Constructorul, iulie 1952 (Anul 4, nr. 130-133)

1952-07-05 / nr. 130

FORȚA DE NEÎNVINS A VOINȚEI DE PACE A POPOARELOR LUMII Cu deosebit interes urmărește omenirea iubitoare de pace lucrările, sesiunii extraor­dinare a Consiliului Mondial al Păcii, for suprem al uriașei mișcări care încadrează în rândurile ei sute de milioane de oameni hotărîți să impună voința lor de a zădăr­nici planurile războinice ale imperialismu­lui american. Prin acțiunile ei viguroase și energice, prin poziția clară și combativă pe care a adoptat-o în toate problemele ce se leagă de interesele vitale ale omenirii, miș­carea mondială a partizanilor J­ăjcii ș­i-a câștigat în ciuda tuturor mașinațiunilor duș­mănoase ale imperialismului o extraordina­ră autoritate. Nici cei mai înrăiți ațâțători la război, nici cei mai înveninați profesio­niști ai calomniei nu-și mai permit astăzi să disprețuiască această mișcare sau să-i subaprecieze forțele. Imperialiștii americani și simbriașii lor își dau seama că pe orice drum ar apuca spre a merge pe calea deslănțuirii unui nou răz­boi mondial ei vor întâlni rezistența îndâr­jită a partizanilor păcii. In țările capitaliste, coloniale și dependente pe­­ care imperialiș­tii americani nădăjduiesc să le jefuiască și să le arunce în măcel, partizanii păcii au ridicat la luptă massele largi populare, au făcut din voința lor un obstacol pe care uneltirile ațâțătorilor la război nu-l poate frânge. Ațâțătorii la război au fost siliți să constate eșecul uneia din armele pe care puneau mai m­ult preț și anume putința de a amăgi popoarele și de a le târî astfel fără voia lor într-un nou măcel mondial. Partizanii păcii au știut să destrame mreaja minciunilor urzite de pro­paganda trusturilor. Cunoscând întregul a­­devăr, popoarele au urmat învățătura mare­lui Stalin și au dovedit că știu să ia cauza păcii în propriile lor mâini, apărând-o până la capăt împotriva oricăror dușman­. Popoarele lumii n’au putut fi înșelate de ’demagogia găunoasă a guvernanților impe­rialiști care vorbesc cu nerușinare de pre­tinsa lor voință de pace, chiar atunci când pun la cale cele mai tâlhărești acțiuni răz­boinice. Dimpotrivă, popoarele lumii și-au­ dat seama că in toate problemele vitale ce privesc soarta păcii, singura, cale justă și cinstită este aceea pe care o indică și o a­­pără politica externă a Uniunii Sovietice. Partizanii păcii din lumea întreagă și-au putut da seama că în cele mai încurcate situații ce se ivesc în viața internațională, există întotdeauna și un drum care să înlă­ture războiul, că acest drum îl indică în toate oca­ziile propunerile Uniunii Sovietice. Convingerea că războiul poate și trebue să fie evitat a insuflat milioanelor de parti­zani ai păcii de pretutindeni mai multă ar­doare și o nețărmurită încredere în izbândă.­­Victoriile pe care ei le obțin, victorii cum este aceea a eliberării tovarășului Jacques Dub­los, dau partizanilor păcii puteri sporite. In Uniunea Sovietică, R.P­. Chineză și țările d­e democrație populară, lupta pentru pace îi face pe oamenii liberi să muncească cu și mai mult avânt le înflorirea și întărirea con­inuă a lagărului păcii și socialismului. Sesiunea extraordinară de la Berlin a Con­siliului Mondial al Păcii a înscris pe ordi­nea de zi problemele cele mai importante ale momentului actual.. Prima dintre ches­tiunile discutate este aceea a soluționării pașnice și juste a problemelor Germaniei și Japoniei. In anii din urmă, omenirea iubitoa­re de pace a privit cu crescândă îngrijorare desfășurarea politicii imperialiste față de a­­ceste țări: împotriva voinței popoarelor ger­man și japonez, împotriva intereselor vitale ale tuturor popoarelor, imperialiștii ameri­cani și complicii lor au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a menține aceste țări în vechea lor situație de focare războinice care să amenințe pacea și securitatea țărilor ve­cine, pentru a face din ele baze ale unui nou război de agresiune îndreptat împotri­va Uniunii Sovietice și a țărilor de demo­crație populară. Atât în Germania Apuseană, cât și în Ja­ponia, imperialiștii americani au călcat în picioare obligațiile pe care și le luaseră în timpul războiului și imediat după termina­rea lui. In loc să acționeze în sensul demo­cratizării acestor țări, în loc să ajute aceste popoare să-și ia cât­­ mai repede locul în rândul popoarelor libere și pașnice, impe­rialiștii americani s’au aliat cu cele mai ticăloase elemente fasciste și revanșarde, au încurajat fățiș reînvierea fascismului, refa­cerea forțelor armate de agresiune. In ciu­da faptului că atât în Germania Apuseană, cât și în Japonia, imperialiștii au introdus un regiim reacționar dușman oricăror drep­turi democratice, massele populare din a­­ceste țări s’au ridicat masiv și cu hotărîre împotriva războiului și asupririi. Vrând să consfințească planul lor de transformare a acestor tari în principale baze de război, imperialiștii au recurs­­ tratate separate pe care le-au semnat cu regimurile reacționare patronate de ei. Mașinațiunile războinice ale imperialis­mului a­merican și ale complicilor săi stârnit revolta a milioane de germani au și japonezi. Cu îndârjire crescândă luptă a­­ceste popoare împotriva jugului și a politicii care încearcă să le american împingă din nou pe calea războiului. Mișcarea mon­dială a partizanilor păcii a condamnat de la începutul existenței sale politica imperia­listă americană cu privire la aceste țări. Popoarele lumii își dau seama că această politică constitue o gravă amenințare a pă­cii și libertății lor. Omenirea iubitoare de pace și-a dat aprobarea sa entuziastă pro­­punerilor drepte și cinstite ale Uniunii So­vietice, singura cale care garantează popoa­relor german și japonez putința unei vieți libere și democratice, putința de a aduce contribuția lor la întărirea păcii și colabo­rării internaționale. Desbaterile Consiliului Mondial al Păcii vădesc voința oamenilor cinstiți din lumea întreagă de a se ajunge la rezolvarea grabnică a problemelor ger­mană și japoneză în spiritul dreptății și al respectului față de interesele vitale ale tu­turor popoarelor. O altă problemă importantă pe care o desbate acum­ Consiliul Mondial al Păcii este aceea a încetării imediate a războiului pe care imperialiștii americani­ s-au deslăn­­țuit împotriva poporului coreean. Faptele petrecute în ulti­mile luni dovedesc că im­perialiștii caută pe toate căile și prin mij­loace fie ele cât de criminale, să împiedice încheierea armistițiului. Folosirea barbarei arme bacteriologice, bestialele masacre săvârșite de impe­rialiști împotriva prizonierilor de pe insula Rocledo au arătat lumii întregi care este adevărata față a lucrurilor. Este clar că a­­ceste fapte, ca și recentele bombardamente sălbatice asupra hidrocentralelor de pe flu­viul Yafu urmăresc ruperea definitivă a tratativelor de pace, continuarea acestui război de agresiune Partizanii păcii din lumea întreagă care s’au ridicat cu adâncă indignare împotriva barbariilor co­mise de imperialiști în Coreea, sunt h­otărîți să impună o grabnică și justă rezolvare a războiului care de doi ani în­sângerează această țară. Consiliul Mon­dial al Păcii, reprezentantul voinței de pace a sute de milioane de oameni pune această problemă în centrul preocupărilor sale, ho­tărât să impună rezolvarea ei în sensul sal­vării intereselor vitale a­le tuturor popoare­lor și al respectului legilor internați­on­a­le și ale omeniei. Tot în cadrul acestei sesiuni extraordi­nare, Consiliul Mondial al Păcii dezbate și problema frânării cursei nebunești a înar­mărilor desfănțaită de imperialiștii ameri­cani. La ordinul trusturilor monopoliste in­teresate în fabricarea armamentului și cercurilor care uneltesc un nou măcel mon­ar­hial, guvernul Statelor Unite ca și guver­nele în subordinea sa cheltuiesc astăzi su­me imense, majoritatea bugetelor naționale, pentru înarmări, imperialiștilor și simbria­­șilor lor din țările satelite, nu le pasă că această cursă nebunească înseamnă ruina, mizeria și suferința a zeci de milioane de oameni ai muncii. Dar grevele tot mai dese și de mai mare amploare, lupta dârză a proletariatului îm­potriva condițiilor neomenești de viață și muncă din țările capitalismului dovedesc că popoarele refuză să accepte această ne­bunie. Oamenii muncii din lumea capitalistă pornesc cu și mai multă ardoare lupta lor împotriva cursei nebunești a înarmărilor când văd din realizările istorice ale Uniu­nii Sovietice și din progresul rapid al ță­rilor de democrație populară, cât de minu­nate sunt roadele unei politici de pace. Partizanii păcii din lumea întreagă își dau seama că există posibilități reale de frânare a acestei curse nebunești. Propunerile con­crete făcute la O.N.U.­­ de reprezentanții U.R.S.S. deschid o cale sigură pentru elimi­narea acestei grele și periculoase poveri pe care imperialiștii americani o aruncă în spinarea popoarelor pe care le-au subjugat. Cea de a patra problemă pe care o ana­lizează sesiunea extraordinară de la Berlin a Consiliului Mondial al Păcii, este aceea a rezultatelor și perspectivelor luptei pentru un Pact al Păcii. Se știe că pentru acest Pact, s’au pronunțat până acum peste 600 de milioane de oameni de pe tot globul, care și-au expus astfel convingerea lor fer­mă că numai calea unor negocieri cinstite și pașnice între state poate rezolva toate problemele internaționale. Popoarele își dau seama de faptul că dacă imperialiștii americani au refuzat până a­­cum să asculte glasul voinței de pace a o­­menirii, lupta nu trebue abandonată, ci dimpotrivă pornită cu și mai multă dâr­zenie. Pline de încredere în forța lor popoarele lumii pășesc hotărîte înainte unită, pe drumul luptei pentru pace. In rândurile a­­cestei uriașe mișcări pășește și poporul nostru. Delegații care reprezintă voința noastră neclintită de pace, au dus sesiunii extraordinare de la Berlin a Consiliului Mondial al Păcii, angajamentul nostru de a nu slăbi nici o clipă lupta împotriva unel­tirilor războinice. Partizanii păcii de pretutindeni se pot­ bizui cu încredere pe voința noastră de a da o contribuție cât mai lunare la zădărni­cirea nemernicelor uneltiri războinice ale imperialismului. In frunte cu partidul nos­tru, urmând cuvântul înflăcărat al iubitului nostru conducător, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, oamenii muncii din patria noastră liberă, întăresc lupta de apărare a păcii și libertății pentru a fi demni de prie­tenia și ajutorul frățesc al eliberatorilor noștri sovietici, de stima și dragostea pe care ne-o acordă popoarele care luptă astăzi pentru acelaș nobil țel. O STRĂLUCITĂ VICTORIE A FORȚELOR PĂCII Jacques Duclos a fost pus in libertate Sub presiunea opiniei publice mon­diale Jacques Duclos, secretar al Par­tidului Comunist Francez, a fost smuls din ghiarele temniței.El a părăsit închisoarea „Santé“ în ziua de 1 Iulie, la orele 20 seara. In momentul în care Jacques Duclos a părăsit închisoarea, mii de persoane l-au întâmpinat cu urale: „Trăiască Duclos!“ Camera de punere sub acuzare care a anchetat cazul lui Jacques Duclos a fost nevoită să ordone punerea lui în libertate. Judecătorii nu au putut sta­bili ,,flagrantul delict“ și de aceea au fost nevoiți să nu dea urmare ordine­lor stăpânilor americani care au ordo­nat întemnițarea iubitului fiu al clasei muncitoare, franceze. In felul acesta se vădește eșecul grosolanei provocări polițienești, puse la cale de guvernanții americani ai Franței, în legătură cu pretinsul „complot la securitatea inter­nă a statului". Eliberarea lui Jacques Duclos con­stitue o victorie a luptei poporului francez care, la chemarea Partidului Comunist Francez, a ridicat sus stea­gul luptei pentru eliberarea patrioți­lor întemnițați din ordin american. A­­ceastă luptă continuă pentru elibera­rea lui André Stil, redactorul șef ziarului L’HUMANITÉ, a cărui elibe­ar­­are a fost refuzată. Eliberarea lui Jacques Duclos dă un imbold și mai puternic luptei po­porului francez pentru eliberarea tu­turor patrioților arestați din ordinul imperialiștilor americani. Expunerea tovarășului Gheorghe Gh­eorgin - Dej la consfătuirea pe țară a muncitorilor mineri din industria carboniferă (Pag. 2—3 —4) Scrisoarea stahanovistelor sovietice Mana Rojneva și Lidia Cononenco, adresată arzătorului stahanovist Simion Faur de la fabrica de ciment Turda Dragă tovarășe Faur. Am citit cu mare plăcere scrisoarea dumitale în care ne vorbești despre succesele colectivului fabricii voastre în îndeplinirea și depășirea planului de producție, despre inițiativele muncito­rilor în lupta pentru continua creștere a productivității muncii și îmbunătăți­rea calității produselor. Suntem foarte bucuroase că folosiți experiența noastră în munca voastră de zi cu zi și vă scrim acum despre o nouă inițiativă apărută în fabrica noas­tră din Cupavna, care a fost larg răs­pândită și adoptată de către muncitorii din țara noastră. Colectivul fabricii de postavuri line din Cupavna, unde lucrăm noi, a înde­plinit planul Pe 1951, dând peste plan zeci de mii de metri de țesături de pri­ma calitate și a depășit toți indicii tehnico-economici. Dar noi, ca toți oamenii sovietici, care construesc societate comunistă, nu n­e-am mulțumit cu cele realizate. Fie­care membru din colectivul nostru, fie­care muncitor, tehnician și inginer este in permanență preocupat de problema creșterii producției și a productivității muncii. Și numai datorită unei aseme­nea munci creatoare noi am putut să obținem frumoasele rezultate, cu care am încheiat anul 1951 și primul trimes­tru al anului 1952. Dar aceasta, desigur, nu Înseamnă că noi am folosit toate rezervele noastre. In fabrica noastră mai sunt încă rezer­ve nefolosite. Analizând amănunțit posibilitățile noastre, noi am hotărit să scoatem la iveală aceste rezerve interne pentru depășirea planului pe 1952. La adunarea generală a muncitorilor fabricii noas­­tre, ne-am­ adresat întregului colectiv cu propunerea de a mobiliza toate rezerve­le noastre pentru depășirea planului pe 1952. Apelul a fost primit și susținut nu numai în fabrica noastră. La acest apel au răspuns muncitorii din numeroase ramuri industriale din toată țara, între­cerea pentru o producție peste plan din materia primă economisită prin scoate­rea la iveală a rezervelor suplimenta­re, a devenit cauza întregului popor. Aceasta este una din caracteristicile societății sovietice: susținerea și des­­voltarea inițiativei oamenilor înaintați, îndreptată spre căutarea de noi căi și izvoare pentru o și mai mare accelera­re a desvoltării economiei socialiste. Inovatorii în producție, stahanoviștii fabricii noastre nu se limitează la suc­cesele lor. Ei se străduesc să ajute în­tregul colectiv pentru realizarea unor căi mai bune rezultate în producție. Ei transmit experiența lor muncitorilor, folosind metoda de calificare la locul d­e muncă, precum și prin școlile staha­­noviste, unde predau. Și rezultatele ob­ținute sunt considerabile. Fabrica continuă să mențină titlul de ,,fabrică de calitate excelentă și de înaltă productivitate". Zi de zi crește cantitatea materiei prime economisite. In anul 1952 colectivul și-a luat an­gajamentul să dea din materii prime și semifabricate economisite, 6 tone de fire toarse, 12 mii metri ma­terie primă, 20 mii metri de mărfuri Unite peste plan și să reducă prețul de cost al produse­lor cu 800 mii ruble peste sarcina de plan. Brigăzile noastre depășesc în mod sistematic planul. La începutul anului acesta brigăzile noastre au economisit 210 kg. până în valoare de 5.684 ruble, reducând deșeurile la 1,21% față de pierderea admisă de 2,‘. Toată produc­ția noastră este de o calitate excelentă. Fiecare muncitor din colectivul nos­tru este interesat să dea mai multe pro­duse, să mărească productivitatea mun­cii, deoarece aceasta contribue la con­tinua creștere a bogăției patriei noas­tre socialiste și odată cu aceasta la creșterea bunei stări a oamenilor sovi­etici. Vă urăm, dragă tovarășe, și tuturor muncitorilor și muncitoarelor fabricii voastre noi și mari succese în îndepli­nirea și depășirea planului de produc­ție, în construirea socialismului în țara voastră. Cu salutări tovărășești MARIA ROM­EVA LIDIA CONONENCO Spre noi victorii in întrecerea socialistă Aplicând metodele sovietice Pe șantierele Trustului de Con­strucții Nr. 6 se desfășoară c­u avânt întrecerea socialistă în cinstea zilei de 23 August­ Tot mai repede se înal­ță zidurile blocurilor de locuințe pen­tru m­uncitorii de la „Electroputere” și de la alte fabrici din Craiova, ale școlii medii tehnice etc. In fruntea întrecerii se află echipele zidarului stahanovist Silviu Paganini, fierarului stahanovist Dumitru Smân­­tânescu, dulgherului Aurel Teodorescu și altele. De curând au fost confirmați noi stahanoviști și fruntași în producție. Astfel, fierar-be­tonistul Ion Buzatu, care-și depășește norma cu 223 °­» și își ajută tovarășii de­­ muncă, a devenit stahanovist, ca și sudorul Constantin Teodorescu, care își îndeplinește sar­cina de plan în proporție de 257%­, or­­ganizându-și locul de muncă după me­toda Voroșin și sprijinind calificarea tinerilor, după metoda Cotlear. Printre noii fruntași în producție se numără zidarul Petre Brighente, dul­gherul Francisc Szász, tâmplarul Ște­fan Bărbulescu, lăcătușul C. Vreju, șoferul Ion Popa și alții. Primele victorii­­in întrecere Muncitorii, tehnicienii și inginerii din întreprinderea de Construcțiii Nr. 102 au sărbătorit de curând prima vic­torie în întrecerea socialistă în cinstea zilei de 23 August: planul de produc­ție pe luna Iunie a fost îndeplinit în proporție de 105,8%. Pe principalele șantiere ale între­prinderii, colectivele de constructori au primit sarcini suplimentare, pe care și-au luat angajamentul să le realizeze înainte de termen. Avântul fruntașilor în producție Ion Aci, Ladislau Nagy și alții, care antrenează în întrecere mas­sa constructorilor, asigură îndeplinirea acestui angajament. N. GAVRILIUC corespondent Hotărîți să întâmpine cea de 3­8-a ani­versare a eliberării patriei noastre cu noi și însemnate succese în producție, mun­citorii și tehnicienii fabricii de ciment Turda desfășoară cu însuflețire întrecerea socialistă, pentru a trimite șantierelor de construcții tot mai mu­ i ciment peste plan. Luptând pentru descoperirea și mobili­zarea rezervelor interne existente la fie­care loc de producție în vederea îndepli­nirii planului la toți indicii, colectivul fa­­bricii a reușit nu numai să recupereze rămânerea în urmă din trimestrul I,­ci să încheie chiar planul semestrial înainte de termen. La 27 iunie la klinker și la 28 Iunie la ciment­, fabrica a dat ultimele zone prevăzute în planul pe prima jumă­tate a anul­ui. Acelaș succes l-a obținut și secția de ipsos. In cadrul întrecerii pe profesiuni, frun­taș la secția cuptoare este arzătorul Ia­­cob Văcar, care, aplicând inițiativa arză­torului stahanovist Simion Faur, a obținut frumoase rezultate. El a depășit indicele de utilizare extensivă cu 2.6 °/o, cel inten­se­­ci. 19.9»/« și a realizat însemnate eco­nomii de combustibil. Deasemenea, Simion Faur a depășit indicii de utilizare, pro­­­ducând cu 4,7% mai mult klinker peste plan. O contribuție de seamă la realizarea succeselor au mai dat: arzătorii Ion Sorga și Ion­­­ Oprea, morarul fruntaș Ion Galan, Ion, morarii Simion Văcar, Ion Lazăr și Dionisie Bakó, Iosif Csáki și Stan Adam dela secția argilă, Ioan Leluțiu dela con­­casoare, Zaharia Farcaș, Emil Pop și An­drei Komaromi dela secția de var, Iosif Păiș dela secția ipsos; încărcătorul Ludo­vic Vándor, excavatoristul Ioan Mureșan și perforatorul Tănase Morovan de la ca­riera de calcar. Pentru întregirea acestor succese, este nevoie ca la secțiile: mori de ciment, concasoare, împachetare, cariera de cal­car și ipsos, să se organizeze munca mai temeinic, în vederea obținerii unor re­zultate tot mai bune în întrecerea socia­listă în cinstea zilei de 23 August. IOSIF FARK­AȘ și TEOFIL DRAGAN corespondenți Au îndeplinit planul semestrial înainte de termen După exemplul maistrului Ion Flatz Fabrica noastră de ciment a fost dese­ori criticată pentru lipsă de grijă fața de materiale. Acest lucru a pus pe gânduri pe muncitori. Ei au găsit în inițiativa maistrului Ion Flatz de la „Oțelul Roșu" o bună soluție­­pentru descoperirea și punerea în valoare a lucrurilor mărunte, prezente peste tot în fabrică. Sub îndrumarea organizației de bază și cu sprijinul comitetului de întreprindere, au luat ființă de curând 8 brigăzi de valo­rificare a lucrurilor mărunte, la secțiile de exploatare, fabricație, Întreținerea uti­lajului. Din brigăzi fac parte maiștri, lă­cătuși, fierari, strungari etc. Trecând la acțiune, brigada maistrului sculer Traian Anghelescu a confecționat din bucăți de arcuri de vagoane, 10 dălți pentru tăiat fier, iar din plumbul adunat de la deșeurile de cablu a confecționat 210 garnituri rondele pentru autoclapele lo­comotivei și a cazanelor cu aburi. Dease­menea din deșeuri de fier, brigada fiera­rului Valeria Șerban a confecționat 1200 crampoane pentru linia de cauville, 105 copci pentru elevatoare, 4 matrițe și 40 pene pentru morile brute. Succese im­portante în­­ activitatea lor au obținut și brigăzile conduse de lăcătușii Ion Manu și Gheorghe Neacșu care au valorificat până acum pes­te 250 kg. diferite materiale, fieroase. V. ZANOLEA corespondent Urmând inițiativa lui Francisc Creman la lucrările de instalații de calorifere și sudură executate pe șantierele din Iași ale Trustului „Sovromconstrucție" Nr. 4 se resim­țea lips­a unui număr suficient de cadre cali­ficate. Această piedică la îndeplinirea și depășirea planului îl frământa zilnic pe maistrul Ioan Roman. Articolele din ziarul „Constructorul“, care arăt­au cum se rezolvă problema creșterii de noi cadre calificate pe șantiere prin adop­tarea inițiativei maistrului stahanovist Fran­cisc Czem­ian de la „Sovrommetral" — Reșița, i-sau dat răspunsul necesar. Intr-o consfătuire de producție, maistrul loan Roman și-a a­­nunțat hotărîrea de a sprijini calificarea a 6 muncitori în meseria de instalator. Trecând la îndeplinirea angajamentului său, tov. loan Roman și-a mărit echipa cu 6 tineri, pe care i-a repartizat, pentru instruirea practică la­­ locul de muncă, pe lângă 3 muncitori califi­cați. Seara, după terminarea lucrului, el se preda noțiuni tehnice teoretice, și iniția în specificul metodelor sovietice de muncă. Astăzi, Instructajul celor șase muncitori s’a încheiat. Numărul instalatorilor calificați a sporit cu tovarășii Gh. Trifu, Teodor Vidale, Victor Zaharia, S. Crăciun, A. Medler și Cor­­neliu Dimiciuc. Cu îndreptățită bucurie urmărește astăzi maistrul Ioan Roman munca noilor instala­tori. Este mândru de buna calitate a lucrări­lor pe care ei le execută, de faptul că ei își depășesc de pe acum normele cu 10—15%. De bună seamă, tov. Ioan Roman nu se mulțumește cu atât. In curând el va trece la instruirea și calificarea altor muncitori — căci cu cât sarcinile constructorilor sunt mai mari, cu atât e nevoie de cadre mai multe și mai bine pregătite. T. VALINTE corespondent Eri strungar, azi tehnician Nu-i mult de-atunci. Nici 3 ani im­­pliniți. Pe panoul de onoare al atelieru­lui mecanic au apărut o fotografie nouă și­ un nume nou. Erau amândouă deopo­trivă ale tânărului strungar Gheorghe Iacobescu. Organizația U.T.M. și-a feli­citat destoinicul membru toată fabrica de ciment și apoi a aliat n'a lipsit mult până să ajungă vestea în tot Fie­­niul. Acasă, bătrânul său părinte l-a săru­tat pe frunte și i-a zis: — Trei feciori am și-s bucuros că numai fată-mi faceți! Nți doresc să ai parte de tot mai mult bine. Nu erau vorbe'n vânt­urările bătrâ­nului. Știa el bine că prăslea familiei e menit să urce în viață. Toată ziua, cât stătea pe-acasă, nu scotea mică nasul din cărți, Ii prindea adesea cântatul co­coșilor cu lampa aprinsă lângă carte, cu creionul în mână, notând și desenând cine știe ce închipuiri ale viselor lui ti­nerești. Ca orice tânăr de astăzi din țara noas­tră, Gheorghe Iacobescu făurea în nop­țile­­ de veghe vise îndrăznețe, idealuri spre care călătorea pe aripa gândului, își cunoștea bine meseria și strungul era pentru el nu numa­i mașina la ca­­re-ți împlinești cele 8 ore de lucru, ci un adevărat Prieten cu ajutorul căruia scoți la iveală minunate piese, unele mai migăloase decât altele, adevărate biju­terii. Mecanica unei fabrici de ciment cere însă multă precizie și o mare varietate de cunoștințe, egală cu feluritele agre­­gate care duc la producerea cimentului. Nu-i vorbă, știa destule tânărul strun­gar de la Fieni. Adesea îl uimea pe mai­strul atelierului cu soluțiile pe care le dădea la confecționarea câte unei piese. Dar Gh. Iacobescu voia să știe, să afle, mereu mai multe. Citea și învăța singur, cu drag. Tare ar fi vrut insă să poată descifra un plan, o schiță, poată face singur calculele, să ridice nn­șă felul pregătirii sale profesionale de la poziția de executant la aceea de stăpân al tehnicii... Cuvintele binecunoscute ale tovarășu­lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, „...tinerii din țara noastră își pot permite astăzi visurile cele mai îndrăznețe, cu sigu­ranța că le vor putea realiza", I-au îm­bărbătat, i-au dat simțământul sigur că viitorul îi aparține. ...Și visele au devenit realitate. In August 1949, strungarul Gh. Iacobescu a fost înscris ca student al facultății muncitorești din Orașul Stalin. A luptat cu greutățile începutului (ah! calculele acelea de algebră!), a studiat sârguin­­cios, nu s'a dat bătut și — așa cum se întâmplă oamenilor de felul lui — a bi­­ruit! Toamna trecută, în biroul directoru­lui fabricii de ciment Turda a intrat un tânăr de 25 ani, surâzător, sigur pe sine, deloc intimidat — și s'a prezentat: — Tehnicianul de exploatare Gheor­ghe Iacobescu, repartizat la fabrica Turda! ★ Tehnicianul Gh. Iacobescu este astăzi șeful atelierului mecanic al fabricii din Turda. Muncitorii îl stimează pentru cunoș­tințele lui teoretice, bazate pe o practică temeinică. Ei spun: „iată un tehnician tânăr plecat din rândurile noastre, care stă cu o mână pe cartea și cu alta pe­ mașină!". Inginerii din fabrică prețuesc progre­sele tânărului lor coleg și sunt câteodată uimiți de modul cum rezolvă probleme grele. Ing. Silviu Opriș îl ajută cu multă dragoste pe Gh. Iacobescu, care conti­nuă să urmeze prin corespondență cursurile Institutului de Mecanică din Orașul Stalin. Meritele sale au fost cu­rând apreciate, el fiind ales secretar al cercului A.S.I.T. din fabrică. Pe bună dreptate i-a zis taică-său în­­tr'una din scrisori, așa: .,Nu puteai să-mi faci mai mare bucurie decât să ajungi acolo unde azi poate ajunge orice muncitori". B. VLADESCU Grija pentru odihna oamenilor muncii Tot m­­ai minunate și mărețe sunt reali­zările muncitorilor constructori din patria noastră. Alături de ceilalți muncitori din toate sectoarele industriale, constructorii, prin avântul lor creator, prin munca însu­flețită depusă pe marile șantiere ale socia­lismului fac ca cifrele primului nostru plan cincinal să se transforme în realitate, în fapte vii. Ei muncesc cu dragoste con­vinși de faptul că odată cu realizările pe care le obțin,, realizări care contribue la înflorirea patriei noastre, crește și nivelul lor de trai. „Faptul cel mai important — spune to­varășul Gheorghe Gheorghiu-Dej — este că oamenii muncii pot privi cu încredere ziua de mâine, având conștiința că pe măsura desvoltării economiei noastre spre socia­lism se ridică și nivelul lor de trai și cul­tural”. Printre numeroasele drepturi de care be­neficiază oamenii muncii din țara noastră, este și dreptul de odihnă, drept care nici nu putea fi conceput în timpul regimului burghezo-moșieresc. Zeci de mii de constructori care în timpul exploatatorilor au cunoscut crunta mizerie, sărăcia și șomajul, au acum posibilitatea să-și petreacă concediile în cele mai fru­moase și mai pitorești colțuri ale patriei noastre. La munte și la mare, în stațiunile climatice și balneare, unde altădată huzu­reau exploatatorii, constructorii noștri pe­trec acum zile minunate de odihnă, admi­rând pădurile seculare sau marea cu în­tinderea ei nesfârșită. Spre deosebire de constructorii din ță­rile capitaliste înrobite dolarului, care trăiesc în mizerie, foamete și șomaj, con­structorii ca și ceilalți oameni ai muncii din țara noastră își făuresc sub conducerea partidului o viață mai bună și mai îmbel­șugată. Arătând marea grijă ce o poartă oame­nilor muncii, partidul și guvernul nostru acordă o deosebită atenție creării celor mai bune condiții­­ de odihnă, de îngrijire a să­nătății. Confederația Generală a Muncii împreu­nă cu Ministerul Sănătății au pregătit anul acesta, în cele mai frumoase regiuni ale țării, numeroase case de odihnă înzestrate cu biblioteci, mijloace de distracție. Peste 12.000 de constructori își vor petrece anul acesta concediile la casele de odihnă de la munte și de la mare. Ei se vor întoarce cu forțe proaspete pentru a munci cu avânt sporit pentru îndeplinirea și depășirea pla­nului. Odihna binemeritată a constructorilor se va desfășura în bune condiții dacă orga­nele sindicale și în primul rând comitetele de întreprindere vor duce o intensă activi­tate, dacă vor pune în aplicare sarcinile trasate de C.C. a­ G.C.M. cu privire la această problemă. Comitetele de întreprin­dere au sarcina ca în colaborare cu orga­nele administrative să întocmească din timp tabelele cu cei ce urmează să plece în concediu în tot cursul anului și să ve­gheze ca acestea să fie respectate. Dease­menea ele trebue să ducă o temeinică muncă de lămurire în rândul salariaților, să-i anunțe din timp pe cei ce urmează să plece în concediu. In acelaș timp comitetele trebue să aibă în vedere ca la casete de odihnă să fie trimiși în primul rând mun­citorii stahanoviști și fruntași în producție care contribue din plin la mărirea produc­ției și productivității muncii. O­ bună parte din comitetele de întreprin­dere au înțeles și duc la bun sfârșit sarci­nile ce le revin. De pildă, tov. Constantin Georgescu, responsabilul comisiei de asi­gurări sociale din cadrul comitetului între­prinderii Sovromconstrucție Nr. 3 ajutat de întregul comitet a întocmit din timp tabelul cu salariații care trebue să plece în concediu, în așa fel ca producția să nu su­fere. Deasemenea au fost repartizate din timp salariaților toate locurile la casele de odihnă. Asemenea realizări au obținut și comitetele întreprinderilor Nr. 18 Instalații, 201 Construcții, 3 Izolații și altele care au ținut o permanentă legătură cu secția asigurări sociale a Uniunii, ducându-și cu succes sarcinile la îndeplinire. Nu acelaș lucru se poate spune însă des­pre unele comitete care privesc cu ușurință problema trimiterii salariaților la casele de odihnă. Un exemplu în această pri­vință îl constitue comitetul local sindical' constructori Roman, care din cele 47 de­ locuri primite pentru diferite stațiuni nu­ a repartizat decât un singur loc, restul tri­­mițându-le înapoi Uniunii. Acest lucru se datorește faptului că comitetul a privit cât nepăsare și în mod birocratic munca de­ asigurări sociale, lipsindu-i prin aceasta pe salariați de posibilitatea de a-și petrece­ concediul la ca­sele de odihnă. Alte cimi­­­tete pentru a „scăpa” de locurile reparti­zate de Uniune le-au împărțit la întâm­i­plare fără să mai țină seamă de cei ce me­rită a fi trimiși în primul rând la casele­ de odihnă. Așa a procedat comitetul Intre­­­prinderii Nr. 4 Iași. Lipsuri în această­ problemă au avut și comitetele Intreiprin­­­derii Nr. 2 Oradea, grupului de șantiere Ploești și întreprinderii Nr. 19 instalații. Comitetele de întreprindere din sectorul construcțiilor trebue să privească cu mai multă seriozitate această importantă pro­blemă. Ele trebue să fie pătrunse de faptul că prin trimiterea la casele de odihnă a­ salariaților, le dau posibilitatea acestora să se întoarcă în producție cu forțe noi, să­ lupte cu succes pentru îndeplinirea și de­pășirea sarcinilor de plan. VIRGIL CUCU din secția Asigurări Sociale a Uniunii Sindicatelor Constructori

Next