Constructorul, iunie 1950 (Anul 2, nr. 21-24)

1950-06-05 / nr. 21

Muncitorii sovietici sunt ajutați în muncă prin conferințe organizate la locul de producție " In jurnalul zilnic al lui E. V. Tucanov, președintele comisiunii culturale a uzinei „V. V. Cuibâșev“ din Colomna, am citit următoarea notiță : — Am primit telefon de la secția de armătură. Ne roagă să organizăm o con­ferință despre China Nouă. — Astăzi are loc această conferință. Doriți să asistați ? spune tovarășul Tu­­canov. Să ne ducem atunci, pentru că pe­ste câteva minute este repaosul de masă și va începe conferința. Pornim cu președintele comisiunii cul­turale spre sec­ția de armătură. La poarta secției ne tac drumul un lanț de cinci lo­comotive. Mașinile noui par împodobite ca de sărbătoare. Un șuerat de adio. Lo­comotivele părăsesc pentru totdeauna uzi­na. Drum bun! Am sosit la timp. Conferința, abia a început. Sectorul T. Neiman stă lângă o hartă mare, cu un băț indicator în mână. — Priviți harta Chinei, spune el. In orașul Peking, la 1, Octombrie 1949, po­porul chinez iubitor de libertate a procla­mat Republica Populară. Țara cu populația cea mai numeroasă din­ lume a sfărâmat astfel jugul imperialist, trecând în lagărul democrației și socialismului. Lectorul vorbește concis despre situa­ția economică și geografică a Chinei, apoi face un amănunțit istoric al luptelor ei de eliberare.­­1 m «... * -5- Statele Unite ale Americii au cheltuit 6 miliarde dolari pentru a ajuta și întări regimul antipopular al lui Ciang Kai- Shek, continuă sectorul. Cea mai parte din acești bani au fost băgați mare în armament american. Insă 75 la sută din acest armament, precum și enorme can­tități de munițiuni, au fost capturate de armatele comuniste ale Chinei. Fiecare cifră care figurează în confe­rință convinge auditoriul, sprijină teza prezentată de conferențiar. GRUPUL DE CONFERENȚIARI AL UZINEI Conferința menționată mai sus a fost ținută de un membru al grupului de lec­tori care a fost creiat anul trecut din ini­țiativa Comitetului sindical al uzinei. Astăzi grupul numără aproape 100 de in­gineri și tehnicieni. Ei toți sunt membri ai Societății Unionale de Răspândire a Cunoștințelor Politice și Științifice. In decurs de patru luni, adică în lunile No­embrie și Decembrie 1949 și Ianuarie și Februarie 1950, în secțiile uzinei s-au ți­nut 218­ conferințe. CUM ÎȘI ORGANIZEAZA MUNCA GRUPUL DE SECTORI AL UZINE! La una din primele ședințe membrii grupului au ales un birou în frunte cu V. F. Belov, directorul laboratorului cen­­tral de cercetări științifice. Pe lângă birou s’au creat trei se­țiuni și un sector : sec­ția problemelor internaționale și cuno­ștințelor generale, secția economi­a și po­litică, secția tehnică și sectorul organiza­toric. Sectorul organizatoric este un fel de stat major al grupului de sectori. El ține îndeaproape legătura cu comisiunea cul­turală a Comitetului de uzină și cu co­mitetele de secții. Subiectele conferinței se elaborează în fiecare secție în colabo­rare cu organizațiile de masă ale uzinei. Subiectele pot oglindi și problemele loca­le de producție. Apoi se alcătuește o listă pe care sunt arătate toate conferințele ca­re se vor ține în secție într-o perioadă de timp. Președintele comitetului de secție, când primește o astfel de listă, planifică pentru luna în curs conferințele care in­teresează mai mult colectivul. Pentru că să ne dăm mai bine seama de Subiectele conferințelor care se țin în sec­ții, e de ajuns să reproducem câteva titluri din planul activității culturale..., a­­l două­­­secții, pe luna Februarie. In secția fierărie inginerul Rostovschi a vorbit despre viața și activitatea lui V. I. Lenin. Locțiitorul secretarului Co­mitetului Comsomolului, tovarășul Tiș­­cenco, a ținut o conferință despre situa­ția internațională, iar inginerul T. Bele­­novschi a vorbit despre motoare cu re­acție. In­ lista conferințelor care au fost ci­tite în secția mecanică găsești titluri ca : ■ „Problemele economice ale Angliei în pe­rioada postbelică”, „Soarele, izvorul vieții pe pământ”, „Lupta tineretului pace și democrație”, etc. Fiecare pentru confe­rință e împărțită de obiceiu, pentru două repauzuri de masă. CE SPUN MUNCITORII UZINEI DESPRE ACTIVITATEA CONFERENȚIARILOR — Sunteți mulțumiți de conferințele care s’au ținut ? i-am întrebat pe câțiva muncitori. — In urma conferinței despre frezare rapidă­ am construit un dispozitiv simplu datorită căruia am mărit de 10 ori pro­ducția, ne spune un strungar al secției de dispozitive. — Nu lipsesc deja­ nici o conferință, ne spune muncitoarea Sverdina. Ele ne aju­tă mult la ridicarea nivelului nostru po­litic. Tovarășul T. Tucanov, președintele Co­misiunii Culturale, ține întotdeauna sea­ma de părerea muncitorilor asupra con­ferinței ținute. Intr’un caiet special al Comisiei Culturale, se pot citi următoare­le aprecieri ale muncitorilor: „Lectorul a vorbit prea în­ et”, „Lectorul n’a lămurit o serie de cuvinte puțin întrebuințate”, „E de dorit să vorbească mai amănunțit despre planul Marshall” ,etc. In acela? caiet se ține și evidența în­trebărilor care au fost puse conferențiari­lor. Iată câteva din ele (cu privire la o conferință de astronomie) ! — De unde provin stelele „căzătoare“ ? — Ce forță face soarele și planetele să se învârtească în jurul orbitei lor ? — De ce materia se află în continuă mișcare ? — Cum se for­mează sistemele nouă, analoage cu cel so­lar ? Comitetul de uzină îngrijește de mate­rialul specific pentru conferințele organi­zate în secții. Sunt pregătite, în acest scop, scheme, diagrame și montaje. Pictorii vădesc multă ingeniozitate lucrând diagra­mele cât mai vii și cât mai pe înțeles. In viitor se va trece la organizarea u­­nor cicluri sistematice de conferințe care vor contribui la îmbogățirea cunoștințe­lor muncitorilor în chestiunile care-i in­teresează. Astfel, a fost elaborat un ciclu interesant de conferințe în legătură cu tehnica nouă, procesul tehnologic și orga­nizarea muncii. Conferințele incluse în a­­cest ciclu vor fi ținute de cei mai cali­ficați ingineri și tehnicieni ai uzinei, printre care sunt trei laureați ai Premiu­lui Stalin. PALATUL CULTURII Grupul de conferențiari joacă un rol important în viața culturală a uzinei din Columna. Activitatea ei e strâns legată cu sarcinile uzinei. Insă organizația sin­dicală nu se limitează la posibilitățile lo­cale în organizarea conferințelor. Ea in­vită adeseori conferențiari din Moscova, oameni de știință, scriitori, etc., să țină conferințe în „Palatul culturii” al uzinei. In anul 1949, în Palatul culturii s-au ținut 95 conferințe. Conducerea clubului organizează, în colaborare cu organizația de Partid, secțiuni care vin în ajutorul celor care studiază Istoria Partidului Co­munist (b), biografiile lui V .I. Lenin și I. V. Stalin. Conferințele sunt urmate adeseori de filme care lămuresc mai bine tema tra­tată. Astfel, de pildă, după conferința in­titulată­ „Voință și caracter” a rulat fil­mul „Valerii Cicalov”. De asemenea conferințele tehnice sunt urmate de fil­­i­me corespunzătoare. Unele conferințe sunt sprijinite de ex­poziții. Așa, de exemplu, au fost organi­zate expoziții speciale la conferințele de­spre viața și activitatea lui V. I. Lenin, despre istorica victorie a poporului chi­nez, despre Constituția Stalinistă, și așa mai departe. In Palatul culturii funcționează o sală de lectură specială pentru artiștii ama­tori. Membrii diferitelor cercuri de ama­tori capătă, în felul acesta, numeroase cu­noștințe din domeniul istoriei artelor, de­spre problemele creatoare ale teatrului sovietic, despre muzică, despre evenimen­tele artistice mai principale din Țara So­cialismului. In felul acesta grupul de lectori și conducerea Palatului culturii luptă pen­tru ridicarea nivelului ideologic, profesio­nal și cultural al oamenilor muncii. I. SAFOVALOV Lucrări de sudură electrică la cons­truirea unei case cu ÎS etaje, la Moscova. In 360 camere ale clădirii se vor muta instituții administra­tive. Clădirea va avea și 276 apartamente alcătuite din câteva camere fiecare Stalinsk, orașul industrial din Kuzbas, crește orașul Stalinsk, unul din cele mai tinere orașe ale Uniunii Sovietice, crește și se des­­voltă într-un ritm rapid. Acest oraș al meta­­lurgiștilor, minerilor și constructorilor de mașini, este pe drept considerat cel mai frumos și mai bine amenajat din Kuzbas. Construcțiile se desfășoară atât in centru cât și la periferie. Concomitent cu casele de locuit se construiesc și instituții culturale Recent s­ construit o școală, un centru de radioficare, un dispensar, o bibliotecă și trei magazine. Orășelul muncitoresc al metalurgiștilor se va transforma, într’un viitor apropiat, în­­tr’unul din cele mai frumoase cartiere ale înfloritorului oraș Stalinsk. Cu ajutorul Statului In fiecare zi numeroși oameni ai muncii de pe tot întinsul Țării Socialismului primesc credite pe termen lung pentru lucrările de refacere sau construire de case proprii. Astfel de credite din partea statului pri­mesc și locuitorii orașului Harcov­­i și In suburbia Komarovo de lângă „Harkov“, clădește o casă tov. I. Hartov, lăcătuș la uzina „Hargaz“. El a primit luna aceasta un credit pe care trebue să-l amortizeze în 7 ani. In aceeași zi cu el au primit credite și în­vățătorul A. Pogorelki, pensionara A. Hram­­țeva și numeroși alți cetățeni. In decursul celor 4 luni ale anului curent, un număr de 1.266 de locuitori ai orașului Harcov au primit credite din partea statu­­lui, pentru construirea de case proprii. Locuințe noi și confortabile pentru muncitorii din Harcov Un mare număr de muncitori din orașul Harcov au întâmpinat sărbătoarea de Mai în locuințe noi, bine amenajate. Peste 1 t00 de familii de muncitori și funcționari de la Uzina de tractoare au sărbătorit mu­tarea în nouă locuințe confortabile. Până acum s'a terminat construcția blocurilor cu multe apartamente pentru muncitorii Uzinei de turbine și ai Uzinei electo­r­mecanice, „ GOMSTRUS niffim- Pag. 3.a Pentru pace» pentru fericirea copiilor In Noémimé anul trecut, membrele Consi­­liu­lui Federației Democrate Internaționale a Femeilor s'au întrunit la Moscova. La acea­stă consfătuire au luat parte femei cehe, po­loneze, bulgare, franceze, spaniole, italiene, chineze, grece, hinduse, engleze, americane; deasemeni au participat femei din Argen­tina, Columbia, Cuba, — într’un cuvânt, din toate colțurile lumii. Cu prilejul acestei consfătuiri, delegatele au luat hotărîrea de a declara ziua de 1 Iunie ca zi internațională a copiilor. Dacă ați fi asistat la această adunare mi­nunată și ați fi ascultat cu atenție cuvântă­rile rostite, înaintea voastră s’ar fi deschis două lumi. O lume este aceea a Uniunii Sovietice și a țărilor de democrație populară: Polonia, Ce­hoslovacia, România, Ungaria, Bulgaria, Chi­na, Albania. O lume puternică și luminoasă, cu o viață nouă, în care domnește dreptate, fericire, egalitate în drepturi, în care trăiesc și învață copii voioși. O altă lume este aceea a țărilor capita­liste: Statele Unite, Anglia, Canada, Italia, Belgia... Lumea răului și a suferințelor... A­­colo există șomaj, sărăcie, nedreptate și fe­mei lipsite de drepturi; acolo copiii oameni­lor muncii nu au posibilitatea să învețe, se îmbolnăvesc și mor din cauza lipsurilor și suferințelor. Cât de înălțător era să asculți cuvântările delegatelor din țările de democrație popu­lară! Doar nu de mult și acolo au flămânzit copiii. Iar acum delegatele povestesc cu bu­curie, despre viața nouă care înflorește a­­colo, despre noul­e școli, grădinițe și sana­torii pentru copiii oamenilor muncii. Toate mulțumesc Uniunii Sovietice pentru că le-a arătat drumul spre viața fericită. Noi, reprezentantele femeilor sovietice, care am asistat la această adunare minunată, am ascultat cu bucurie cuvântările lor, și eram mândre de marea noastră țară. Fiecare din noi se gândea: „Ce fericire că și eu și copiii mei suntem cetățeni ai Uniunii So­vietice, care luminează calea tuturor țărilor lumii”. Dar cât de greu, cât de dureros era să asculți discursurile delegatelor din acele țări, care mai trăesc încă sub jugul capita­lismului! Spaniola Irene Falcone a expus viața de mizerie și foamete din țara sa, unde nu e­­xistă drepturi pentru cei ce muncesc. In fa­­bricile textile din Catalonia, muncitoarele cad in nesimțire de foame, lângă războaie... „Nu este pâine la noi în țară. Copiii sunt bolnavi. Nu este lumină”, s -a declarat dele­gata spaniola. Hella Altman-Postranețky a relatat că, în Austria din 15 sugaci unul moare. Copiii flă­mânzesc, sunt bolnavi de tuberculoză și mor pentru că nu au cine să-i îngrijească. Italiana Elena Caporazo a arătat că mili­oane de fete și băieți din Italia sunt rahi­tici sau bolnavi de conjunctivită, tuberculoză și sute de mii de copii sunt analfabeți, pen­­tru că, familiile lor sunt atât de sărace că nu-și pot trimite copiii la școală. Și școlile sunt puține! Delegata din F­quador a povestit, cu amă­răciune și revoltă, că la ei copiii sunt vân­duți prin piețe și că devin robi ai capita­liștilor. Tristă este viața copiilor din Argentina, despre care a vorbit Margareta De­ Ponce — delegata din Argentina. „Trupușoare istovite, fețe palide, ochi cu priviri fără viață, buze care nu zâmbesc — așa arată copiii noștri. Argentina noastră e țara fructelor, însă sute de mii de copii nu cunosc nici măcar gustul lor... Avem multă lână, însă copiii nu pot să se ducă la școală pentru că nu au îmbrăcăminte. In regiunile din nordul Argentinei, copiii trăesc în graj­­duri, laolaltă cu vitele..." Intr’o emoționantă cuvântare, delegata Greciei, Aura Parualida, a arătat cum mo­­narho-fasciștii au răpit cu forța de la pă­rinți 420.000 de copii și i-au internat în fio­roasele „orășele pentru copii“ din regiunea Frederica. Copiii zac acolo în mizerie și lip­suri. Ei mor cu sutele în urma istovirii. „Căutând sași salveze copiii din iadul fas­cismului, mii de părinți au hotă­rit să-i tri­­mită in țările de democrație populară. Zeci de kilometri au mers pe jos acești copii, su­portând bombardamentele și cursele întinse de vrăjmași. Sdrențăroși, chinuiți, cu picioa­rele sângerânde, așa au ajuns ei in țările de democrație populară“, — a subliniat de­legata greacă. Una după alta s’au urcat la tribună ma­mele și au vorbit despre suferințele atât de groaznice ale copiilor lor, încât noi, femeile sovietice, ne-am cutremurat... La plantațiile de ceai și tutun din Bengal, fetițe și băieți în vârstă de 9 ani muncesc din zori și până în noapte târziu. Copiii în vârstă de 7 ani muncesc în fabricile din Bombai și Calcutta, în tăbăcăriile din India copilași în vârstă de 6 ani, cu piciorușele goale, tăbăcesc pieile. In țările din America Latină, băiețași in vârstă de 13 ani muncesc ln mine, sub pă­mânt. In orașele maritime din Anglia, mii de copii descarcă în timpul nopții peștele, iar mâinile lor sunt însângerate și screlite... Câți copii din Franța, Anglia și Ame­rica nu pot urma la o școală din cauză că nu au cu ce să învețe! Noi a­u ascultat toate aceste lucruri gro­zave și fără să vrem ne apăreau imaginile vii și luminoase ale vieții fericite a copiilor sovietici; școli in care se predă în limbil* tuturor naționalităților din U.R.S.S., palate ale pionierilor, însoritele tabere, sanatorii, teatre, parcuri, stadioane, biblioteci..­ toate acestea pentru copii. Iată de ce s’au unit femeile din lumea în­­treagă, pentru ce luptă ele! Ele luptă pentru pace și democrație in lu­­mea întreagă. Lupta femeilor, a mamelor din lumea în­treagă împotriva războiului, pentru pace și democrație — este în acelaș timp și lupta pentru egalitate, pentru îmbunătățirea vieții, pentru pâine și pentru școli, pentru un viitor mai bun pentru copiii lor. Iar toți copiii își sprijină mamele. La adu­­nare s’a dat citire scrisorii mișcătoare a unui băiat italian: „Dacă noi toți copiii ne vom uni și vom striga „noi nu vrem război", •n război nu va fi“! Nadejda Mihailovna Parifonova, vicepreșe­­dinta Comitetului antifascist al femeilor so­vietice, luând cuvântul la sesiune a spus: „Viitorul aparține copiilor. Noi vrem es acest viitor să fie fericit. Pentru aceasta este nevoie de pace — de o pace trainică și îndelungată. Să transformăm Ziua Inter­națională a Copiilor într’o zi de mobilizare a tuturor forțelor democrate din lume, pen­tru apărarea copiilor. Desia Cononenco Zidarul stahanovist Hotikov îndeplinește 9 norme anual Cunoscutul zidar din orașul Moghilev, Ivan Hotikov, a terminat la 23 Mai a­­șezarea zidurilor unei noi case­ de locuit cu două etaje. Folosind metodele de lucru ale celor mai buni zidari ai țării, el a terminat zidirea cu trei zile înainte de termenul prevăzut de grafic. Calitatea lu­crului este excelentă. Aceasta este cea de a 100-a clădire construită de Hotikov. Din anul 1946, zidarul stahanovist Hotikov a îndeplinit aproape 9 norme anuale. Constructorii din Așhabad In centrul orașului Așhabad’ din R. S. S. Turcmenia, pe strada Karl Marx se află expusă o frumoasă tablă de onoare. In urma hotărîrii Comitetului Orășenesc al Partidu­­lui, Comitetului Executiv Orășenesc și or­ganizațiilor sindicale, aici sunt înscrise opt întreprinderi care au obținut cele mai bune rezultate în cadrul întrecerilor socialiste. Printre ele se află și direcția noastră de construcții și montare, a trustului „Soiuz­­montajilstroi". Noi ne-am luat angajamentul de a înde­plini planul pe anul 1949 cu 110 la sută și l-am îndeplinit de fapt cu 119 la sută. Ne-am luat angajamentul să dăm în folo­sință 1.000 m. p. de suprafață locativă, și am dat 1.600 m. p., am pregătit un număr mai mare de muncitori calificați de diferite specialități decât numărul prevăzut în an­gajamentul luat în cadrul întrecerii. In afară de aceasta, noi am făcut însem­nate economii de bani și materiale de con­strucții. întregul colectiv e antrenat în întrecere socialistă. Direcția are trei steaguri ale în­trecerii pe brigăzi, care sunt înmânate o­­dată cu premii în bani, brigăzilor fruntașe, la adunarea generală a muncitorilor, la fie­care zece z­ile. Brigada de ziduri condusă de tov. Radio­­nov deține de 4 luni de zile locul de frunte și steagul întrecerii. Rezultatele întrecerii sunt totalizate odată pe lună și cea mai bună secție de construc­ție a direcției noastre capătă Steagul Roșu al întrecerii. Pe șantier e folosit graficul de 24 de ore. Fiecare brigadă primește un plan de lucru pentru o zi. La ședințele operative care au loc, se analizează rezultatele muncii și se discută în mod amănunțit fiecare caz de neîndeplinire a normei. Importanța construcției de locuințe e deo­sebit de mare, mai ales in condițiunile Aș­­habadului. Direcția noastră acordă o atenție specială acestui sector de construcție. La construcția de locuințe folosim metoda continuă; în urma săpăturilor vin zidarii, pe aceștia îi schimbă dulgherii, apoi vin tencuitorii și, însfârșit, zugravii. Iar brigă­­zile care și-au terminat munca, se mută mai departe, pe frontul larg al lucrărilor. Dato­rită aplicării acestei metode, noi avem acum în curs de construire atâtea case câte tre­buiesc date în folosință în cursul întregului an. După ce casele sunt date în folosință, con­­vocăm o ședință la care iau parte construc­torii și locatarii caselor noui. Aceste ședințe au și ele un rol însemnat în ridicarea nive­lului lucrărilor de construcție. Stahanoviștii noștri au creat metode noui, foarte productive, de muncă. Secretarul or­ganizației de bază a direcției, tov. Miheev, care lucrează la sudura electrică, a frac­ționat procesul de muncă. El l-a însărcinat pe ajutorul său, tov. Golub cu efectuarea procesului inițial al acestei munci, el însuși făcând apoi sudura definitivă. Datorită a­­cestei metode, munca tov. Miheev e­­­de cea mai bună calitate și el îndeplinește sistema­­tic norma cu 300 la sută. In avantgarda întrecerii sunt comuniștii. Pilde vii de muncă stahanovistă ,ei insufle­­țesc și conduc colectivul de constructori. Printre ei se află brigadierul muncitorilor ajutători, invalidul Războiului pentru Apă­rarea Patriei, Mușat Mamedov, care înde­plinește sistematic norma cu 130—150 la sută, brigadierul tăietorilor de la gatere, Ivan Boloțchi, montorul Serghileev și mulți alții. Secțiile de construcție în fruntea cărora se află comuniștii ingineri Vranțev și Egorov, și alții sunt primele pe direcție. Nu de mult am înscris în curtea de onoare numele a 39 de stahanoviști, fruntași ai întrecerii. Printre ei sunt numeroși comuniști. S. IM­G In Uniunea Sovietică se constuuesc orașe agricole In raionul Cercase din regiunea Cu­iev, pe malul Niprului se desfășoa­ră lucrările de construire a orașului agricol-colhoznic „Stalin”. Acesta va fi un oraș bine amenajat, cu case frumoase de locuit, cu străzi drepte. Orașul va avea o casă de cultură, școală, teatru, bibliotecă, magazine. Proectele clădirilor au fost concepu­te de Academia de Arhitectură din R.S.S. Ucraina. Noile fabrici de cărămizi ale col­hozului produc cărămizi și olane. Sunt in curs de construire clădirile pentru fermele de creșterea vitelor și garajul. Zilele acestea, constructorii orașu­lui agricol (agrogorod) au sărbătorit un eveniment important: șase col­hozuri s'au unit într-un singur artel agricol. In satul Hudeachi au venit peste cinci mii de colhoznici. Au ve­nit oaspeți din Chiev și Cercasia. Colhoznicii au hotărît în unanimi­tate ca noul colhoz să poarte numele marelui Stalin. Colhozul „Stalin” va fi cel mai mare artei agricol din re­giune In adunarea care a avut loc, col­hoznicii au vorbit despre notițe și mi­nunatele perspective care li se des­chid acum. Ei vor putea folosi și mai bine tehnica puternică, să electrifice mai repede gospodăria colhozului, să obțină recolte mai bogate și un ve­nit mai mare pentru zilele de mun­că-Adunarea a ales un comitet de conducere și comisiunea de revizui­re. M. I. Bratco, erou al Muncii So­cialiste, a fost ales in unanimitate președinte al colhozului. Cei prezenți la adunare au adop­tat cu o însuflețire uriașă textul te­legramei adresată tovarășului Stalin. Brigada de constructori din colho clădiri rus „Pobeda” pune de formă temelia unei Noua locuințe în orașul Sverdlovsk De vorbă cu președintele comitetului executiv al Sovietului de deputați ai celor ce muncesc, din orașul Sverdlovsk, V. F. Zemlianicenco Orașul Sverdlovsk este unul din cele mai mari centre industriale și culturale ale Uniunii Sovietice. Ca și în toate orașele Uniunii Sovietice, în Sverdlovsk se des­­fășoară pe o scară largă lucrări de con­­­strucție. Sovietul orășenesc de deputați ai celor ce muncesc, diferite instituții de stat și întreprinderi, precum și organizațiile obștești, construesc clădiri noi. Orașul se lărgește, crește și în inălțime. Casele noi construite au mai toate multe etaje. Publicăm mai jos o convorbire pe care am avut-o cu președintele comitetului exe­­cutiv al Sovietului de deputați ai celor ce muncesc din orașul Sverdlovsk, V. F. Zemlianicenco, despre felul cum se des­­­fășoară construcțiile de locuințe, indicând totodată și destinația noilor clădiri. ★ La întrebarea —­ Cum s­au desvoltat construirile de locuințe la Sverdlovsk în timpul puterii sovietice?— tov. Zemliani­­­cenco ne-a arătat că în acest timp, numă­rul de locuințe ale orașului s'a mărit de patru ori. „Cu alte cuvinte, — ne-a spus tov. Zem=­lianiceaco — în decurs de trei decenii, noi am construit o suprafață locativă de trei ori mai mare decât avea orașul Eca­­terinb­urg de odinioară (așa se chema îna­­inte de Revoluție orașul Sverdlovsk). Și ceea ce e extrem de important, întreaga suprafață locativă construită a fost pusă la dispoziția oamenilor muncii. In grija lui zilnică pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale oamenilor muncii, Guvernul Sovietic alocă în fiecare an sume mari pentru construirea unor noi locuințe. Așa de exemplu în anul care s'a scurs, orașul nostru a căpătat în acest scop peste o sută de milioane de ruble, iar potrivit bugetului pe anul 1950, totalul cheltuelilor pentru construcția caselor de locuit se va mări și mai mult. In decursul primilor patru ani ai planu­lui cincinal de după război, un număr de 1890 familii ale oamenilor muncii din u­­zina „Ordjonikidze“ s'a mutat în locuințe noi. Printre acestea sunt 1,300 familii de muncitori, 300 familii ale inginerilor tehnicienilor și 200 familii ale funcționa­și­rilor uzinei. Zeci de apartamente și ca­mere au fost acordate invalizilor de răz­­boiu, care au lucrat înainte de război la uzină, în afară de aceasta au căpătat ca­­mere în noile clădiri 280 de tineri munci­­tori și muncitoare. Mai trebue menționat și faptul că sute de muncitori ai uzinei și-au construit, cu ajutorul Statului, case proprii. Intr’un timp scurt, în jurul acestei in­­­treprinderi, a crescut un întreg orășel cu câteva cartiere. Orășelul are case de lo­­cuit confortabile, care au instalație pentru apă, canalizare și electricitate. Acest o­­rășel iși are și un club al său, școli, in­­­stituții medicale și pentru copii un parc de cultură și odihnă. Numai în decursul a­­nului trecut, 452 de familii ale lucrătorilor uzinei s’au mutat în acest orășel munci­­­toresc. In cămine confortabile s'au insta­­­lat 1.200 de tineri muncitori și tineri muncitoare. Un număr de 400 familii ale muncitori­lor și funcționarilor Uzinei de motoare din Ural s'au mutat anul trecut în locuințe no­i. Puterea sovietică are grijă ca fiecare muncitor, fiecare om al muncii să aibă nu numai o locuință luminoasă, spațioasă și confortabilă, ci și radio și telefon. In fiecare an, cheltuim sume importante pen­­tru crearea unui confort suplimentar în casele de locuit. Iot acest scop a fost pusă în exploatare a doua secțiune a stațiunei telefonice automate. Acum se execută lu­crări mari pentru introducerea încălzitu­­lui cu gaze în cartiere noi, întocmind planurile de perspectivă ale viitoarei desvoltări a Sverdlovskului, co­­­mitetul executiv al Sovietului orășenesc de deputați ai celor ce muncesc continuă să acorde o deosebită atenție construcției caselor de locuit și clădirilor de ordin co­­munal. După o jumătate de secol în anul 1900, pe malul fluviului Volga, la patru kilometri de Vosse, a fost construită o mică fabrică de ciment. Șase cuptoare și o mașină cu aburi alcătuiau întregul utilaj tehnic al fabricii. Proprietarul fabricii, negustorul Plighih nu se sinchisea delore de condițiunile mizerabile în care lu­crau muncitorii. Obținerea și trans­portarea materiei prime, împache­tarea și încărcarea producției fabri­cate și alte munci grele se făceau cu brațele. Acum însă această fabrică, care poartă numele de „Crasnăi Ochiabr” și împrejurimile ei sunt de nerecu­noscut. Producția e întemeiată pe folosirea tehnicii moderne. La ca­rieră lucrează escavatoare, a fost construită o cale ferată electrică. In secțiile fabricii au fost instalate mecanisme pentru klinkerului fierbinte, transportarea funcționează macaraun sistem Greifer, un filtru electric, mașini pentru împachetat, transportarea pe bandă la locul de încărcare a cimentului în vagoane și șlepuri.. In anii din urmă, utilajul tehnic al fabricii s’a îmbogățit cu două pu­ternice mori de ciment, un cupae pentru uscat ciment, escavatoar electrice și vagonete electrice ci cele mai moderne, toate fabricat în țară. In jurul fabricii a crescut un oră­șel muncitoresc bine amenajat. So­țiul locativ din acest orășel a spo­rit in anii din urmă de trei ori. Orășelul are un club, cu o sal permanentă de cinematograf, școală, creșe și grădinițe de cap teren sportiv, o cantină­, o bac. Aju­tați de conducerea fabricii, numero muncitori își construesc case­li proprii. Munca manuală care necesită u mare efort fizic, a fost înlocuit prin munca mecanizată. Muncitorii calificați conduc ut­lajul complicat al fabricii. Așa e pildă, mecanicii dela cuptoare, ta Mamolin, Atiaschin, Abiașov și-a început cariera ca salahori. Acum ai­ devenit maiștri cu experiență. Muncitorii și-au legat puterii propria lor soartă de soarta fabric­lor dragi. Aproape 150 de oamei lucrează la fabrică de 15-50 de ani Colectivul fabricei „Crasnăi Oi­tiabr” se pregătește să întâmple aniversarea a 50 de ani a fabrici prin noi victorii în muncă.

Next