Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-01-22 / nr. 3

Anul III Ese de doa ori in septemana D o m i n e c’a si J o i­ a. Pretiul pentru Austri’a pre anu întregii . . 10 fi. v. a. „ jumetate de anu 5 .. „ trei tune . . . 3 „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu întregii . 14 fi. v. a. „ jumetate . . 7 „ „ Nr. 3.­150. Joi, 10./22. Januariu 1863. „ trei tune . . 3 50 cr.CONCORDIA DIÜRNALU POLITICI) SI LITERARII! H­enumeratiunea se face la Re­­dactiune­a diurnalului Strat’a Sa­ca­r­n­­­ui lir. 9, unde sunt a se adres’a tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespun­­d intre anonime nu se primescu. Scrip­tele nepublicate se ardu. Pentru insertiunea publicatiuni­­lor au a se respunde 6. cruceri de linia. Revist’a politica. Pest’a 9./21. Januariu. Regin’a Angliei si B. Palmerston au induple­­catu , precum se scie, pre ducele Ernestu de Co­­burgu-Got’a se merga la Brusel’a spre a se consva­­tui cu Regele d’in Belgia in privinti’a conditiuni­­lor ce ar ave se faca la intemplare candu s’ar re­solve a primi coron’a Greciei. Caletoriea ducelui au intaritu faim’a ca densul acepteza candîdatur’a dar conditiunile cari le face sunt forte precise si absolute, asie se crede cum ca sîngur’a posibilitate a primirei tronului gr. d’in partei trebue socotita asecurarea sucesîunii sale atâtu in ducatul seu câtu si la tronul Greciei, se pote usioru pricepe câ ace­ste condîtiuni dau de lucru diplomatiei. Guvernele staturilor confederate nemtiesci se temu ca pre tro­nul de Gota — neavendu ducele mostenitoriu in linia ,drept t — va sucede vre unu principe d’in cas’a domnitoria a Britaniei, care apoi ar poté se aiba o influintia însemnata intru afacerile confede­­ratiunii nemtiesci. Francia nu areta, celu putinu la vedere, vre o ingrijire in privinti’a influintiei ce ar pote­ ave cu tempu Anglia in confederatiunea nemtiesca; in fine partea liberale unitaria nem­­tiesca porta frica cumca va perde in person’a ducelui de Gota unu protegatoriu al principielor saje si pre celu mai bunu sprijinitoriu al seu. Cu tote ca scriea respandita despre innain­­tarea generalului Forey pana la Puebl’a si despre ocupatiunea acestei cetati nu s’au adeveritu inca, totinsi diurnalele semioficiali de Paris făcu comen­­tariele loru a­supr’a sucesului de aprope a armelor francesci si despre curend’a inchiare a espedîtiunii Mesicane. Fi aducemu a­minte a fi mai auditu asemene vorbe laudarose inca pre atunci pre Candu după strintorarea cea mare a generaluluiLorencez se tramisese gen. Forey in fruntea a 30­ de mii ostesi, cu scopu precum se diced ca se puna in scurtu tempu capetu Gestiunii mesicane, dar de­­atunci au trecutu multe lune, frigurile cele gal­­bine au dieciuitu mii de feciori si s’au chieltuitu milione multe de bani fâra vre unu altu resultatu decâtu a scapâ de prinspre secura corpul de es­­pedîtiune. Despusetiuuile generali a­le corpului legatîvu­­r, dovedite cu prilegiul desbaterilor mai prospete s’au observatu a ave doa tendintie, un’a, in intie­­lesu clericale de a îndupleca pre guvernul fr. a cere de la celu italienescu despusetiuni mai impaciui­­torie si garantie mai multiumitorie facia cu Sântul Scaunu, ear a alt’a, pre si care­ va opusetiune fatia cu espedîtiunea Mesîcana, nu dora ca ar vre ch­iaru se paresesca armele Franciei ocupate in strainetate, ci a face capetu câtu de curendu întreprinderi carea au costatu atâti­a omeni si bani. Sum­a chel­tuita pana acum se calcula cam la 127 milione, ce usioru se pote crede, fiindcă insu­si ministrul de finantie D. Fould in reportul ce făcuse imperatului recunosce 100 de milione de franci. Intr’o depesia data in 20. juniu, principele de la Tour d’Auvergne solul Franciei­­ Roma infor­mase pre D. Drouyn de Lhuys, cum ca cardinalul Antonelu si propusese de a tramite nunciului apos­tolicii in Paris o descriere a situatiunii administra­tive, jude­tiarie si politice a staturilor papali, — acestu operatii au si sositu la locul destinatiunii sale si diurnalele relegiose a nume „le Monde“ (Lumea) ba ch­iaru si „Francia“ au nespus’a mul­­tiumire de a o impartesi cetitorilor sei. Operatul cuprinde doa parti, intr’un­a se face o resumere precisa a organisatiunii diverselor ramuri a­le ser­­vitiului administrativii in statul rom­anu incependu de la consiliul ministrilor pana la cele municipali; in cealalta e o aretare sumaria a imbunetatirilor cari s’au facutu si sunt in cale a se efeptui. B’in cele ce am amintitu noi de vre o doa ori in asta privintia Onoratii cetitori voru sei ce se cugete despre importanti’a acestoru impartesiri. Biuariul fr. „Patria“ inregestreza noutatea despre imparecliturile cele grele ce s’ar fi escatu la Bucuresci intre principele Cuza si Adunarea Na­­tionale a României, d’in causa ca principele e li­berale cumpetatu, ear adunarea legelativa e pre conservativa si resiste la tote învoi­u­turele sociali recomendate prin trebuintiele tierei si legile pro­gresului. — Be nu se va fi intem­platu vre o nein­­voela mai prospeta, nu scimu ce temeiu pote ave asta scrie, mai vertosu după ce vom­i lua in con­­sîderatiune bun’a intielegere ce s’au vediutu a domni intre Domnitoriul si Adunare cu prilegiul Adresei. Foutâtile d’in Alesandria spunu câ chimbarea lucratorilor, ce se face in totalun’a la Canalul Suez s’au efeptuitu cu sîl’a prin autoritati; la Paris se temu câ asta impregiurare ar fi unu semmi reu, presupunendu-se câ noul Vice-Rege Ismailu pasi’a, nu va parteni asta întreprindere gigantica, la care repausatul Saidu pasi’a luase mare interesu si par­tea cea mai activa fiindu elu insu­si celu mai de frunte actionariu si sprijinitoriu intru afacerile infiintiarii canalului. . Foutatile d’in 8. jan. sosite d’in America spunu ca bataliea de la Murfreesborn, ce au trenutu patru dile, au fostu asemene crunta ca cea de la Frede­ricksburg, cu tote ca federalii au­ remasu pre Iocu si in posesiunea cetatii, iar contrarii loru a luatu-o la fuga, generalul desbinatilor in depestele sale tramise la Richmond, rechiama totu­si invingerea si dechiara ca ar fi prinsii 4000 feciori si 28 de tunuri. — Federalii au perdutu 6000 omeni uciși or răniți, prin tiripare invingerea au fostu scumpa, singurul cascigu materiale e cetatea Murfreesborn ce li-au remasu in mani. — Prochiamatiunea pre­­siedintelui Jefferson in contr­a negrilor au si in­­ceputu a fi esecutata in lupt’a amintita mai susu, adeca toti negrii ce chdiura in manile confedera-­ tilor desbinati fusera ucisi fara ci uitare. Revist’a diurnalistica. Biuariulu „Pesti Naple“ impartesindu după P. Lloyd scriea despre conferintiele ce s’au reince­­putu in caus’a conchiamarii dietei Ungariei, face in-,­trebarea „cine voesce dieta, cine nu?“ si pentru de a-si deduci părerile in acesta întrebare, cărora ,unele dinar­e le-aru fi datu altu intrelesu, aduce urmatoriele: Ce felu de dieta asceptamu noi, si cu ce sucesu? O dieta reîntregita si legale. Ce se atinge de intregitatea dietei, nu voimu noi, ca se tragemu cu poterea Transilvani’a si Croati’a la noi, de acest’a apere ne Bdieu numai atât­a dorimu, ca aceste tieri sâ fie chiamate la dieta de aci in colo va fi treab’a celora de preste Carpati, si acelora de d’incoce si d’incolo de riul Brav’a, ear in ce’a ce privesce legalitatea ei, in privinti’a acest’a dorin­­ti’a nostra se cuprinde numai intr’uau cuventu scurtu „continuitate de dreptii“. Bice mai departe P. Napló: • Fara a se recunosce acést’a, nu ne potemu imagină cumu s’ar poté apuca legelatiunea Ungariei fara angare la vre­o consfatuire. Inse­amu protestatu de a se lua cuventulu, de continu­itate in intieresu travestirii, precumu pretinde Ung. Nachrichten. A restavili numai in parte o constitiune suspinsa, ar fi si pentru partea restavi­­lita o octroire. Ce e dreptu unii făcu­nesce escep­­tiuni in privinti’a unei parti a legiloru d’in *1848, a caroru recunoscere noi inca o tienemu de initia­tiva pentru a ne descalci d’in incurcaturele nostre­­inse după opiniunea nóstra, asta-data nu e intre­­bare: ore bune suhtu legile d’in 48, ci ca ore le­gali suntu acele ? întrebarea revisiunea e alu doile pasiu. B’in parte-ne nu ne vomu sfii a pasi inca si pre acesta cale , si daca alte principie voru învinge acelor­a inca ne vomu inchina, indata ce o dieta le­gale va despune altmintrea. Cu mare multiumire trebue se luam­u actu despre dechiaratiunea acestui diurnalu atâtu de credintu in tiera si cumpetatu, in ce’a ce privesce partea prima a respunsului ce face diurnalului Botschafter, in privinti’a legalității dietei viitorie. Avemu se constatâmu ca asta dechiaratiune făcută fatia cu Croati’a inca pre tempul dietei d’in 1861, acum o audimu prim’a data fatia cu Transilvania. Noi inca pre acelu tempu disesemu cu pusetiunea Transilvaniei sémena multu cu a Croatiei in repor­turile sale cu Ungaria, ba aceste sunt mai favori­­torie inca autonomiei Transilvaniei si totu­si dîet’a d’in 1861. in Adres’a cea renumita făcuse pretîn­­sîuni cu multu mai mari fatia cu Transilvania, de­câtu cu Croatia; ba acést’a era lasata in voi’a ei, cu tote ca fusese parte intregitoria a Ungariei, avendu acea­si legelatiune, — precandu Transil­vania au fostu pana la infiintiarea legilor d’in 48, cu totul separata in privinti’a administrativa si le­gelativa, fiindu uniunea pana atunci numai perso­nale. — Nu vremu se facemu discusîune a­supr’a legalității uniunii precum s’au decretatu ea prin legile d’in 48 atât’a amintîmu numai ca inse­si ar­­gumintele adresei in asta privintia, cu tota subti­litatea sofismelor adunate in prisosîntia, sunt atâtu de debili, incâtu cu prilegiul cetîrei adresei in cas’a deputatilor D. Beacu, care mai la totu pun­tul fu salutatu prin aplause si semne de viua multiumire, cetîndu acestu pasu nu avu onorea de a poté storce macara unu singura aplausu, unu semnu de multiumire d’in partea­­ membrilor cor­pului legelativu, intru atâtea s’au sentitu debilita­tea argumintelor înșirate! Pentru Romanii ce luara parte in acea siedintia, si cari au observatu asta impregiurare, au facutu o impresîune plăcută, ve­­dindu-se ch­iaru si in mediulocul esaltatiunii de atun­ci influinti’a ce are poterea dîreptâtii a­supr’a semitului celui bunu al omenilor si a­supr’a lega­litătii candu acest’a stâ in opusetiune cu direptatea. — Noi privimu dechiaratiunea diurnalului„P.N.“ de unu bunu auguriu pentru fiitori’a impacare a Transilvaniei cu Ungaria, neci noi nu ceremu alta, decâtu ca Ardelenilor se nu li­ se faca sila, ci se-si védia ei de afacerile loru; daca si­ voruasicdia bine lucrurile pe a­casa, potu se se puna in reportu cu diet’a Ungariei spre a cerne si a decide caus’a ulti­­m­ei deregandu-se treab’a estfelu ca se se împace interesele ambelor tiere si se fie m­ultiumite nati­­unalitatile respetîve. * In ce’a ce privesce continuitatea dreptului ne invoimu cu „P. F.“ cu tote ca si in asta privintia s’ar poté găsi unu espedîinte cuviinciosii pentru a se asecura innainse revediuirea unora artîcli al le­gilor d’in 48. cari nu sunt vitali pentru autono­­miea Ungariei.­­ Transilvania. Fagaras in 18. jan. 1863. Congresu natiunalu si Senatu imperialu. *) Becandu s’a publicatii in „Teleg. Rom.“ con­­gresulu natiunalu, ce­ lu ceruse ambii arch­ierei ai nostri d’in Trans, a inceputu publiculu romanescu a cugeta cu seriosîtate a­supr­a acestui obieptu de mare insemnetate atâtu pentru viitoriulu na­­tiunei nostre, câtu si pentru unitatea si consolida­rea imperiului. Avemu dara tota dreptatea, daca ne grabimu a ni da si noi parerea nostra in respectulu acestui obiectu. Pre noi — vorbindu sincera — mai multu ni-a superatu, de câtu imbucuratu acesta cerere a Escelintieloru Sale, nu pentru câ noi nu amu dori unu „Congresu Nationalu“ care se fie oglind’a do­­rintieloru natiunei romane, dara pentru ca acea adunare proiectata d­in partea Escerintielor sale a botesatu-o cu acelu nume scumpit de „Congresu Natiunalu“, pre candu acea adunare este mai cu­rendu ori ce vei voi in lume numai congresu nati­unalu nu­ si totu­si acestei adunări ad bene placi­­tum convocata se i­ se atribue caracteru repre­­sentatîvu a intregei națiuni romane d’in Transil­vania. Acei barbati convocați de câtra Escelinitele loru seu de câtra ori cine altulu in lume si nu aleşi de câtra națiune, nu voru poté dara nici sub unu pretestu representu adeverat’a vointia a nati­*) Acestu artîculu interesante — ca unu resunetu la celu d’in Nr. 102—1862, precum dicé insu­si préstima­­tul D. coresp. — grâbimu a lu impartesi, ca si unu felu de dechiaratiune si d’in partea dîstritului Fagarisiu, asupr’a cestiunii congresului. Red.

Next