Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)
1861-11-21 / nr. 29
Anula 1. 1861. Mr. 29. Joi 921. Noemvre. Ese de doa ori in septemana Dominec’a si Joia. Predulu de prenumeraeiune pentru provinciele austriace . Pe anu intregu . 8 fl. „ 6 lune . 5 „ )t 3. „ .3 „ Pentru principatele unite, si strainetate pe anu 14 fl. 40. cr. pe 6 lune 8 fl. 20. cr. pe 3 lune 4 fl. 604cr. mon. austr. Pentru inserciuni si totu feliulu de publicaciuni se respundu 6 cr. de linia. MIMALU POLITICII SI LITERARII. Prenumeraciunea se face in Pest’a laSpedîciunea diurnalului, localulu tipografiei Dlui Vasîliu Cosma , tiermulu Dunârii, in cas’a Piaristiloru. In Comitaturi la tóte oficiele postali si la DD. Corespundînti ai Concordiei. Cancelariele episcopali sent regate de a primi banii de prenumeraeiune. A se adresii pentru totu ce privesce amenestraciunea la spedîciune, ear’ pentru cele ce privescu redactiunea la localulu acesteia in strat’a Pălăriei Nr. 9. Revist’a Politeca. Pest’a 8/20. Nov. In Paris tota lumea se ocupa cu intrarea lui Fould in ministeriul finantielor si cu noul programa al lui sanctionatu prin imperatul. Conversarile si comentariele se făcu inse mai multu asupr’a incidintielor, cari au precesu, au pregatîtu si au determinatu resoluciunea imperatului. Astfelu, se vorbesce cumca vechiul ministru al regelui Ludovicu Filipu Dl. Thiers ar fi scrisu imperatului o epistola despre periculul sîtuaciunii finantiarie, descoperindu totoda'a si acelu pericul ce ar resulta daca s’ar concede dini Fould tote atribuciunile pretinse de in parte-i. Cu tote ca domnesce neîncredere in privinti’a programelor napoleonice, totusi concesiunile imperatului se primescu ca unu semnu de pace, — asta opiniune se intaresce si prin convocarea Senatului pe a 2. Diecemvre. In Paris se născu mari sperantie, cursul hartîelor se urca mereu. Acum dara, după ce imp. Napoleone va reduce si numerul ostei, va urma epoca cea de auru, candu domnitorii, pana acum forte ingrijiti, voru dormi in pace. Câmpul connepturelor e largu si reflesîunile sunt in prisosîntia. Pote fi ca prin concesiunile sale imp. Napoleone au voitu numai se scuture de pre umerii sei responsabilitatea ce s’ar îngreuna asupra-i daca starea finantiaria ar deveni a fi amenintiatoria. Imperatul Napoleone are de cugetu a îndupleca pre guv. papale ca se îndepărteze pre Franciscu II. d’in Rom’a, la asta vointia se reduce si impregiurarea cumca D. Lavalette denumita de solu la curtea papale nu grabesce a pleca, abolirea muierii sale ar fi numai pretestu, ci caus’a adeverata e ca nu-i sunt indeplinite instruiciunile, cari se voru face după ce imperatul va cunosce resultatul desbaterilor ce se vom escâ in sinul parlamentului italienescu. In Polonia starea de asediu se îngreuna tare asupra tierei. Admenestratoriul A.episcopiei D. Biatobrzeski promotoriul principale a inchiderii beséricelor fu inehisi insusi pentru ca nu voise a deschide beséricele, altii spunu cum ca asta mesura se atribue unei epistole putinu respetuose ce o adresase catra gen. Luders. Diurnalele inspirate cele de Vienna vorbescu despre o dîscrepantia intre membri ministeriului austriacu. Caus’a se dice a fi modalitatea prin care s’au escrisu contribuciunile fara a se fi pazitu datînele constitucionali; pe D. Schmerling acum’a lu mustra coscivnti’a pentru acést’a si voiesce ca bugetul se lu supună incuviintiarii senatului imp. dar ast’a se vede lucru gadelosu pentru ca s’ar pote intempla ca senatul se fie de alta părere asupr’a unui seu altui puntu al bugetului, si daca acelua totusi nu s’ar schimba, precum intru adeveru neci ca se va schimba, atunci viéti’a nostra constitucionale ar apare ca o jocarie. Protocol n Sedintiei estraordinarie a Comitetului Districtului Cetatei de Peatra tienuta in Siomcut’a mare in 23. Optovre 1861 sub Presediulu NI. s’ale Sigismundu Papu Capit. supr. in fiinti’a de fatia a magistratului, si numerosiloru membri a Comitetului. Coadunanduse intru unu numeru insemnatu membri Comitetului in Sal’a pretoriului, s’au denumitu o Comisiune spre solemn’a invitare a Căpitanului supremu la presîdiulu Congregatiunei. Comisîunea aceast’a inplinindu-si misiunea, Căpitanul supr. intre vivate sgomotose au intratu in Sala si ocupandu-si scaunul presîdîale cu urmatoriulu discursu in limb’a romana au deschisu siedînti’a : „După o indelungata depărtare din sinul Distriptului acestuia, reintorcandu-me in plăcutul giuru al Domnieloru vostre, amu onore a cuprinde loculu presîdîale, si esprimendu D loru vostre cea mai cordiala salutare, deodată se făcu cunoscuta cea mai mare bucuria, pentruca onoratul Comitetu dela Constituirea sa pana in estu minutu solemnu, au fostu credinciosu si consecinţe in aperarea intereseloru Constituţionali, nici prin unu feliu de intriga nu a lasatu a se abate si a se strimtori depre termenul Constitutionalismului. Constitutiunea si legalitatea ni-au fostu pana acumu simbolulu, onorarea Constitutiunei sa ne fie si de acumu înainte intre om si pe fatalitati ministre radimul, si angerul operatoriu. Caci indata dupace sant’a causa a Patriei si libertatea Constituţionale vomu perdeo din antea ochiloru, seva clatina pamentul sub noi, si ne scapati vomu fi răpiţi si intortocati in abisulu periclitatiloru. Ca n diin urma, indata dupace vomu parasi terenul legalitatei, vomu produce unu chaote din care odiniora numai Domnedieu au potutu crea o lume armonica. E Domniloru ! aicia pe acestu pamentu santu a Patriei au eluptatu străbunii noştri laolalta, libertatea nostra Constituţionale, si velulu acestui santu pamentu se estinde asupra gloriosei tierne aleloru; aicea am diaritu si noi cea de antaia lumina a soarelui, aicea s’au sternitu cea de antania schintea a amorului catra patri’a comuna, care sau prefacutu intro vapaia ne estingivera, aice au nascutu, aicea au crescutu, aicea numai se potu femei fruptele iubirei noastre, amatele nóstre mladiiie, si in urma abia ne vom pune in mormentu lungu osele strabuniloru parintiloru si prunciloru nostri spre vecinica odichna. Desvoltarea neamului omenescu si constelaciunea staturiloru europene nu suntu intru acela studiu, acum ca odiniora in periodulu vietiei nomadice, candu si scithienii siau cercatu Patria, si-au gasitu si siau coprins’o; dar acum totu statulu debue sé se nesuéscu, a sustiené patri a sustatatoria, a desvolta constitucionalismul si a ferici pre locuitorii tierei fara deosebire de nacionalitate si relegiune. Din aceste an. Comitetu lamuritu se poate convinge ca dupace ioara mi am cuprinsu scaunulu presidial, si imi adresezu cuvintele catra Comitetu, toti pasii miei in interesulu constitutiuniei, si legalitatiei i voi face , si imi place a crede ca nimenea nu se va afla in Distriptulu acesta care se in voliasca a fi Apostolu principieloru acestor’a Se recere inse ca noi atatu in interesul propriu, catu si fatia cu patri’a intréga se ne formamu chiaru si in cugetu curatu ideele nostre in priviaiii’a maretiului principiu de nacionalitate. Deci dara cu ideile ce atingu objetulu acestea sele potu supune unei discussiuni sistematice, înainte de tote vedu a fi de lipsa a deliermuri ce sau potutu intielege pana in 1848 sub espresiunea Naţiune magiara. Dupa opiniunea mea bine cumpenita pana in 1848 sub espresiunea „Naţiune magiara“ nu aceia a fostu de intielesu cari au vorbitu in limb’a magiara, carii s’au nascutu din părinţi magiari, cari dela mame magiare se au luptatu, — dar’a acelia au formatu Naţiunea magiara cari s’au tienutu de clasele privilegiate, câci pentru ca unu poporu se se pota numi Naţiune e netrecutu de lipsa, ca unu astfeliu de poporu se fie in usulu regelatiunei, si dreptului de autonomia propria, e dar’ in Ungaria, in asta dulce patria pana ’n anulu 1848 numai nobilii s’au folosîtu de astfelu de drepturi, si asia pana ’n 1848 aici nu numai celi de limba magiara, dara in comunu numai acelii au constituitu Națiunea politica cari au fostu nobili. Opiniunea aceasta o comproba toate paginele codîcelui legilor nostre in cari pre totu locul se afla urmatoriele espresîuni „Incliti status et Ordines regni Hungariae“ si nu Nationis hungarae, mai incolo „de usu Linguae hungaricae“ si nu linguae nationis hungarae, dar ar fi deprisosuane provoca la mai multi articli de asfeliu, câci nu pote in patria aceasta essiste unu jure-consultu care au studiatu celu putinu alt’a jureprudîntiei (sciintiele juridice) care se fia atâta de audace,câtu se traga la indoiela veritatea acestora, caci ar fi absurditate asi intipui o Națiune fóre dreptulu de a esercita drepturile ce i se cuvinu. Pe firulu ideeloru acestora pana la a . 1848 de Natiune politica a Ungariei seau tienutu nu numai magiarii, ci si romanii serbii, schiavii, si altii, care pentru meritele loru, seau a străbuni loru sei, seau precum s’au intemplatu in dilele mai din urma, in poterea baniloru s’au primitu in cast’a nobililoru, si inca suntu mai multe Comitate precum e : Maramuresiul, Aradul, si Districtulu nostru, in cari romanii ca cei mai multi nobili in Comitaturile aceste, mai cu seama si exceptional minte au eserceatu drepturile politice a Ungariei si inca peste mai multe secte in limba latina si nu in cea magiara. Strabetandu inse sunetul campaneloru ideeloru democratice la anulu 1848 si in tier’a nostra, prin corelatiunile trebiloru din afara dar mai cu seama a celoru din lontru s’au derimatu murii despărțitori cari a sustatu intre privilegiați, si ceialalti locuitori ai Tierei, despoiandu pe esti din urma de toate drepturile politice intr’un lungustru de secte. Si cu suruparea muritoru acestora si nenobilii inca au capetatu intrare intre nobili^ si capacitate de a se bucura de drepturi politice. In estu, — potemu dice, — celu mai favoritoriu tempu au recunoscutusi castanobilitaria, ca au sosîtu tempulu in care ase lipi si mai incolo de privilegie, si a eschide Majoritatea dela folosirea drepturiloru politice ar insemna, cu cerbicie, da de siguru fara nici unu efeptu a se opune spiritului tempului. Stramutandu-se in estu modu relatiunile, s’au straformatu si nedreptele temeliuri care de cente de ani au sustatutu, si pe aceste leau inlocatu egalitatea tuturoru drepturiloru cetatienesci, acelu principiu fundamentariu care nu se poate trage la indoela, si dupa care de acum înainte Națiunea politica a tierei o face compresulu tuturoru natiuniloru fare deosebire de limba si Relegiune. Dupa tempurile de acuma nu poate fi vorba numai de națiuni genetice a cărora strimta sfera se se reducă numai la deducerea originei sale, si se se inparta dupo modiulu pana acum indatenatu in soiuri, ci diferiteloru natiunalitati ce locuescu in Tfera faré nici unu dubiu le competiesce asigurarea esîstintiei politece. Romanii deosebitu cu strenepotii unei ginte si Naţiune generosa — in tempulu trecutu, presente si pe victoriu, au pretînsu, pretîndu si voru pretinde totdeauna dupa firulu ideiloru abia desvoltate primirea si inartîcularea sa intre naţiunile politice. De asfeliu de postulate precumpenitorie a romaniloru nu se va mira acela cui e cunoscutu ca in Transilvania, de care s’au trenutu si Distriptulu nostru, cele trei naţiuni care a fostu in minoritate, că nume Naţiunea magiara, secuiasca si sasasca au fostu legalminte recunoscute si inarticulate, candu romanii carii a fostu in majoritate pana la anulu 1848 s’au socotitu ca nesce Parie. Lucru uritu, si de rusine! gintea astagloriosa peste atate secte, la o stare asia subordinata, si brutala ao dejosî, pentru asfeliu de fapte binecuventare nu va fi asupr’a mormintelor repausatilor, dar asupr’a posteritâtii, decumva si pe viitoriu — ce inse nu sperâmu — ar voi a fi condusa de asfeliu de microcordialitate, — veciniculu blastemu s’ar îngreuna. Starea asta diferentiala ce bate asia tare la ochi, nici legile din 1847/8 care leau facutu Dietele din Ardealu si Ungaria, nu au incetatu spre odichna tuturoru natiuniloru, ca desi debite se votezu recunoscere legiloru din 1848 pentru inbratisiarea ideeloru democratice si nestiintita catra egalitate dar totusi legile din 848 au lasatu neatinse drepturile naciunilor: unguresci, sasesci si secuesci, ce destulu de bine s’au intemplatu, — dar ce e forte de reprobatu si neamesuratu geniului tempului a fostu acea: ea recunoscerea Nationalitatii romane fatia cu rogurile si postulatele ei nu s’au inarticulatu ; ce au insemnatu fapt’a aceast’a ? nimica alt’a decâtu cu suspomenitele Naţiuni siau retienutu starea de mai nainte,si naţiunea romana nu s’au primitu in sfer’a aceast’a, — pentru nebagarea in seama ascusatinseloru principie recunoscute, drepturi fundamentali, si ne disputavere, si pentru fals’a aplicare a acestora precum si pentru delaturarea postulateloru dreptului naturei, ne am luatu cu totii laolalta pedepsele. Din aceasta seau escatu in 848 frecarile, si din frecari neamicetie, sprijinite din toate partile parte prin egoismu, parte prin neintielegere, si inca mai mare parte prin unu fanatîsmu ultraistica lasandu la noi si pe totu locul atâtea reminiscintie sangeroase si atâtea jertfe cu atâtea suveniri amare, cari Istoria tóte le va păstră spre esemplu monitoriu pentru sucrescintia. 29