Constructorul, martie 1951 (Anul 3, nr. 60-63)

1951-03-05 / nr. 60

712 Un club fruntaș La 3 luni după începerea Concursului pe țară, activitatea culturală la fabrica de ciment „Temelia” din Orașul Stalin tânjea încă. Nimic organizat, un club a­­menajat în pripă, o bibliotecă în care cărți­e stăteau liniștite sub lacăt. In fa­brică agitație vizuală nelegată de munca cimentiștilor. In ziarul nostru, am arătat această si­tuație inadmisibilă. După o vreme, comi­tetul de fabrică și-a dat seama de lipsu­rile în­ acest domeniu, astfel încât la 10 Noembrie 1950, clubul fabricii „Temelia” a intrat în Concursul inițiat de C.G.M. Au trecut, de atunci, mai puțin de 4 luni. Și în această perioadă, clubul a în­ceput să facă parte din viața de toate zilele a muncitorilor fabricii. Sprijinit de comisia de rencurs, colectivul de con­ducere a aflat noi și noi metode de atra­gere a salariaților fabricii. El și-a întins antenele — prin program de activitate, prin panouri, prin vitrine — în secțiile fabricii, la cuptoare, la cariere. I?n aceste câteva luni, clubul a fost vi­zitat de peste 1400 tovarăși, care au fost, cu toții, foarte mulțumiți de felul în care c gnsroâărît clubul, de felul in care e alcătuit programul. Cum a obținut clubul fabricii „Teme­lie” această victorie? Principala preocupare a celor ce-l con­duc a fost aceea de a realiza sarcina tra­sată de organizația de Partid și de Sindi­cat, aceea de a lega manifestările cultu­rale de sarcinile producției. Din 39 conferințe, câre au avut loc în club de la 10 Noemb­rie, 7 au avut ca temă probleme de producție. S’au ținut, apoi, conferințe cu subiecte politice, ideologice, conferințe în legătură cu protecția și igiena muncii. In club au fost organizate 9 consfătuiri ale fruntașilor și inovatorilor, care au dat rezultate din cele mai bune. La o astfel de consfătuire a zidarilor, tovară­șul Știrbu Ion a arătat cum a aplicat, cu echipa sa, metoda sovietică de i­kt zidire a cuptoarelor, obținând victorii pentru care a fost decorat cu Ordinul M­aicii cl. IlI-a. S’au desfășurat schimburi ,de ex­periența între morari și arzători; în fie­care lună în programul clubului e cu­prinsă o zi a fruntașului, urmată de festival artistic. Activitatea clubului nu se reduce însă la conferințe și consfătuiri. Muncitorii vin adeseori să joace șah, să ascuțite pro­gramele difuzate la radio. Cel mai mult și atrage, totuși, biblioteca. La data când clubul a intrat i în con­curs, biblioteca avea 97 cititori. Azi, ei sunt 211, și datorită lor, numărul cărți­lor citite lunar a crescut cu 387,. Pentru a satisface cerințele cititorilor, biblio­teca și-a mărit numărul de volume de la 2754 la 4323. Din acestea, câteva cărți mai importante, din care nu lipsesc lu­crări tehnice, sunt cuprinse în biblioteca volantă de la carieră. Biblioteca e bine organizată din punct de vedere tehnic — cu fișe, cataloage, etc. Ceea ce e, însă, mai interesant e repartizarea cărților pe secții. Astfel, biblioteca clubului cuprinde, de fapt, o bibliotecă ideologică, una teh­nică, una literară, u­na pentru c­opii — fiecare divizată în cărți române, și ma­ghiare. Popularizarea bibliotecii în rân­durile muncitorilor se face prin, vitrine cu cărți, panouri cu coperte, ca, și prin prelucrări de cărți, din care au avut loc 9 până în prezent. Pe­ lângă c­lub func­ționează regulat 3 grupe de lectură. In club se desfășoară și o activvitate cu copiii. S’au organizat, astfel, 2 cercuri artistice și un cerc de lucru manual. O inițiativă lăudabilă condutcerii edi­­bului a fost a­ceea de a întrebuința fon­durile realizate din diferitele manifestări în scopul procurării utilajului necesar. Astfel, gospodărindu se singur, rândul s’a înzestrat su­perdele, fețe de masă, apa­­rat de radio, scaune, material pentru lo­zinci, etc. Amenajarea și întreținerea clubului s’a făcut prin munca voluntară a muncitorilor și tehnicienilor. Felul în care își duce munca colecti­vul clubului fabricii de ciment „Temelia” este la înălțimea întregii munci culturale din fabrică, sub diferitele ei aspecte. Agitația vizuală este astfel, foarte bine organizată în fabrica „Temelia”. S’au realizat 14 grafice de urmărire a întrecerii pe profesiuni, în diferitele secții, precum și 10 diagrame de producție. La intrarea în incinta fabricii, un panou de onoare indică numele fruntașilor în muncă metodele întrebuințate de ei. Un alt pa­și nou arată, comparativ, situația producției pe secții. Lozincile sunt în bună parte legate de specificul întreprinderii. in ultimele 4 luni, cele 6 gazete de perete din întreprindere și-au schimbat regulat articolele, și au apărut 27 gazete fulger cu prilejul evenimentelor politice și de producție.­­Munca artistică se duce în cadrul co­rului și al echipei de dansuri. Corul are astăzi 34 membri și 4 soliști; în perioada concursului, el a învățat 5 cântece noi. Numărul membrilor în echipa de dansuri a sporit dela 6 l­a 20; s’au învățat 4 jocuri noi, prezentate în 4 festivaluri în între­prindere și 3 la țară. Orchestra e com­pusă din 7 instrumentiști. Nici munca de învățământ nu e mai prejos. Cursul de cadre e frecventat re­gulat de cei 12 tovarăși înscriși. Cursul de instructaj cu protecția muncii a fost absolvit de 9 tovarăși. 23 neștiutori de carte urmează cele 2 cursuri de analfa­beți. Prin activitatea sa, susținută de munca culturală în ansamblul­­ ei, clubul fa­bricii de ciment „Temelia” din orașul Stalin constitue o pildă pentru cluburile celorlalte fabrici de materiale de con­strucție și pentru cluburile constructori­lor din întreaga țară. C. DORIAN -----------------------------------------------------------------------sramsmsssms---------------------­ Maistrul Rusu Mi­hai a crezut că nu mai are nimic de învățat... De multe ori, in amurg, pornind pe că­răruța care străjuiește fabrica, maistrul Rusu Mihai ne deapănă nouă, tovarășilor săi, amintiri din nenumărații săi ani de experiență. Aici a crescut el, in fabrică, sub călcâiul lui Bohn și Muschong, aici unde, poporul muncitor a înlocuit firma patroni­lor cu proprietatea socialistă: „Ceramica", fabrica, de cărămizi și țigle din Jimbolia. Poate că multă vreme încă, maistrul Ru­su­ Mihai ar fi povestit cu mândrie despre rutina sa in meserie, despre metodele „de neschimbat" pe care le cunoaște. Dar.. In fabrică au sosit, intr’o zi, 75 volume­­ din cartea inginerului sovietic V. V. Saga­­latov : „Fabricarea cărămizilor și a țigle­lor". Mulți muncitori și tehnicieni, răsfoind cu curiozitate cărțile, abia despachetate, la biblioteca clubului, au întrezărit în ele o serie de descrieri ale procesului și tehni­­cei de fabricație, după metode noi, experi­mentate in întreprinderile din Uniunea So­vietică. Aceasta le-a stârnit dorința de a cerceta cărțile mai amănunțit. Pe nesimțite, a început studiul individual al cărții. Ceea­ce nu era tocmai ușor. Diferite­ noțiuni teh­nice ne erau necunoscute; unii tovarăși nu cunosc bine limba română, alții — deși aveau bunăvoință — s’au descurajat, nepu­­tându-și însuși anumite descrieri. Ca de obicei, Partidul, Sindicatul și di­recțiunea, au găsit o rezolvare fericită ace­stei probleme. Din inițiativa lor a luat fiin­ță un cerc de studiu in colectiv al cărții lui V. V. Sagalatov. La prima ședință, în băncile sălii de cursuri, au luat loc 25 to­varăși dornici să-și îmbogățească cunoștin­țele din înaintata experiență sovietică. Dar în sală mai erau multe locuri goale. Lip­seau mulți tehnicieni și maiștri. Printre cei mai îndărătnici era maistrul Rusu Mihai, șe­f de uzină la unitatea B, care susținea că după 30 ani de experiență își cunoaște atât de bine meseria încât nu mai are nimic de învățat. Parcă nici nu vroia săi audă de cercul de studiu. Dar ședințele de studiu in­colecta nu s’au poticnit din cauza aceasta. Ele și-au urmat cursul normal. Nelipsiți erau in bănci di­rectorul fabricii, tov. Kantor Ion, și mun­citoarea Isaia Milița, inginerul Sima si maistrul prim Stép Ștefan. După câteva șe­dințe, au început să răsară roadtele. Meto­dele sovietice de muncă — la început cu timiditate, apoi cu tot mai multă hotărire — au fost însușite și aplicate practic la locurile de­ muncă. Mult s’a mirat, intr’o Sâmbătă diminea­ța, maistrul Rusu Mihai, când a văzut pe roșiorii de la cuptoare așezând cărămizile în stocuri (conform indicațiilor din cartea lui V. V. Sagalatov). A ridicat sprânceana a­mirare, apoi a urmărit cu ochii un rând din stivă și făcând socoteala, în minte, și-a dat seama că sunt mai puține cărămizi cu colțurile rupte, ca altă dată. A doua zi, în primul rând de bănci, mai­strul Rusu Mihai asculta atent citirea ca­pitolului următor din carte. De atunci, par­ticipă regulat la cercul de studiu, și nu scapă ocazia să spună oricui­ ,fi am cre­zut că mai pot învăța atât!" Astăzi, se spune că nimeni nu a reușit vreodată, să organizeze munca la cuptoare așa de bine ca maistrul Rusu. Precum, niciodată roade­le muncii la carieră nu au fost mai bune ca acum, când se face exploatarea cu aju­torul teraselor. Toate acestea le datorăm me­todelor indicate de V. V. Sagalatov în car­tea sa. Odată pe săptămână, timp de 2—3 ore, 49 de muncitori și tehnicieni ascultă lec­tura câtorva paragrafe ale cărții, sau unui capitol întreg (după caz), apoi cer lămu­riri, discută, antică practic la situația fabri­cii noastre. Astfel, suntem siguri, că, în scurt timp, se vor ridica nouă cadre califi­cate în fabrica noastră. MARIA HERIȘANU corespondent Studeoții Facultății Muncitorești se pregătesc să devină constructori ai Cincinalului Cei 185 studenți ai Facultății Munci­torești de Construcții obțin, zi de zi, noi succese în învățătură. Ei au venit în Facultate dotați cu bogată experiență practică. Această ex­e­periență trebuia sintetizată, fundamenta­­tă științific, îmbogățită din plin cu cu­­noștințele teoretice necesare unui Iniținer.­ Pentru studenții Facultății, proveniți din rândurile muncitorimii, aceasta e o sar­­cină care îndeamnă la eforturi pline de abnegație menite a înfrânge orice obsta­­col. Studenții Facultății Muncitorești îm­bină în orice clipă învățământul de spe­­ci­ali­tate cu munca de ridicare a nivelului politic și ideologic. Organizați în Sindi­cat, ei depun o bogată activitate socială. De curând s-a trecut la înființarea grupe­lor de studii. In cadrul acestora, studen­­ții vor putea adânci mai bine caracterist­icile metodelor sovietice de lucru, pe care le vor aplica în munca lor de condu­­cere a șantierelor. Colaborând cu studenții celorlalte Fa­­cultăți din Institutul de Construcții, ridi­­când neîncetat pe trepte noi formele de învățământ, studenții Facultății Muncito­rești vor deveni constructori înarmați cu o tehnică înaltă, necesari Patriei în real­lizarea primului nostru Plan Cincinal. ȘTIRBU MATACHE anul I Secția Uttila|-Instailațîi * In Nr. 56 al ziarului nostru a apărut un articol întitulat: „Mai multă chib­zuință în gospodărirea fabricii de cărămizi „Victoria Muncii”. Colectivul de condu­cere al fabricii ne-a răspuns printr’o scrisoare în care arată că "articolul fost de un real folos pentru îmbunătă­­­țirea muncii, pentru pornirea fabricii în termen, pentru depășirea planului de pro­ducție pe anul 1951". Articolul din ziarul nostru a fost pre­lucrat în cadrul unei consfătuiri de pro­ducție pe fabrică ținută în ziua de 10 Februarie. „In urma angajamentelor luate în această ședință — se spune în scrisoare — s’a reușit a se executa proba la uzina de forță a unității Bucu­reștii Noi in ziua de 19 Februarie 1951, începându-se prepararea argilei pentru campania 1951". Deasemeni, s’au mai luat următoarele măsuri de îmbunătă­țire : — s’a asigurat udarea argilei cu înce­pere de la 20 Februarie 1951; —­ s’a intervenit la I.R.E.B. pentru urgenta instalarea transformatorului în­­ vederea electrificării fabricii; — cu ajutorul Departamentului Mate­rialelor de Construcții s’au fixat ampla­samentele pentru elevatoare și circuitul liniilor, etc. Un răspuns asemănător am primit din partea Direcțiunii Generale a Ceramicei Brute, care arată că observațiunile și constatările noastre coincid cu cele ale delegaților Direcției care au fost la fața locului. Referitor la articolul: „Direcția fabricii de cărămizi din Feldioara trebue să-și schimbe atitudinea față de muncă”, pu­blicat în Nr. 57 al ziarului nostru, Di­recțiunea Generală a Ceramicei Brute ne-a trimis o scrisoare în care se spune: „Problema argilei la fabrica „Recon­­strucția”-Feldioara a preocupat încon­tinuu în ultimul timp Direcțiunea noas­tră. In ziua de 12 Februarie a.c. s’au de­plasat la Feldioara delegații I.C.E.R.-ului împreună cu un delegat al Direcțiunii noastre, pentru stabilirea programului și începerea prospecțiunilor și încercărilor semi-industriale, în scopul rezolvării pro­blemei argilei. In ceea ce privește lipsurile din punct de vedere organizatoric, Direc­țiunea noastră a intensificat inspecțiile la această fabrică, trimițând delegați pen­tru a da îndrumări in vederea remedierii acestor lipsuri. Vă mulțumim pentru ob­servațiunile și îndrumările Dvs". Care colectivul de conducere al fabricii de cărămizi și țigle „Reconstrucția” din Feldioara nu consideră necesar să ia a­­titudine auto-critică față de criticile aduse de ziarul nostru ? Oare analiza acestor critici nu s-ar folosi cu nimic și nu ar avea urmări? •or Fabrica de ciment București a dat un răspuns nesatisfăcător articolului critic apăru­t în ziarul nostru Nr. 55 și întitu­lat : „Fabrica de ciment București trebue să lichideze rămânerea în urmă a repa­rațiilor”. Scrisoarea de răspuns neagă, la înce­put, lipsa de organizare a reparațiunilor arătată în articolul nostru, pentru ca spre sfârșit să recunoască : „s’au produs oare­­cari abateri de la planul de reparațiuni”, dar aruncând vina pe lipsa de tehnicieni și muncitori calificați. Este cazul să re­petam întrebarea noastră din articolul amintit: ce a făcut conducerea fabricii pentru a-și asigura din timp tehnicienii și muncitorii calificați? Ce a făcut fabrica pentru ridicarea cadrelor din rândul sa­lariaților ei? Colectivul de conducere al fabricii de ciment București socotește că a dus bine munca de organizare a repa­rațiilor. Noi nu suntem de aceiași părere și invităm conducerea fabricii să-și ana­lizeze mai temeinic activitatea. Poate că atunci va ajunge la concluzia că succesul reparării unui cuptor cu 5 zile înainte de termen, nu poate acoperi toate celelalte lipsuri în organizarea și gospodărirea fa­­bricii. "­ In Nr. 50 al gazetei noastre a apărut un articol în care a fost criticată între­prinderea de Construcții Nr. 7 Galați întrucât nu a luat din timp măsuri pen­tru a asigura condițiile necesare lucrului de iarnă. Zilele trecute am primit la re­dacție o adresă din partea întreprinderii de Construcții Nr. 7, în care ne comuni­că, măsurile de îmbunătățire pe care le-a luat, atât la șantierul I.R.E.G.­Brăila, cât și la șantierul Stația de Sortare Ga­lați. „Ținem să precizăm — se spune în scrisoare — că critica gazetei „Construc­torul" ne-a fost un ajutor prețios în mun­ca noastră, ajutor care s'a concretizat prin îndepărtarea lipsurilor și terminarea lucrărilor în condiții optime". QmSÜndIMM Pe urmele materialelor publicate Mai multă atenție graficelor de urmărire a întrecerii socialiste Pentru o cât mai clară evidență și o bună urmărire a reali­zărilor obținute de muncitori în cadrul întrecerii socialiste, Mini­sterul Construcțiilor a elaborat grafice tip, atât pentru întreprin­derile de materiale de construcții cât și pentru șantiere. Prin aceste grafice, afișate la locurile de muncă, muncitorii își pot cunoaște zilnic realizările față de plan precum și față de anga­jamentele luate prin contractele socialiste de întrecere. Ministerul Construcțiilor a trimis aceste grafice tuturor în­treprinderilor și șantierelor, încă de la începutul lunii Februarie, Grafice mobilizatoare urmănd ca ele să fie puse în practică. După o lună de zile se poate constata că acolo unde conducerile unităților s-au preocu­pat și au fost mobilizate de către organele sindicale, graficele au apărut la locul de muncă și sunt ținute la zi. Nu acelaș lucru se întâmplă cu întreprinderile și șantierele ale căror colective de conducere n’au acordat atenția cuvenită acestei probleme și unde organele sindicale n’au știut să mobilizeze direcțiile. In aceste unttări graficele n’au apărut nici până acum, la locul de producție Comitetul de întreprindere și ad­ministrația fabricii de cărămizi „So­lidaritatea” din București, au înțe­les ce stimulent prețios în muncă sunt graficele. Ele apar în fabrică peste tot, la fiecare loc de muncă. La cariera „Gârlici” Nr. 8 de cum sosesc dimineața, tumbaghii Troan­­că Gh- și încărcătorii Petroancă Ma­rin și Manole Simion privesc cu cu­riozitate la graficul de pe locul de muncă. Sunt trecute acolo, în coloa­ne diverse : norma, angajamentul echipei, realizarea și depășirea în metri cubi, în procente și în bani. Cei trei muncitori au aflat astfel că, cu o zi înainte, au câștigat câte 230 lei fiecare. La cantină este un tablou mare cu realizările și depășirile zilnice ale fiecărei echipe de săpători de la carierele „Gârlici” Nr. 1, 2, 3 și 4, precum și sumele ce revin munci­torilor. Este adevărat că graficele nu sunt întocmite după modelul De­partamentului Materialelor de Con­strucții, și asta pe bunul motiv că modelul nu a fost primit la fabrică. Direcțiunea nu și-a îndeplinit angajamentul într-o ședință care a avut loc în ziua de 15 Februarie, conducerea­ șantierului „Casa Scânteii“ și-a luat angajamentul în fața organi­­zației de Partid și comitetului sindi­cal, că va fi afișat pânăt in ziua de 22 Februarie panoul de onoare, iar până la 24 Februarie, vor fi a­­fișate graficele de producție. Au trecut de atunci două săptă­­mâni. Cu toate că comitetul sindi­cal, ai mobilizat conducerea șan­tierului, cu toate că s’a interesat îndeaproape de această problemă, graficele nu au fost totuși execu­tate nici până în ziua de 1 Martie. Acest lucru pentru că direcțiunea nu s’a străduit îndeajuns să ia mă­surile necesare astfel ca­ graficele să fie făcute la timp și afișate la locurile de producție. Prin aceasta nu se dă posibilitate muncitorilor constructori să-și cunoască zi de zi realizările, nu știu deci dacă își în­­deplinesc sau­­ nu angajamentele luate. Această lipsă trebue de urgentă înlăturată, astfel ca începând din luna Martie, întrecerea să fie urmă­rită, să se țină prin grafice o evi­dență clară asupra realizărilor. Unde nu sunt grafice lâncezește întrecerea Fabrica de ciment București este în întrecere socialistă cu fabrica de ciment Fieni. Arzătorul Ene Traian s’a întors de câteva zile dela Fieni, unde a fost la schimb de experiență. Cu câtă amărăciune în glas spune el : „Dacă nu au cei dela Fieni mă­car noi să fi avut graficele la zi, a­­fișate la locul de muncă...”. Arzătorul fabricat din București avea, pe drept cuvânt, de ce să fie amărît. Acolo, lângă cuptoarele lui, pe perete, este afișat un grafic, dar unul general, privind întreaga pro­ducție de klinker. Ori, Ene Traian ar vrea să știe cât a lucrat el în fiecare schimb, să-și urmărească realizările. Ceea ce nu-i este posibil, căci grafice individuale sau pe schimb nu există la locul lui de muncă. Asemenea grafice nu există nici la morile de ciment, unde morarii Olteanu Marin, Lipa Constantin și Vlaicu Aurel sunt în întrecere, fără a avea însă posibilitatea de a ști cine e în frunte. Tot a­șa și la morile brute, unde morarii Stoicescu Gh., Trașcă Gh., și Cojocaru Gh. au și uitat de întrecere. Și nu e de mirare. Lipsa graficelor la locul de produc­ție în fabrica de ciment București frânează mersul întrecerii socialiste și o lipsește de un element mobili­zator de primă importanță. Inginerul-șef Stoica Radu a pro­mis că graficele vor apare la lo­cul de muncă, în primele zile ale lunii Martie, „odată cu ghioceii”. Numai să nu fie ca florile de pri­măvară, trecătoare... VICTOR MAREȘ O latură de cea mai mare importanță în activitatea economică a întreprinderilor este urmărirea realizării prețului de cost planificat și a sarcinei de reducere a prețului de cost. Eforturile oamenilor muncii de pe șantiere în vederea reducerii prețului de cost își pierd din eficacitate dacă rezultatele lor nu sunt trecute în evidențe care să fie analizate ulterior în mod critic și autocritic. Pentru ca acest lucru să poată fi realizat este ne­cesar, ca în cadrul fiecărei întreprinderi, să existe o unitate de urmărire operativă a prețului de cost.La întreprinderea de Construcții Nr. 5, Orașul Stalin, responsabilul cu această problemă nu a cu­prins munca în mod temeinic. El nu a reușit să viziteze șantierele cât mai des, pentru a verifica și îndruma munca de ur­mărire a prețului de cost. Deasemeni, responsa­bilul cu postcalculația nu a cuprins și munca de urmărire a prețului de cost la lucrările de instalații, a căror activitate e urmărită, în general, distinct de lucrările de construcții propriu zise. In toate situațiile de ur­mărire a prețului de cost, trimise de întreprin­derea Nr. 5 la Minister, sunt cuprinse numai rezulta­tele privind lucrările de construcții, denaturând în a­­cest fel rezultatele întregii activități a întreprinderii Deasemeni, faptul că prețul de cost la lucrările de instalații nu este urmărit cum trebue, face ca în între­prinderea Nr. 5 să persiste o situație intolerabilă, în ceea ce privește stabilirea costului real al lucrărilor. Astfel, în această întreprindere, consumul de mate­riale la lucrările de instalații se determină prin dife­rența între materialele intrate pe șantiere și cele ră­mase (în magazie sau răspândite pe șantier) la termi­narea lucrărilor­ Acest sistem de lucru haotic, moște­nit de la antreprenorii capitaliști, este în totală contra­dicție cu modul ordonat de lucru pe care îl intro­ducem cu succes pe șantiere. Numai bonul de dare în consum a materialelor poate constitui o bază serioasă pentru stabilirea consumului, permițându-ne să facem o analiză a felului în care au fost folosite materialele în lucrare. La întreprinderea de Construcții Nr. 5 contabili­tatea este descentralizată, astfel că fiecare șantier își are evidența contabilă proprie, ținută chiar la locul de producție. Cu toate acestea, mai sunt grupuri de șantiere care țin unele evidențe amestecate pentru toate șantierele care compun grupul respectiv­ E cazul grupului de șantiere Gaz-Metan, Orașul Stalin, în evi­dențele căruia apar de multe ori consumuri de mate­riale și de bani care nu pot fi defalcate pe șantierele care ar trebui să suporte aceste cheltueli. întreprin­derea trebue să lămurească personalul tehnic și admi­nistrativ de pe șantiere asupra importanței pe care o are o justă stabilire a consumurilor fiecărei lucrări în parte. Trebue arătat că numai în felul acesta se poate ști dacă un șantier și-­a realizat sarcina de reducere a prețului de cost. O deficiență a organelor de Preț de Cost și Planifi­care Financiară din întreprindere este aceea că nu toate șantierele au avut întocmit planul costurilor de producție (planul financiar și de șantier). Acest formular de plan care a fost difuzat de Mi­nister în cursul lunii Aprilie 1950 și care constitue un document de bază în buna organizare a șantierelor, nici nu este cunoscut de unele șantiere (grupul de șantiere Gaz-Metan, Orașul Stalin). Organele de resort din întreprindere trebue să con­sidere ca o sarcină importantă întocmirea planului costurilor de producție, concomitent cu elaborarea ce­lorlalte documentații care preced deschiderea șantie­relor. In această problemă, Direcția Planificării Fi­nanciare și a Contabilității au sarcina de a pune cât mai curând de acord planul costurilor de producție, elaborat anul trecut, cu noul plan de conturi. O altă problemă care trebue analizată este aceea a prelucrării și difuzării pe șantiere a instrucțiunilor pri­mite de la Minister, privind urmărirea prețului de cost. S-a constatat că pe unele șantiere nu se cunoaște bine modul în care trebuesc repartizate unele costuri.Astfel contabilul principal al grupului de șantiere Gaz-Metan, Orașul Stalin, înregistra contribuțiile asu­pra salariilor personalului tehnic, administrativ și de pază, cheltuelile cu concediile și regia cantinei afe­rente acestui personal, în grupa de costuri sarcini so­ciale, cu toate că în instrucțiunile venite de la Mini­ster se arăta că la această grupă se trec numai costu­rile care încarcă manopera directă (muncitori direct productivi). Deasemeni o serie întreagă de cheltueli, care tre­buiau trecute la capitolul de materiale sau C. R. B. au fost înregistrate în capitolul manoperă. E vorba de salariile plătite pentru stivuirea materialelor, ciurui­­rea balastului, curățirea cărămizilor în vederea utili­zării, etc. Din această cauză costul manoperii apare umflat în mod ireal, ducând la concluzii nejuste în legătură cu activitatea șantierului. La Șantierul Locu­ințe Muncitorești Gaz Metan, Orașul Stalin, cu oca­zia unei analize amănunțite a costurilor de manoperă, s'a constatat că, din cifra înscrisă la acest capitol, tre­buiau scăzute sumele: 260.000 lei manoperă care afec­tează capitolul Materiale, 346.000 lei manoperă care încărca capitolul C- R. B. și 1.648 lei care privesc ca­pitolul Sarcini Sociale. Aceste sume, care în mod gre­șit au fost înregistrate la manoperă, făceau ca mano­pera din deviz să apară ca o depășire (pierdere) de 80 la sută în loc de 35 la sută așa cum este în realitate. Cunoscând că depășirea costurilor de manoperă, în­scrise în analize, atrage excluderea șantierelor de la premiere, ne putem da seama ce element demobili­zator pentru colectivul de muncă de pe șantier este umflarea cheltuelilor de manoperă, datorită greșitei în­registrări. Apare deci clar necesitatea de a se prelu­cra și difuza pe toate șantierele instrucțiunile privind urmărirea prețului de cost. Examinând evidențele Șantierului Locuințe Munci­­torești Gaz Metan, s­a putut constata că, deși carto­­tecile de materiale de construcții erau ținute la zi, totuși marea lor majoritate nu aveau înscrise prețul de cost efectiv al materialelor­­­ limpede că acest lucru duce la imposibilitatea de a stabili cu ușurință costul real­ al materialelor intrate pe șantier. Cauza princi­pală a acestei situații o constitue faptul că o bună parte din materiale, chiar dintre cele de massă, nu vin pe șantier direct de la fabricile producătoare, ci prin depozitul întreprinderii, sau prin transfer de la alte șantiere, șantierul respectiv necunoscând astfel valoarea facturilor și a documentelor de transport. Dacă pentru materialele mărunte e normal să fie apro­vizionate prin depozitul întreprinderii, pentru mate­rialele de masfă nu se poate admite aducerea lor prin depozit intermediar, sau de la alte șantiere unde ma­terialele respective prisosesc. Cauzele care duc la aceste transporturi suplimentare și care sunt: lipsa temporară a unor materiale, planificarea superficială făcută de șantiere, stocurile acumulate de unele șan­tiere, întreruperea sau deschiderea unor lucrări inam Ie de termen, trebuesc înlăturate cât mai curând prin efortul comun al organelor de planificare și execuție, interesate în această problemă. In acest fel, în afară de reducerea substanțială a prețului de cost al lucră­rilor, se va putea ști costul real al materialelor intrate pe șantier.Din cele arătate mai sus se desprind următoarele sarcini importante pentru organele de preț de cost din Direcțiile Planificării: — îmbunătățirea permanentă, în contact cu toate unitățile interesate, a sistemului de urmărire opera­tivă a prețului de cost, prin instrucțiuni, simplificări de formulare, etc. — ținerea unui contact strâns cu unitățile de exe­cuție, pentru a putea sesiza și îndrepta din timp defi­ciențele în munca de urmărire a sarcinii de plan de reducere a prețului de cost. Câteva probleme de urmărire a prețului de cost Construcții-Orașul Stalin la întreprinderea Nr. 5 de

Next