Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)

1861-11-21 / nr. 29

Anula 1. 1861. Mr. 29. Joi 9­21. Noemvre. Ese de doa ori in septemana D­o­­minec’a si Joi­a. Pred­ulu de prenumeraeiune pen­tru provinciele austriace . Pe anu intregu . 8 fl. „ 6 lune . 5 „ )t 3. „ .3 „ Pentru principatele unite, si strai­­netate pe anu 14 fl. 40. cr. pe 6 lune 8 fl. 20. cr. pe 3 lune 4 fl. 604cr. mon. austr. Pentru inserciuni si totu feliulu de publicaciuni se respundu 6 cr. de linia. MIMALU POLITICII SI LITERARII. Prenumeraciunea se face in Pest’a laSpedîciunea diurnalului, localulu tipografiei Dlui Vasîliu Cosma , tier­­mulu Dunârii, in cas’a Piaristiloru. In Comitaturi la tóte oficiele pos­tali si la DD. Corespundînti a­i Con­­cordiei. Cancelariele episcopali sent regate de a primi banii de prenumeraeiune. A se adresii pentru totu ce privesce amenestraciunea la spedîciune, ear’ pentru cele ce privescu redactiunea la localulu acestei­a in strat’a Pălăriei Nr. 9. Revist’a Politeca. Pest’a 8/20. Nov. In Paris tota lumea se ocupa cu intrarea lui Fould in ministeriul finantielor si cu noul progra­ma al lui sanctionatu prin imperatul. Conversarile si comentariele se făcu inse mai multu a­supr’a in­­cidintielor, cari au precesu, au pregatîtu si au de­­terminatu resoluciunea imperatului. Astfelu, se vorbesce cumca vechiul ministru al regelui Ludo­­vicu Filipu Dl. Thiers ar fi scrisu imperatului o epistola despre periculul sîtuaciunii finantiarie, descoperindu totoda'a si acelu pericul ce ar resulta daca s’ar concede dini Fould tote atribuciunile pretinse de in parte-i. Cu tote ca domnesce neîncredere in privinti’a programelor napoleonice, totu­si concesiunile im­peratului se primescu ca unu semnu de pace, — asta opiniune se intaresce si prin convocarea Sena­tului pe a 2. Diecemvre. In Paris se născu mari sperantie, cursul hartîelor se urca mereu. Acum dara, după ce imp. Napoleone va reduce si nu­me­­rul ostei, va urma epoc­a cea de auru, candu dom­nitorii, pana acum forte ingrijiti, voru dormi in pace. Câmpul connepturelor e largu si reflesîunile sunt in prisosîntia. Pote fi ca prin concesiunile sale imp. Napole­one au voitu numai se scuture de pre umerii sei responsabilitatea ce s’ar îngreuna a­supra-i daca starea finantiaria ar deveni a fi amenintiatoria. Imperatul Napoleone are de cugetu a îndu­pleca pre guv. papale ca se îndepărteze pre Fran­­ciscu II. d’in Rom’a, la asta vointia se reduce si impregiurarea cumca D. Lavalette denumita de solu la curtea papale nu grabesce a pleca, a­boli­­rea muierii sale ar fi numai pretestu, ci caus’a adeverata e ca nu-i sunt indeplinite instruiciunile, cari se voru face după ce imperatul va cunosce resultatul desbaterilor ce se vom escâ in sinul par­lamentului italienescu. In Polonia starea de asediu se îngreuna tare a­supr­a tierei. Admenestratoriul A.­episcopiei D. Biatobrzeski promotoriul principale a inchiderii beséricelor fu inehisi insu­si pentru ca nu voise a deschide beséricele, altii spunu cum ca asta me­­sura se atribue unei epistole putinu respetuose ce o adresase catra gen. Luders. Diurnalele inspirate cele de Vienna vorbescu despre o dîscrepantia intre membri ministeriului austriacu. Caus’a se dice a fi modalitatea prin care s’au escrisu contribuciunile fara a se fi pazitu datînele constitucionali; pe D. Schmerling acum’a lu mustra coscivnti’a pentru acést’a si voiesce ca bugetul se lu supună incuviintiarii senatului imp. dar ast’a se vede lucru gadelosu pentru ca s’ar pote intempla ca senatul se fie de alta părere a­supr’a unui seu altui puntu al bugetului, si daca acelu­a totu­si nu s’ar schimba, precum intru ade­­veru neci ca se va schimba, atunci viéti’a nostra constitucionale ar apare ca o jocarie. Protocol n Sedintiei estraordinarie a Comitetului Distric­­tului Cetatei de Peatra tienuta in Siomcut’a mare in 23. Optovre 1861 sub Presediulu NI. s’ale Sigis­­mundu Papu Capit. supr. in fiinti’a de fatia a ma­gistratului, si numerosiloru membri a Comitetului. Coadunanduse intru unu numeru insemnatu membri Comitetului in Sal’a pretoriului, s’au de­numitu o Comisiune spre solemn’a invitare a Că­pitanului supremu la presîdiulu Congregatiunei. Comisîunea aceast’a inplinindu-si misiunea, Căpi­tanul supr. intre vivate sgomotose au intratu in Sala si ocupandu-si scaunul presîdîale cu urmato­­riulu discursu in limb’a romana au deschisu sie­­dînti’a : „După o indelungata depărtare din sinul Distriptu­­lui acestui­a, reintorcandu-me in plăcutul giuru al Domnie­­loru vostre, amu onore a cuprinde loculu presîdîale, si es­­primendu D­ loru vostre cea mai cordiala salutare, deo­dată se făcu cunoscuta cea mai mare bucuria, pentruca onoratul Comitetu dela Constituirea s­a pana in estu mi­nutu solemnu, au fostu credinciosu si consecinţe in aperarea intereseloru Constituţionali, nici prin unu feliu de intriga nu a lasatu a­ se abate si a­ se strimtori depre termenul Constitutionalismului. Constitutiunea si legalitatea ni-au fostu pana acumu simbolulu, onorarea Constitutiunei sa ne fie si de acumu înainte intre om­ si pe fatalitati m­inistre radimul, si angerul operatoriu. Ca­ci indata dupace sant’a causa a Patriei si liberta­tea Constituţionale vomu perde­o din antea ochiloru, seva clatina pamentul sub noi, si ne scapati vomu fi răpiţi si in­­tortocati in abisulu periclitatiloru. Ca n di­in urma, indata dupace vomu parasi terenul legalitatei, vomu produce unu chaote din care odiniora numai Domnedieu au potutu crea o lume armonica. E Domniloru ! aicia pe acestu pamentu santu a Pa­triei au eluptatu străbunii noştri la­olalta, libertatea nostra Constituţionale, si velulu acestui santu pamentu se estinde asupr­a gloriosei tierne aleloru; aicea am diaritu si noi cea de antaia lumina a soarelui, aicea s’au sternitu cea de anta­­nia schintea a amorului catra patri’a comuna, care sau pre­­facutu intro vapaia ne estingivera, aice au nascutu, aicea au crescutu, aicea numai se potu fem­ei fruptele iubirei noa­­stre, amatele nóstre mladiiie, si in urma ab­ia­ ne vom pune in mormentu lungu osele strabuniloru parintiloru si prun­­ciloru nostri spre vecinica odichna. Desvoltarea neamului omenescu si constelaciunea staturiloru europene nu suntu intru acela studiu, acum ca odiniora in periodulu vietiei nomadice, candu si scithienii siau cercatu Patria, si-au gasitu si siau coprins’o; dar acum totu statulu debue sé se nesuéscu, a sustiené patri­ a susta­­tatoria, a desvolta constitucionalismul si a ferici pre locui­torii tierei fara deosebire de nacionalitate si relegiune. Din aceste an. Comitetu lamuritu se poate convinge ca dupace io­ara mi am cuprinsu scaunulu presidial, si i­mi adresezu cuvintele catra Comitetu, toti pasii miei in inte­­resulu constitutiuniei, si legalitatiei i voi face , si imi place a crede ca nimenea nu se va afla in Distriptulu acesta care se in voliasca a fi Apostolu principieloru acestor’a Se recere inse ca noi atatu in interesul propriu, catu si fatia cu patri’a intréga se ne formamu chiaru si in cu­getu curatu ideele nostre in priviaiii’a maretiului principiu de nacionalitate. Deci dara cu ideile ce atingu objetulu acestea sele potu supune unei discussiuni sistematice, în­ainte de tote vedu a fi de lipsa a deliermuri­­ ce sau potutu intielege pana in 1848 sub espresiu­­nea Naţiune magiara. Dupa opiniunea mea bine cumpenita pana in 1848 sub espresiunea „Naţiune magiara“ nu acei­a a fostu de intielesu cari au vorbitu in limb’a ma­giara, carii s’au nascutu din părinţi mag­iar­i, cari dela mame magiare se au luptatu, — dar’a acelia au formatu Naţiunea magiara cari s’au tienutu de clasele privilegiate, câ­ci pentru ca unu poporu se­ se pota numi Naţiune e netrecutu de lipsa, ca unu astfeliu de poporu se fie in usulu regelatiunei, si dreptului de autonomia propria, e dar’ in Unga­ria, in asta dulce patria pana ’n anulu 1848 numai nobilii s’au folosîtu de astfelu de drepturi, si asia pana ’n 1848 aici nu numai celi de limba magiara, dara in comunu numai acelii au constituitu Nați­unea politica cari au fostu nobili. Opiniunea aceasta o comproba toate paginele codîcelui legilor nostre in cari pre totu locul se afla urmatoriele espresîuni „Incliti status et Ordi­­nes regni Hungariae“ si nu Nationis hungarae, mai in­colo „de usu Linguae hungaricae“ si nu linguae nationis hungarae, dar ar fi deprisosuane provoca la mai multi articli de asfeliu, câ­ci nu pote in patria aceasta essiste unu jure-consultu care au studiatu celu putinu alt’a jureprudîntiei (sciintiele juridice) care se fia atâta de audace,câtu se traga la indoiela veritatea acestora, ca­ci ar fi absurditate asi intipui o Națiune fóre dreptulu de a esercita drepturile ce i­ se cuvinu. Pe firulu ideeloru acestor­a pana la a . 1848 d­e Na­ti­u­n­e p­o­l­i­t­i­c­a a Ungariei seau tienutu nu numai magiarii, ci si romanii serbii, schiavii, si altii, care pentru meritele loru, seau a străbuni loru sei, seau precum s’au intemplatu in dilele mai din urma, in poterea baniloru s’au primitu in cast’a nobililoru, si inca suntu mai multe Comitate precum e : Maramuresiul, Aradul, si Districtulu nostru, in cari romanii ca cei mai multi nobili in Comitaturile aceste, mai­­ cu seama si exceptional minte au eserceatu drepturile politice a Ungariei si inca peste mai multe secte in limba latina si nu in cea magiara. Strabetandu inse sunetul campaneloru ide­eloru democratice la anulu 1848 si in tier’a no­stra, prin corelatiunile trebiloru din afara dar mai cu seama a celoru din lontru s’au derimatu murii despărțitori cari a sustatu intre privilegiați, si cei­­alalti locuitori ai Tierei, despoiandu pe esti din urma de toate drepturile politice intr’un lungu­­stru de secte. Si cu suruparea muritoru acestor­a si neno­bilii inca au capetatu intrare intre nobili^ si capa­citate de a se bucura de drepturi politice. In estu, — potemu dice, — celu mai favori­­toriu tempu au recunoscutusi castanobilitaria, ca au sosîtu tempulu in care ase lipi si mai incolo de privilegie, si a eschide Majoritatea dela folosirea drepturiloru politice ar insemna, cu cerbicie, da de siguru fara nici unu efeptu a se opune spiritului tempului. Stramutandu-se in estu modu relatiunile, s’au straformatu si nedreptele temeliuri care de cente de ani au sustatutu, si pe aceste leau inlocatu ega­litatea tuturoru drepturiloru cetatienesci, acelu principiu fundamentariu care nu se poate trage la indoela, si dupa care de acum înainte Națiunea politica a tierei o face compresulu tuturoru natiu­­niloru fare deosebire de limba si Relegiune. Dupa tempurile de acuma nu poate fi vorba numai de națiuni genetice a cărora strimta sfera se se reducă numai la deducerea originei sale, si se se inparta dupo modiulu pana acum indatenatu in soiuri, ci diferiteloru natiunalitati ce­ locuescu in Tfera faré ni­ci unu dubiu le competiesce asigura­rea esîstintiei politece. Romanii deosebitu cu strenepotii unei ginte si Naţiune generosa — in tempulu trecutu, pre­sente si pe victoriu, au pretînsu, pretîndu si voru pretinde totdeaun­a dupa firulu ideiloru ab­ia des­­voltate primirea si inartîcularea sa intre naţiunile politice. De asfeliu de postulate precumpenitorie a romaniloru nu se va mira acela cui e cunoscutu ca in Transilvania, de care s’au trenutu si Distriptulu nostru, cele trei naţiuni care a fostu in minoritate, că nume Naţiunea magiara, secuiasca si sasasca au fostu legalminte recunoscute si inarticulate, candu romanii carii a fostu in majoritate pana la anulu 1848 s’au socotitu ca nesce Parie. Lucru uritu, si de rusine! gintea astagloriosa peste atate secte, la o stare asia subordinata, si bru­tala ao dejosî, pentru asfeliu de fapte binecuven­­tare nu va fi a­supr’a mormintelor repausatilor, dar a­supr’a posteritâtii, decumva si pe viitoriu — ce inse nu sperâmu — ar voi a fi condusa de asfe­liu de microcordialitate, — veciniculu blastemu s’ar îngreuna. Starea asta diferentiala ce bate asia tare la ochi, nici legile din 1847/8 care leau facutu Dietele din Ardealu si Ungaria, nu au incetatu spre odich­na tuturoru natiuniloru, ca de­si debite se votezu recunoscere legiloru din 1848 pentru inbratisiarea ideeloru democratice si nestiintita catra egalitate dar totusi legile din 848 au lasatu ne­atinse drep­turile naciunilor: unguresci, sasesci si secuesci, ce destulu de bine s’au intemplatu, — dar ce e forte de reprobatu si ne­amesuratu geniului tem­pului a fostu acea: ea recunoscerea Nationalitatii romane fatia cu rogurile si postulatele ei nu s’au inarticulatu ; ce au insemnatu fapt’a aceast’a ? nimica alt’a decâtu cu suspomenitele Naţiuni siau retienutu starea de mai nainte,si naţiunea romana nu s’au primitu in sfer’a aceast’a, — pentru neba­­garea in seama ascusatinseloru principie recunos­cute, drepturi fundamentali, si ne disputavere, si pentru fals’a aplicare a acestor­a precum si pen­tru delaturarea postulateloru dreptului naturei, ne am luatu cu totii laolalta pedepsele. Din aceasta seau escatu in 848 frecarile, si din frecari neamicetie, sprijinite din toate partile parte prin egoismu, parte prin neintielegere, si in­ca mai mare parte prin unu fanatîsmu ultraistica lasandu la noi si pe totu locul atâtea reminiscintie sangeroase si atâtea jertfe cu atâte­a suveniri amare, cari Istoria tóte le va păstră spre esemplu monito­­riu pentru sucrescintia. 29

Next