Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-03-26 / nr. 21
Anul III. Nr. 21.168, Joi 14./26. Martin, 1863. Ese de doa ori in septemana Domine c’a si Jo i a. Pretinl pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. ,, jumetate de anu 5 ,, „ ,, trei lune . . . 3 ,, „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . 14 fl. v. a. „ jumetate . . . „ „ ,, trei lune . . 3 50 cr. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului Strat’a Saca ru lu i Nr. 9, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund intre anonime nu se primescu. Scriptele nepublicate se arda. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. D1DRNALD POLITICI] SI LITERARID. Revist’a politica. Pest’a 13./25*Martiu. Sîmpatîele pentru Poloni se manifesteaza in tote clasele impoporatiunii d’in Franci’»'; fiii muselor d’in patrariul latînescu mnca au «?; ibitu »documentă sîmpatîele loru, alerganduin glote mari si cu strigăte catra palatiul senatului spre a face presiune asupra-i. Desbăterile asupr’a petitiunilor substernute in privinti’a Poloniei s’au inceputu in 17. 1. c. toti oratorii au recunoscutui popularitatea acestei cause nu numai in Franci’a ci in tota Europ’a, după ce s’au insiratu suferintiele Poloniei si fărădelegile ale caroru viptîma au fostu in decursu aprope de unu seculu, unii au propusu necesitatea de a se restitui Poloniei nationalitatea sa politica, si anume prin medilocirea guvernului francescu pre care lu conjura a împlini acestu mare actu de dîreptate si reparatiune, adeca unii ar voi resbelul care sînguru pote reface cartea Europei după nouele schimbări teritoriali ce s’ar recere chiaru si in asta causa. — Alții vise voiescu manatienerea pacei cu totu pretiul, sperandu că pre cale dîplomăteca se va pote înduplecă Rusia a esecută tratatele d’in 1815. — Desbaterile aceste s’au facutu interesanti prin cuventare pre energica rostita intr’alta diua de principele Napoleone in favorea Poloniei. Cerul imperatului s’au inversiunatu forte in contr’a ordenei dilei, ce se propusese inca in diu’a trecutu prin reportatoriul asupr’apetitiunilor substernute deliberatiunii Adunării, câ ce densul nu afla o manifestatiune destulu de simpatica causei polone si densul s’au esplicatu forte limpede asupr’a politicei carea ar vede o bucurosu urmati de guvernul fr. in asta cestiune. Principele dice că tratatele d’in 1815 nu au nedevalore si dîplomati’a, luandu-le de base lucrărilor si deslegurilor sale, ar nesocoti atâtu interesele si sentiementul nationale al Franciei, câtu si drepturile si dominttele Poloniei. Ceea ce vre principele e, ca se incete guvernul odata a mai da Polonilor sfaturi de resîgnatiune pentru a li da unu ajutoriu cu multu mai eficace. Acestua e resbelul care sînguru pote, după parerea lui se faca deslegarea, si de resbelu nu porta neci o frica. Impregiurarile d’in launtru si d’in afara, i se păru atâtu de favorabili pentru întreprinderea resbelului, incatu nu pricepe cum se pote indoi cineva. — Guvernul nu apretinesce lucrurile d’in aceluasi punctu de vedere si solutui este cumca vorbele principelui Napoleone nu derega politic’» imperatului ori ce insemnetate ar avea ele de altmintrea, atâtu d’in caus’a valorei personali, câtu si d’in caus’a stării cei in innalte a principelui. — D. Billault ministru fara de portofolii au dechiaratu câ s’au traitu multe vorbe neintrelepte si câ va respunde la ele in numele guvernului. D. ministru au si respiinsu alta diua si mai vertosu la vorbele principelui Napoleone, interpretandu-le atientî la resbelu si descoperindu parerea de reu pentru ca s’au graitu insenatu astfelu de vorbe ce potu compromite caus’a Poloniei si îngreuna lucrarea guvernului. Aretatu au câtu e de periculosu a imbarbatu rescol’a, fiindu ca ar urma numai noue nefericiri, in fine aperatu au cu multa taria dîplomati’a in contr’a înfruntărilor de nepotîntia, dandu asecurare senatului, ca imperatul rusescu este aplecatu a asculta de graiurile ce se innaltia in favorea Poloniei, ca au respunsu la impartesirile Franciei prin cuvinte binevoitorie si mai multu inca, promitiendu concesiuni si amnestia. Unii voru se afle d’in vorbele dlui ministru si posibilitatea unui Congresu ce s’ar conchiama pentru regularea cestiunei polone. — Tote esplicatiunile si dechiaratiunile Dlui Billault au fostu firesce bine primite prin senatu, si ordenea dilei s’au adoptatu cu 109 voturi contr’a 17. — Imperatul Napoleone au aflatu cu calea fericită intro scrisore anume pre ministrul seu pentru intieleptiunea ce au dovedîtu prin respunsul seu, aveându pre de o parte sîmpatîele câtra o națiune atâtu de pretiuita Franciei, de alta parte respetul ce se, cuvine unui suveranu amicu. — Cu tote aceste nu se pote cunosce politic’», ce va se urmeze guv-arnul francescu in interesul Poloniei pentru a respunde la dorintiele petitionarilor si la sentiemintele cele învederate ale opiniunei publice. In asta privintia diurnalele de Paris suplinescu scadiemintele cuventârii dlui ministru, spunendu câ proieptul imperatului ar tientî se înduplece mai antâiu pre marile poteri, apoi pre Rusia ca se se invoesca a lua mesurele cuviinciose spre a se impedeca reînnoirea rescolelor periodice ale Poloniei. Rasele acestora asiediaminte, impartesite cabinetelor de Vienna si de Londonu, s’ar fi si aprobatu d’in partea loru, si negotiamintele se făcu acum numai asupra mediulecelor celora mai potrivite cari sunt a se intrebuintia pentru ca se fie presentate si primite in Petrupole. Imperatul Napoleone spre a asecura triumful combinatiunilor sale, d’impreuna cu aliații sei, nu e despusa a sili lucrul pana la estremitati, ci va stărui so arete guvernului rusescu, ca in Francia insa-si densul lucra ca unu elementu stemperatoriu si ca asta tiera îmboldita de sîmpatîele sale pentru Polonia ar primi cu însufleţire dechiararea unui resbelu care i-ar deschide îndoitul prospetu de a reconstitui o nationalitate aliata prin religiune si datîne, si de a cuceri in desordenea unei restoruature generali, câte-va tienuturi avute. Astfelu usioru se pote pricepe ca imperatul au potutu se capete impartesirea ideelor ce principele Napoleone le-au desvoltatu cu atâta energia. — Remane ca imperatul Alesandru se primesca propu- Setiunile colective ale celoru trei curti, si se le implinesca, dar multi se indoescu ca imperatul rusescu va fi aplecata a face concesiuni mai nainte de sugrumarea rescolei. — Noutatea electrica despre trecerea generalului dictatoriu Langieviciu pre teritoriu austriacu s’au adeveritu deplinu, densul se afla internatu in Tarnovu d’impreuna cu mai multi oficieri de ai sei. Asta intemplare va grăbi inchiarea rescolei polone, ce, socotîndu-se poterea Rusiei si starea cea nefavoritoria a rescolatilor, au tienutu destulu de indelungatu si pana acum; putine dile inca si lumea va inceta a vorbi despre asta incercare nefericita; ins’a-si istori’a va trece usioru preste dens’a, fiindu si ea ca lumea dedata a tiené cu triumfatoriul. Doue caletorie d’in dilele trecute au atrasu asupra-le atenţiunea diplomaţiei si a publiciştilor, anume: a contelui Arese amicu vechiu al imperatului Napoleone, la Paris, si a principelui Metternich la Vienna, de unde s’au si reinternatu la soliea sa, precum se dice provedintu cu plenipotîntia de a se insoti intru tote pasilor ce voru face ambele poteri apusene. In cercurile favorabili Italiei se face o conesîune intre tendîntiele imperatului Napoleone asupr’a Poloniei si intre combinatiunile ce se atîngu de Veneti’a. FOISIOR’A. FIICELE POPORULUI. (Inchiare ) Autoriul admite, ca o necesitate resultatoria d’in starea lucrurilor d’in patri’a sa, ca invetiamentul in scola se se pota propune prin profesori barbati, dara numai esterni, dens’a nu vré neci decâtu profesori (barbati) interni, cu tote ca sunt in Angli’a si in Germani’a, ceea ce se pote cuveni acestoru popore, dice dens’a, dar’ e neaplecabile in tierele meridionali. Am se insemna câ autoriul au pusu limb’a francesca indata după limb’a romana, in numerul pârtilor oblegatorie ale invetiamentului. Se pricepe, intru adeveru, câ avendu cunoseinti’a limbei francesci, poporul romanu va afla in cartile ce produce acesta limba, o instruitiune carea i-ar lipsi daca ar fi redusa a o cerca numai in opurile ce pote produce a sa. Modul invetiamentului propusu pentru Scol’a normale e modul ce se numesce semi-imprumutatu sau modul mestecatu. Acestu sistemu corespunde deplina principieior Sotietatii (nostre) pentru invetiamentul elementare. Dsior’a Dunca voiesce ca elevele-invetiatorese se implinesca perendatu functiunile de monitrici generali, monitrici de divisîune, inspetorese de lucrare , de ordene, etc. inse numai in decursu de trei dile si nu mai adese ori decâtu de trei ori in luna, pentru a nu le impedeca intru invetiaturele loru, dandu-li se aceste functiuni de altmintrea ca repretiuire si sub pedepsa de destituire in casu de sbordaria seu nesciintia. Autoriul compune bibliotec’a Scolei normali d’intr’unu micu nîimeru de opuri cari le numesce si cari tote sunt aprobate de autoritâtile scolari in Francia. Intre acele observâmu numai eschiderea lui Telemacu de Fenelon, ceea ce ni-se pare pre severu, celu putinu pentru unu opu de biblioteca; dar socotîmu câ Sotietatea n’are sé dee opiniune in asta privintia; ea doresce numai ca bibliotec’a sé fie alésa câtu se pote de bine sub puntu de vedere morale, pedagogicu, literariu si sciintificu. Dsior’a Dunca intra inca in acestu obieptu in nesce amenunte, in cari nu Voimu a o urmări. Incâtu pentru îmbrăcăminte, curatiénia, igienia si nutrire, nu putemu dice alta, decâtu cum ca dens’a au doveditu in asta privintia, precum in multe altele, câtu de adancu au studiatu materi’a Se adaugemu ca dens’a au invetiatu sub Dstor’a Sauvan , ea nu potea sé fie la scola mai buna. Autoriul opresce infrumsetiurile netrebnice ; ea vre ca tote se se gatesca la scola, prin elevele insesi, cusutur’a, albirea pânzei, etc. Nu ni se cuvine a merge mai departe intru aceste areturi. In privinti’a capitulului despre punitiuni si repretiuiri, Dsior’a Dunca e intr’o contielegere cu principiele purure mărturisite prin asta Sotietate : proscriptiune a tota pedeps’a trupesca, intielegandu-se inca si ingenunchiarea, starea in mediul scolei, subtragerea iutrementului, corne, inscriptiuni, etc. ea nu erta decâtu privaţiunea demnitatii de monitrice, lucrare in tempul de petrecere acolo unde sunt de fatia si celelalte eleve, înfruntarea in clase sau prin inspetaresa innaintea consiliului lunare, in fine eschiderea, care să se decreteze, după reportul acestui consiliu, prin consiliul invetiamentului publicu. Repretiuirile sunt demnitatea de monitrice si diversele clase de amintiri onorabili. Mai observamu inca si permisiunea de a se lucra la scola pentru sera ei. Dsior’a Dunca poftesce ca directores’a se fie nemaritata seu védura. Ast’a e garanti’a, celu putinu la părere, despre unu devotamentu mai absolutu funcţiunilor sale. Autoriul descrie detorinitele acestei dîrectorese cuo ingrijire ce adeveresce precisîunea cunoscintielor sale in asta privintia; dar o noutate pentru noi, e propusetiunea de a se opri bărbaţilor a cerceta acestu asiediamentu; inspetores’a generale singura se aiba intrare in launtrul institutului. Aici nu pricépemu delicatiele autoriului. Ore acest’a e datina iu tier’a ei ? Daca e, atunci ne aflamu fatia cu o datina ce nu e in Franci’a, unde autoritatea are dreptul seu de intrare pretotîndene, si precum crédemu noi, spre marea innaintare a toturoru lucrurilor. Singurul dreptu ce proieptul da consiliului invetiamentului publicu, e de a eserce mediulocitu influinti’a sa asupr’a invetiaturelor prin numirea a patru delegaţi d’in cari se compune comitetul (de juraţi) esamelor de clase ce se făcu câte la siese lune Nu potemu pricepe, o repetiescu, o astfelu de propusetiune. Adeverintiele de capacitate se voru da prin comisîune. Esamele sunt asemene celoru d’in Francia; n’avemu sé ne ocupâmu de amenuntele in cari autoriul asemeneau intratu in acestu obieptu, preste totu, ni se păru a fi mai multu o afacere de esecutiune de câtu de vre unu regulamentu, dar aceste inca vedescu spiretul celu luminatu, solidu si precisu al Dsiorei Dunca. După Scol’a normale, vine asiediarea unui cursu publicu si gratuitu de pedagogia ce are se se faca de doue ori in septemana, si la care ar fi oblegate sub pedepsa anumita, tote directoresele scolelor si tote aspirantele la aceste functiuni, cari nu sunt inca provedinte cu adeverintia de capacitate, neci eleve a Scolei normali. Folosul unui asemene cursu, reproducere a celui ce face Dsior’a Sauvan la Paris, e necontestabile; acestua ar îl unu mediulecu potînte de instruitiune pentru acele cari nu s’ar pote instrue altmintrea. * Nru 167. Convocare la conferinti’a nationala. Onorate in Christosu Frate! Onoratului nostru publicu dein Transilvani’a