Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-01-14 / nr. 1
Anulu IV. Nr. 1.256. Joi 2./14. Jan. 1864. Elo de doue ori in septemana Joia si Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 6 „ „ „ trei lune . . . 3 „ „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate . . . 7 » „ „ trei lune . . . 3 „ 50 cr.CONCORDIA. DIURNALU POLITICII SI LITERARII!. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului S t r a t’a lui Leopoldu Nr. 8, unde sunt a se adresa tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund în tre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. La anul nou. (P.) Unu anu a trecutu, si atâtu indîvidu câtu si poporele s’au apropiatu mai multu câtra met’a loru , câtra culmea gloriei, sau câtra marginea momentului. Anul 1863 acîi e alu istoriei, si istori’a e invetiatori’a vietiei, trecutul fauresce presîntele, deci sé esaminâmu evenemintele anului trecutu, parte pentru a precepe mai bine sîtuatiunea nostra de presentu, parte pentru ca sé tragemu d’in ele invetiature pentru viitoriul nostru. Unu Imperatu gloriosu alu Romei, după ce tota diu’a se asternă in afacerile publice, ser’a retragandu-se in cercul celu liniscitu alu familiei sale, si tragea seama de tote faptele sale de peste di, si apoi totu densul cu o severitate judecatoreasca dictă a supra-si sentînti’a : am folosîtu, seu am perdutu diu’a de asta-di. Daca națiunile traiescu mai multu de câtu individu, apoi si ele si potu macaru la anul a si trage seama de fasele prin cari au trecutu. Ne vomu încercă a face o privire rapede si scurta peste evenemintele mai momentoase ale anului trecutu in viétima poporeloru europene, si după ce vomu atînge de străini, vomu retornă la națiunea nostra. Care tiera, seu care monarcu a fostu eroul dilei in anul trecutu, cu greu s’ar pote alege, de orace mai multe tiere fura scenele mai multoru eveneminte importante. Franci’a si mari influinti’a se preste oceanu in Messico ; dar’ cei ce credu câ acest’a taiuo uiui ailauiVu. ia, giori it lUiiitUre u.u 3âtu chiaru si la interesele sale, pentru aceia 3 o lessîune forte buna siedînti’a d’in 5. 1. c. a corpului legelatîvu alu Franciei, in care mai multi deputati cu capacitati renumite pretîndindu a esprime opiniunea tierei, se dechiarara in contr’a spedîtiunei messicane si pentru curmarea ei, nu cu orice pretiu, ci numai cu salvarea intereseloru si onorei Franciei. De securii cu deputati su „onorea francese“ nu precepeau glori’a militare numai, ei insusiau mare ponderosîtate si intereseloru. Câte dinastie si câte regime au domnitu in Franci’a, tote au lasatu după sîne câte o partita in tiera, mai tare sau mai slaba, representante câte de o idea. Nici una nu e mai multu plăcută poporului si mai tare inmurita pintre tote clasele societatei francese, de câtu imperialismul. Daca Francia aru stă su altu regimu, daca tier’a silita de cutări impregiurari s’aru lipsi de imperialismu, de securu ca si atunci opiniunea publica francese si popoporul aru dori numai imperialismul. Acest’a e unu lucru naturalu, ca ce naţiunea, cele mai mari glorie si le-a castigatu su imperialismu, unu Bonaparte a fostu celu mai mare erou alu natiunei, si cum ar’ potri o națiune se rumpa cu idea representata de celu mai mare erou natiunalu alu seu? — După instituirea regatului, regii complimentară o mulțime de doriri de ale poporului, ma Ludovicu Filipu la 1840 aduce si remasitiele lui Napoleone d’in Elen’a, numai se câștige sîmpatî’a poporului, cu tote câ Europ’a se strimbă la acést’a fapta; si totusi poporul nu se multiumiă cu regatul, i stil stégal la imperialismu. — Acést’a dorire a Franciei a fostu o base pentru imperiul celu nou, a fostu unu mediulocu binevenitu, si totusi vedemu ca imperialismul nou nu se sentia destul de tare, fara a se amestecă in alegerile deputatiloru, unu lucru unutu acestua, candu consciintiei i se desemna marginele peste cari a trece nu e iertatu. Anul trecutu a datu desluciri guvernului francese in ast’a privintia, poporul alésa o multime de barbati d’in partît’a opusetiunei, si totusi acesti barbati nu suntu mai rei patrioti, mai putinu imperialisti de câtu ceialalti. Nesmintîtu ca guvernul francese consîderandu acést’a impregiurare, va vedé tempul sosîtu de a si retrage totu mai multu incurgerea sa de la alegeri. Daca va triumfă idea de um congresu europeanu, acést’a nesmintîtu va fu e o epoca nu numai in istori’a Franciei, ci a Europei intrege. Invitările lui Napoleone la ingresu d’in 4. noem. si cuventul de tronu d’in 5. noem. a atînsu cordele cele mai plăcute a multoru popóre, cari de la acést’a ascepta regenerarea, si d’intre cari unele nu sunt in stare a portă resbelul ce s’ar recere, pentru a te aventă acolo , unde au dreptu d. e. Polonii, la libertate deplina. — Altmintre aceast’a cestiune inca e pendinte, despre aceast’a nu poate dice inca Franci’a: am folosîtu, seu am perdutu anul. Angli’a — după daten’a negotietoreasca— se aretâ cu multa afabilitate către toate popoarele ce recurseră la ea, li spiise tuturor’a că le sprijinesce prin diplomația, si că sîmpatîseza cu ele, numai că sîmjiaj.î’a si amestecarea sunt doue lucruri datfclinift»; apoi ea nu se poate amestecă acolo,* de. aj#l£ nu poate trage interesu, cu atâtu mai ^trtosu nu poate sprijini popoarele mai slabe, pentru jQa să nu sistrice treab’a cu cele mfii#tați. Ce a facutu Itali’a inanul trecutu, să atinge numai de organisatiuneasanterna. Altum intre respunsul regelui bygratulatiunea de anul nou, e unu raportu, chiaru despre anul trecutu, va să dica: ce a speratu, n’a capetatu. Nu atîngemu de Spani’a, Smndî’a si Norvegi’a, ele n’au turburatu ap’a. Turci’a a du- Bu-o aslu-felu, câtu nu e nemicu de amintîtu, nici bine, nici i£u. Greci’a in cea mai mare fi ce si schimbâ si dinastia si regimul, sânge nu se versâ, in tocm’a ca in Elveti’a la începutul seclului alui 14, candu scapă de despotii impusi de Imperatul Albertu austriacul. Tronul Greciei eră să devină mărul de corsa, pre candu principele danu l’ocupă in pace, or’ potentații Europei se multiumira, bucurandu-se fiecare că nu i-a sucesu rivalului său. Rusî’a a propasitu in launtrul tierei, prin innaintarea causei emanciparei tiemniloru, dar’ rescolarea polona a descoperitu in fati’a Europei nepotînti’a in care a cadiatu armat’a rusesca de la resbelul d’in Crimea,a cărui urmări nici pana acii nu s’a potutu vindecă deplinu. — Poloni’a sufere si suferintiele ei inca nu suntu curmate; ea se guverna de doue guverne, solvesce contributiunea de doua ori, si e espusa crudelitatiloru ambeloru guverne. Franci’a, Austri’a si Angli’a voira a o ajută, se adresara catra Tiariul intr’unu tonu blandu in favoarea Poloniloru, si după ce nu reesira, graba a doua era intr’unu tonu mai aspru, nereesindu nici acést’a, pe candu devenise lucrul mai seriosu, tóate trei poterile aflara de bine a parasî caus’a, si atacă fiecare după deslucirea ce a primitu. In Istori’a Germaniei anulu 1863 va fi insemnatu cu litere mari, in care Imperatul Austriei luă initiatîv’a pentru reformarea confederatiunei nemtiesci, era principii nemtiesci inspirati de zelul nationalu respunsera mai cu unanimitate la provocarea Imperatului. Scimu că acestu actu se fini prin nisce note deslucitorie intre Austri’a si Prusî’a, indemnandu pe cést’a d’in urma a primi actul de reforma. După nisce desluciri reciproce, caus’a se puse ér’ la repausu pe câtuva tempu. Deci in aceasta causa nu s’a potutu face o statorire finale, Austri’a si Prusî’a nu se potura imparti definitîvu pe role, ér’ unitatea mai strinsa a nemtiloru, inca totu mai remane o dorintia pia a respetîvei națiuni. — Spedîtiunea in Schleswig-Holstein e o cestiune pendinte, ce de acu ’nainte se pare că se va mai încurcă, deci despre acest’a nu poate fi inca vorba. Romani’a cu fala poate dice cu,inca ea n’a pierdutu anul. Secularisarea monastiriloru e unu faptu ce aru fi in stare a face onóare unei epoce intrege, cu atâtu mai vertosu unui anu. Desclinitu lunga diecemvre a facutu multu pentru fraţii noştri de peste Carpati. Adunarea legelativa se impedecase in socotelele despre manipularea baniloru tierei, nu se jioteă descurcă, tote se imputau — după datîn’a d’in trecutu — ministeriului actuale, acest’a e responsabile — diceă adunarea — se ni spună tote și apoi vomu merge mai departe. Dnul ministru presiedînte Cogalnicianu in siedînti’a d’in 5 diec a sciutu se esplice forte bine adunarei responsabilitatea ministeriale, elu promise a respunde pentru sîne, era ministrii ce i-au premesut se respunda ei pentru faptele loru. Adunarea fu destul de intreleapta pentru a aplaudă Dlui Cogalnicianu la aceasta cuventare, era membrii opusetiunei in care erau representate mai tote ministeriele trecute, vediendu respunderea cadiuta pe densii, fura destul de intrelepti pentru a se molcomi. Prin acestea se delatura o pedeca mare, peste care unii nu voiau a trece nici cu capu taiata. Acii Adunarea propasiesce in pace. Secularisarea monastiriloru face onore Domnitoriului, ministeriului, si camerei. Inca votul universale, inca impropietatirea tieraniloru, si atunci Romania va fi mai multu in orientu, de câtu ce e Belgiul la apusu. Austri’a in 1863 a innaintatu cu pasi giganteci in constitutionalismul inceputula 1860. In politîc’a s’a esterna s’a aretatu liberale ca veri-care altu statu constitutionale alu Europei, ceea ce a atrasu multe simpatie pentru sîne, si mai alesu a poporului nemtiescu pentru luarea initiativei in caus’a reformarei con- , federatiunei nemtiesci. In launtrul monarce, constitutiunea imperiale a capetatu ajutorie prin acurgerea de eleminte noue, a prinsu radecine si mai multu. Nu numai in istori’a natiunei romane d’in Transilvani’a, ci si in istori’a Austriei va fi purure unu momentu importante votul congresului romanu d’in anul trecutu, si dechiararea unanima a dietei Transilvane pentru parteciparea la senatul imperiale. — Romanii d’in Bucovin’a innainteaza destul de bine pe calea progresului, dar’ se ne ierte frații nostri d’in Bucovin’a, daca li o spunemu sânceru, cumca ei in anul 1863 n’au facutu nemica pentru asecurarea nationalitatii romane, celu putienu noi nu scimu ca se fie facutu. Străinii se inmultiescu in acést’a tiéra de tote pârtile, si nu se dedau după locuitorii tierei, ci mai multu se pare ca locuitorii se dedau după toti străinii veniți in tiera. Intr’adeveru frumos’a Bucovin’a are nisce capacităţi emininti, lauda si respectu acestorua, se ostenescu di si nopte pentru fericirea natiunei, dar’ aceşti indîvidi sunt prb putieni fatia cu glot’a mare ce trebue condusa. Intre toti Romanii, Transilvănenii fura cei mai favoriţi ai anului 1863. Libertatea natiunale, inarticularea natiunei pentru care se luptă de secii Romanii Trni, o castigara in 1863. Natiunea romana in Trni’a nu e mai multu numai tolerata pe pamentul udatu cu sângele strabuniloru sei, ci e egala indreptatita cu cea magiara pe care a primitu-o dandu-i dreapt’a, cu cea secuia si sassona. Acestu anu va fi scrisu cu litere de auru in istori’a natiunei nostre, cu ce natiunalitatea romana se emancipa in cuibul seu in Transîlvani’a, de unde se imprasciase spiretul natiunale prin tote tierele locuite de Romani. Fraţii Transilvăneni cu dreptu cuventu potu fi superbi pentru cele eluptate in 1863, dîet’a loru cu poterea sa legelatîva eroi limbei romane dreptul ce-i competiesce. Cei ce aru fi doritu ca dîet’a Trna se faca mai putienu, aceloru a li atragemu atențiunea asupr’a principieloru de dreptate; era celoru ce aru fi doritu ca dîet’arrna se faca mai multu, aceloru a li spunemu : cumca Romanul unic’a arma, unicul scutu pentru aperarea drepturiloru sale l’are numai in credînti’a sa cea nedatîta câtra grațiosul seu monarcu. Credemu cumca aceast’a convingere a nostra o voru incuviintiă toti cei ce 3M/1.