Constructorul, iunie 1952 (Anul 4, nr. 126-129)
1952-06-07 / nr. 126
Pag. 2 . edMs.Tju ci,gyttito Zilele acestea s’a publicat înștiințarea cu privire la ședința plenară a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, ce a avut loc în zilele de 26—27 Mai a. a. Plenara a ascultat și desbătut raportul Comisiei de Partid care a verificat activitatea și organizarea sistemului financiar din perioada 1947 (8 Noembrie) — 1652 (9 Martie) precum și o informație preliminară asupra rezultatelor verificării făcute de Comisia de Partid care a cercetat activitatea desfășurată în sistemul schimbului de mărfuri. In cursul plenarei au fost supuse analizei o serie de probleme centrale ale activității partidului nostru. Plenara a constatat cu acest prilej deplina justețe a liniei partidului, care are la bază genialele învățături ale lui Lenin și Stalin și uriașa experiență a Partidului Bolșevic. Conducând poporul muncitor în măreața operă de construire a socialismului, partidul nostru urmează linia de industrializare socialistă, ca bază a desvoltării întregii economii, de întărire și consolidare a alianței între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, în vederea îngrădirii și eliminării elementelor capitaliste de la sate și orașe și transformării socialiste a agriculturii, linia de întărire continuă a statului de democrație populară, ca formă a dictaturii proletariatului, și de activă participare la lupta pentru apărarea păcii în strânsă prietenie și alianță cu Uniunea Sovietică și cu țările de democrație populară. Bazele acestei politici sunt expuse în astfel de documente ale partidului, ca rapoartele tovarășului Gheorghiu-Dej la Conferința națională a partidului și la Congresul Partidului Muncitoresc Român, raportul și rezoluția Plenarei C.C. al P.M.R. din 3-5 Martie 1949, hotărîrile partidului guvernului privitoare la Planul Cincisinal, la Planul de Electrificare și alte hotărîri ale partidului si lucrări ale tovarășului Gheorghiu-Dej. Urmând cu fermitate aceasta linie marxist-leninistă, partidul nostru, în fruntea celor ce muncesc, a obținut succese de seamă în opera de făurire și consolidare a regimului democrației populare, de construire a bazei economice a socialismului. Industria noastră socialistă și, în principal, industria mijloacelor de producție, crește și se desvoltă în ritm rapid. Masse tot mai mari ale țărănimii muncitoare pornesc pe drumul transformării socialiste a agriculturii. Crește continuu nivelul de trai material și cultural al celor ce muncesc. Politica partidului se bucură de sprijinul activ al masselor largi ale poporului. Experiența luptei pentru instaurarea și întărirea regimului de democrație populară, dusă de oamenii muncii sub conducerea partidului în decursul celor 8 ani ce au trecut de la eliberarea României de către Armata Sovietică, a sădit în conștiința masselor muncitoare de la orașe și sate convingerea că politica partidului este singura în măsură să asigure înflorirea patriei noastre și bunăstarea celor ce muncesc. De aceea poporul muncitor privește poțitica partidului ca politica sa proprie și înlătură din calea lui pe oricine se ridică împotriva liniei partidului, rupându-se astfel de popor. Pe măsura înaintării țării noastre pe drumul socialismului, clasele exploatatoare izgonite de la putere și eîerventele capitaliste pe care le generează necontenit mica producție de mărfuri, văzând apropierea sfârșitului lor, își întețesc împotrivirea fată de politica revoluționară a partidului nostru. Dar partidul și statul de democrație populară, cu sprijinul entuziast al milioanelor de muncitori, țărani muncitori și intelectuali înaintați de mască și zdrobesc uneltirile dușmanului. 1 Dezbătând rapoartele ce i-au fost prezentate, Plenara C.C. al P.M.R. a constatat că în sistemul Ministerului de Finanțe, al Băncii R.P.R. și al Băncii pentru Credit și Investiții, precum și în cooperație, au fost menținute și încadrate un număr mare de elemente dușmane, care s-au grupat în jurul lui M. Luca și care au dus o intensă activitate dușmănoasă de subminare a regimului de democrație populară și de sabotare a operei de construire a bazei economice a socialismului în țara noastră. In opoziție cu linia C.C., care prevede limitarea și eliminarea elementelor capitaliste de la sate și orașe, ei au dus o politică contrarevoluționară de stimulare și avantajare a chiaburimii și exploatatorilor din orașe. In politica fiscală, ei au favorizat creșterea elementelor capitaliste la sate și orașe și le-au apărat împotriva loviturilor dictaturii proletariatului, mare parte dintre chiaburi au fost trecuți în categoria „mijlocașilor“, dându-i-se astfel putința de a se sustrage efectelor politicii de îngrădire duse de statul de democrație populară. ■ In politica prețurilor, dușmanii poporului au urmărit mărirea continuă a prețurilor de achiziții și contractări de produse agricole alimentare în scopul creării condițiunilor de îmbogățire a chiaburilor și speculanților, stabilind în acelaș timp prețuri pentru unele mărfuri industriale destinate satelor, sub prețul de cost.Acțiunea lor dușmănoasă și-a găsit de asemenea expresia în nerealizarea planului de colectare a produselor agricole și a planului de achiziții prin cooperative. In privința finanțării economiei naționale dușmanii poporului au încercat să submineze activitatea productivă a întreprinderilor socialiste, întârziind dotarea lor cu fond de rulment și stabilind sarcini de beneficii și de pierderi planificate necorespunzătoare planului lor de producție, nevoilor și posibilităților lor reale. 1. ítf. privínța în austrfalfe.Tîîstfctaistea țării ei au dus o politică de frânare a investițiilor, îndeosebi în ramurile Industriei grele, încercând să pună piedici desvoltării acestor ramuri-cheie ale economiei țării și marilor construcții ale socialismului — de pildă Canalul Dunăre-Marea Neagră, „Casa Scânteii“, etc. In domeniul agriculturii socialiste au urmărit să creeze condiții tot mai grele de activitate gospodăriilor de stat, blocându-le conturile în cea mai mare parte a anului. Politica pe care au dus-o în domeniul fiscal, de credite, de contractări și de prețuri, stimulând îmbogățirea păturii avute a țărănimii, a constituit o frână în transformarea socialistă a agriculturii. In privința comerțului socialist de stat, dușmanii poporului au încercat desorganizarea și lichidarea sa, trecând unele unități în patrimoniul cooperației, care devenise în multe locuri un adăpost al elementelor exploatatoare și speculante de la orașe și sate. In perioada pregătirii și înfăptuirii reformei bănești, aceste elemente contrarevoluționare au acționat intens cu scopul de a împiedica și submina aplicarea Hotărîrii C.C. din Septembrie 1951 pentru efectuarea reformei bănești. Aceste elemente dușmănoase au fost sursa tuturor zvonurilor cu caracter provocator și diversionist, menite să ajute elementelor capitaliste de la orașe și sate să se sustragă efectelor reformei și să producă desorientare, neîncredere și panică în rândurile populației muncitoare, împotriva hotărîrilor partidului guvernului, fosta conducere a sistemuilui financiaro-bancar a dus o politică dăunătoare statului și poporului muncitor în domeniul circulației bănești. In acelaș timp, pentru a provoca nemulțumiri și a săpa încrederea oamenilor muncii în partid și guvern, ei nu au îndeplinit sarcina dată de conducerea partidului de a plăti salariile primei benzine din luna ianuarie înainte de reformă, neplătind salariile la o parte însemnată de muncitori din ramurile principale ale industriei. Această politică contrarevoluționară a fost desfășurată prin menținerea vechiului aparat financiaro-bancar burghezo-moșieresc și prin concentrarea în cadrul acestui aparat a unui mare număr de foști exploatatori, foști agenți de siguranță și alte elemente contrarevoluționare îndepărtate din aparatul de stat, dându-le astfel posibilitatea de a sabota opera de construire a socialismului. Pentru a-și putea realiza obiectivele, acești dușmani au urmărit tot timpul ruperea planului financiar și a bugetului statului de planul economic de stat, au urmărit să introducă anarhie și desordine în sectorul socialist al economiei, au încurajat furturile și pe jefuitorii bunurilor poporului. Scopul urmărit era de a crea condițiile restabilirii capitalismului în țara noastră. Această acțiune criminală fost zădărnicită, demascată și sdrobită , cu hotărîre de partid și de guvern, cu sprijinul masselor muncitoare de la orașe și sate. Reforma bănească a reușit pe deplin, dând o lovitură puternică elementelor capitaliste de la orașe și sate și contribuind la ridicarea nivelului de trai al clasei muncitoare. 2 Plenara C.C. al P.M.R. a constatat că acțiunea acestor elemente contrarevoluționare s’a împletit strâns cu activitatea antipartinică și antistatală a lui Vasile Luca. De mulți ani, V. Luca a pierdut simțul de clasă, s’a rupt de partid și de clasa muncitoare, a mers pe o linie a sa proprie, contrară liniei generale a partidului, stabilită prin Hotărîrile și Rezoluțiile Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. El nu numai că a fost dela început împotriva reformei bănești, dar a căutat să o lovească și să zădărnicească înfăptuirea ei. El a devenit purtătorul principal al abaterii de dreapta de la linia partidului, principalul exponent al oportunismului în partid, împotriva liniei partidului, care prevede,construirea bazei economice a socialismului în țara noastră și întărirea regimului de democrație populară, V. Luca a introdus în domeniile în care a lucrat o altă linie, antimarxistă, antileninistă, care consta în : — frânarea desvoltării industriei mijloacelor de producție, deci încetinirea ritmului de industrializare socialistă a țării ; « — subminarea activității gospodăriilor agricole de stat și gospodăriilor colective, împiedicarea creării și desvoltării întovărășirilor (tip T.C.Z.), deci îngreunarea transformării socialiste a agriculturii ; — favorizarea comerțului capitalist de speculă prin stabilirea prețurilor de achiziții și contractări după prețurile pieții neorganizate, ceea ce ducea la slăbirea schimbului între oraș și sat, la slăbirea leului vechi — dinainte de reformă — și scăderea puterii de cumpărare a salariilor — subminarea realizării planului de colectări și achiziții a cerealelor și altor produse alimentare, ceea ce a dăunat grav aprovizionării cu alimente a clasei muncitoare și a oamenilor muncii din orașe, lovind direct în interesele lor vitale. __ V. Luca a formulat în numeroase articole, broșuri și expuneri tezele liniei sale oportuniste. La rădăcina ei stă concepția antimarxistă, că în condițiile trecerii dela capitalism la socialism lupta de clasă nu se ascute ci se stinge, pe baza așazisei integrări pașnice elementelor capitaliste în socialism, căa cheia desvoltării economice a țării ar fi nu industrializarea socialistă, ci îmbogățirea chiaburimii. Rezultatul acestei linii de frânare a desvoltării sectorului socialist al economiei naționale și de sprijinire a sectorului capitalist din economie, a elementelor capitaliste de la orașe și sate, a fost împiedicarea aprovizionării cu produse alimentare îndeosebi a muncitorilor, funcționarilor, intelectualilor din orașe și centre muncitorești, împiedicarea creșterii nivelului de trai al clasei muncitoare și, în general, al oamenilor muncii din țara noastră, în măsura prevăzută de partid și guvern. Aceasta a lovit totodată și în interesele populației muncitoare de la sate. Țărănimea muncitoare este interesată ca mărfurile de larg consum să fie eftine, iar umflarea prețurilor agricole duce la scumpirea și a mărfurilor industriale de larg consum, la o înrăutățire a aprovizionării satelor cu produse industriale. Țărănimea muncitoare este vital interesată ca industria socialistă să se desvolte, deoarece desvoltarea industriei este baza întăririi întregii economii naționale, baza construirii socialismului în țara noastră, deci și baza creșterii bunei stări a țărănimii muncitoare. In lupta împotriva devierii oportuniste de dreapta, partidul nostru se călăuzește după învățătura lui Lenin și Stalin. Tovarășul Stalin ne învață că devierea de dreapta este deosebit de periculoasă, pentru că ea reprezintă pătrunderea influenței elementelor capitaliste în clasa muncitoare și în partid, pentru că ea „reflectă rezistența elementelor principale ale claselor pe cale de dispariție” (Stalin, Opere, vol. 12 pag. 384), — pentru că ea „adoarme clasa muncitoare, subminează hotărîrea de mobilizare a forțelor revoluționare ale țării noastre, demobilizează clasa muncitoare și înlesnește ofensiva elementelor capitaliste împotriva Puterii Sovietice”. (Vol. 12 pag. 42). Linia antipartinică a lui V. Luca nu este întâmplătoare. Ea reprezintă continuarea vechilor abateri și metode fracționiste practicate de Vasile Luca încă în perioada activității ilegale a partidului. V. Luca a jucat un rol conducător în luptele fracționiste fără de principii din partidul nostru din anii 1929-31, lupte care au dăunat grav desvoltării mișcării muncitorești și partidului, ducând partidul la un pas de lichidare. V. Luca a atras atunci și sindicatele în luptele fracționiste, abătându-le de la sarcinile lor și izolându-le de masse. Deasemeni a sprijinit activ atragerea U.T.C. și Ajutorului Roșu în aceste lupte. Acestea se petreceau într’o perioadă când burghezia și moșierimea urmăreau să iasă din criză, înrăutățind și mai mult situația clasei muncitoare, pregătind fascizarea țării, deslănțuirea criminalului război antisovietic, când, pentru înfăptuirea acestor scopuri mârșave, clasele exploatatoare aveau nevoie de slăbirea unității de luptă a clasei muncitoare și destrămarea avantgărzii sale. Pentru activitatea sa fractionistă, V. Luca a fost scos atunci din conducere și trimis la munca de jos. In 1938-39 V. Luca a contribuit la elaborarea și aplicarea liniei greșite de intrare a elementelor democratice în organizația monarho-fascistă F.R.N. (așanumitul „Front al renașterii naționale”), ceeace a constituit o piedică pentru organizarea de către partid unei acțiuni largi de luptă împotriva a fascismului și pregătirilor de război antisovietic. V. Luca folosea în partidul nostru metode de înăbușire a criticii și autocriticii, ceea ce a dăunat creșterii sănătoase a cadrelor și a redus din elanul de muncă și combativitatea tot. 3 încă demult tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a combătut manifestările oportuniste ale lui V. Luca, însă, acesta, cu fățărnicia caracteristică deviatorilor de dreapta, a căutat să înșele partidul prin acceptarea formală a liniei și hotărîrilor partidului, în timp ce în realitate aplica propria sa linie oportunistă de dreapta. Caracterul antipartinic al liniei lui V. Luca s’a desvăluit cu putere cu prilejul pregătirii și efectuării reformei bănești, împotriva căreia Luca s’a ridicat direct și fățiș. In ședințele plenare din 29 Februarie — 1 Martie și 26—27 Mai a. c., Comitetul Central și-a analizat autocritic activitatea, apreciind „drept o mare slăbiciune a sa faptul că a descoperit cu întârziere abaterea de dreapta...” (Scrisoarea C. C. al P.M.R. către organizațiile și membrii Partidului din Martie a.c.). Vasile Luca și-a putut desfășura activitatea sa antipartinică, pentru că a fost sprijinit și încurajat de tovarășii Teohari Georgescu și Ana Pauker, care au avut tot timpul o atitudine de împăciuitorism și sprijinire a abaterii de dreapta de la linia partidului. Plenara a constatat că tov. Teohari Georgescu a manifestat o atitudine împăciuitoristă față de devierea de dreapta a lui V. Luca. S’a dovedit că această atitudine a tov. T. Georgescu ascundea propriile sale greșeli oportuniste de dreapta, lipsa sa de combativitate împotriva dușmanului de clasă și pierderea vigilenței revoluționare în munca sa. Aceasta a permis elementelor dușmane să-și desfășoare activitatea lor vrăjmașă intereselor statului. Tov. Teohari Georgescu nu a luat măsuri pentru a lovi în speculanții care jefuesc pe muncitorii din orașe și pe țăranii muncitori. Plenara a stabilit că tov. Ana Pauker a avut o poziție de sprijinire a devierii de dreapta a lui V. Luca, că a deviat ea însăși de la linia partidului în problemele agriculturii și colectărilor, de care răspundea față de Comitetul Central al partidului și de guvern. Aceasta s-a manifestat îndeosebi prin întârzierea organizării întovărășirilor de lucrare în comun a pământului (tip T.C.Z.), prin neglijarea întemeierii a noi gospodării colective, prin tolerarea chiaburilor în gospodării colective și în întovărășiri, precum și prin desinteresul față de problemele S.M.T.-urilor și Gospodăriilor de Stat, în care s’au cuibărit un mare număr de elemente dușmănoase. Tov. Ana Pauker a săvârșit și abateri de ..stânga“ de la linia partidului în problema construirii gospodăriilor agricole colective, tolerând călcarea principiului liberului mânt al țăranilor, muncitori, consimțăLa plenara C.C. al P.M.R. ce a avut loc la 29 Februarie — 1 Martie, tov. A. Pauker a luat o atitudine de critică formală la adresa lui V. Luca și a devierii sale de dreapta, iar după plenară s-a ridicat împotriva hotărîrii plenarei C.C. și a scrisorii pe care plenara a adresat-o organizațiilor de partid și membrilor partidului. Tov. A. Pauker a cultivat relații neprincipiale în interiorul conducerii partidului. Intre V. Luca și tov. T. Georgescu și A. Pauker au avut loc întâlniri și discuții în vederea înțelegerii prealabile asupra problemelor politice, lucru pe care l-au ascuns partidului și care a devenit o regulă practicată timp îndelungat. Ei priveau sectoarele de activitate ce le fuseseră încredințate ca un fel de feude, de domenii personale, împiedicând conducerea partidului să exercite un control sistematic asupra felului cum aceste sarcini erau aduse la îndeplinire. Aceasta reprezintă o gravă călcare a regulilor partidului, o știrbire a principiului unității de fier a partidului și a conducerii de partid, cu desăvârșire inadmisibile într’un partid marxist -leninist. După plenara dela 29 Februarie — 1 Martie a.c., Vasile Luca s’a ridicat împotriva Hotărîrii Plenarei C.C. al P.M.R. și a Scrisorii C.C. al P.M.R., către organizațiile și membrii de partid din Martie a.c., a dus discuții separate, călcând regulile de partid, cu tovarășii Teohari Georgescu și Ana Pauker, în scopul unei acțiuni coordonate împotriva Hotărîrii plenarei C.C. al P.M.R. Ca urmare, în ședința din 13 Martie a.c. a Comisiunii de partid Instituite de Comitetul Central, V. Luca, tov. Teohari Georgescu și Ana Pauker au luat atitudinea stabilită de comun acord, împotriva Hotărîrii Plenarei C.C. Atitudinea tovarășilor T. Georgescu și Pauker a înlesnit lui V. Luca să pună în practică linia sa antipartinică și a îngreunat Comitetului Central lupta contra devierii de dreapta. Atitudinea lor împăciuitoristă și abaterile lor de dreapta sunt strâns legate de faptul că ei au alunecat pe panta aristocrațizării, rupându-se de masse. Plenara C.C. al partidului a luat poziție fermă de luptă împotriva priomejdiei pe care o constitue împăciuitorismul față de oportunism, împăciuitorismul nu este decât o formă a oportunismului. Cu privire la aceasta, tovarășul Stalin ne învață: „Fapt este că, atunci când se declară război devierii de dreapta, deviatorii de dreapta se travestesc de obicei în împăciuitori ștîși pun partidul într’o situație dificilă. Pentru a preîntâmpina această manevră a deviaturilor de dreapta, e necesar să se pună chestiunea unei lupte hotărîte împotriva împăciuitorismului”. (Stalin, Opere, vol. 12, pag. 24). Aceasta înseamnă că, pentru a zdrobi oportunismul, trebue lichidat împăciuitorismul. Mai cu seamă acum, împăciuitorismul față de devierea de dreapta este elementul cel mai periculos. In timp ce oportunismul este azi demascat în fața partidului împăciuitorismul mai încearcă să se ascundă sub fraze de aparentă recunoaștere a liniei partidului, în scopul de a înșela partidul asupra adevăratului conținut al devierii și a activității deviatorilor. Plenara C.C. al P.M.R. — desbătând rapoartele prezentate și constatând că Vasile Luca a revenit asupra celor recunoscute în plenara precedentă, și-a călcat angajamentul luat de a aplica fără șovăire linia partidului, s’a ridicat împotriva hotărîrilor Plenarei și a încercat să târască și pe alți membri ai C.C. pe această cale — a hotărît în unanimitate excluderea lui din Comitetul Central și trimiterea sa în fața Comisiei Controlului de Partid. Prezidiul Marii Adunări Naționale l-a scos din funcția de vicepreședinte al Consiliului de Miniștri în care rămăsese după scoaterea lui din funcția de Ministru al Finanțelor în ce-l privește pe tov. Teohari Georgescu. Plenara a apreciat ca nesatisfăcătoare autocritica pe care și-a făcut-o și a hotărît în unanimitate scoaterea tov. Teohari Georgescu din Secretariatul C.C.. din Biroul Politic și Biroul Organizatoric și trimiterea lui la munca de jos. Prezidiul Marii Adunări Naționale l-a eliberat din funcția de vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și din aceea de Ministru de Interne. Plenara, criticând cu o severitate greșelile tov. A. Pauker, a hotărît în unanimitate să-i dea un avertisment și nu a mai reales-o în Secretariatul și Biroul Politic al C.C. al P.M.R. In urma criticii făcute de plenară, tov. A. Pauker a recunoscut unele greșeli săvârșite, luându-și în fața plenarei angajamentul de a lupta pentru aplicarea liniei și hotărîrilor partidului. C.C. a hotărît să o ajute mai departe să vadă originea abaterilor și greșelilor sale și să le recunoască pe deplin. 4 Plenara a constatat că dezbaterea Scrisorii adresate de C.C. al P.M.R. organizațiilor de partid și membrilor partidului a dovedit creșterea nivelului politic și combativității revoluționare a membrilor de partid, contribuind la întărirea spiritului critic și autocritic în organizațiile partidului. Dezbaterea a constituit o ripostă viguroasă dată de întregul partid celor ce au crezut că vor putea slăbi unitatea partidului. Dezbaterea Scrisorii s’a transformat într’o puternică manifestare a unității întregului partid în jurul C.C. în frunte cu tovarășul Gheorghiu-Dej și a hotărîrii partidului de a lichida complect devierea de dreapta. Hotărîrile plenarelor C.C. al partidului din 29 Februarie—1 Martie 26—27 Mai sunt expresia devotament tului fără margini al partidului nostru față de interesele clasei muncitoare și ale poporului muncitor, a fidelității lui nestrămutate fată de cauza socialismului, a hotărîrii și a intransigenței lui în lupta contra dușmanilor poporului. înfrângerea devierii de dreapta înseamnă o grea lovitură dată dușmanului dinăuntru și din afară, înseamnă înlăturarea unei mari piedici din calea desvoltării economice, politice și culturale a țării și a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, aplicarea fermă a liniei partidului în opera de construire a socialismului în țara noastră. Tot ce întărește patria noastră, întărește lagărul păcii, slătuind totodată lagărul imperialist. Nu trebue uitat că în condițiile ascuțirii luptei între lagărul păcii, democrației și socialismului și lagărul ațâțătorilor la război, în cap cu imperialiștii americani și englezi, aceștia văd în partidele comuniste și muncitorești unul din principalele obstacole în calea planurilor lor sângeroase și poartă un interes deosebit oricărei devieri care ar putea slăbi unitatea și capacitatea de luptă a avantgardei clasei muncitoare. De aceea înfrângerea devierii de dreapta înseamnă pentru poporul nostru un mare succes în lupta pentru apărarea păcii. Nu încape îndoială că hotărîrile luate de partid vor stârni zarvă în tabăra dușmană. Ori de câte ori partidul nostru sau alte partide frățești au luat măsuri de lichidare a abaterilor, de descoperire și sdrobire a elementelor dușmănoase, dușmanul a urlat. In urletele lui răsună furie neputincioasă. Căci întotdeauna când partidul a luat asemenea măsuri, ele au contribuit la întărirea lui ca partid revoluționar marxist-leninist, capabil de a face față oricăror primejdii și greutăți, de a conduce cu succes poporul muncitor pe calea construirii socialismului. Măsurile luate de Comitetul Central pentru lichidarea abaterii de dreapta dovedesc forța și sănătatea partidului nostru, capacitatea lui de a învinge și lichida abaterea de dreapta și atitudinea împăciuitoristă față de ea. Ele sunt menite să întărească și mai mult unitatea și disciplina rândurilor partidului. Tovarășul Stalin ne învață că partidul are nevoie de o unitate reală, nu formală, iar o unitate reală nu poate exista decât pe o bază principială : ea se obține nu prin cocoforirea divergențelor ci prin desvăluirea și lichidarea lor, prin lupta necruțătoare contra abaterilor și tendințelor împăciuitoriste, care pun în primejdie unitatea partidului. Partidul se întărește prin sdrobirea oportunismului și împăciuitorismului. Partidul nostru este bazat pe o disciplină de fier, egală pentru toți; el nu cunoaște două discipline, două măsuri — una pentru membrii de rând ai partidului, alta pentru conducători, sau pentru cei cu „merite din trecut“. Vorbind despre acei oameni cu merite din trecut, care, deveniți „mari personagii simandicoase", nu socot de datoria lor să execute hotărîrile partidului și guvernului, surpând astfel baza disciplinei de partid și de stat, tovarășul Stalin spune: „Ei nădăjduesc că Puterea Sovietică, ținând seama de meritele lor din trecut, nu se va atinge de ei. Aceste personagii înfumurate socot că sunt de neînlocuit și că pot călca fără teamă hotărîrile organelor de conducere. Ce să facem cu acești oameni ? Ei trebue înlăturați fără șovăire din posturile de conducere, fără a ține seamă de meritele lor din trecut”. (Stalin : Raportul de activitate al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. la Congresul al XVII-lea al Partidului. ( Ediția 1951, pag. 184). Partidul primește acum în rândurile sale pe cei mai activi, mai combativi fii ai clasei muncitoare, devotați cauzei poporului muncitor, cauzei socialismului. Primirile de noi membri de partid vor duce la îmbunătățirea compoziției sociale a partidului, la întărirea lui în lupta pentru deplina lichidare a oportunismului și împăciuitorismului. 1 1 Noua compoziție a organelor C.C., alese de Plenara din 26-27 Mai, în frunte cu tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, constitue o chezășie a unității partidului, a creșterii combativității lui revoluționare, a aplicării neșovăitoare a liniei și hotărîrilor partidului. Sesiunea XII a Marii Adunări Naționale, care a avut loc din 2 iunie, a hotărît cu entuziasm, în unanimitate, numirea tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej în funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri, în urma alegerii tov. Dr. Petru Groza ca Președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale. Alegerea secretarului general al C.C. al P.M.R. în această funcție de Stat de înaltă răspundere înseamnă întărirea regimului de democrație populară și asigură aplicarea cu și mare fermitate a liniei Partidului mai în munca Statului nostru. 5 Plenara C.C. al P.M.R din 26—27 Mai a.c. și desbaterile și hotărîrile luate înseamnă o cotitură în viața partidului nostru. Desbaterea hotărîrilor plenarei în partid și orientarea muncii întregului partid pe calea trasată de hotărîrile acestei plenare vor însemna un pas important pe drumul bolșevizării partidului nostru. Principalele sarcini care stau în fața partidului nostru pe baza Hotărîrilor plenarei din Mai sunt: — lupta pentru lichidarea din rădăcini a oportunismului și a împăciuitorismului față de oportunism; — lupta împotriva oricărei încercări de a slăbi unitatea partidului, pentru întărirea unității de monolit a partidului ; — lupta împotriva oricărei devieri care slăbește alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, pentru întărirea alianței, baza regimului de democrație populară și chezășia succesului deplin al construirii socialismului în țara noastră ; — folosirea curajoasă a criticii și autocriticii ca armă sigură de întărire a activității de partid și de stat; — întărirea disciplinei de partid și lupta împotriva oricărei abateri de la principiile și disciplina de fier a partidului ; — aplicarea întocmai a Hotărîrilor C.C. al P.M.R. și ale Consiliului de Miniștri și întărirea controlului asupra îndeplinirii lor; — întărirea necontenita a legăturilor partidului cu massele; — ridicarea vigilenței revoluționare pe linie de partid și de stat, creșterea vigilenței poporului contra uneltirilor dușmanului de clasă, din interior și din afară, îndreptate împotriva independenței de stat, a drepturilor și libertăților democratice ale poporului; — educarea și promovarea de noi cadre de tip leninist-stalnist, ridicarea nivelului politic-ideologic al membrilor de partid, înarmarea lor cu temeinice cunoștințe economice; — întărirea statului prin aplicarea fermă a tuturor legilor și combaterea oricărei manifestări de slăbire a disciplinei de stat, a tendințelor de delăsare și moleșală în îndeplinirea sarcinilor de stat ; — mobilizarea tuturor forțelor pentru împlinirea sarcinilor Planului Cincinal și a Planului de Electrificare, an de an, trimestru de trimestru lună de lună, chezășia ridicării mnveitului material și cultural al masselor celor ce muncesc dela orașe și sate; — păstrarea cu strictețe a secretului de partid și de stat, îndeplinirea sarcinilor puse de Hotărîrea Consiliului de Miniștri și a C.C. al P.M.R. cu privire la reforma bănească din 26 Ianuarie 1952 cât și de Hotărîrea Guvernului și a Partidului privitor la consolidarea succesului reformei bănești din 7 Martie 1952 trebue să ocupe locul central în întreaga activitate a organizațiilor de partid. Sub conducerea iubitului tovarăș Gheorghe Gheorghiu-Dej, nostru Secretarul General al CC. al P.M.R., partidul nostru merge cu hotărîre înainte pe drumul aplicării învățăturii leninist-staliniste despre călirea și bolșevizarea partidului, pe linia întăririi și consolidării prieteniei cu Uniunea Sovietică, garanția sigură a independenței naționale și a suveranității noastre de stat. Lichidând oportunismul și împăciuiătorismul față de oportunism, vom întări unitatea de voință și de acțiune a partidului, care călăuzește clasa muncitoare și poporul pe drumul construcției socialiste și al luptei pentru apărarea și consolidarea păcii, pe drumul luminat de geniul marelui Stalin. Conducătorul și învățătorul oamenilor muncii din lumea întreagă, slăvitul stegar al păcii, libertății și independenței popoarelor. (Din „Scânteia” Nr. 2364 din 3 luni) Pentru continua întărire a partidului