Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)
1867-02-23 / nr. 16
Semsey, L. Bezerédy, Ludovicii Horváth si P. Trifunácz. Presiedintele aretandu scrisorile sosite la casa, suspinde siedinti’a, pana ce comissiunea esmisa in afacerea de recrutare si va da raportulu. B. Halász, in intielesulu §. 39. alu regulam, casei amintesce, ca reportele comissiuniloru inainte de a se cetî cu trei dile trebue tipărite si impartite, si numai dup’ace’a se potu luă la desbatere. P. S o m s i c h observa la acestea, ca ascernendu ministeriulu la tempulu seu patru propusetiuni, s’a decisu, ca acele se see ife la desbatere un’a dupa alt’a. Raportulu comissiunei esmise privitoriu la propusetiunea a dou’a se tiene de cursulu pertratárii. Szentkirályi si Bezerédi vorbescu pentru pertratare, era Madarász mai provocandu-se si la §. 38. d’in regulam, casei partenesce motiunea lui Halász, care la votîsare, neaflandu numai câtiva partenitori, se respinge. E. Holian cetesce apoi raportulu comissiunei gatîtu intr’ace’a, alu cărui cuprinsu e cam urmatoriulu : „Dupa ce statele Europei staruiescu a-si immulti armatele, asife neci unu statu nu se pote subtrage fara periculu dela acesta staruintia. Propusetiunea ministeriale, ce e dreptu, nu spune ca amenintia periclulu unui resboiu de aprope, dara scimu cu totii, ca resbelele de acum s’au indatenatu a fi neasemenatu mai rapedi decâtu cele de mai innainte. Aperarea duratoria si solida a patriei o potemu ajunge prin straformarea sistemei de aperare, dar’ si pan’atunci, pana s’ar’ intempla acést’a, este de lipsa ca se se intregesca sirurile armatei rănite prin resboiele si concedîurile d’in an. tr. Comissiiunea in urm’a propunerii ministeriului s’a convinsu pre deplinu, ca darea de 48.000 de recruţi este necesaria si amanarea e împreunată cu pericula.“ Mai vorbescu Vályi, care poftesce ca cas’a se decidă ca nu pote da imputernicirea straordenaria, Bobory care nu cunosce atare imperiu austriacu caruia să-i fie Ungari’a parte intregitoria, ci atare cu care Ungaria este federata si este contr’a propus minist. Kacskovics, Csanády, c. Károlyi, Onosy Böszörményi si Mileticiu toti contr’a propus, minist., era Besze, si Rudnyánszky pre langa propus, si cu acestea presiedintele areta cu 26. dep. poftescu votîsare nominale. Supunendu-se la votu propus, ministeriale dupa desbatere destulu de îndelungata se primesce si anume cu 256 voturi cari votîsara cu „da“ contra 57 cari votîsara cu „ba“, 79 au absentatu. D’intre deputatii romani votîsara cu „ba“ numai doi , doiii Andreiu Medanu si dr. Ales. Mocioni. In siedinti’a d’in 5 martiu s’a luatu la desbatere speciale propus, minist, in obieptulu recrutarei , si cu putiene modificări se primi votandu 228 cu „da,“ 87 cu ba.“ 73 deput. au fostu absenți si 5 n’au vrutu se voteze. V O I S I O R A. Nopţile Carpatine. Dedicatu d. S. C. comite de Rosetti in semmi de nalta stima si consideratiune. Nop tea a patra. (Continuare.) Urma o tăcere adânca, carea fu întrerupta prin acesta cantecu de durere si desperare : „O scumpa Romania pamentu scaldatu in sânge Ce crudu blastemu te-apesa, ce sorte ne’mpacata Te perseca de secuii? A geme si a plânge Acest’a-i a ta sorte, o patria amara? A geme ’n asuprire, a geme umilita, A plânge in durere fiindu măcelărită A te tirí ’n sclavia, acest’a e sortea ta Eternu a versa lacrimi, eternu a lamenta? A te pleca naintea tiranului cumplita, Ce suge alu teu sange, si sinulu teu iubitu Lu rode cu nesatiu de secuii necurmatu, Acest’a e a ta sorté Ardealulu meu amatu ? Nu sunt d’ajunsu torintii de sânge de martiri, Nici plângerile tale, nici negrele-asupriri ? Vei fi tu osandita eternu a lamentâ Eternu a porta doliu, eternu a ’ngenunchiu ? Carpati, Carpati de fala voi templu de iubire, Asilu alu libertăţii, corona de vertuti, Ce sorte umilesce trecut’a ve mărire, Ce blastemu er’ apesa, a vostre falnici frunţi? Respundeti-mi voi pesceri, pini, stanei si culmi senine, Respundeti-mi voi muri cu unde cristaline; Unde ve sunt eroii — ai libertăţii fii, Apus’au toti d’in lume, nu sunt intre cei vii ? Scutiti voi numai tineri cu inime betrane, Betrani in amorţire si mame urgisite, Barbati fara sperantia, cu inimi neromane Cu piepturi inghetiate si june parasite ? Nutriti voi Carpati mândri in sinu-ve cerescu, Totu ce a’ntari pote unu jugu crudu, tiranescu: Discordia, recela, nepusu si neunire, Uitare, laşitate si cruda amorţire ? Credeam c’atat’a sânge eroicu si curatu Va fecundă pamentulu pre care s’a versatu, D’in care resari-va mulţime de eroi Se apere moşi’a, s’o scape d’in nevoi. Romani, romani de sânge, ce stati adi in uimire Ce stati in nelucrare, si cruda amurtire ? Betrani probaţi in lupte, barbati cu frunte lata Preoţi si juni cu sufletu, cu inima ’nfocata. Ce farmecu ve cuprinde, ce cétia, ce orbire Candu crud’a nedreptate si negr’a asuprire, Intindu aloru domnia pre plaiulu romanescu Candu inimicii vostri momenta ve pregatescu ?“ Cantulu se fini cu unu suspinu profundu , urma o tăcere scurta, carea fu întrerupta prin acestea cuvinte de o dorere sfasiatoria: „O codri seculari in cari repauseza tierin’a atatoru eroi si martiri, opriti , nu lasati se strabata in mormentulu loru acesta faima cruda ca „romanulu e lasiu,“ ca se nu conturbe santulu loru repausu, er’ tu genulu Romei eterne apune acumu in pace, blastemu tie pamentu nenorocosi si nemultiumitoriu, blastemu voue romani lasi! . . . Inceta, nu blastema, ori cine vei fi tu umbra, strigai cu inim’a sangerata, romanulu nu e lasiu romanulu priveghieza, cugeta, simte, lucra elu traiesce si va trai ca romanu demnu de gloriosii sei străbuni. Finindu acestea cuvinte tacerea si recuprinse loculu seu umbrele dispărură afara de un’a carea se apropia de mine si me intreba cine sum si pentru ce ratecescu prin munţi la or’a acest’a candu fiintiele omenesci gusta liniscea somnului? — Eu sum unu june romanu, sunt unulu d’in cei osândiţi a rateci prin lume si a plânge, repausu pentru mine nu se da, diu’a ca si noptea o petrecu in preveghiari, singur’a mea multiumire si fericire ar’ fi se vediu natiunea mea fericita. Dar’ tu nobila umbra cine esti ? Esti tu umbr’a vr’unui martiru ori erou cadiutu in lupta ? — Sum Choria. E timpu decandu delasasem pamentulu trecandu in locasiurile dreptății si libertăţii eterne, dar’ de atunci am descinsu mai de multe ori la voi se vediu ce sorte aveti, durerile suspinele si vaietele vostre străbătură pana la mine, mi turburara pacea si fericirea, spunendu-mi ca acesta patria romana de nou e amenintiata. Scumpa patria, pamentu sacru si incantatoriu care de la vâli si pana in pescerile muntiloru ai fostu campu alu virtutii, bravurei si eroismului ce sorte ai tu asta-di ? — O umbra nobila inceta de a plânge sortea patriei nostre, caci ea va fi pururea patria romana pre langa tote uneltirile cele marsiave, pre langa tote planurile cele negre ale inimiciloru nostri. Romanulu nu e lasiu, nu e surdu la vocea libertăţii onorei si demnităţii nationale, ei sunt uniti in cugete, uniti in simtieminte. — Mi-place multu acesta limbagiu junele meu, am iubitu si iubescu forte multu junimea pentruca in ea iubescu venitoriulu romanului; o natiune a careia tinerime cugeta, simte, lucra prin urmare traiesce, va ave venitoriu. Immormentata a fostu cenusi’a stramosiloru, dar’ aceia atata e plina de vietia in catu ar’ pote regenera o lume intrega; ei s’au luptatu ca se ne lase o patria mare, mandra si libera urmatoriloru, ei au facutu se tremure tiranii, ei au mai alesu mortea decatu umilinti’a. Era unu timpu candu numele de „Romanu“ resuna in lume, acel’a era timpu de gloria si eroismu; ventulu pare ca si acum’a suspina dilele gloriose ale stramosiloru, apele murmura victoriele loru si carpatii cu codrii loru seculari spunu eroismulu loru. Umbrele martiriloru si ale eroiloru petrecu si acum ca prin munţi, ele descindu la voi petrecu cu voi, ele se insuiescu a redeşteptă suvenirile gloriose ale trecutului, a imbarbata pre romani la lupta pentru dreptate, pentru neaternarea patriei loru. Romaniloru părăsiţi nepasarea , si nelucrarea, câci ele contienu mortea , la lucru câci in acestea constâ vieti a; faceţi se mai resune odata prin fromosele vâi ale patriei vostre sântele cuvinte „libertate , dreptate, neaternare sau morte,“ faceţi se despara d’intre voi discordi’a si fric’a , faceţi se se mai auda odata vechiulu cuventu „eroismu.“ (Va urma.) I. C. Drageacu. 62 Beiusiu in II. febr. 1867. (CApetu). Asie dara preutulu, care nu se afirma a fi detoriu pe acele documinte nu le-au furatu, n’a avutu neciunu interesu se le fure, neci altu fiu alu menţionatei besereci nu credu ca a fostu detariu, prin urmare nu le-a furatu, ear’ decumva totusi aru fi fostu vr’unulu interesata pentru nemicirea aceloru documinte, daca Ie-aru fi furatu, negresitu nu le-aru fi ascunsu in besereca, ci le-aru fi nemicitu; cu multu mai usioru lucru e a arunca harthi’a in focu de câtu a-o ascundre in besereca. Sîgilulu besericei ? Eu credu cumca acest’a nu e in reu locu in beserica. Loculu lui e la preutulu, câci elu are de a edâ estrase d’in protocale, si a se folosî de densulu , — seu pe une locuri la curatoru. Déca a fostu la preutu? elu negresitu nu l’a ascunsu in besereca, déca a fostu la curatoru ? preutulu n’a potutu ave neci unu interese se-lu fure, pentruca candu are elu lipsa de sîgilu curatorulu nu i-lu pote denega. Eara altu omu ? cine se fure sîgilulu besericei ? ce felosu are de densulu? Acestea tóte credu ca le-ai combinatu Dta candu te-ai apucatu de investigatiune, si trebuia se fi devenita la convingerea, cumca aci nu póte fi vorba de fu r tu, ci de aceea ce disei eu mai susu, si precumu se vede earasi d’in relatiunea comisariului preutulu a descoperita pe cine are suspiciu, adeca pe judele comunalu. Si suspiciulu preutului pote fi ba sau , caci d’in investigatiune vei fi devenituta la cunoscinti’a inimicitiei ce esiste intre judele comunalu si preutu, pentru procesulu ce a intentatu preutulu in contra judelui pentru pamentulu parochialu, carele judele ca fiu de preutu l’a transcrisu pe numele seu. Astu feliu standu lucrulu, forte usioru se pote , ca judele numai ca se faca rusine preutului va fi cumperatu pe tempu scurta documintele menţionate dela proprietariu, si sîgilulu dela curatoru, deca a fostu la densulu , si ocasionalminte le va fi aruncatu sub almariu, — apoi era si elu seu atare otita de alu seti va fi fostu si dd*nunciantele. Acésta posîveritate e mai probavera, si asia Comisariulu neci decumu n’a făcuta capetu unei crime blastemate, caci acest’a nu esiste, ci d’in o astutie a cuiva a facutu unu scandata publicu, a profanatu o besereca, pentru care in locu de nmltiamit’a ce o accentuezi Dta, merita destituire. Ad G. Puntulu acest’a n’aru merită neci o vorba, decumva Dta V. n’aru voi se maresca meritulu clientului seu si prin aceea, cumca elu a fostu acel’a numai care a descoperitu lucrulu acest’a prin relatiunea sa la Comitele supremu. Te insieli Die jude, si nu te pricepu cumu poti sta ca diregatoriu scrie, cumca unu comisariu de securitate se poate pune in corespundintia directa cu Corniţele supremu. Nu Die ! nu Zs. ci Protojudele a subscernutu la Corniţele supremu relatiunea menţionata, pentruca ea contiene ins’a-si crim’a pentru care trebuiă pedepsiţii D. Zs. Ad 7. Eu credu ca in puntele de susu e lamuritu de ajunsu scopulu corespundintiei mele, credu mai departe si aceea, câ Diu V. s’a convinsu , ca eu nu m’amu atînsu de aceea causa care o investiga Dlui, prin urmare nu pote, n’are dreptu se presupună, cumca eu asiu fi voitu se lu compromitu in naintea guvernului comitatense „se atiutiu mani’a guvern, com. asupra capului seu.“ Nu-i de lipsa se me justificu, câci on. cetitoriu vede cu ochii ce amu scrisu si se pote convinge de amu atînsu eu macaru numai cu unu cuventu medilocitu seu nemedilocitu person’a Dlui Vasiu. Te „marginesci a-mi descoperi câ n’amu dreptu !* Eu ti-amu aretatu cu descoperirea Dtale e falsa, si cumca ce amu scrisu tóte suntu drepte. Din’a ta n’ai avutu dreptu a te mestecă unde nu-ti ferbe d’a, si a te espune pentru unu nimene. Dici cumca „n’amu dreptu neci in acea câ guvernulu comitatense e dora ultra catolicu.“ N’amu disu Domnule ! nu te legă cu sîlva de mine! Ce amu scrisu despre catolici, amu citata mai susu, neci unu cuventu nu contiene acelu pasu despre ultra catolicismulu guvernului. Mai la vale chiaru Dta dici cu me plangu in contra guvern, comit, pentruca „impartiesce pre multe posturi calviniloru“, asiedara aru fi ultra-calvinu, care ca atare nu pote fi totuodata si ultra catolicu. Eu n’amu disu neci un’a neci alt’a, inse deca Din’a ta voiesci ca guvernulu comitatense cu veri-ce pretiu se capete epitetu de „Ultra“ apoi ti făcu pe voia si dicu cumca o „ultra-magiaru.“ Eu in politica cunoscut națiuni era nu religiuni. Deca amu disu cu guv. comit, aru fi datu sa-