Constructorul, februarie 1953 (Anul 5, nr. 161-164)
1953-02-07 / nr. 161
CONSTRUCTORUL Din partea redacției Direcția Generală a Ceramicei din M.C.I.M.C. a luat în studiu articolul „Așezarea cărămizilor fără grătare și în sens unic. Ce povestește așezătorul G. A. Gonciarenco de la fabrica de cărămizi nr. 4 din Ivanovo“, apărut în gazeta sovietică „Promâșlenosti stroitelnâh materialov“ („Industria materialelor de construcție“) nr. 2 (384) din 3 ianuarie 1953. După prima analiză a noii metode de așezare a cărămizilor în cuptor fără grătare și în sens unic, Direcția Generală a Ceramicei recomandă tuturor fabricilor de cărămizi din țară să studieze, să adopte metoda stahanovistului sovietic G. A. Gonciarenco și să o lucrez de peste 20 de ani în Industrra cărămizilor. La început am fost muncitor necalificat, iar din 1937 am devenit așezător, întotdeauna m’amm gândit cum să îmbunătățesc metoda de așezare, deoarece de această operație depinde totodată și îmbunătățirea productivității pulptoarelor și a condițiilor de muncă în secția cuptoare. Se pare că munca așezătorului e ușoară. De fapt însă, ea cere multă pricepere. In decursul celor 15 ani de când sunt așezători, am încercat de trei ori sa schimb metoda de muncă. Totuși, n’am obținut până acum câtva vreme succese simțitoare. Aceasta se datora faptului că porneam de la principiul care era socotit pe atunci ca lege: cu cât vei așeza mai multe cărămizi crude pe metru cuib, cu atât va crește și producția. In realitate s’a dovedit că e tocmai invers. In 1950, când a apărut metoda de ardere rapidă a lui Pavel Duranov, care a propus ca încărcătura să fie rărită, am înțeles în ce constă greșeala mea. Aplicând la fabrica noastră noul regim de ardere, ne-am convins că atunci când așezarea e „rărită“, focul circulă mai repede. Pornind de la acest principiu nou, am elaborat o metodă de așezare a cărămizilor în cuptoare care a dat rezultate bune. Avantajul acestei metode este că așezarea fiind mult mai simplă și mai trainică, crește viteza focului și cărămizile se răcesc mai repede, scade consumul de combustibil și avem posibilitatea să ardem cărămizi cu o umiditate mai mare. Specificul metodei pe care am propusa este renunțarea la rândurile transversale și la grătare. Când se aplică metodele vechi, sub fiecare gură de alimentare se clădesc grătare speciale, pe care arde combustibilul. Aceste grătare se formează așezând pn rând câte un rând de cărămizi dealungul cuptorului și altul deaouiimezișul. Cărămizile așezate transversal împiedică mișcarea aerului și încetinesc deci circulația focului. Renunțând la aceste grătare speciale, am propus ca așezarea „în brad" să servească ca singură drept grătar. Am schimbat însă întrucâtva felul de așezat „în brad“: un rând, se așează în mod obișnuit, oblic, iar la felul următor paralel cu cuptorul (deci drept). Bazele încărcături, așa numitele „picioare“ se fac în patru rânduiri din cărămizi „două pe două“. „Picioarele“ se leagă cu al 5-lea sau al 6-lea rând format din două cărămizi transversale. După aceasta, de la rândul al 6-lea pornește „bradul“ oblic. Pe acest rând cărămizile se așează într’um unghi de 30 ° față__de peretele interior al cuptorului. Al 7-lea rând cuprinde cărămizi așezate drept de-a lungul cuptorului. Astfel, rândurile drepte se succed cu cele oblice. La rândul al 16-lea, fac legătura cu „bradul“ oblic. Sus, nu mai pun „picioare“, încărcătura în sens unic și fără grătare, alcătuește o singură grătare de forma rombului. De aceasta te convingi ușor dacă te uiți prin gura de alimentare. Arzătorii care s’au obișnuit să vadă prin grătar toate rânduirile de sus până jos, le văd foarte bine și prin această încărcatură în formă de romb Combustibilul se răspândește și se consumă uniform. la Renunțarea la rândurile transversale și picioarele de sus, în partea de mijloc a încărcăturii simplifică mult munca. Nu mai e nevoie să potrivești încărcăturaaplice experimental încă din primele zile ale pornirii fabricației. Publicând mai jos traducerea articolului amintit, gazeta „Constructorul“ speră să vie în ajutorul fabricilor noastre de cărămizi și, astfel, să poată prezenta într’unul din numerele viitoare un material vast privind rezultatele cercetărilor, studiilor și experiențelor practice obținute în jurul noii metode de așezare a cărămizilor în cuptor. In acest scop invităm toți conducătorii fabricilor de cărămizi, pe stahanoviștii și fruntașii în producție, tehnicienii și inginerii, colaboratorii și corespondenții noștri, să ne comunice neîntârziat părerile și veștile lor, după gurile de alimentare, nici să controlezi dacă grătarele au fost așezate drept, aliniate. Productivitatea muncii așezătorului crește și datorită faptului că el nu mai este nevoit să piardă timp cu clădirea părții superioare, acolo unde înainte se puneau grătarele. Aplicând noua metodă, noi (o brigadă formată din 4 oameni) am așezat câte 33.000 cărămizi crude pe schimb, norma fiind de 20.500. De fapt, noi am fi putut realiza o producție și mai mare dacă nu ne-ar fi lipsit materia primă din cauza unor deficiențe la cariere. Scoțătorii sunt și ei avantajați. Aerul care trece prin canale în linie dreaptă răcește repede cărămizile arse. De aceea temperatura cărămizilor scoase din cuptor este muilt mai scăzută decât de obicei. In afară de aceasta, dat fiind că încărcătura fără grătare e mai trainică, scorăitorilor le este mai ușor să ia cărămizile. Ei nu se mai tem că încărcătura s’ar putea prăbuși. Creșterea productivității muncii și îmbunătățirea condițiilor de muncă ale așezătorilor și scoțătorilor, au cum se știe, o mare importanță pentru creșterea producției pe metru cub de cuptor. Se întâmplă adeseori că procesul de ardere întârzie deoarece operațiile de încărcare și descărcare rămân în urma focului. Metoda de așezare pe care o recomandăm, permite să se obțină o producție de 100.000 cărămizi în 24 ore pe fiecare linie tehnologică, să se realizeze 2.000 și mai multe cărămizi pe metru cub de cuptor. După ce s’a trecut la noua metodă de așezare, s’au îmbunătățit mult și condițiile de ardere. Distanța între cărămizile din rândurile oblice ale „bradului“ este de 50—55 mm, iar între cărămizile din rândurile drepte de 80—85 mm. Canalele în linie dreaptă permit gazelor să circule liber și aerului să vină neîmpiedicat în rândurile din față. Fiecare arzător știe că tocmai în primele rânduri din zona de ardere se simte mai mult lipsă de aer. După cum se știe, condiția principală care trebue respectată la arderea rapidă este alimentarea încărcăturii cu o cantitate mare de aer, și o așezare cât mai rărită. Aceasta ne permite să ardem ,mai mult combustibil într’o unitate de timp. Inovatorii producției de cărămizi, , laureații premiului Stalin: P. A. Duvajiov, I. I. Mazov și I. G. Mucosov, urmăreau de fapt, fiecare, acelaș scop. Nu trebue să uităm însă, că cu cât încărcătura va fi mai rară cu atât încap mai puține cărămizi pe metru cuib de cuptor. Dacă am reuși să menținem o încărcătură la fel de compactă ca și înainte, mărind totodată viteza focului, am avea un mare avantaj. Metoda de așezare fără grătare rezolvă într-o măsură oarecare această problemă. Mărindu-se distanța dintre cărămizi, crește și viteza focului. In acelaș timp, datorită lichidării grătarelor, putem așeza cu 20—30 cărămizi mai mult pe fiecare metru cuib, mărind astfel cu circa 10To productivitatea cuptorului. Metoda de așezare în sens unic ne permite să lucrăm cu majoritatea clopotelor închise, să dirijăm căldura de evacuare spre zona de preîncălzire a cărămizilor crude și să obținem totodată o răcire mai rapidă a cărămizilor. Experiența noastră a dovedit că atunci când se folosește încărcătura în sens unic, se îmbunătățește calitatea producției. Cărămidarii știu că deobicei în partea de sus a cuptorului, procesul de ardere e mai lent decât în partea de jos. De aceea ei sunt nevoiți să ardă mai bine — cu o cantitate suplimentară de combustibil — rândurile de sus. La aplicarea metodei de așezare pe care o recomandăm, aceasta deosebire în procesul de ardere între rândurile de jos și cele de sus scade simțitor In urmă acestui fapt nu se mai întâmplă ca produsele să fie arse prea mult sau arse insuficient și scade deci și rebutul. Prin aplicarea metodei noastre, munca arzătorului se ușurează mult. Trecând prin canale drepte, combustibilul străbate ușor încărcătura și cade în jos. Arzătorul nu mai este nevoit să „potrivească“ mereu combustibilul. Arzătorii din fabricile de la Ivanovo nici nu mai folosesc vergeaua pe care înainte nu o lăsau din mână în tot timpul schimbului. Ce combustibil se folosește la aplicarea metodei noastre de așezare ? Se tnțelege că cel mai bine e să folosim combustibil mărunt: el arde mai complect scade cantitatea de combustibil neconsumat și dispare dacă pericolul topirii. Dar ce să facem uneori când nu avem la îndemână combustibil mărunt ? încărcătura în sens unic permite să ardem cărămizile cu orice combustibil. E nevoie însă ca așezătorul și arzătorul să colaboreze în muncă. De obicei, înainte de a începe schimbul, îl întreb pe arzător cum stăm cu combustibilul. Dacă combustibilul e în bucăți mari înseamnă că „bradul" pe care îl clădim sub gurile de alimentare trebue să fie mai rar, iar dacă combustibilul e mărunt — facem „bradul“ mai des. In prezent, arzătorii noștri lucrează la fel de bine cu combustibilul în bucăți mari cât și cu cărbune mărunt. In sfîrșit metoda de așezare în sens unic permite, la nevoie, că ardem și cărămizi crude cu o umiditate mai ridicată: întrucât cărămizile sunt mai bine învăluite de gaze, ele se usucă mai repede. Se înțelege că trebue să respectăm regulile elementare și anume: cărămizile uscate să le așezăm în rândurile de jos iar cele umede în rândurile de sus. Fabrica noastră e o întreprindere sezonieră și de aceea suntem nevoiți adeseori să folosim cărămizi crude cu o umiditate de 17—19 m o. Obținem, totuși, o producție bună, iar calitatea cărămizilor nu suferă cu nimfe. Direcția industriei materialelor de construcție din orașul Moscova mi a propus să împărtășesc experiența mea in muncă tovarășilor din alte întreprinderi. Am stat două săptămâni la fabrica din Verhne-Cotelsc, unde, în strânsă colaborare cu așezătorii și arzătorii de acolo, am introdus metoda de așezare a cărămizilor fără grătare. Am vizitat și alte întreprinderi din Moscova. La fabrica din Verhne-Cotelsc, am de tov. Gonciarenco și-a demonstrat metoda de așezare a cărămizilor au fost prezenți numeroși așezători, arzători, ingineri din întreprinderile din Moscova. După demonstrairea metodei, participanții la acest schimb de experiență s-au întrunit la sediul Direcției Industriei materialelor de construcție din orașul Moscova, pentru a ține o consfătuire închinată experienței așezătorului din Ivanovo. Tov. Mitusov, șeful laboratorului de cercetări științifice al direcției, a vorbit despre rezultatele pe care le obține fabrica din Verhne-Cotelso lucrând după noua metodă. Observațiile și calculele pe care le-a făcut laboratorul au demonstrat că metoda de așezare în sens unic și fără grătare dă rezultate mult mai bune decât metoda de așezare aplicată până atunci în această întreprindere. Viteza de înaintare a focului e uniformă. La un cuptor cu un volum de 1400 metri cubi, ciclul complect de ardere a durat 67 ore în loc de 72—75, cât dura înainte. Trebue menționat că cuptorul lucrează acum în condiții dezavantajoase, se întâmplă ca cărămizile crude să fie înghețate ceeace provoacă prăbușirea încărcăturii. Cu toate acestea, viteza de înaintare a focului e de 46 metri în 24 ore. In cuptoare aplicându-se noua metodă, încărcătura s-a rărit păstrându-se aceleași ventilatoare și motoare. La rândul al 6-lea în fața zonei de coacere, tirajul a fost de 15—16 mm. Fabrica consuma înainte 143 kg de combustibil convențional la 1000 de cărămizi. Calculele au dovedit că atunci când se folosește noua metodă de așezare, consumul de combustibil scade până la 134 kg. Astfel, se economisesc 9 kg de combustibil convențional la 1000 de cărămizi. Cât privește calitatea producției, se obțin 90 ° d 6 cărămizi fără defecte, 6% — cu fisuri și 2% cu colțurile sparte. Luând cuvântul, tov. Rațev, maistru arzător la fabrica din Verhne-Cotelso, a vorbit despre avantajele pe care le prezintă așezarea cărămizilor după metodă lui Goncarenco. El a subliniat că această metodă este foarte ușor de aplicat și e cât se poate de comodă pentru așezători și scoțători. Cât privește condițiile în care se desfășoară procesul de ardere, tot Râțev e de părere că aplicându-se noua metodă în condiții normale viteza de înaintare a focului va atinge 57 m în 24 ore, fără a dăuna calității cărămizilor. Apoi a luat cuvântul așezătoarea Climenco de la aceeași fabrică. Ea a arătat că s’a convins din propria experiență de avantajele pe care le prezintă noua metodă. Cărămizile crude se așează succesiv ba în rânduri drepte, ba oblic, fără rânduri transversale. Nu ești nevoit să-l aștepți pe așezătorul celălalt și să observi mereu ca grătarul să fie aliniat. Ai toată posibilitatea să așezi pe schimb 40.000 cărămizi crude și chiar mai mult. In prezent, la fabrica din Verhne-Cotelse, o brigadă alcătuită din 4 oameni așează pe schimb 32.000 cărămizi având 1,5—2 ore timpi morți. Inginerul șef al direcției, tov. Bohvargher, a subliniat că metoda elaborată de G. A. Goneianenco reprezintă continuarea creatoare a metodelor de ardere rapidă elaborate de inovatorii Duvanov, Mazov și Mucosov. Dacă vom îmbina așezarea cărămizilor fău grătare, în sens unic, cu introducerea de combustibil în amestecul de argilă, dacă vom face cuptoarele să lucreze cu două focuri, vom obține fără îndoială o producție foarte mare pe metru cub de cuptor. Inginerul șef al fabricii sezoniere din Golițânsc, tov. Agapov, a arătat că noua metodă permite să efectuăm uscarea suplimentară a cărămizilor crude cu un înalt grad de umiditate în zona de protocălzire.— Folosind noua metodă, vom măcina cărbunele — a spus directorul fabricii din Nijne-Cotelsc, tov. Șutkov — făcându-l astfel să ardă mai complect. Vom obține deci o economie de combustibil și vom elimina pericolul topirii, îmbunătățind totodată și calitatea producției. Consfătuirea a hotărât să se introducă metoda înaintată de așezare a cărămizilor elaborată de G. A. Gonciarenco în toate fabricile de cărămizi aparținând de Direcția industriei materialelor de construcție din orașul Moscova. ★ Așezarea cărămizilor fără grătare și un sens unic Ce povestește așezătorul G. A. Gonciarenco de la fabrica de cărămizi nr. 4 din Ivanovo Iată cum arată un cuptor după ce a fost încărcat cu cărămizi crude urmând metoda lui G. A. Gonciarenco I Pag. 3-a Experiența mea în materialelor de construcție V. V. COROLIOV Laureat al premiului Stalin, zidar la Trustul „Mossilstroi“ Zidăria este unul din cele mai importante procese de muncă în construcții. Prin valoarea ei, ea constituie 20% din toate cheltuielile legate de executarea lucrărilor de construcții. Prin mâinile zidarilor trece o mare cantitate de prețioase construcții ca mortar, cărămizi, materiale de elemente pentru finisaj etc. De ritmul muncii zidarilor depinde în mare măsură gradul de utilizare și de folosire a capacităților de muncă ale mașinilor de construcții cu care sunt utilate șantierele noastre. Calitatea muncii zidarilor are o puternică înrâurire asupra consumului de manoperă și materiale, în executarea lucrărilor ulterioare (de dulgherie, tencuială etc.). De aceea, îmbunătățirea organizării lucrărilor de zidărie, precum și ridicarea nivelului lor calitativ și realizarea de economii la materialele de zidărie, prezintă o imensă importanță pentru întreaga economie națională, mai ales dacă ținem seama de uriașele proporții ale lucrărilor de construcții ce se desfășoară în țara noastră, înainte zidăria se executa de obicei în „formație de doi” (un muncitor calificat și un ajutor). După această metodă, maistrul cu o înaltă calificare pierdea mult timp cu executarea unor operații auxiliare (aducerea cărămizilor și mortarului, întinderea sforii, executarea zidăriei de umplutură), ceea ce frâna mult munca. O ..formație de doi” nu zidea mai mult decât 2.000—2.500 cărămizi pe zi, sau câte 1.000— 1.250 cărămizi de fiecare muncitor. Acum însă, pe șantierele de construcții din Uniunea Sovietică se aplică larg metoda de zidire a cărămizilor în „formație de cinci”. Această metodă de o înaltă productivitate a fost elaborată de mine ȘÎ de laureatul premiului Stalin, F Șavliughin. Principiul fundamental al acestei metode constă în diviziunea rațională a muncii între membrii echipei, pentru a scuti pe maistrul cu o înaltă calificare de executare a operațiilor auxiliare- In acest scop, în alcătuirea echipei au mai intrat, în afară de ajutor trei muncitori auxiliari de categoria a 3-a. Munca în „formație de cinci“ e organizată în felul următor: șeful echipei — un zidar, calificat , execută zidăria rândului exterior. Unul din muncitorii auxiliari îi dă cărămiizi și mortar. Ajutorul execută rândul interior. Un alt muncitor auxiliar îi dă la îndunână materialele necesare. Al treilea muncitor auxiliar execută zidăria de umplutură, intre rândul interior și cel exterior. O„formație de cinci“ așează zilnic câte 10.000— 12.000 cărămizi, sau 2.000—2.500 cărămizi de fiecare muncitor, adică de două ori mai mult decât se realiza când se lucra în „formație de doi“. Pe șantierele unde munca a fost deosebit de bine organizată, formația noastră de cinci zidea, în 8 ore, peste 23 000 cărămizi. Productivitatea muncii este, bineînțeles, un Indice de mare importanță, dar nicidecum singurul indice al muncii noastre. Nu e suficient să construim repede. Trebue să construim bine, să obținem reducerea prețului de cost al lucrărilor, să luptăm împotriva pierderilor, să cheltuim cât mai rațional materrialele de construcții. Din inițiativa tovarășilor M. Șișimorov și A. Zavialov — renumiții zidari stahanoviști de la trustul „Mossilstroi“, — pe șantierele noastre s’a desfășurat, din Decembrie 1951, întrecerea socialistă pentru economisirea materialelor și reducerea prețului de cost la fiecare operație din construcții- In cadrul acestei întreceri, „formația de cinci“ condusă de mine a economisit o cantitate apreciabilă de materiale de construcții, ca mortar, cărămizi, și a obținut o considerabilă reducere a prețului de cost al lucrărilor. In ce mod am reușit să realizăm aceste economii? In primul rând urmăresc cu atenție aprovizionarea locului de muncă al brigăzii mele cu materialele de care am nevoie pentru ridicarea etajului respectiv. Datorită acestui fapt, după ce am executat lucrarea, pe schele nu rămân nici cărămizi ,nici mortar. Astfel putem înlătura pierderile de cărămizi și mortar, când brigada își schimbă locul de muncă, pentru a executa etajul următor. In afară de aceasta, nu se mai consumă manoperă pentru strângerea materialelor rămase și se ușurează munca dulgherilor. Noi folosim toată cantitatea de cărămizi care este adusă la locul nostru de muncă. Jumătățile și sferturile de cărămizi le folosim pentru zidăria de umplutură, și nu spargem pentru aceasta cărămizi întregi. Pentru a economisi mortar, respectăm cu strictețe grosimea rosturilor prevăzută de normele tehnice, le nivelăm cu grijă, strângem și folosim mortarul care a căzut întâmplător pe schele, înainte ca el să se întărească. Până la sfârșitul schimbului brigăzile folosesc întregul mortar adus la locul de muncă. Nici măcar în lăzile de mortar nu rămâne deloc material, după ce brigada și-a terminat munca. E foarte important și faptul.că utilizăm cu multă grijă, și numai după destinație. Inventarul încredințate și sculele brigăzii, datorită cărui faptele au o durată de întrebuințare mai mare decât cea prevăzută. Noi îmbinăm lupta pentru economisirea materialelor tru reducerea și pen, prețului de cost cu lupta nivelului calitativ construcțiilor. Fiecare „formație de cinci” at de zidari are o ștampilă proprie care poartă numele șefului brigăzii. Această ștampilă se aplică pe sectorul de zidărie executat de brigada respectivă. Brigada răspunde pentru acest sector față de brigăzile care îi urmează în muncă: cele de dulgheri, de tencuitori etc. Ridicarea nivelului calitativ al zidăriei de cărămizi are drept urmare, reducerea consumului de manoperă și materiale la executarea lucrărilor ulterioare. Astfel, un zid bine executat nu trebue acoperit cu um strat gros de tencuială; dulgherii nu pierd mult timp pentru a complecta golurile din zid etc. ’întocmirea de planuiri pentru brigăzi și d strictă evidență a consumului de mijloace și de materiale contribue mult la o bună organizare a întrecerii socialiste pentru economisirea materialelor. Fiecare brigadă care lucrează pe șantierul nostru are un plan concret de economii, știe precis în ce mod trebue să se realizeze și ce cantitate de materiale trebuie să economisească. Evidența consumului de materiale și rezultatelor întrecerii pentru realizarea de a economii se ține cu ajutorul unor fișe speciale de metal. Cu aceste fise „achităm"* fiecare conteiner de cărămizi sau de mortar adus la locul de muncă al brigăzii. Aplicarea acestor măsuri ne-a permis să lichidăm complect pierderile de materiale prevăzute în normele de deviz, și care înainte erau considerate ca ceva „obișnuit’*." După terminarea lucrărilor, pe șantier nu rămâne niciun fel de „moloz“ compus din materiale de construcții. Muncitorii de alte profesiuni — dulgherii, tencuitorii, zugravii, parchetarii — au urmat și ei exemplul nostru, găsind metode pentru realizarea de economii de materiale de construcții la lucrările pe care le execută. Despre încheierea contractelor colective pe anul 1953 Oamenii muncii din U.R.S.S. au înregistrat succese importante in îndeplinirea prevederilor planului pe 1962. La aceasta a contribuit în mare măsură îndeplinirea obligațiilor reciproce prevăzute în contractele collective în legătură cu îndeplinirea și depășirea preverilor planului, îmbunătățirea indicilor calitativi de muncă în întreprinderi, înfăptuirea măsurilor legate de îmbunătățirea continuă a condițiilor de munca, îmbunătățirea condițiilor materiale și trai precum și a deservirii culturale a mundecitorilor și funcționarilor. „ . An cu an, contractele colective își îmbogățesc conținutul, cuprind într’o măsură tot mai mare viața multilaterală a colectivelor de muncitori și funcționari, devenind tot mai mult o bază a muncii sindicale in întreprinderi. încheierea contractelor colective pe 1903 trebie precedată de verificarea în massă a modului cum au fost îndeplinite prevederile contractului în anul care s-a scurs. Prezidiul Consiliului Central al Sindicatelor din U.R.S.S. a cerut organizațiilor sindicale să urmărească, în procesul de verificare a felului cum au fost îndeplinite prevederile contractelor pe 1952, îmăturarea lipsurilor constatate în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor reciproce, să organizeze pe scară largă strângerea propunerilor muncitorilor și funcționarilor, referitoare la noul contract colectiv pe 1953, CE PROBLEME TREBUE SA CUPRINDĂ CONTRACTUL COLECTIV Sarcina cea mai importantă a organizațiilor sindicale în acțiunea de încheiere a contractelor colective pe 1953 este mobilizarea muncitorilor tehnicienilor, inginerilor și funcționarilor în vederea îndeplinirii sarcinilor trasate de Congresul al XIX-lea al P.C.U.S. Trebue desfășurată și mai larg întrecerea socialistă pentru îndeplinirea și depășirea planului de stat în fiecare teljeprindere, secție, sector, pentru îmbunătățirea continuă a calității producției și reducerea prețului ei de cost, pentru un regim strict de economii, pentru folosirea rezervelor interne. . . Organizațiile sindicale și conducerile administrative ale întreprinderilor trebue acorde mai multă atenție problemelor primăvitoare la creșterea productivității muncii — condiție de cea mai mare importanță pentru dezvoltarea producției socialiste. Trebuesc sprijinite exemplele pozitive și inițiativele creatoare ale fruntașilor și inovatori i. ȘATILOV lor, trebue răspândită experiența înaintată în muncă, trebue desfășurată mai larg întrecerea socialistă individuală precum și întrecerea între brigăzi, sectoare, secții și întreprinderi. Noile contracte colective trebue să reflecte următoarele măsuri prin care se urmărește îmbunătățirea producției: — îndeplinirea și depășirea planului de stat, în ceea ce privește respectarea strictă a nomenclaturii și sortimentului producției, producție care trebue sa fie de o calitate superioară; — îndeplinirea și depășirea în fiecare sector de producție a sarcinilor care privesc creșterea productivității muncii prin perfecționarea sistematică a metodelor de producție, îmbunătățirea tehnologiei și organizării muncii, mecanizarea proceselor grele precum și a celor care necesită un mare volum de muncă, descoperirea și folosirea rezervelor interne, îndeplinirea și depășirea sarcinilor referitoare la reducerea prețului de cost al producției, consumul rațional al materiilor prime, materialelor, metalelor feroase și neferoase, combustibilului, energiei electrice și sculelor; reducerea pierderilor cauzate de rebuturi, a stricăciunilor și deșeurilor; — îndeplinirea planurilor de construcție și depunerea, in funcțiune la termenele stabilite și înainte de termen, executând lucrări de construcție de o înaltă calitate și reducând prețul lor de cost; executarea la timp și la un înalt nivel calitativ a comenzilor destinate mărețelor construcții ale comunismului; — generalizarea și introducerea în producție a metodelor de muncă ale inovatorilor, a exemplelor pozitive de organizare a muncii, precum și ajutorarea sectoarelor din producție care rămân în urmă; — dezvoltarea mișcării de massă a inventatorilor inovatorilor și raționalizatorilor, pentru necontenita perfecționare tehnică a producției și complecta mecanizare a proceselor de producție; întărirea și lărgirea colaborării creatoare dintre oamenii de știință și cei ce muncesc în producție; — introducerea continuă în producție a unor norme tehnico-științifice în locul normelor experimentalo-statistice, intensificarea controlului asupra aplicării sistemelor și normelor în vigoare în ceea ce privește salarizarea, precum și asupra plății la timp a salariilor; — întărirea prin toate mijloacele a disciplinei în muncă și în producție; educarea muncitorilor și funcționarilor în spiritul respectării conștiente a disciplinei, a unei atitudini pline de grijă pentru proprietatea socialistă; — ridicarea nivelului cultural, tehnic precum și de calificare profesională a muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor și funcționarilor, extinderea rețelei de școli, • cercuri și cursuri din sistemul învățământului tehnic și de producție, crearea condițiilor necesare pentru oamenii care învață în aceste școli, cercuri și cursuri; — măsuri pentru îmbunătățirea continuă a protecției muncii și reducerea traumatismelor în producție; — îmbunătățirea asistenței medicale a oamenilor muncii; lărgirea, repararea și utilarea ambulatoriilor, policlinicilor, dispensarelor, precum și a taberelor de pionieri, grădinilor de copii și creșelor de pe lângă întreprinderi; — îndeplinirea la termenul stabilit planurilor de stat în domeniul construcțiilor de locuințe și construcțiilor social-culturale; repararea fondului locativ și amenajarea așezărilor muncitorești; sprijinirea oamenilor muncii care-și construesc case individuale; îmbunătățirea deservirii socialculturale a muncitorilor și funcționarilor, întărirea bazei materiale a instituțiilor cultural-educative, construirea și repararea cluburilor, a colțurilor , roșii, diferitelor instalații sportive, utilarea lor cu Inventarul necesar, lărgirea bibliotecilor, — îmbunătățirea activității rețelei comerciale, a instituțiilor de alimentație publică și întreprinderilor pentru deservirea comunală și a nevoilor de trai, dezvoltarea continuă a legumiculturii și pomicultură individuale și colective. ÎNTOCMIREA PROECTULUI UNUI CONTRACT COLECTIV Proectul contractului colectiv se întocmește de administrație și de comitetul sindical al întreprinderii. La pregătirea proectului participă toate comisiile comitetului de întreprindere precum și întreg activul sindical. In elaborarea proectului unui contract colectiv trebue să ne orientăm după prevederile planului de stat stabilite pentru întreprinderea respectivă pe anul 1953 și de directivele Ministerului și ale C.C. al Sindicatului. In multe întreprinderi, administrația și comitetul sindical convoacă consfătuiri speciale ale personalului de conducere,șefii de secție, servicii, președinți ai comitetelor de secție, membrii ai comitetutului de întreprindere) în cadrul cărora conducătorul întreprinderii arată care sunt sarcinile pe anul curent și face comunicări cu privire la activitatea legată de încheierea contractului colectiv. După aceasta, comitetul de întreprindere și administrația întreprinderii întocmesc un plan de muncă pentru încheierea contractului colectiv și graficul ședințelor din secții, indicând și numele reprezentanților administrației și ai comitetului de întreprindere care urmează să facă rapoarte la aceste ședințe. Planul de muncă pentru încheierea contractului colectiv și graficul ședințelor sunt desbătute la ședința comitetului de întreprindere, la care ia parte administrația întreprinderii și activul sindical Comitetul de întreprindere și comisiile sale organizează convorbiri în rândurile muncitorilor și funcționarilor, în legătură cu încheierea noului contract colectiv precum și strângerea de propuneri. După întocmirea proectului, comitetul de întreprindere în colaborare cu administrația îl dezbate la una din ședințele sale și introduce în proect eventualele observații, corective și propuneri. Apoi proectul este multiplicat și adus la cunoștința tuturor muncitorilor și funcționarilor. începând cu stadiul dezbaterii sale și terminând cu verificarea executării obligațiilor, contractul colectiv contribue la desfășurarea criticii și autocriticii, constituind o armă puternică în lupta pentru înlăturarea lipsurilor în activitatea întreprinderilor și a organizațiilor sindicale, un important mijloc de ridicare a nivelului de activitate al masselor largi de muncitori, DISCUTAREA ȘI SEMNAREA CONTRACTULUI COLECTIV Proectul contractatei colectiv se afișează în toate secțiile întreprinderii iar apoi este luat în dezbatere la adunările muncitorilor și funcționarilor care se țin pe secții și schimburi. Toate propunerile prezentate în cursul discutării proectului, se înscriu în procesele verbale ale adunărilor și sunt examinate de directorul întreprinderii și de comitetul de întreprindere. După ce proectul a fost dezbătut la aceste adunări administrația și comitetul sindical introduc în el toate complectările adoptate. Apoi, proectul este dezbătut la adunarea generală sau la conferința muncitorilor și funcționarilor, în cadrul căreia fac rapoarte conducătorul întreprinderii și președintele comitetului de întreprindere. La această adunare (conferință) conducătorii organizațiilor economice și sindicale raportează despre rezultatele discutării proectului la adunările din secții și pe schimburi, arată ce obligații cuprinde contractul pe 1953 și comunică rezultatele examinării propunerilor prezentate de muncitori și funcționari. In caz dacă anumite propuneri nu pot fi adoptate, administrația și comitetul sindical sunt obligate să dea adunării o explicație complectă în această privință. Și la adunarea generală (conferință) pot fi prezentate propuneri pentru a fi incluse în contractul colectiv. Ele se trec toate într-un proces verbal iar apoi sunt examinate de administrația și comitetul de întreprindere. Numai după ce adunarea generală sau conferința aprobă proectul contractului colectiv iar toate propunerile prezentate au fost examinate, președintele comitetului de întreprindere, din însărcinarea adunării generale sau conferinței, și conducătorul întreprinderii semnează textul definitiv al contractului colectiv. Contractele colective se înregistrează de către ministere și comitetele centrale ale sindicatelor respective. Scopul înregistrării este de a controla dacă obligațiile administrației și ale comitetului de întreprindere au fost incluse în mod just în contractele colective, dacă ele sunt elaborate în conformitate cu planul de stat și cu alocațiile prevăzute, dacă nu contrazic legislația în vigoare despre muncă precum și directivele guvernului în problema respectivă. După ce s-a primit la întreprindere contractul colectiv înregistrat, administrația e datoare ca în termen de o lună să-l multiplice și să înmâneze câte un exemplar fiecărui muncitor și funcționar. In întreprinderile unde administrația nu poate asigura multiplicarea contractului colectiv, textul contractului se afișează în locuri vizibile în secții, iar colțuri roșii, în vitrine special amenajate pentru acest scop. EXERCITAREA CONTROLULUI ASUPRA ÎNDEPLINIRII PREVEDERILOR CONTRACTULUI Experiența din anii trecuți a arătat că acolo unde comitetul de întreprindere exercită un control sistematic asupra îndeplinirii contractelor colective, toate obligațiile reciproce sunt îndeplinite în întregime și la termenul fixat. In hotărîrea „Despre încheierea contractelor colective pe anul 1953”. Prezidiul Consiliului Central al Sindicatelor din U.R.S.S. a obligat organele sindicale să exercite un control sistematic asupra îndeplinirii obligațiilor reciproce. Felul cum se îndeplinesc prevederile contractului colectiv trebue controlat zi de zi de organizatorii de grupă sindicală și de comisiile comitetelor de secții și întreprinderi împreună cu administrațiile secțiilor și sectoarelor întreprinderii. Dacă se constată o încălcare a prevederilor contractului colectiv sau dacă au fost descoperite motivele care împiedică îndeplinirea contractului, trebue luate fără întârziere măsuri pentru înlăturarea lor și aceste probleme trebue dezbătute la ședințele comisiilor și ale comitetelor de secții și de întreprindere In afară de aceasta, în fiecare trimestru trebue organizat un control de massă asupra modului cum se îndeplinesc prevederile contractului colectiv. Acest control se facesub conducerea comitetului sindical de către fiecare comisie a acestui comitet, atrăgându-se în această acțiune un larg activ obștesc cu participarea obligatorie a reprezentanților administrației. Rezultatele controlului sunt desbătute la adunările generale pe secții și pe schimburi ale muncitorilor și funcționarilor. Conducătorii întreprinderilor și ai comitetelor de întreprindere sunt obligați să raporteze personal la adunările generale (conferințele) muncitorilor și funcționarilor, despre rezultatele controlului de massă asupra îndeplinirii prevederilor contractelor colective. Comitetele centrale ale sindicatelor, precum și consiliile sindicale regionale, raionale, ascultă la plenarele lor și la ședințele prezidiumurilor dările de seamă ale conducătorilor întreprinderilor și comitetelor de întreprindere cu privire la îndeplinirea contractului colectiv atât pe probleme, cât și în ansamblu. La ședințele de colegiu, ministerele trebue să dezbată cel puțin odată pe trimestru problemele legate de îndeplinirea contractelor colective. . Organizând controlul asupra îndeplinirii fiecărui punct înscris în contractul colectiv, comitetele sindicale sunt obligate să asigure condițiile necesare unei largi desfășurări a criticii lipsurilor în munca organizațiilor economice și sindicale, să le ia în considerație și să le examineze cu cea mai mare atenție împreună cu administrația întreprinderii. Un control sistematic și eficace va mări responsabilitatea conducătorilor întreprinderii și organizației sindicale pentru îndeplinirea obligațiilor înscrise în contractul colectiv, încheierea la timp a contractelor colective, precum și îndeplinirea lor necondiționată atât de administrația întreprinderii cât și de organizația sindicală, de fiecare muncitor și funcționar, fac din contractul colectiv o armă puternică in lupta pentru îndeplinirea cu succes a planului de producție pe anul 1953, pentru ridicarea continuă a nivelului material și cultural al poporului sovietic. (După ,,V pomosci profsciuznomif activu“ Nr. 24/1952) •k