Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-10-25 / nr. 86
Anulu III. Nr. 86.-W2S3. ----------------------*---Domineca 13/25. Opt. 1863. -ii cqwb «mana in nord •. Ese de*doue ori in septemana J o i a si Dominec’a. i l Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. n jumetate de anu 6 „ „ „■ trei lupe . . . 3 „ „ pentru Romania si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jivmetate ... 7 v „ „ trei lute . . . 3 „ 50 er. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului S t r a t’a lui Leopoldu Nr. 8, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespttnd între anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiuni- Jor au a se respunde 6. cruceri de linia. FO IS I O R’A. Fragmente din lucrurile si omenii din 1848 de N. Balcescu. ff • • * • * * * * ' Revolutiunea de la Juniu nu a fostu fabricata nici născocită nici de mine, nici de Eliade, nici de altu revolutiunariu. Ea este numai desvoltarea acestei lucrări neobosite si providenţiale începută in societatea noastra, ca in toate cele alte societăţi, de la originea ei. Ea purcede mai vertosu d’a dreptulu d’in revolutiunea d’in 1821. La acea epoca asupriţi de fanarioţi si de ciocoi in numele Statului, noi facuramu, impotriva acestoru doue partite, o revolutiune nationale si democratica. Reclamaramu inca de la Turci pastrarea capitulatiuniloru nóstre. Resultatulu acestoru revolutiuni fuse ca castigaramu caus’a nóastra in facia cu Turcii. Castigaramu inca revolutiunea nationale, adeca furamu desrobiti de Fanarioti; dara perduramu in urma revolutiunea democratica, cu ce regulamentulu organicu constitui cu mai multa taria aristocratica; si poporulu, in locu de a fi asupritu numai in numele Statului, fuse inca mai multu impilatu in numele proprietăţii. Care trebuia data a fi program’a revolutiunii d’in 1848 ? Eră desvoltarea progresiva a revolutiunii d’in 1821, era a organisă democrati’a si a afransiă petierani facandu-i proprietari , o revolutiune dera democratica si sociale eră de facutu. Astu-feliu fuse scopulu si program’a nóstra d’in 1848. Este in totu aceasi ca cea d’in 1821, mai putinu Fanariotii, si mai multu cestiunea sociale. Noi n’amu facutu o revolutiune nici contr’a Turciloru nici contr’a Rusiloru. Dreptulu nostru spre a face revolutiune eră dreptulu nostru de autonomia, care ne fusese recunoscuta de cele dupa poteri, cu tóte ca se calcase, d’in candu in candu, si chiar in regulamentu. Noi reclamaramu a se observa, fara a vel a ne deslegă de tractata. Acesta revolutiune realisata, ne remanea dupa alte revolutiuni a face: o revolutiune de unitate nationale si mai tardia de neaternarea natiunale spre a face se intre in acestu chipu natiunea in întregimea drepturiloru sale naturali. Este dara cunoscuta de toti aceia cari intielega ceva despre progresu si desvoltarea istorica, ca revolutiunea ce are se vina, nu se va margini a fi numai democratica si sociale, dara ca, urmandu tendintieloru actuali aleideloru in tota Europa si mai alesu printre Romani, ea se va face in vederea Unitatii nationale. Revolutiunea democratica si sociale va servi mai curendu de midiulocu de câtu de scopu, cestiunea de unitate a facutu mare progresu si s’a sîmplificatu pre multu. Unirea Valachiei si Moldovei este unu faptu dobandîtu pentru toata lumea si chiar in ochii Rusiloru, si nu poate intardin a se implini. Romanii d’in Austria reciemati pe constitutiunea de a 4. Martiu si pe fagaduelele făcute, ceru cu gloatele a fi constituiţi intr’unu singuru corpu de naţiune de trei milioane si diumetate *) si voru isbuti pana in sfersitu a fi ascultaţi de Austria. Candu dara doua maii gramedi de patru milioane **) si de trei milioane s diumetate de Romani VorU fi constituiţi Un’a alaturi cu aît’a, cine va pute se-i opresca d’a se uni? Ronani’a dara va fi, amu convicţiunea intima, orbi cei ce nu o vedu! Romani’a pote esîstă prin si in folosulu Turciei seu Austriei, după cum un’a seu alta se varabla o favoră. Pote esistă, chiar impotriv’a amendu or’a, daca aceste duo se voru împotrivi. Maghiarii luminați nu se mai opunu, si sunt fericiti cuacesti pretiu se traesca in confederatiune cu noi. Ei nu perdu nimicu ci d’in contra castiga. Se poate asemene, ca, casulu sa se arete, candu revolutiunea de Unitate nationale, se fie *) Patru milioane si diumetate, desi almanaculu Gota si alti autori asigura ca suntu 5 milioane. . . Red. Buc. **) Cinci milióne. Red. Buc. totu d’o data o revolutiune de neaternare. Poate înainte de a vedea națiunea noastra reintrata in toate drepturile sale se treaca unu seculu, unu seculu pe candu noi vomu fi uniti a resboi contr’a Rusiloru, precum amu trecutu diece secuii a resboi contra barbariloru si patru contr’a Turciloru. Dara ce este unu seculu in vieti’a unei naţiuni? Credu inca ca nu vomu avé multu tempu a suferi si a asceptă. Asta di, progresulu merge cu o miscare foarte rapede si nu ne mai tememu de Rusi. Credu dinpotriva, ca noi Romanii suntemu mai aproape de a-i cuceri cu ideele noastre de câtu de a fi noi cuceriti de densii............................ Acum se venimu la 11. Juriu alu nostru. Comitetulu revolutiunariu nu a facutu elu revolutiunea : elu pusese man’a pe dens’a, o carmul, o regulă, puse in programa sîmtiementulu poporului, ei dede ide’a revolutiunaria. Ideele, d’in nefericire, au fostu totu d’auna forte pucine in poporulu nostru. Revolutiunile au fostu mai multu revolutiuni de sîmtieminte, o espunere a suferintieloru sale, mai multu de câtu resultatele convicţiunii intemeiate, prin cugetare, pe o lucrare de mai nainte a inteligintiei. Pentru acea ele au fostu totu-deauna precare si slabe in resultate . . ..............................Nu credu pe Eliade capabile de a redige unu diariu, nici priinciosu a face program’a unei revolutiuni viitoria. I lipsesce anim’a si aspiratiunile marinimoase; este prea multu preocupatu de personalitatea sa, si spiritulu seu este pre strimtu ca se intieléaga cu mărire. C. Rosetti si Bratianu suntu totu atâtu de nepriinciosi intru acesta; ei suntu ómeni de sîmtiementu dara nu de cugetare; sîmtiulu practîcu le lipsesce de totu; in ideele loru nu au nici unu siru; si nu suntu capabili spre a studîa Gestiunile înainte de a vorbi de densele................Lasu la parte pe Magheru pe care lu cunoscu pre pucinu, dara pe, care lu credu capabile in cea ce-i este propriu ....... opiniunea ce.................este totu acea ce se profasa in cerculu nostru revolutiunariu si care s’a silitu a o pune in publicu, adeca ca, langa ore- Trill , in senatul imperiale. Deputaţii din Transilvania TOI BlliiOS Siedînti’a din 20. opt. a. casei deputatiforn*-senatului imperiale, a fostii prim’a siedîntia a senatului intregitu. Astu-felu ne spunu diurnalele de Vien’a, a caroru bucuria nu cunosce margini, pentru triumful ce l’a reportatu constitutiunea de laura. Galeriele salei erau pline, multi diplomaţi asistara, si in legea curţii era de fatra arciducele Rainer. Toţi ministri fura la siedentia, afara de contele Wickenburg, intre ei si contele Nádasdy cancelariul de curte alu Transilvaniei. Deputaţii Tini, Romani si Sasi, cuprinsera locurile ce le-au golitu Cehii prin retragerea loru, sirul alu doile de scaune de a drépt’a de la presiedînte, langa locurile Poloniloru. Romanii — dice „Bot.“ — cu tipul loru celu strainu marcatu, si intre ei preoţii cu vestmintele pompese, strimiau si d’la afara multu interese. Se începe siedînti’a. Se cetesce o scrisoare a ministrului de statu, prin care insoiintiedia câ Transîlvani’a a alesu cei 26 deputati pentru senatul imperiale. Apoi presiedîntele Dr. Hasner tienit urmatori’a cuventare: „E detorinti’a mea ca sâ primescu votul de la DD, membri d’in Trni’a, cari au venitu acum’a (Adunarea se rădică.) Cu sentiul de satisfacere înalta si cu bucuria sincera pasiescu la actul acestua. Numerul celoru de unu credeu cu noi, a caroru intrare noi totudeaun’a o salutamu cu bucuria, asta-di se va inmulti prin o céta de barbati eministti despre cari noi potemu speră, cumcă pe terenul vointiei si a conlucrarei comune curundu se voru senti intre noi ca si casnici, si • • • • . • • ca si amici intre amici. Dara mai multu, noi prin intrarea barbatiloru d’in Transîlvani’a salutamu învingerea importanta a cugetului, pre care inaltul nostru imperatu in constitutiunea imperiale l’au facutu in cuventu si fapta. Efeptul acestei învingeri pentru noi e deplinii si intregu, pentru ca dreptul intregu, ce ni lu da constitutiunea representatiunei poporeloru austriace, prin acéstea a devenitu dreptul acestei innalte case, ce ea acii in poterea indreptatirei sale proprie poate sa lu esercieze, si trebue sa lu esercieze. D’in diluviul opiniuniloru contrarie, Dvastra Dloru colegi nuoi ai nostri, ni-ati adusu primul randu la nae’a nóstra, cu care noi potemu pasa d’in restringerea aceleia, la deplin’a mesura a dreptului si deforiniteloru nóstre. In afara s’a reportatu numai o parte d’in învingerea, ce noi o pretîndemu ca necesitate, nu pentru noi ci pentru imperiu, pentru intregu ca si pentru partile lui. Dar’ si acolo unde învingerea nóastra nu se estînde, va lucră fapt’a, cea potînte a intrarei DVastre. Pentru câ ceea ce se parea ieri a fi inca departe, asta-di s’a realisatu, si astu-felu credînti’a ce n’a despartitu nici candu, e totu mai via, cumca ceea ce asta-di nu este, va veni mane, pentru câ trebue sâ vina, ca ce cunoscut’a sentîntia: „Istori’a universale nu e închisa“ are o sentîntia finale de care nu debue sâ ne uitâmu nici candu: „dar’ cu potere neresîstibile si esecuta legile sale.“ Si asife neresîstibile se va adeveri despre Austri’a legea formarei moderne a staturiloru, si d’in pravul secteloru o va rădică la acea forma de potere, care intr’adeveru lasa partiloru feliurimea vietiei, dar’ pretinde pentru sine in tonu demandatoriu unitate nedespărțită. (bravo, bravo!). Acest’a e credînti’a noastra, si in acest’a credința, asceptâmu cu răbdare diu’a de mane. Dar’ cu bucuria umilita primimu noi donul de asta di, ca-si prim’a dovéda despre adeverul credîntiei noastre. Dee ceriul ca acést’a se traésca neincetatu in aceste spade, si curundu sâ potemu salută bucuroși si pe aceia, a caroru dovedi pentru credînti’a nóstra noi le asceptâmu, precum asta di pe Dvóstra Dloru mei ve bineventâmu bucurosi si d’in inima. (plăcere viua.) Acu pasiescu la primirea voturiloru.“ Deputaţii depunu voturile in cele trei limbe ale Transilvaniei: romanesce, nemtiesce si unguresce. Romanesce depuna deputaţii: Alduleanu, Baritiu, Bohetielu, Bologa, Cipariu, Duncea ,Negrutiu, Branu de Lemeni, Moldovanu, Popu, Popea, Puscariu. — Unguresce Branosz si Lászloffy. (Groisz nu e de fatia). — Nemtiesce următorii DD. Sasi: Binder, Bar, Friedenfels, Gull, Rannicher, Bar, Reiehenstein, C. Schmidt, Schuller-Libloy, M. Schuller, Trauschenfels si Zimmermann. Comesul Sasiloru d’in Transîlvani’a Dlu C. Schmidt, ca respunsu la bineventarea presiedintelui s tienii urmatori’a cuventare: “Die presiedînte! înalta casa! Acordul celu voiosii cu care au pasitu deputaţii d’in Trni’a in acést’a inalta casa, numai inalttatu poate fi prin cuventarea cea amicabila a Dlui presiedînte. Transîlvani’a, de sede in posesiunea unei constitutiuni, prin care dreptul de legelatiune eră impartitu intre principe si representanti’a tierei, dovéda despre acést’a tratatul de supunere asife numitu: dîplom’a Leopoldina d’in 1691, a recunoscutu ca alipirea strinsa de Austri’a e unicul limanu de mântuire pentru esîstinti’a sa periclitata atâtu de dese ori si atâtu de tare prin frecările interne si invasîunile inimice. Mai tardiu in anul 1722 prin primirea santiunei pragmatice si in anul 1744 prin înmatricularea acestei legi fundamentale de statu s’a dechiaratu aprratu pentru unitatea imperiului, pentru intregitatea si nedespartibilitatea monarciei. Acést’a s’a intemplatu intr’unu tempu, candu principiul constitutionale inca nu si castigase validitate in toate tierile monarclei ; cu atâtu mai vertosu Trni’a trebue sa se lipseasca de monarcl’a constitutionale, carea si-a alesu de masîria constitutiunei sale egal’a îndreptățire a tuturora popoareloru, egalitatea in antea legei a tuturora cetatianiloru de statu.