Constructorul, septembrie 1951 (Anul 3, nr. 86-90)
1951-09-01 / nr. 86
es COM STRUCTORUIT Orașul Comsomolsc pe istoria orașului Comsomolsc pe Volga Începe de când, după vorbele poetului, „Deasupra focului de vreascuri fu atârnat primul ceaun”. De atunci nu a trecut un an, și iată, pe colinele malului stâng al marelui fluviu rus, printre verdele intens al pinilor albesc cartierele de clădiri proaspăt construite: case de locuit cu două etaje, magazine, un combinat de învățământ, un club, o școală medie, o creșă. Acest nou orășel este centrul unuia din cele mai importante raioane de construcție ale hidrocentralei de la Cuibîșev. Aici se vor construi ecluze, un canal navigabil, un șantier de reparații navale; tot de acest sector va ține uriașul baraj care va străbate Volga în curmeziș și va da naștere Mării de la Cuibîșev. — Dar cine a propus pentru orășel numele de Comsomolsc ? — întrebarăm noi pe organizatorul de partid, tovarășa Anfimova. — Nu o știe nimeni. Numele ,„Comsomolsc” a apărut așa, cum se naște un cântec popular... Când primul grup de constructori descinse pe malul stâng și se instală temporar pe malul fluviului se constată că toți aceștia — tineri șoferi, ingineri, tehnicieni sunt comsomoliști. Ei înțeleseră de îndată că nu-i aștepta aici o viață ușoară. De jur împrejur se întindeau păduri și mlaștini, „întocmai ca în taigaua Amurului, — spuse cineva... Vă aduceți aminte cum s’a construit acolo orașul tineretului — Comsomolscul ?...”. Vestea construirii Comsomolscului pe Volga ajunsese până la Comsomolsc pe Amur; tinerii constructori de pe Volga primiră o scrisoare din depărtatul oraș al Extremului Orient. „Dragi prieteni — scriau comsomoliștii de pe Amur. — Vă este cunoscută minunata istorie a orașului nostru. Suntem siguri că și voi veți construi pe Volga un frumos oraș, un nou Comsomolsc. Iată cum se prezintă acum Comsomolscul nostru, cum continuăm noi tradițiile primilor comsomoliști entuziaști, care, acum 19 ani, au venit să atace taigaua din Extremul Orient... Acum se găsește aici unul din cele mai frumoase orașe ale țării. In Comsomolsc există mai mult de 40 școli de cultură generală, școli medii tehnice, palate culturale, parcuri, stadioane. Plimbați-vă pe strada principală — Aleea Muncii. Ea este așternută cu asfalt și înveștmântată în verdele bogat al copacilor. De o parte a Aleei Muncii se găsește parcul și clădirea uriașă a Palatului Culturii, de cealaltă parte se înșiră, clădiri cu patru etaje, Casa inginerului și tehnicianului, biblioteca, școala tehnică medie. Avem multe asemenea străzi...”. Când cei din Comsomolsc pe Volga primiră această scrisoare, pe malul stâng al fluviului se desfășurau tot mai mult lucrările de construcție: brațul de derivație Fiodorov, stăvilarul de apărare a ecluzelor împotriva revărsărilor, terasa pilonilor conductelor electrice de înalt voltaj și multe altele. Orașul Comsomolsc pe Volga crește cu repeziciune. Constructorii celei mai mari centrale hidroelectrice din lume au și primit în folosință primele blocuri de locuințe. Se construesc încă 20 de noi blocuri de locuințe. Volga Se termină finisajul Interior al școlii medii în care, de la 1 Septembrie, își vor începe învățătura copiii constructorilor. In încăperile școlii vor învăța temporar și studenții filialei Institutului Industrial din Cuibîșev — prima instituție de învățământ superior de pe șantiere. In orășel funcționează un ambulatoriu (în viitor se va construi un întreg cartier de clinici), poșta, telegraful. Pe malul Volgai se crează un parc de cultură și odihnă. Este proiectată construirea în oraș a unei fabrici de pâine, a unei instalații de încălzire centrală a orașului a unui apeduct, a unei rețele de conducte de gaz. Vorbind despre lucrările executate în 1951, șeful raionului de construcții din Comsomolsc, V. Zagorodnicov le-a denumit „pregătirea pentru marea ofensivă asupra Volgăi”. Anul acesta se construesc în principal întreprinderile anexe și ajutătoare, precum și locuințele. Una din grijile noastre mai arzătoare — a spus el — este să obținem cât mai curând energie electrică (deocamdată suntem nevoiți să ne folosim de uzine electrice temporare). Atunci va intra în funcțiune întreaga noastră tehnică puternică — escavatoarele electrice, instalațiile de absorbire a pământului, hidromotoarele. Programul anului viitor este un program al desvoltării furtunoase a lucrărilor în toate verigile principale ale marelui șantier. Acest program depășește considerabil volumul lucrărilor din anul 1951. V. RAUT corespondent special al ziarului „Literaturnaia Gazeta”. Strada Păcii Stalingrad. Poporul sovietic i-a creat o slavă nemuritoare, apărând pacea pe pământ, apărând marile cuceriri ale primului stat socialist din lume. In zilele pașnice, slava acestei cetăți de pe Volga crește și se mărește în bucuria muncii creatoare a locuitorilor din Stalingrad. Orașul se întinde dealungul Volgăi pe lungime de aproape 60 km. și fiecare ometru este o istorie vie a eroismului de luptă și muncă al oamenilor sovietici. Strada Păcii! Nu de mult erau pe locul acesta ruinele arse ale clădirilor de pe strada Saratov, grămezi de sticlă spartă și de moloz, bare de fier încovoiate. In zilele neuitate ale apărării Stalingradului aici au fost cele mai aprige lupte cu cotropitorii germano-fasciști. „Pentru noi nu este pământ dincolo de Volga. Noi am stat și vom sta aici până sfârșit“, — astfel au jurat apărătorarii Stalingradului, marelui conducător al poporului sovietic, I. Stalin. Și ei și-au respectat cu cinste jurământul. La Stalingrad a început nimicirea armatei hitleriste. De aici din zidurile acestui oraș de pe Volga, din Piața Luptătorilor Căzuți, din ruinele fumegânde ale străzii Saratov s’a croit drumul către pace, de aici ostașii sovietici au dus stenul eliberării spre Apus pentru elierarea popoarelor de sub jugul fascist, steagul păcii și prieteniei între popoare. In toamna anului trecut, când era pe sfârșit construcția clădirilor din strada Saratov, la Moscova se ținea a doua Conferință națională a Partizanilor Păcii. noscutul oțelar Piotr Tușcanov audeclarat in numele oamenilor muncii din Stalingrad de pe tribuna conferinței : — Noi suntem mândri că trăim pe pământul Stalingradului. Locuitorii orașului-erou, muncesc neprecupețind niciun efort, căci la Stalingrad se apără pacea. La meetingul constructorilor tractoriști din Stalingrad închinat rezultatelor muncii Conferinței Partizanilor Păcii de la Moscova, laureatul Premiului Stalin, fierarul Andrei Bielousov a propus schimbarea numelui străzii reconstruite „Saratov” in strada „Păcii”. Această propunere a fost primită cu mare însuflețire de toți locuitorii Stalingradului. Inaugurarea străzii Păcii a avut loc in ziua sărbătoririi celei de a 33-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. La 7 Noembrie, pe strada construită din nou au trecut cu multă bucurie coloanele de manifestanți. Locuitorii Stalingradului priveau emoționați la clădirile înalte cu multe etaje, la verdele fraged al noilor plantații dealungul străzii. Ei priveau cu bucurie roadele muncii lor ceea ce înseamnă înflorirea orașului scump, întărirea Patriei Sovietice. In locuințele moderne din strada Păcii s’au instalat familiile a sute de oameni ai muncii din Stalingrad — constructori, tractoriști și navigatori fluviali, pedagogi și oțelari, medici și feroviari, contabili și pensionari, familiile apărătorilor eroi ai Stalingradului și tinerii constructori ai orașului nemuritor. Strada Păcii este o parte din planul de refacere și reconstrucție orașului Stalingrad. Locuitorii Stalingradului sunt ferm hotărîți , face orașul lor încă mai frumos —i a fi demni de slava lui eroică, demni de marea epocă stalinistă. Munca pe șantierele străzii Păcii din Stalingrad continuă cu avânt. In clișeu , nivelarea străzii într’unul din sectoarele unde s’au construit recent o serie de case de locuit. Construirea locuințelor pentru minerii din U. R. S. S. de G. SURMILO șeful conducerii construcției de bază a Ministerului Industriei Carbonifere al U.R.S.S. In nici o țară capitalistă minerii nu pot folosi, nici cu gândul cel puțin, a suta parte din construcțiile de locuințe ce se efectuează an de an în regiunile carbonifere din U.R.S.S. Numai în ultimii doi ani și jumătate s’au construit și s’au dat spre folosință în orașele și cătunele minerilor din bazinele carbonifere 4 milioane de metri pătrați — iar în decursul Cincinalului s’au construit de 2 ori mai mult. In prima jumătate a anului 1951 minierii sovietici au primit 640.000 m. p. de locuință. Până la sfârșitul anului Ministerul Industriei Carbonifere va da în exploatare peste 1 milion de m.p. de spațiu locativ. In anii de după război sute de mii de minieri au primit locuințe mari, confortabile iar cei necăsătoriți, cămine model. Spre exemplu luăm combinatul ,,Artomagol” pe ale cărui mine sunt construite sute de case. Numai în anul trecut combinatul a întreprins construirea a 300 de case, zeci de cluburi, școli și altele, pentru minerii din regiunea centrală a Donbasului. Majoritatea caselor sunt deja construite. In cătunul minei Rumianțev, zeci de minieri s’au instalat în case noi! Printre aceștia lucrătorul dela abataj, Grigorii Curbatov, a primit o locuință cu 4 camere. Casa are și garaj unde Curbatov își ține mașina sa „Mosovici”. Mii de muncitori și ingineri își construesc case confortabile cu ajutorul creditului acordat de către Stat. Numai în anul trecut Statul Sovietic a acordat 80 milioane de ruble credite cu termen lung, pentru minerii care-și construesc case proprii. Paralel cu construirea locu'ni'-' Construiesc Instituții culturale și clădiri cu caracter social. Dăm spre extimpu, combinatul de uz zilnic al minei „Cocegarca” din Gorilovca (Donbas), înainte de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie minierii Rusiei nici nu se gândeau la o asemenea instituție cum este combinatul de uz zilnic. Un renumit pictor rus Kasatkin în tabloul său „Minerii“ a zugrăvit mina veche până la Revoluție. Tabloul reprezintă o clădire deasupra minei, întunecoasă, sumbră, tristă, plină de fum. La intrarea acestei clădiri se îngrămădesc siluetele încovoiate și obidite ale minerilor. Așa arăta cândva vechea mină ,,Cocegarca”. Iată însă că, cu totul altfel arată acum „Cocegarca” sovietică. Ieșind din mină, minerul intră întâi în hac, unde se spală de praful de cărbune și schimbă îmbrăcămintea. Apoi, urcând pe o scară largă minierul pătrunde într-o sală luminoasă cu tavanul sculptat. Aci se află un rând de camere după numărul sectoarelor minei. Aici minierul sectorului respectiv dă raportul despre munca depusă și i se dă ordinul de transport. Se mai află aici biblioteca, sala cu câteva sute de locuri, unde se poate audia o lecție sau viziona un film. Este deasemeni și un chioșc de ziare. Nu departe de combinatul de uz zilnic se ridică clădirea cantinei minierilor. Sala de mese este încăpătoare cu ferestre mari, cu coloane împodobite cu sculptură. Peste tot sunt flori covoare și multă lumină. Cătunele de minieri își schimbă din ce în ce mai mult aspectul. Ele devin orașe moderne și admirabil amenajate. In orașele și cătunele de minieri se numără 6.500 de cluburi, 35 case de cultură, peste 250 de parcuri de cultură și odihnă, 583 teatre cinema, 833 biblioteci înzestrate cu câteva milioane de cărți deasemeni multe stadioane și terenuri de sport. Case de cultură se află la Donbas, Karaganda, Ural și în alte centre carbonifere. Minerii au stadioanele lor, cluburi,case tehnice,teatre, grădini de copii, leagăne,case de odihnă și stațiuni balneo-climatice în cele mai frumoase regiuni ale țării. Peste 70.000 de mineri participă în cercurile artistice de amatori dramatici, vocali, literari, muzicali și altele. In ultimii ani s’au ținut peste 50.000 de lecții cu teme politice, științifice și tehnice. Se construesc drumuri, se plantează străzile cu verdeață, se construesc edificii tehnico-sanitare. In ultimul timp s’au construit peste 1.000 km de apeduct, tot atâția kilometri de canalizare, multe șosele și drumuri asfaltate de importanță locală și raională. Toate acestea contribue la crearea de centre și cătune civilizate pentru mineri, ele fiind construite conform planurilor edilitare orășenești, asigurând totodată îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai ale minerilor din Industria Carboniferă a U.R.S.S. Pag. 3 Cresc realizările oamenilor muncii din țările de democrație populară O școală nou construită intr-un cartier muncitoresc din Varșovia (R. Polonă). Construcțiile marilor uzine din Dimitrovgrad sunt pe cale de a fi terminate Până la sfârșitul acestui an, cu doi ani înainte de termenul prevăzut inițial, vor fi puse în exploatare marile uzine ale orașului Dimitrovgrad. (R. P. Bulgaria). Timp de doi ani și jumătate, zi și noapte, au fost construite marile uzine din Dimitrovgrad. Acum schelăria a fost scoasă. Construcția uzinei de îngrășăminte azotate și a centralei termoelectrice „Marița 3“ este pe cale de a fi terminată. Zeci de corpuri de clădiri sunt înșirate una lângă alta, mărețe și impunătoare. Ele sunt rezultatul muncii și eroismului miilor de tineri muncitori entuziaști, constructorii primului oraș socialist bulgar care va rămâne dealungul veacurilor ca un monument al vieții libere, pașnice și creatoare construită în R. P. Bulgaria. Greutățile au fost învinse. Peste câteva zile inima uriașă a centralei termoelectrice „Marița 3” va începe să bată, împrăștiind lumină și energie. Uriașa uzină de îngrășăminte azotoase „Stalin” va produce la toamnă primele tone de îngrășăminte pentru câmpiile Bulgariei, iar la primăvară grâul va crește pe câmpiile gospodăriilor cooperative mai înalt și mai bogat. In mai puțin de trei ani pe o câmpie cândva pustie au crescut zeci de clădiri. Construirea giganticei uzine de îngrășăminte azotate „Stalin” a început deabia la sfârșitul lunii August și începutul lui Septembrie 1949. După numai un an - la 24 Decembrie 1950 — atelierul 500 a fost pus în exploatare. Constructorii uzinei de îngrășăminte azotoase „Stalin“ au obținut o victorie strălucită prin construirea uriașului corp 402, cu turnuri de granulare, unde pentru grăbirea lucrărilor de construcție fost folosit pentru prima dată în R. P. Bulgaria cofrajul inginerului Slaveev, care a scurtat termenul construcției cu patru luni, economisind circa 5.000 metri pătrați de cofraj. Construcția marelui corp principal, începută în Noembrie 1950, s-a terminat după 5 luni de muncă neîntreruptă zi și noapte, în cursul iernii. Și aici tânărul conducător al construcției, inginerul Slavcev, a aplicat noua sa raționalizare „cofrajul mobil”, prin care lucrările de construcție au fost terminate mai degrabă și s’au economisit peste 3 milioane leva. In cursul nopții de 31 Martie constructorii corpului 132 au raportat tovarășului Cervencov că și-au terminat lucrarea Pe șantierul hidrocentralei . Tirana este unul din cele mai frumoase orașe al Albaniei. Insă populația Tiranei a primit o moștenire grea: un sistem foarte prost de aprovizionare cu apă. Clima regiunii e uscată. Vara temperatura se ridică de obicei peste 30 de grade, iar ploile sunt rare, de aceea râul Lana, un afluent al râului Ișma, care împarte orașul în două părți — Tirana Veche și Nouă, seacă vara aproape în întregime. Problema aprovizionării cu apă a capitalei Albaniei trebuia de mult rezolvată. Dar înainte vreme, în timpul regimului antipopular al regelui Zogu și în perioada ocupației italiene, „stăpânii orașului” se sinchiseau prea puțin de această problemă. Numai când poporul însuși a venit la putere s’a pornit la rezolvarea imediată a acestei probleme importante. Pe la sfârșitul anului 1948 a început în apropierea satului Selița construirea centralei hidroelectrice ce poartă numele lui V. I. Lenin. Aceasta a devenit o construcție a întregului popor. Constructorii și-au luat angajamentul să țină în funcțiune centrala în luna Noemrie 1951, când va intra în funcțiune și combinatul textil „Stalin”. In Selita ajungi pe un drum de două ore care trece prin munți cale de 60 kilocu o lună înainte de termenul fixat. Zecile de corpuri ale uzinei se întind pe o suprafață de sute de metri. 92 la sută din construcția giganticei uzine „Stalin” este terminată. Acum se lucrează intens la instalarea înainte de termen a celor 4.000 de metri de comunicații în interiorul uzinei, cu care se va termina definitiv cea mai mare uzină de îngrășăminte azotoase din Peninsula Balcanică.Constructorii raionului 3 din Nrovgrad, învingând toate greutățile, Dimiau reușit să termine la timp gigantica centrală termoelectrică. Construirea acestei centrale a început în toamna anului 1949. Lucrul a fost întrerupt în prima iarnă din cauza lipsei de mână de lucru, iar lucrul terminat în curs de un an reprezenta 3 la sută din lucrare. Adevărata construcție a început deabia în Aprilie 1950, când s-a pornit la construirea corpului principal și turnului de răcire. Până la sfârșitul anului 1950, datorită entuziasmului și întrecerilor socialiste, construcțiile principale ale corpurilor de clădiri ale turnului și instalațiilor au fost terminate. Cu toate greutățile întâmpinate în timpul iernii la începutul anului curent s-au terminat lucrările de construcție acoperișului, sălii de cazane și mașini, a a căror greutate este de circa 930.000 kilograme. Astăzi 96 la sută din construcțiile centralei termoelectrice „Marița 3" sunt terminate. Corpul principal a fost definitiv terminat. In imensa sală de comandă, în atelierul turbinelor și în celelalte secții se lucrează intens pentru a se asigura punerea în funcțiune a centralei la termenul fixat. Datorită muncii de zi și noapte a brigăzilor de cofragiști „Vlado Trickov“ și „Smiadovți”, turnul de răcire înalt de 50 de metri, a fost terminat cu 14 zile înainte de termen. Brigada de cofragiști, „Goma Mela" a reușit, depunând o muncă eroică, să termine cu 15 zile înainte de termen coșul centralei înalt de 100 metri, la construirea căruia s-au folosit peste 2.600 metri cubi de beton și circa 350.000 kg. fier de armătură. Munca eroică a constructorilor a fost încununată de succes. Uzina de îngrășăminte azotate „Stalin” și centrala hidroelectrică „Marița 3“ vor intra în funcțiune la termenul hotărît. „V.I. Lenin" (R.P. Albania) metri. Drumul trece la început prin păduricele de măslini, iar pe urmă merge în serpentină pe povârnișul muntelui Daiti. La stânga — se află un perete vertical, la dreapta — o prăpastie care se adâncește la fiecare cotitură. Pe urmă drumul trece printr-o pădure deasă de stejari și fagi. Urcând pe povârnișul muntelui ajungem în regiunea unde sunt situate izvoarele de apă. Aici domnește o mare animație. In prezent, pe șantier se termină betonarea tunetelor și sălii de mașini și a început montarea țevilor. Constructorii străpung muntele, tăind șapte tuneluri cu o lungime de 7 kilometri. Sala de turbine se construește în interiorul muntelui Daiti. Aceasta este o uriașă sală subterană cu o lungime de 80 metri, lărgimea de 11 și înălțimea de 9 metri. Apa va trece prin țevi, va străbate muntele trecând prin cele 7 tuneluri, apoi căzând pe turbine de la o înălțime de 900 metri, va produce mari cantități de energie electrică, iar pe urmă va ajunge prin conducte până la oraș. Datorită muncii plină de abnegație constructorii centralei hidroelectrice au obținut mari succese în producție. ’ ‡ Câteva aspecte ale problemei reducerii prețului de cost pe șantierele de construcții Primul Plan Cincinal al R.P.R. prevede executarea unor lucrări de construcții mărețe în valoare de 520 miliarde lei, trasând în acelaș timp ca sarcină sectorului de construcții să reducă până în 1955 prețul de cost cu 25 la sută față de prețurile din 1950. Lupta pentru îndeplinirea și depășirea prevederilor planului reprezintă pentru cei ce activează în acest sector o sarcină de onoare, succesul acestei lupte fiind de o importanță covârșitoare pentru întreaga desvoltare economică a țării noaste. Reducerea prețului de cost în construcții înseamnă creșterea acumulărilor socialiste. înseamnă noi posibilități pentru construirea de noi uzine, spitale, școli locuințe muncitorești. Înseamnă, datorită caracterului planificat al economiei noastre, reducerea de preț de cost în celelalte sectoare de producție, risidicând prin aceasta puterea de cumpărare a salariului și îmbunătățind condițiile de viață ale celor ce muncesc. Deși, față de anul 1949, prețurile în construcții sunt astăzi cu circa 15 la sută mai mici, totuși sectorul de construcții lucrează încă scump. Analizând cauzele care determină nivelul ridicat al prețului de cost, se pot stabili mijloacele prin care întreprinderile de construcții vor putea reduce acest preț. întreprinderile execută lucrările pe baza proiectelor întocmite de proiectanți. De felul în care sunt întocmite aceste proiecte, de soluțiile adoptate depinde în bună măsură prețul de cost al unei lucrări. Acolo unde proiectanții sunt preocupați de această problemă se obține inițial un preț de cost mult mai redus pe m.p. de construcție. Cităm în acest sens locuințele muncitorești și construcție ing. M. WEINTRAUB din Direcția Generală de clădiri și lucrări speciale utile industriale executate de întreprinderea Nr. 5 — Orașul Stata. Sunt însă și multe cazuri unde se puteau obține economii printr’o proiectare mai justă. Cităm: Atelierul mecanic I.R.E. Galați, șarpantele unor construcții ce se execută azi în număr mare de întreprinderile noastre și unde se pot face, serioase economii de material lemnos,etc. pornind de la premiza că soluția aleasă de proiectant este cea mai bună din punct de vedere economic, prețul de revenire al unei construcții este format prin însumarea unor elemente și anume: salariile pentru plata manoperei necesară efectuării lucrării; costul materialelor necesare executării lucrării; cheltuielile generale ale șantierului și cele ale întreprinderii aferente lucrării; vărsăminte și beneficii; sarcini sociale aferente manoperii; cota de amortizare din costul lucrărilor auxiliare necesare executării lucrării. SALARIILE NECESARE PLAȚII MANOPERII începând din anul 1949, în construcții se lucrează după norme unitare pe toată țara, întocmite de Ministerul Construcțiilor. Executarea lucrărilor după normă și justa aplicare a normei este o datorie atât pentru tehnicieni și normatori cât și pentru muncitori. Nu însă totdeauna sunt respectate aceste norme, mergându-se de multe ori pe linia celei mai mici rezistențe și aplicându-se normele nejust. Aceasta a fost 1950, și în semestrul I al anului 1951, aproape toate întreprinderile de construcții au realizat importante depășiri la fondul de salarii pentru plata manoperii. Este sigur că în acest fel normele nu au fost mobilizatorii și nu au stimulat inițiativa creatoare a masselor în vederea însușirii unor metode de lucru mai perfecționate. Desigur că în semestrul II al anului 1951 întreprinderile vor trebui să părăsească această linie, să aplice normele în vigoare ale Ministerului Construcțiilor, care îndreptând o serie de lipsuri constatate în normele vechi, au ținut însă seama și de progresele realizate în sectorul de construcții în ce privește mărirea productivității prin aplicarea metodelor avansate de lucru. Depășirea fondului de salarii pe anul 1951, s’a datorat în bună parte timpilor morți pe cari le-au avut întreprinderile noastre din cauza neconcordanței între termenele de predare ale proectelor și termenele planificate pentru începerea lucrărilor. Această lipsă, care a provocat pagube mari întreprinderilor determinând prin aceasta mărirea prețului unre, trebue neapărat remediată de revepentru anul 1952, când întreprinderile vor trebui să capete documentațiile pentru lucrările prevăzute a fi executate în trimestrul I, cel mai târziu la 1 Decembrie 1951. Valoarea lucrărilor planificate a fi executate în trimestrul I al anului 1952, va trebui să fie egală cu cel puțin 20 la sută din volumul lucrărilor prevăzut și executat în întreg anul 1952, căci nu amai în felul acesta întreprinderile își vor putea întrebuința în mod just forțele de muncă, evitând astfel depășirea fondului de salarii și mărirea prețului de cost. Tot in legătură cu evitarea pierderilor la elementul manoperă va trebui ca planificarea forțelor de muncă în cadrul întreprinderii să fie îmbunătățită, repartizarea forțelor de muncă făcându-se do așa natură ca să evite pe cât posibil vârfurile de producție. In legătură cu repartizarea forțelor de muncă în cadrul întreprinderii, cităm cazul întreprinderii Nr. 2 care deși nu are acoperită întreaga sa capacitate de producție, totuși pe șantierul-model ce-l are nu a asigurat brațele de muncă necesare. Un alt factor ce poate contribui la reducerea prețului de cost în legătură cu mâna de lucru este creșterea productivității muncii obținută printr-o organizare mai bună a șantierelor pe baza proiectelor de organizare, prin desvoltarea pe o scară cât mai largă a metodelor avansate de lucru, prin introducerea micii mecanizări, prin lărgirea întrecerilor socialiste, prin folosirea justă a utilajului urmărind realizarea indicilor tehnico-economici, prin introducerea prefabricatelor realizate în serie cu mijloace industriale. COSTUL MATERIALELOR NECESARE EXECUTĂRII LUCRĂRII Costul materialelor necesare executării unei lucrări se obține prin înmulțirea a 2 factori: cantitatea de materiale consumate cu prețurile unitare ale materialelor franco șantier. In consecință atât cantitățile consumate mai mult decât este necesar cât și prețurile unitare mai mari decât cele minim posibile influențează considerabil prețul de revenire. Muncitorii și tehnicienii de pe șantiere cât și cei din fabricile de materiale de construcții pot influența mult asupra factorului cantitate. Consumurile specifice de materiale pot fi reduse prin studierea amănunțită a procesului tehnologic, prin recercări de laborator, prin introducerea de materiale noi. Pe această linie întreprinderile de construcții au o serie de realizări positive. La majoritatea întreprinderilor s-au realizat economii însemnate de ciment, (circa 10 la sută din consumul total de ciment) economii ce au fost posibile, datorită rezultatelor obținute prin încercări de laborator făcute pe șantiere și prin controlul execuției. O importantă economie de material lemnos a realizat întreprinderea Nr. 1 la executarea silozurilor de la fabrica de ciment Medgidia prin aplicarea metodei sovietice a cofrajelor glisante. Importante economii s’au obținut și se vor obține în anul acesta prin înlocuirea sistemelor de construcții monolite prin elemente prefabricate. Pe această linie trebue citat efortul muncitorilor și tehnicienilor de la întreprinderea Nr. 5 — Orașul Stalin care au o serie de realizări frumoase și care continuă să meargă pe această linie, executând în acest an circa 65 la sută din totalul lucrărilor din prefabricate de beton. Și întreprinderea 25 a reușit să termine primele hale cu acoperișul din elemente prefabricate, deși a avut și o serie de lipsuri în ce privește calitatea lucrării, lipsuri însă inerente oricărui început. In ce privește micșorarea consumurilor specifice pe șantierele unde, din inițiativa muncitorilor, s’au înființat brigăzi de economii, brigăzi ce au funcționat bine, rezultatele obținute au fost pozitive. Avem însă și o serie de rezultate negative în ce privește consumurile specifice care în viitor vor trebui înlăturate. Astfel, pe majoritatea șantierelor, se face încă o mare risipa de material lemnos. Este drept că de multe ori la această risipă contribue și calitatea proastă a materialelor. Pe șantierul special al întreprinderii Nr. 7 din Brăila, calitatea materialului lemnos furnizat de unitatea forestieră din localitate a fost sub orice critică, neputând fi aproape deloc întrebuințat pentru construcția fermelor portante pe care le execută șantierul. Deasemeni foarte multe deșeuri se produc la descărcarea și manipularea cărămizilor. Atei influențează însă foarte mult calitatea cărămizilor. Sunt încă unele fabrici de cărămidă care nu numai că nu respectă standardele în vigoare, dar fabrică o cărămidă cu un conținut extrem de mare de piatră de var, care face ca la prima ploaie, cărămida să se fărâmițeze. De pildă fabrica de cărămizi București , a furnizat șantierului „Școala Panduri" din București cărămizi pline cu piatră de var, mult peste procentul admisibil. Și în ce privește calitatea țiglelor mai sunt o serie de lipsuri. O pierdere foarte mare a avut întreprinderea nr. 7 la șantierul magaziei de cereale de la Urseasca din cauza țiglelor strâmbe, imposibil de întrebuințat, sau din cauza spărturilor la transport provocate de o încărcare proastă la locul de producție. Tehnicienii și muncitorii din întreprinderile de materiale de construcții trebue să ajute muncitorii și tehnicienii din întreprinderile de construcții în problema reducerii consumurilor specifice prin îmbunătățirea calității produselor lor. Tehnicienii și muncitorii din întreprinderile de construcții trebue însă să se mobilizeze și mai mult pentru buna gospodărire a șantierelor, obținând prin aceasta eliminarea în bună parte a depășirilor de consumuri specifice In strânsă legătură cu consumurile de materiale este problema calității lucrărilor. O lucrare prost executată, de exemplu o tencuială pe o zidărie strâmbă consumă material mult mai mult decât este necesar. Exemple din acestea sunt încă aproape pe toate șantierele noastre. Brigăzile de calitate, metoda sovietică a zugravului Schifer de recepționam a lucrărilor între culpe, sunt elemente ce pot aduce un aport considerabil pentru nedepășirea consumurilor specifice de materiale, printr-o calitate mai bună a lucrărilor, contribuind prin aceasta la nedepășirea prețului de revenire. Calitatea bună influențează asupra prețului de cost al lucrării prin durabilitatea ei și în consecință prin cota de amortizare anuală mai mică.