chibrit? N-avem! S-a folosit Verona Penciuc din Tudora care, așa, în joacă, a dat foc la niște co­ceni de porumb din apropierea casei Elenei Apetrei. Cocenii valorau — cînd valorau! — 5 500 lei. Detalii. Verona are 6 ani. Despre cei care ar fi trebuit s-o supravegheze n-avem nici un indice de identitate... Tractoare și șef La secția de mecanizare de la Hănești, tractoare sunt 19 iar șef numai unul: Ion Chelaru. Iar tractoarele, cite­s­ele de multe, lucrează după cum zice unul, șeful. A­­dică , din 19 funcționează 12, din 3 remorci doar una are tractor Înscris In circulație. Zi­lele trecute, șefu­l a primit or­din să trimită remorca cu po­rumb In baza de recepție. Dar domnia sa a rupt ordinul de lucru și a trimis tractoristul cu remorca la... Păltinoasa • Su­ceava, după spalieri pentru îm­prejmuirea incintei secției. Cită clarviziune ! Nu e absolut lim­pede că cel mai necesar lucru era împrejmuirea secției ? Și apoi, dacă nu trimitea remorca la timp nu se stricau spalierii ? Că doar porumbul nu se strică! Muncă de creație Ion Raica făcea muncă de create pentru că, tovarăși, și croitorii pot face muncă de creație I I. R. lucra Intr-un co­lectiv de creație care există la F.C. Botoșani. Ca să se poată manifesta în voie, se dă acestui colectiv materiale destule și pe Încredere. Tot pe încredere, a­­dică necontrolat, ieșea I. R. pe poartă zicînd, de pildă, că merge să ofere modele I.C.R.T.I.. ului sau altele. Dar materia­lele cu care ieșea nu se mai întorceau niciodată și nici nu a­­jungeau la destinația promisă la poartă. Nu mai explicăm în­tregul mecanism prin care mi­­­­liția a constatat că Ion Raica sustră­sese astfel stele de 8 530 lei. Vrem să arătăm doar că creatorul nostru nu a vrut In nici un chip să-și recunoas­că vina. Dar In fața judecății vor fi prezentate dovezi pe­remptorii. Și atunci... Iarăși moara Nu este foarte veche infor­mat­ia noastră că multe mori din mediul rural nu funcți­onează, obligind sătenii la lungi maratonuri pînă la alte mori, Iată-ne revenind și arătînd că nici acum moara din Socru­­jeni - Gorbănești, de pildă, nu funcționează justificind pro­testul localnicilor. Dacă situa­ția se menține, publicăm, oricît de lungă ar fi, lista de nume ale celor... iresponsabili. Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT r­i Școal­a generală din Todireni Fotografia : I. HELICI Spectacole Teatrul „Mihai Eminescu“ programează azi un specta­col cu „Take, Ianke și Cadîr“. Duminică la orele 11, va fi un spectacol cu piesa „Intîmplare cu haz", reluat seara, la orele 20. Duminică, la orele 16, actorii botoșăneni vă oferă spec­tacolul „Domnul Puntila și sluga sa Matti“,

Next