Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-03-26 / nr. 21

Anul III. Nr. 21.­168, Joi 14./26. Martin, 1863. Ese de doa ori in septemana Domine c’a s­i J­o i­ a. Pretinl pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. ,, jumetate de anu 5 ,, „ ,, trei lune . . . 3 ,, „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . 14 fl. v. a. „ jumetate . . . „ „ ,, trei lune . . 3 50 cr. Prenumeratiunea se face la Re­­dactiunea diurnalului Strat’a Sa­ca r­u l­u i Nr. 9, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespun­­d intre anonime nu se primescu. Scrip­tele nepublicate se arda. Pentru insertiunea publicatiuni­­lor au a se respunde 6. cruceri de linia. D1DRNALD POLITICI] SI LITERARID. Revist’a politica. Pest’a 13./25*Martiu. Sîmpatîele pentru Poloni se manifesteaza in tote clasele impoporatiunii d’in Franci’»'; fiii mu­­selor d’in patrariul latînescu mnca au «?; ibitu »do­cumentă sîmpatîele loru, alerganduin glote mari si cu strigăte catra palatiul senatului spre a face presiune a­supra-i. Desbăterile a­supr’a petitiuni­­lor substernute in privinti’a Poloniei s’au inceputu in 17. 1. c. to­ti oratorii au recunoscutui popularita­tea acestei cause nu numai in Franci’a ci in tota Europ’a, după ce s’au insiratu suferintiele Poloniei si fărădelegile a­le caroru viptîma au fostu in de­­cursu aprope de unu seculu, unii au propusu nece­sitatea de a se restitui Poloniei nationalitatea sa politica, si a­nume prin medilocirea guvernului francescu pre care lu conjura a împlini acestu mare actu de dîreptate si reparatiune, adeca unii ar voi resbelul care sînguru pote reface cartea Europei după nouele schimbări teritoriali ce s’ar recere chiaru si in asta causa. — Alții vise voiescu ma­­natienerea pacei cu totu pretiul, sperandu că pre cale dîplomăteca se va pote înduplecă Rusia a ese­­cută tratatele d’in 1815. — Desbaterile aceste s’au facutu interesanti prin cuventare pre energica ros­tita intr’alta diua de principele Napoleone in fa­­vorea Poloniei. Cerul imperatului s’au inversiu­­natu forte in contr’a ordenei dilei, ce se propusese inca in diu’a trecutu prin reportatoriul a­supr’ape­­titiunilor substernute deliberatiunii Adunării, câ­ ce densul nu afla­ o manifestatiune destulu de simpa­tica causei polone si densul s’au esplicatu forte limpede a­supr’a politicei carea ar vede­ o bucu­­rosu urmat­i de guvernul fr. in asta cestiune. Prin­cipele dice că tratatele d’in 1815 nu au ned­evalore si dîplomati’a, luandu-le de base lucrărilor si des­­legurilor sale, ar nesocoti atâtu interesele si sentie­­mentul nationale al Franciei, câtu si drepturile si dominttele Poloniei. Ceea ce vre principele e, ca se incete guvernul odata a mai da Polonilor sfaturi de resîgnatiune pentru a li da unu ajutoriu cu multu mai eficace. Acestu­a e resbelul care sînguru pote, după parerea lui se faca deslegarea, si de resbelu nu porta neci o frica. Impregiurarile d’in launtru si d’in afara, i­ se păru atâtu de favorabili pentru întreprinderea resbelului, incatu nu pricepe cum se pote indoi cine­va. — Guvernul nu apre­tinesce lucrurile d’in acelu­a­si punctu de vedere si solutui este cumca vorbele principelui Napoleone nu derega politic’» imperatului ori ce insemnetate ar avea ele de altmintrea, atâtu d’in caus’a valorei personali, câtu si d’in caus’a stării cei in innalte a principelui. — D. Billault ministru fara de porto­­folii au dechiaratu câ s’au t­­raitu multe vorbe neintrelepte si câ va respunde la ele in numele guvernului. D. ministru au si respiinsu alta diua si mai vertosu la vorbele principelui Napoleone, interpre­­tandu-le a­tientî la resbelu si descoperindu parerea de reu pentru ca s’au graitu in­­senatu astfelu de vorbe ce potu compromite caus’a Poloniei si în­greuna lucrarea guvernului. Aretatu­ au câtu e de periculosu a imbarbatu rescol’a, fiindu ca ar urma numai noue nefericiri, in fine aperatu au cu multa taria dîplomati’a in contr’a înfruntărilor de nepo­­tîntia, dandu asecurare senatului, ca imperatul ru­­sescu este aplecatu a asculta de graiurile ce se in­nal­tia in favorea Poloniei, ca au respunsu la im­­partesirile Franciei prin cuvinte binevoitorie si mai multu inca, promitiendu concesiuni si amnestia. Unii voru se afle d’in vorbele dl­ui ministru si po­sibilitatea unui Congresu ce s’ar conchiama pentru regularea cestiunei polone. — Tote esplicatiunile si dechiaratiunile Dlui Billault au fostu firesce bine primite prin senatu, si ordenea dilei s’au adoptatu cu 109 voturi contr’a 17. — Imperatul Napoleone au aflatu cu cale­a fericită intro scrisore a­nume pre ministrul seu pentru intieleptiunea ce au dove­­dîtu prin respunsul seu, aveâ­ndu pre de o parte sîmpatîele câtra o națiune atâtu de pretiuita Fran­ciei, de alta parte respetul ce se, cuvine unui suve­­ranu amicu. — Cu tote aceste nu se pote cunosce politic’», ce va se urmeze guv-arnul francescu in in­teresul Poloniei pentru a respunde la dorintiele pe­­titionarilor si la sentiemintele cele învederate a­le opiniunei publice. In asta privintia diurnalele de Paris suplinescu scadiemintele cuventârii dlui mi­nistru, spunendu câ proieptul imperatului ar tientî se înduplece mai antâiu pre marile poteri, apoi pre Rusia ca se se invoesca a lua mesurele cuviinciose spre a se impedeca reînnoirea rescolelor periodice a­le Poloniei. Rasele acestora asiediaminte, imparte­site cabinetelor de Vienna si de Londonu, s’ar fi si aprobatu d’in partea loru, si negotiamintele se făcu acum numai a­supr­a mediulecelor celora mai po­trivite cari sunt a se intrebuintia pentru ca se fie presentate si primite in Petrupole. Imperatul Na­poleone spre a asecura triumful combinatiunilor sale, d’impreuna cu aliații sei, nu e despusa a sili lucrul pana la estremi­tati, ci va stărui so arete gu­vernului rusescu, ca in Francia ins­a-si densul lucra ca unu elementu stemperatoriu si ca asta tiera îmboldita de sîmpatîele sale pen­tru Polonia ar primi cu însufleţire dechiararea unui resbelu care i-ar deschide îndoitul prospetu de a reconstitui o nationalitate aliata prin reli­­giune si datîne, si de a cuceri in desordenea unei restoruature generali, câte-va tienuturi avute. Ast­felu usioru se pote pricepe ca imperatul au potutu se capete impartesirea ideelor ce principele Napo­leone le-au desvoltatu cu atât­a energia. — Re­­m­ane ca imperatul Alesandru se primesca propu- Setiunile colective a­le celoru trei curti, si se le implinesca, dar multi se indoescu ca imperatul ru­sescu va fi aplecata a face concesiuni mai nainte de sugrumarea rescolei. — Noutatea electrica de­spre trecerea generalului dictatoriu Langieviciu pre teritoriu austriacu s’au adeveritu deplinu, den­sul se afla internatu in Tarnovu d’impreuna cu mai multi oficieri de ai sei. Asta intemplare va grăbi inchiarea rescolei polone, ce, socotîndu-se poterea Rusiei si starea cea nefavoritoria a rescolatilor, au tienutu destulu de indelungatu si pana acum; pu­tine dile inca si lumea va inceta a vorbi despre asta incercare nefericita; ins’a-si istori’a va trece usioru preste dens’a, fiindu si ea ca lumea dedata a tiené cu triumfatoriul. Doue caletorie d’in dilele trecute au atrasu asupra-le atenţiunea diplomaţiei si a publiciştilor, anume: a contelui Arese amicu vechiu al impe­ratului Napoleone, la Paris, si a principelui Met­ternich la Vienna, de unde s’au si reinternatu la soliea sa, precum se dice provedintu cu plenipo­­tîntia de a se insoti intru tote pasilor ce voru face ambele poteri apusene. In cercurile favorabili Ita­liei se face o conesîune intre tendîntiele imperatu­lui Napoleone a­supr’a Poloniei si intre combinatiu­­nile ce se atîngu de Veneti’a. FOISIOR’A. FIICELE POPORULUI. (Inchiare ) Autoriul admite, ca o necesitate resultatoria d’in starea lucrurilor d’in patri’a sa, ca invetiamentul in scola se se pota propune prin profesori barbati, dara numai esterni, dens’a nu vré neci decâtu profesori (barbati) in­terni, cu tote ca sunt in Angli’a si in Germani’a, ceea ce se pote cuveni acestoru popore, dice dens’a, dar’ e neapleca­­bile in tierele meridionali. Am se insemna câ autoriul au pusu limb’a francesca indata după limb’a romana, in numerul pârtilor oblegatorie a­le invetiamentului. Se pricepe, intru adeveru, câ avendu cunoseinti’a limbei francesci, poporul romanu va afla in car­­tile ce produce acesta limba, o instruitiune carea i-ar lipsi daca ar fi redusa a o cerca numai in opurile ce pote pro­duce a sa. Modul invetiamentului propusu pentru Scol’a nor­male e modul ce se numesce semi-imprumutatu sau modul mestecatu. Acestu sistemu corespunde deplina principieior Sotietatii (nostre) pentru invetiamentul elementare. Dsior’a Dunca voiesce ca elevele-invetiatorese se implinesca pe­­rendatu functiunile de monitrici generali, monitrici de di­­visîune, inspetorese de lucrare , de ordene, etc. inse numai in decursu de trei dile si nu mai adese ori decâtu de trei ori in luna, pentru a nu le impedeca intru invetiaturele loru, dandu-li se aceste functiuni de altmintrea ca repre­­tiuire si sub pedepsa de destituire in casu de sbordaria seu nesciintia. Autoriul compune bibliotec’a Scolei normali d’intr’unu micu nîimeru de opuri cari le numesce si cari tote sunt aprobate de autoritâtile scolari in Francia. Intre acele ob­­servâmu numai eschiderea lui Telemacu de Fenelon, ceea ce ni-se pare pre severu, celu putinu pentru unu opu de biblioteca; dar socotîmu câ Sotietatea n’are sé dee opi­­niune in asta privintia; ea doresce numai ca bibliotec’a sé fie alésa câtu se pote de bine sub puntu de vedere morale, pedagogicu, literariu si sciintificu. Dsior’a Dunca intra inca in acestu obieptu in nesce amenunte, in cari nu Voim­u a o urmări. Incâtu pentru îmbrăcăminte, curatiénia, igie­­nia si nutrire, nu putemu dice alta, decâtu cum ca dens’a au doveditu in asta privintia, precum in multe altele, câtu de adancu au studiatu materi’a Se adaugemu ca dens’a au invetiatu sub Dstor’a Sauvan , ea nu potea sé fie la scola mai buna. Autoriul opresce infrumsetiurile netrebnice ; ea vre ca tote se se gatesca la scola, prin elevele inse­si, cu­­sutur’a, albirea pânzei, etc. Nu ni­ se cuvine a merge mai de­parte intru aceste areturi. In privinti’a capitulului despre punitiuni si repretiuiri, Dsior’a Dunca e intr’o contielegere cu principiele purure mărturisite prin asta Sotietate : proscriptiune a tota pe­­deps’a trupesca, intielegandu-se inca si ingenunchiarea, sta­rea in mediul scolei, subtragerea iutrementului, corne, in­­scriptiuni, etc. ea nu erta decâtu privaţiunea demnitatii de monitrice, lucrare in tempul de petrecere acolo unde sunt de fatia si celelalte eleve, înfruntarea in clase sau prin in­­spetaresa innaintea consiliului lunare, in fine eschiderea, care să se decreteze, după reportul acestui consiliu, prin consiliul invetiamentului publicu. Repretiuirile sunt demnitatea de monitrice si diver­sele clase de amintiri onorabili. Mai observamu inca si permisiunea de a se lucra la scola pentru sera ei. Dsior’a Dunca poftesce ca directores’a se fie nema­­ritata seu védura. Ast’a e garanti’a, celu putinu la părere, despre unu devotamentu mai absolutu funcţiunilor sale. Autoriul descrie detorinitele acestei dîrectorese cuo ingri­­jire ce adeveresce precisîunea cunoscintielor sale in asta privintia; dar o noutate pentru noi, e propusetiunea de a se opri bărbaţilor a cerceta acestu asiediamentu; inspeto­­res’a generale singura se aiba intrare in launtrul institutu­lui. Aici nu pricépemu delicatiele autoriului. Ore acest’a e datina iu tier’a ei ? Daca e, atunci ne aflamu fatia cu o da­tina ce nu e in Franci’a, unde autoritatea are dreptul seu de intrare pretotîndene, si precum crédemu noi, spre ma­rea innaintare a toturoru lucrurilor. Singurul dreptu ce proieptul da consiliului invetiamentului publicu, e de a eserce mediulocitu influinti’a sa a­supr’a invetiaturelor prin numirea a patru delegaţi d’in cari se compune comitetul (de juraţi) esamelor de clase ce se făcu câte la siese lune Nu potemu pricepe, o repetiescu, o astfelu de propusetiune. Adeverintiele de capacitate se voru da prin comisîune. Esamele sunt asemene celoru d’in Francia; n’avemu sé ne ocupâmu de amenuntele in cari autoriul asemene­au intratu in acestu obieptu, preste totu, ni­ se păru a fi mai multu o afacere de esecutiune de câtu de vre unu regulamentu, dar aceste inca vedescu spiretul celu luminatu, solidu si precisu al Dsiorei Dunca. După Scol’a normale, vine asiediarea unui cursu pu­blicu si gratuitu de pedagogia ce are se se faca de doue ori in septemana, si la care ar fi oblegate sub pedepsa anumita, tote directoresele scolelor si tote aspirantele la aceste functiuni, cari nu sunt inca provedinte cu adeverin­­tia de capacitate, neci eleve a Scolei normali. Folosul unui asemene cursu, reproducere a celui ce face Dsior’a Sauvan la Paris, e necontestabile; acestu­a ar îl unu mediulecu potînte de instruitiune pentru acele cari nu s’ar pote instrue altmintrea. * Nru 167. Convocare la conferinti’a nationala. Onorate in Christosu Frate! Onoratului nostru publicu dein Transilvani’a

Next