Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)

1864-02-25 / nr. 13

intru intielesulu constitutiunei ei de mai ’na­­inte a capetatu destula garantia pentru auto­­nomia sa, de aceea fara frica trebuiă decisa relatiunea catra monarc­a, ca­ce cum se potu desvolta organismulu partecularu, daca intre­­getatea organismului — de la care depinde celu parteculariu — nu e regulata? Acést’a cestiune trebue deslegata astu-felu ca de o parte se asecure interesele tier­ei, ,or’ de alt’a sâ nu pericliteze cele a­le monarc­ei. Nimene nu e in Croati’a, care sâ nu doresca câtu mai curundu deslegarea cestiunei, dar’ acést’a sâ poate face numai in dîeta, dreptu­ aceea pentru ca sâ inlesnimu conchiamarea dietei, sâ nu formulâmu programe posetîve, luandu in con­­sîderatiune atâtu interesele patriei nostre, câtu si cele a­le intregetatei monarc­ei. — Dîplo­­m’a d’in 20 opt. 1860 si patent’a d’in 26 fau­­ru 1861 suntu asiediamintele de statu, pe cari se baséza organismulu presînte alu monarciei austriace. Imperatulu a datu prin dîplom’a de opt. legelatiunea in manele poporeloru sale, si prin patent’a d’in fauru au aretatu calea cum sa se esercieze dreptulu acestu­a. Patent’a d’in fauru — după cuvintele monarcului nostru insu­si — nu e de câtu modulu cum sâ se efeptuiesca dîplom’a d’in optobre. Se dice câ constitutiunea d’in fauru este octroiata. Spre luminare nu siervesca sancțiu­nea pragmateca, acest’a inca a purcesu numai de la Imperatulu, a fostu unilaterale, dar’ prin aceea ca dîet’a a primitu-o — facandu o mo­­deficare neinsemnata — ea si-a perdutu carac­­terulu de octroiata, astu-felu va fi si cu con­stitutiunea de lauru, după ce dîet’a o va primi. Autorulu brosiurei, după ce vorbi despre necesetatea de transactiune, areta apoi con­­dîtiunile su cari crede a o potu face, si a­­nume: I. Recunoscerea dreptului pentru restitui­rea intregetatei teritoriale a Croatiei, d’in par­tea monarcului, uniune mai strinsa intre Cro­atia si Slavoni­a, si adaugerea Dalmației si a granitieloru militare, cari de presenta suntu separate. II. Despărțirea bugetului Croației de câ­tra bugetulu imperiului, si desbaterea celui d’antâiu in dîet’a croata, cr’ cestu d’in urma, atîngandu afacerile comune a­le imperiului, sa se desbata in senatulu imperiale. III. In privinti’a representatiunei in cas’a deputatiloru senatului imperiale, numerulu de­­putatiloru croati de la noue sa se urce la dove­­dieci si patru, intielegandu-se aici si deputatii d’in Dalmati’a si granitiele militare croate. IV. In casulu daca Ungari’a aru capeta o pusetiune mai favoritoria de dreptu publicu fatia cu intregetatea monarciei, aceea sâ se in­­cuviintieze si regatului tri­unitu Croati’a-Sla­­voni’a-Dalmati’a. V. Sâ ni se asecure, cumca despre auto­­nomi’a si constitutiunea Croatiei nu va fi în­trebare nici candu in senatulu imperiale. VI. Sâ se statoresca, câ veri-ce schimbare s’aru face in dîplom’a d’in optobre seu in pa­tent’a de lauru, aceea nu va avâ a­supr’a con­stitutiunei si autonomiei nóastre ce­ va influintia abrogatorie seu modeficatorie. VII. Sa se statoresca cumca afara de acele ministerie in a carora suera cadu afacerile co­mune a­le imperiului, alte ministerie si in alte cause nu si-voru estinde competînti’a loru a­supr’a regatului tri­unitu. Credemu — dice autorele — cumca aceste punte contienu totu ce ni lipsesce pentru a ne constitui ca naţiune, afacerile aministratiunei, a­le justiţiei si instrucţiunea publica aru fi in manele nostre, le-aru essercia dîet’a nostra in contielegere cu monarculu si fara incurgerea guvernului centrale. „Aceste condîtiuni cam astu-felu formu­late la dîet’a venitorie prin o adresa desclinita aru trebui aduse in antea tronului si a de­­cliiara. Cumca daca aceste condîtiuni se voru împlini, Croati’a e gata a recunosce asiedia­mintele de statu, si a tramite deputaţi in se­natulu imperiale.1*' Diurnalulu „Buciumulu“ petrece cu multa atenţiune cele ce le dicu diuariele străine, mai alesu cele francese despre Romani’a si căuşele ei, astu-felu in m­ului sau de la 16 fauru ni aduce nisce resumeri de mare importantia, cari in estrasu le si comunicamu lectoriloru nostri. Gazet­a „le Nord,“ o gazeta muscalesca, vorbindu despre cestiunea monastiriloru inchi­­nate, dice: „Noi potemu afirmă ca poterile garantatorie suntu pre decise a luă in mana regulamentulu acestei ces­­tiuni, pe care principele Cuza s’a crediutu autorisatu se lu rumpa fara concursulu loru. Sir H. Bulwer, alu cărui planu pentru regularea afaceriloru României l’am incunoscintiatu, s’a intorsu la Londr’a ca sa iee cu guvernulu seu ultemele despusetiuni pentru reu­nirea conferintiei la Constantinopole, care se va in­­sarcină sa resolve cestiunea monastiriloru inchinate, si a stabili repausulu si ordinea României.“ In diuariulu „L’Esprit Public“ dnulu Ipo­­litu Castille scrie firmatoriele : „Diuarile d’in Romani’a suntu pline de descur­­suri si de felicitări adresate principelui Alessandru Ionu pentru solutiunea ce a datu cestiunei monasti­riloru închinate. Resulta d’in acést’a miscare a opi­­niunii in favoarea principelui Domnitoriu cu partît’a vechiloru ospodari perde putienulu teremu ce coprin­­sese. Mai multu inca se scie ca acest’a partita, care împarte tier’a in trei fracțiuni deosebite, n’are altu sprijinu de câtu la străini. Dnulu Bibescu represânta intrig’a muscalesca, Dnulu Styrbey intrig’a nemtiesca, si Dnulu Ionu Ghic’a intrig’a anglesesca. D’in diu’a in care congresulu de la Parisu a aruncatu ore-care lumina a­supr’a cestiunei orientelui, aceste intrige au perdutu tota poterea loru. Totudeaun’a va fi de a­­junsu in tempu normale, se se demasce aceşti intri­ganţi ca se se reducă la slabitiune. Inse evenemintele cari se prepara in principate suntu asié de grele, in câtu Romanii trebue se vigheze cu luare a­minte a­supr­a aceloru intriganți, capabili de intielegeri cu străinii. A venitu momentulu ca Romanii se se strin­ga in pregiurulu principelui loru si se-i dee totu se­­riosulu loru concursu. Cestiunea orientelui este o a­­deverata cestiune europeana si sub acestu raportu Romanii, Serbii, Montefcegrinii si Grecii, cari suntu pre­cum sentinelele innaintate a­le civilisatiuniloru ocidentali, voru avu o mare missiune de implinitu. Se sente câ esîsta in aceste tienuturi elemintele unei confederatiuni care pote avâ rolulu se scape Europ’a de marea grige a cestiunei orientului care apesa a­­tât’a de greu pe dens’a, si care revine d’in tempu in tempu se arunce alarma in spirete si sa impedece miscarea afaceriloru.“ In diuariulu „L’opinion nationale“ scrie A. Bonneau: „Împinsă de Austria, Prussia, Anglia si, se dice, si de Russia, Inalta Porta pare ca voiesce sâ intre­­buintieze forti’a spre a aduce la cunoscintia guvernulu romanu; ea concentra o armata la Siumla, la nordulu Balcaniloru, se prepara a stringe alt’a pe tiermii Du­nării, si cumpera in Austria cuantitati considerabili de pusce si de arme de toata specia. „In adeveru, se scrie d’in Constantinopole ca amenintiarea de o aprindere generale in Europa este unic’a causa a acestora preparative militarie. Nu vomu contestă esactîtudînea acestei aserțiuni, inse Romania nu e mai pucinu greu amenintiata. „Principele Cuza nu s’a spaimentatu, confiscarea averiloru monastiresci, cu o indemnitate , este unu faptu implinitu, si camer­a a terminatu cu deseversire acesta afacere, votandu imprumutulu de 51 de mi­­lione negotiatu de guvernu, si destinatu a indemnisa monastirile. Pote se va acusa de temeritate guvernulu Prin­cipelui Alesandru Ionu I, inse elu nu lucreza cu ustu­­rintia; elu se simte neaperatu spriginitu, tare spri­­ginitu, si pote esîsta, cum s’a disu, unu tractatu de aliantia ofensiva si defensiva intre Romania, Serbia si Montenegru. „Aceste trei State sunt profundu solidarie: sco­­pulu comunu ce urmarescu ele este independînti’a completa pe care poterile cele mari li-au refusat’o pana acum. Deci, deca Parta atacandu unu Statu d’in acestea, ar provocă reducarea celoru alte doa, va isbucni neaperata o insurectiune generale intre po­­pulatiunile crestine a­le Turciei.“ La aceste article, dinariulu „Buciumulu“ face intre altele urmatoriele observatiuni ni­merite pre bine : Gazet­a muscalesca judeca lucrurile de pe topiculu celu vechiu inca sub impresîunea re­gulamentului organicu, care constitui pe Prin­cipii romani vasali totu de o data ai Sultanu­lui si ai Czarului, fara initiatîva la nimicu, fara vointia, inerti si subjugati vointiei Czaru­lui, adjunsi la densii prin vointi’a Sultanului. Organele francese inse sunt de alta părere, sunt de părere ca naţiunea romana, care face parte a familiei latîne in Europa, are asta­ di in capulu ei unu omu, a cărui cerbice nu este F 0 ISI 0 R ’ A. Cameralului in Roma. Cei ce conoscea carnevalulu (bacanalele) tradî­­tionali d’in Rom’a, au trebuitu se se supere estempu. Comitetulu natiunale romanu au pusu tota sîlinti­a pentru a impedeca petrécerile publice. Elu au si ree­­situ bine si se pote dice cu cerculu inca i-au statu intr’ajutoriu. Numai o singura epoca e preste anu candu pedestrii nu potu cercula pre Corsu după ploe, si asta epoca e carnevalulu, d’in caus’a catetatii de putiolanu (cenusia) ce se imprascia pre strate, pentru a usiorâ cursulu cailoru liberi. Pre putini Romani era pre strate. Ostasii fran­­cesci era in majoritate, ei facea ornamentulu Corsu­­lui. Mai la vale eră numai glodulu poporului si câti­va Angli fara frica de ploea confetîloru. Unu micu nu­­meru de carutie se mișcă intru acesta cloaca. Ele eră pline de indîvidi cari si­ bateă pulpele spre a face se se credia ca ei­ si petrecu, portandu colorile si emble­mele Ponteficelui-Rege. Intr’aceste cele doue cortegiuri a guvernatoriului si a senatoriului de Rom’a au facutu putinti­că sfara in prim’a diua a carne valului.. Sucesulu fusese astfelu, incâtu desceptase uimire 3 generale ca nu reparasera in diu’a d’in urma, precum e dătîn’a. Reverendîsîmulu prelatu, dîrectorulu generale alu politiei si vice-camerlingu alu sântei best­­rice au apa­rutu pre caruti’a sa cea aurita, precesu de unu in­­fricosiatu orcestru si incungiuratu de gindarmii si de dragonii sai. D’inderetrulu lui trei alte carutie trase de cai infrumsetiati portandu cu fala livré’a episco­pale si tienuti de capestru prin feciori intiotionati cu ciucuri si gaitani. Corespundîntele care descrie aceste insémna câ nu au potutu recunosce neci un’a d’in personele cari se resfatiâ intru aceste carutte, jude­­candu-le inse de pre fatia presupune câ ele trebue sâ ocupe nesce posturi forte folosîtorie, ci cari dau mai multu cascigu de câtu consîderatiune. Senatulu romanu purcede numai la spatele gu­­vernatoriului , dara l’intrece in pompa si resfatiare. Acestu pretînsu Senatu e compusu d’intr’unu sînguru indîviduu invescutu intr’unu vestmentu tiesutu cu fire de auru, tronandu intr’o splendida carutia pre care stralucescu literele sacramentali : „S. P. Q. R. (Senatus Populus Que Romanus) cari limbele cele rele le splica francesce estmodu . Si Peu Que Rien, va sa­dica „Nemic­a intrega“ Acesta per­sona majestosa, care de altmintrea prin statur’a sa dâ se pricépemu câ are sâ fie luata comedî’a de unu lucru seriosu, trage după sine cinci alte carutie in a caroru urma vinu nesce feciori (servitori? a caroru livree bufonesci ar provocă pre bulevardele Parisîloru o esplosîune de acele strigări a­le gaminiloru ce nu se audu decâtu in joi­a grasa. Patru d’in aceste ca­rutte sunt ocupate de consîliari numiți conservatori, a caroru chiamare e de a stă intru ajutoriu in lu­crările sale unui principale care nu are neci o atri­­butiune si esercendu o autoritate deriseria ce n’ar primi neci judii satesci, etc. Caruti’a d’in urma e plina de pagi a caroru îmbrăcăminte elegante si fati’a loru cea vicléna sunt admirate de toti, dar nimene n’a sciutu inca sa gacesca intrebuintiarea loru. Totu ba­­gagiulu acestu­a e precesu de unu orcestru totu atâtu de resunatoriu ca celu d’antâiu. Urméza apoi o ca­valcada (călăreţi) de preconi (eroidi) in îmbrăcăminte grotesci, tienendu in mani flamure menite a fi date in premiu cailoru învingători. De lături purcedu pom­pieri, numiţi vighiatori, armaţi cu sabie dîntate ca secera si a caroru capete sunt infrumsetiate cu unu coifu de aramu cu coma veneta. In fine unu pelotonu de acea­si pompieri inchide mersulu. Astfelu sunt aceste con­­tegiuri imposanti cari făcu nestramutatu parte d’in tote programele oficiali a­le carnevalului si cari au privilegiulu de a atitiâ sumeti’a poporului romanu, admiratiunea beotieniloru (a prostiloru) si suri­­sulu omeniloru serios! Tota tier’a are moravurile, dâtînele si tradîtiunile sale. La Parisi se preambla unu bou grasu, la Roma unu senatoriu macru. Balurile mascate in teatrele ce Santulu-Scaunu se indura a le autorisu au semtitu tristeti’a de pre­strate. Ele au fostu atâtu de putinu frecventate, in­câtu s’ar fi potutu lasă preserarea faimosului pravu sternutatoriu, ce figurase cu sucesu ca capu de acu­­satiune in procesulu Faustianu. Se pricepe fara a dice cu reserve de gindarmi si de sbiri eră tienute indemana sub totu decursulu car­nevalului. Acesti­a inlocuescu cu folosu vechi­a datîna de a tiené in permanintia guilotîn’a in piatr’a Po­porului. 50

Next