Constructorul, februarie 1953 (Anul 5, nr. 161-164)

1953-02-07 / nr. 161

CONSTRUCTORUL Din partea redacției Direcția Generală a Ceramicei din M.C.I.M.C. a luat în studiu articolul „Așezarea cărămizilor fără grătare și în sens unic. Ce povestește așezătorul G. A. Gonciarenco de la fabrica de că­rămizi nr. 4 din Ivanovo“, apărut în gazeta sovietică „Promâșlenosti stroi­­telnâh materialov“ („Industria mate­rialelor de construcție“) nr. 2 (384) din 3 ianuarie 1953. După prima analiză a noii metode de așezare a cărămizilor în cuptor fără grătare și în sens unic, Direcția Ge­nerală a Ceramicei recomandă tuturor fabricilor de cărămizi din țară să stu­dieze, să adopte metoda stahanovistu­­lui sovietic G. A. Gonciarenco și să o lucrez de peste 20 de ani în Industrra cărămizilor. La­­ început am fost muncitor necalificat, iar din 1937 am devenit așe­­zător, întotdeauna m’amm gândit cum să îmbunătățesc metoda de așezare, deoarece de această operație depinde totodată și îmbunătățirea productivității pulptoarelor și a condițiilor de muncă în secția cup­toare. Se pare că munca așezătorului e ușoară. De fapt însă, ea cere multă pri­cepere. In decursul celor 15 ani de când sunt așezători, am încercat de trei ori sa schimb metoda de muncă. Totuși, n’am obținut până acum câtv­a vreme succese simțitoare. Aceasta se datora faptului că porneam de la principiul care era socotit pe atunci ca lege: cu cât vei așeza mai multe cărămizi crude pe metru cuib, cu atât va crește și producția. In realitate s’a dovedit că e­ tocmai invers. In 1950, când a apărut metoda de ar­dere rapidă a lui Pavel Duranov, care a propus ca încărcătura să fie rărită, am înțeles în ce constă greșeala mea. Apli­când la fabrica noastră noul regim de ar­dere, ne-am convins că atunci când așe­zarea e „rărită“, focul circulă mai repe­de. Pornind de la acest principiu nou, am elaborat o metodă de așezare a cără­mizilor în cuptoare care a dat rezultate bune. Avantajul acestei metode este că așezarea fiind mult mai simplă și mai trainică, crește viteza focului și cărămi­zile se răcesc mai repede, scade consu­mul de combustibil și avem posibilitatea să ardem cărămizi cu o umiditate mai mare. Specificul metodei pe care am propusa este renunțarea la rândurile transversale și la grătare. Când se aplică metodele vechi, sub fiecare gură de alimentare se clădesc gră­tare speciale, pe care arde combustibilul. Aceste grătare se formează așezând pn rând câte un rând de cărămizi dealungul cuptorului și altul deaouiimezișul. Cără­mizile așezate transversal împiedică miș­carea aerului și încetinesc deci circulația focului. Renunțând la aceste grătare spe­ciale, am propus ca așezarea „în brad" să servească ca singură drep­t grătar. Am schimbat însă întrucâtva fel­ul de așeza­t „în brad“: un rând, se așează în mod obișnuit, oblic, iar la felul următor paralel cu cuptorul (deci drept). Bazele încărcături, așa numitele „pi­cioare“ se fac în patru rânduiri din cără­mizi „două pe două“. „Picioarele“ se lea­gă cu al 5-lea sau al 6-lea rând fo­rmat din două cărămizi transversale. După a­­ceasta, de la rândul al 6-lea pornește „bra­dul“ oblic. Pe acest rând cărămizile se așează într’um unghi de 30 ° față__de pe­retele interior al cuptorului. Al 7-lea rând cuprinde cărămizi așezate drept de-a lungul cuptorului. Astfel, rândurile drepte se succed cu cele oblice. La rândul al 16-lea, fac legătura cu „bradul“ oblic. Sus, nu mai pun „picioare“, încărcătura în sens unic și fără gră­tare, alcătuește­­ o singură grătare de for­ma rombului. De aceasta te convingi ușor dacă te uiți prin gura de alimentare. Ar­zătorii care s’au obișnuit să vadă prin grătar toate rânduirile de sus până jos, le văd foarte bine și prin această încărca­tură în formă de romb Combustibilul se răspândește și se consumă uniform. la Renunțarea la rândurile transversale și picioarele­ de sus, în partea de mij­loc a încărcăturii simplifică mult munca. Nu mai e nevoie să potrivești încărcătura­aplice experimental încă din primele zile ale pornirii fabricației. Publicând mai jos traducerea arti­colului amintit, gazeta „Constructorul“ speră să vie în ajutorul fabricilor noa­stre de cărămizi și, astfel, să poată prezenta într’unul din numerele viitoa­re un material vast privind rezultatele cercetărilor, studiilor și experiențelor practice obținute în jurul noii metode de așezare a cărămizilor în cuptor. In acest scop invităm toți conducă­torii fabricilor de cărămizi, pe staha­­noviștii și fruntașii în producție, teh­nicienii și inginerii, colaboratorii și corespondenții noștri, să ne comunice neîntârziat părerile și veștile lor, după gurile de alimentare, nici să contro­lezi dacă grătarele au fost așezate drept, aliniate. Productivitatea muncii așezăto­­rului crește și datorită faptului că el nu mai este nevoit să piardă timp cu clădi­rea părții superioare, acolo unde înainte se puneau grătarele. Aplicând noua me­t­odă, noi (o brigadă formată din 4 oa­meni) am așezat câte 33.000 cărămizi crude pe schimb, norma fiind de 20.500. De fapt, noi am fi putut realiza o pro­ducție și mai mare dacă nu ne-ar fi lipsit materia primă din cauza unor deficiențe la cariere. Scoțătorii sunt și ei avantajați. Aerul care trece prin canale în linie dreaptă răcește repede cărămizile arse. De aceea temperatura cărămizilor scoase din cuptor este muilt mai scăzută decât de obicei. In afară de aceasta, dat fiind că încărcătura fără grătare e mai trainică, scorăitorilor le este mai ușor să ia cărămizile. Ei nu se mai tem că încărcătura s’ar pu­tea pră­buși. Creșterea productivității muncii și îm­bunătățirea condițiilor de muncă ale așe­zătorilor și scoțătorilor, au cum se știe, o mare importanță pentru creșterea produc­ției pe metru cub de cuptor. Se întâmplă adeseori că procesul de ardere întârzie deoarece operațiile de încărcare și des­cărcare rămân în urma focului. Metoda de așezare pe care o recomandăm, per­mite să se obțină o producție de 100.000 cărămizi în 24 ore pe fiecare linie tehno­logică, să se realizeze 2.000 și mai multe cărămizi pe metru cub de cuptor. După ce s’a trecut la noua metodă de așezare, s’au îmbunătățit mult și condi­țiile de ardere. Distanța între cărămizile din rândurile oblice ale „bradului“ este de 50—55 mm, iar între cărămizile din rândurile drepte de 80—85 mm. Cana­lele în linie dreaptă permit gazelor­­ să circule liber și aerului să vină neîmpie­­dicat în rândurile din față. Fiecare arză­tor știe că tocmai în primele rânduri din zona­ de ardere se simte mai mult lipsă de aer.­­ După cum se știe, condiția principală care trebue respectată la arderea rapidă este alimentarea încărcăturii cu o canti­tate mare de aer, și o așezare cât mai rărită. Aceasta ne permite să ardem ,mai mult combustibil în­tr’o unitate de timp. Inovatorii producției de cărămizi, , lau­reații premiului Stalin: P. A. Duvajiov, I. I. Maz­ov și I. G. M­ucosov, urmăreau de fapt, fiecare, acelaș scop. Nu trebue să uităm însă, că cu cât încărcătura va fi mai rară cu atât încap mai puține că­rămizi pe metru cuib de cuptor. Dacă am reuși să menținem o încărcătură la fel de compactă ca și înainte, mărind totodată viteza focului, am avea un mare avantaj. Metoda de așezare fără grătare rezolvă într-o măsură oarecare această problemă. Mărindu-se distanța dintre cărămizi, crește și viteza focului. In acelaș timp, datorită lichidării grătarelor, putem așeza cu 20—30 cărămizi mai mult pe fiecare metru cuib, mărind astfel cu circa 10To productivitatea cuptorului. Metoda de așezare în sens unic ne per­mite să lucrăm cu majoritatea cl­opotelor închise, să­­ dirijăm căldura de evacuare spre zona de preîncălzire a cărămizilo­r crude și să obținem totodată o răcire mai rapidă a cărămizilor. Experiența noastră a dovedit că atunci când se folosește încărcătura în sens unic, se îmbunătățește calitatea producției. Că­rămidarii știu că deobicei în partea de sus a cuptorului, procesul de ardere e mai lent decât în partea de jos. De aceea ei sunt nevoiți să ardă mai bine — cu o cantitate suplimentară de combustibil — rândurile de sus. La aplicarea metodei de așezare pe care o recomandăm, aceasta deosebire în procesul de ardere între rân­durile de jos și cele de s­us scade simțitor In urmă acestui fapt nu se mai întâmplă ca produsele să fie arse prea mult sau arse insuficient și scade deci și rebutul. Prin aplicarea metodei noastre, munca arzătorului se ușurează mult. Trecând prin canale drepte, combustibilul străbate ușor încărcătura și cade în jos. Arzătorul nu mai este nevoit să „potrivească“ mereu combustibilul. Arzătorii din fabricile d­e la Ivanovo nici nu mai folosesc vergeaua pe care înainte nu o lăsau din mână în tot timpul schimbului. Ce combustibil se folosește la aplica­rea metodei noastre de așezare ? Se tn­țelege că cel mai bine e să folosim com­­bustibil mărunt: el arde mai­ complect scade cantitatea de combustibil neconsu­mat și dispare dacă pericolul topirii. Dar c­e să facem uneori când nu avem la în­demână combustibil mărunt ? încărcătura în sens unic permite să ardem cărămizile cu orice combustibil. E nevoie însă ca a­­șezătorul și arzătorul să colaboreze în muncă. De obicei, înainte de a începe schimbul, îl întreb pe arzător cum stăm cu combustibilul. Dacă combustibilul e în bucăți mari înseamnă că „bradul" pe care îl clădim sub gurile de alimentare trebue să fie mai rar, iar dacă combusti­bilul e mărunt — facem „bradul“ mai des. In prezent, arzătorii noștri lucrează la fel de bine cu combustibilul în bucăți mari cât și cu cărbune mărunt. In s­fîrșit metoda de așezare în sens unic permite, la nevoie, că ardem și cărămizi crude cu o umiditate mai ridicată: întru­cât cărămizile sunt mai bine învăluite de gaze, ele se usucă mai repede. Se în­țelege că trebue să respectăm regulile elementare și anume: cărămizile uscate să le așezăm în rândurile de jos iar cele umede în rândurile de sus. Fabrica noas­tră e o întreprindere sezonieră și de aceea suntem nevoiți adeseori să folosim cără­mizi crude cu o umiditate de 17—19 m­ o. Obținem, totuși, o producție bună, iar ca­litatea cărămizilor nu suferă cu nimfe. Direcția industriei materialelor de construcție­­ din orașul Moscova mi a pro­pus să împărtășesc experiența mea in muncă tovarășilor din alte întreprinderi. Am stat două săptămâni la fabrica din Verhne-Cotelsc, unde, în strânsă colabo­rare cu așezătorii și arzătorii de acolo, am introdus metoda de așezare a cărămi­zilor fără grătare. Am vizitat și alte în­treprinderi din Moscova. La fabrica din Verhne-Cotelsc, am de tov. Gonciarenco și-a demonstrat­­ metoda de așezare a cărămizilor au fost prezenți numeroși așezători, arzători, ingineri din întreprinderile din Moscova. După de­monst­rairea metodei, participanții la acest schimb de experiență s-au întrunit la se­diul Direcției Industriei materialelor de construcție din orașul Moscova, pentru a ține o consfătuire­­ închinată experienței așezătorul­ui din Ivanovo. Tov. Mitusov, șeful laboratorului­­ de cercetări științifice al direcției, a vorbit despre rezultatele pe care le obține fa­brica din Verhne-Cotelso lucrând după noua metodă. Observațiile și calculele pe care le-a făcut laboratorul au demonstrat că m­etoda de așezare în sens unic și fără grătare dă rezultate mult mai bune decât metoda de așezare aplicată până atunci în această întreprindere. Viteza d­e înain­tare a focului e uniformă. La un cuptor cu un volum de 1400 metri cubi, ciclul complect de ardere a durat 67 ore în loc de 72—75, cât dura înainte. T­rebue men­ționat că cuptorul lucrează acum în con­diții dezavantajoase, se întâmplă ca că­rămizile crude să fie înghețate ceeace­­ provoacă prăbușirea încărcăturii. Cu toa­te acestea, viteza de înaintare a focului e de 46 metri în 24 ore. In cuptoare aplicându-se noua metodă, încărcătura s-a rărit păstrând­u-se aceleași ventilatoare și motoare. La rândul al 6-lea în fața zonei de coacere, tirajul a fost de 15—16 mm. Fabrica consuma înainte 143 kg de combustibil convențional la 1000 de cărămizi. Calculele au dovedit că a­­tunci când se folosește noua metodă de așezare, consumul de combustibil scade până la 134 kg. Astfel, se economisesc 9 kg de combustibil convențional la 1000 de cărămizi. Cât privește calitatea producției, se ob­țin 90 ° d 6 cărămizi fără defecte, 6% — cu fisuri și 2% cu colțurile sparte. Luând cuvântul, tov. Rațev, maistru ar­zător la fabrica din Verhne-Cotelso, a vorbit despre avantajele pe care le pre­zintă­­ așezarea cărămizilor după metodă lui Gonc­arenco. El a subliniat că această metodă este foarte ușor de aplicat și e cât se poate de comodă pentru așezători și scoțători. Cât privește condițiile în care s­e desfășoară procesul de ardere, tot Râțev e de părere că aplicându-se noua metodă în condiții normale viteza de înaintare a focului va atinge 57 m în 24 ore, fără a dăuna calității cărămizilor. Apoi a luat cuvântul așezătoarea Cli­­menco de la aceeași fabrică. Ea a arătat că s’a convins din propria experiență de avantajele pe care le prezintă noua me­todă. Cărămizile crude se așează succesiv ba în rânduri drepte, ba oblic, fără rân­duri transversale. Nu ești nevoit să-l aș­tepți pe așezătorul celălalt și să observi mereu ca grătarul să fie aliniat. Ai toată posibilitatea să așezi pe schimb 40.000 cărămizi crude și chiar mai mult. In pre­zent, la fabrica din Verhne-Cotelse, o bri­gadă alcătuită din 4 oameni așează pe schimb 32.000 cărămizi având 1,5—2 ore timpi morți. Inginerul șef al direcției, tov. Bohva­r­­gher, a subliniat că metoda elaborată de G. A. Goneianenco reprezintă continua­rea creatoare a metodelor de ardere ra­pidă elaborate de inovatorii Duvanov, Mazov și Mucosov. Dacă vom îmbina așe­zarea cărămizilor fă­u grătare, în sens unic, cu introducerea de combustibil în amestecul de argilă, dacă vom fa­ce cup­toarele să lucreze cu două focuri, vom ob­ține fără îndoială o producție foarte mare pe metru cub de cuptor. Inginerul șef al fabricii sezoniere din Golițânsc, tov. Agapov, a arătat că noua metodă permite să efectuăm uscarea supli­mentară a cărămizilor crude cu un înalt grad de umiditate în zona de protocălzire.­— Folosind noua metodă, vom măcina cărbunele — a spus directorul fabricii din Nijn­e-Cotelsc, tov. Șutk­ov — făcându-l astfel să ardă mai complect. Vom obține deci o economie de combustibil și vom elimina pericolul topirii, îmbunătățind tot­odată și calitatea producției. Consfătuirea a hotărât să se introducă metoda înaintată de așezare a cărămizi­lor elaborată de G. A. Gonciarenco în toate fabricile de cărămizi aparținând de Direcția industriei materialelor de con­strucție din orașul Moscova. ★ Așezarea cărămizilor fără grătare și un sens unic Ce povestește așezătorul G. A. Gonciarenco de la fabrica de cărămizi nr. 4 din Ivanovo Iată cum arată un cuptor după ce a fost încărcat cu cărămizi crude urmând meto­da lui G. A. Gon­ciarenco I Pag. 3-a Experiența mea în materialelor de construcție V. V. COROLIOV Laureat al premiului Stalin, zidar la Trustul „Mossilstroi“ Zidăria este unul din cele mai importante procese de muncă în construcții. Prin va­loarea ei, ea constituie 20% din toate chel­tuielile legate de executarea lucrărilor de construcții. Prin mâinile zidarilor trece o mare cantitate de prețioase construcții ca mortar, cărămizi, materiale de elemente pentru finisaj etc. De ritmul muncii zidarilor depinde în mare măsură gradul de utilizare și de folo­sire a capacităților de m­uncă ale mașinilor de construcții cu care sunt utilate șantierele noastre. Calitatea muncii zidarilor are o pu­ternică înrâurire asupra consumului de ma­noperă și materiale, în executarea lucrărilor ulterioare (de dulgherie, tencuială etc.). De aceea, îmbunătățirea organizării lucră­rilor de zidărie, precum și ridicarea nivelului lor calitativ și realizarea de economii la ma­terialele de zidărie, prezintă o imensă im­­­portanță pentru întreaga economie națională, mai ales dacă ținem seama de uriașele pro­porții ale lucrărilor de construcții ce se desfă­șoară în țara noastră, înainte zidăria se executa de obicei în „formație de doi” (un muncitor calificat și un ajutor). După această metodă, mais­trul cu o înaltă ca­lificare pierdea mult timp cu executarea unor operații auxilia­re (aducerea cărămi­zilor și mortarului, în­tinderea sforii, execu­tarea zidăriei de um­plutură), ceea ce frâ­na mult munca. O ..formație de doi” nu zidea mai mult de­cât 2.000—2.500 că­rămizi pe zi, sau câte 1.000— 1.250 cărămizi de fiecare muncitor. Acum însă, pe șan­tierele de construcții din Uniunea Sovieti­că se aplică larg m­e­­toda de zidire a cără­mizilor în „formație de cinci”. Această metodă de o înaltă productivitate a fost elaborată de mine ȘÎ de laureatul premiului Stalin, F­ Șavliu­­ghin. Principiul fundamental­­ al acestei metode constă în diviziunea rațională a muncii între membrii echipei, pentru a scuti pe maistrul cu o înaltă calificare de executare a operațiilor auxiliare- In acest scop, în alcă­tuirea echipei au mai intrat, în afară de aju­tor trei muncitori auxiliari de categoria a 3-a. Munca în „formație de cinci“ e organi­zată în felul următor: șeful echipei — un zidar, calificat , execută zidăria rândului exterior. Unul din muncitorii auxiliari îi dă cărăm­iizi și mortar. Ajutorul execută rândul interior. Un alt muncitor auxiliar îi dă la îndu­nână materialele necesare. Al treilea mun­cit­or auxiliar execută zidăria de umplu­tură,­ intre rândul interior și cel exterior. O„formație d­e cinci“ așează zilnic câte 10.000— 12.000 cărămizi, sau 2.000—2.500 cărămizi de fiecare muncitor, adică de două ori m­ai mult decât se realiza când se lucra în „formație de doi“. Pe șantierele unde munca a fost deosebit de bine organizată, formația noastră de cinci zidea, în 8 ore, peste 23­ 000 cărămizi. Productivitatea muncii este, bineînțeles, un Indice de mare importanță, dar nici­de­­cum singurul indice al muncii noastre. Nu e suficient să construim repede. Trebue să construim bine, să obținem reducerea pre­țului de cost al lucrărilor, să luptăm împo­triva pierderilor, să cheltuim cât­ mai ra­țional materrialele de construcții. Din inițiativa tovarășilor M. Șișimorov și A. Zavialov — renumiții zidari stahanoviști de la trustul „Mossilstroi“, — pe șantierele noastre s’a desfășurat, din Decembrie 1951, întrecerea socialistă pentru economisirea ma­terialelor și reducerea prețului de cost la fiecare operație din construcții- In cadrul acestei întreceri, „formația de cinci“ con­dusă de mine a economisit o cantitate apre­ciabilă de materiale de construcții, ca mor­tar, cărămizi, și a obținut o considerabilă reducere a prețului de cost al lucrărilor. In ce mod am reușit să realizăm aceste economii? In primul rând urmăresc cu atenție apro­vizionarea locului de muncă al brigăzii mele cu materialele de care am nevoie pentru ridi­carea etajului respectiv. Datorită acestui fapt, după ce am executat lucrarea, pe schele nu rămân nici cărămizi ,nici mortar. Astfel putem înlătura pierderile de cărămizi și mor­tar, când brigada își schimbă locul­ de mun­că, pentru a executa etajul următor. In afară de­ aceasta, nu se mai consumă manoperă pentru strângerea materialelor rămase și se ușurează munca dulgherilor. Noi folosim toată cantitatea de cărămizi care este adusă la locul nostru de muncă. Jumătățile și sfer­turile de cărămizi le folosim pentru zidăria de umplutură, și nu spargem pentru aceasta cărămizi întregi. Pentru a economisi mortar, respectăm cu strictețe grosimea ro­sturilor prevăzută de normele tehnice, le nivelăm cu grijă, strângem și folosim mortarul care a căzut întâmplător pe schele, înainte ca el să se în­tărească. Până la sfârșitul schimbului brigăzile folosesc în­tregul mortar adus la locul de muncă. Nici măcar în lăzile de mortar nu rămâne deloc material, după ce brigada și-a ter­­­minat munca. E foarte important și faptul­.că utilizăm cu multă grijă, și nu­mai după destinație. Inventarul încredințate și sculele brigăzii, datorită cărui fapt­ele au o durată de între­buințare mai mare decât cea prevăzută. Noi îmbinăm lupta pentru economisirea materialelor tru reducerea și pen­, prețu­lui­­ de cost cu lupta­ nivelului calitativ construcțiilor. Fiecare „formație de cinci” at de zidari are o ștampilă proprie care poartă numele șefului brigăzii. Această ștampilă se aplică pe sectorul de zidărie executat de brigada respectivă. Brigada răs­punde pentru acest sector față de brigăzile­ care îi urmează în muncă: cele de dulgheri,­ de tencuitori etc. Ridicarea nivelului calita­tiv al zidăriei de cărămizi are drept urmare, reducerea consumului de manoperă și mate­riale la executarea lucrărilor ulterioare. Ast­fel, un zid bine executat nu trebue acoperit­ cu um strat gros de tencuială; dulgherii n­u pierd mult timp pentru a complecta golurile din­­ zid etc. ’întocmirea de planuiri pentru brigăzi și d strictă evidență a consumului de mijloace și de materiale contribue mult la o bună organizare a întrecerii socialiste pentru eco­nomisirea­ materialelor. Fiecare brigadă care lucrează pe șantierul no­stru are un plan con­cret de economii, știe precis în ce mod tre­bue să se realizeze și ce cantitate de mate­riale trebuie să economisească. Evidența consumului de materiale și rezultatelor întrecerii pentru realizarea de a economii se ține cu ajutorul unor fișe spe­ciale de metal. Cu aceste fise „achităm"* fiecare conteiner de cărămizi sau de mortar adus la locul de muncă al brigăzii. Aplicarea acestor măsuri ne-a permis să lichidăm complect pierderile de materiale prevăzute în normele de deviz, și care îna­inte erau considerate ca ceva „obișnuit’*." După terminarea lucrărilor, pe șantier nu rămâne niciun fel de „moloz“ compus din materiale de construcții. Muncitorii de alte profesiuni — dulgherii, tencuitorii, zugravii, parchetarii — au urmat și ei exemplul nostru, găsind metode pentru realizarea de economii de materiale de con­strucții la lucrările pe care le execută. Despre încheierea contractelor colective pe anul 1953 Oamenii muncii din U.R.S.S. au înregis­trat succese importante in îndeplinirea prevederilor planului pe 1962. La aceasta a contribuit în mare măsură îndeplinirea obli­gațiilor reciproce prevăzute în contractele collective în legătură cu îndeplinirea­ și de­pășirea preverilor planului, îmbunătățirea indicilor calitativi de muncă în întreprin­deri, înfăptuirea măsurilor legate de îmbu­nătățirea continuă a condițiilor de munca, îmbunătățirea condițiilor materiale și trai precum și a deservirii culturale a mun­de­citorilor și funcționarilor. „ . A­­n cu an, contractele colective își îmbo­gățesc conținutul, cuprind într’o măsură tot mai mare viața multilaterală a colecti­velor de muncitori și funcționari, devenind tot mai mult o bază a muncii sindicale in întreprinderi. încheierea contractelor colective pe 1903 treb­ie precedată de verificarea în massă a modului cum au fost îndeplinite prevederile contractului în anul care s-a scurs. Prezi­diul Consiliului Central al Sindicatelor din U.R.S.S. a cerut organizațiilor sindicale să urmărească, în procesul de verificare a fe­lului cum au fost îndeplinite prevederile contractelor pe 1952, îmăturarea­ lipsurilor constatate în ceea ce privește îndeplinir­ea obligațiilor reciproce, să organizeze pe sca­ră largă strângerea propunerilor muncito­rilor și funcționarilor, referitoare la noul contract colectiv pe 1953, CE PROBLEME TREBUE SA CUPRIN­DĂ CONTRACTUL COLECTIV Sarcina cea mai importantă a organiza­țiilor sindicale în acțiunea de încheiere a contractelor colective pe­­ 1953 este mobili­zarea muncitorilor tehnicienilor, ingineri­lor și funcționarilor în vederea îndeplinirii sarcinilor trasate de Congresul al XIX-lea al P.C.U.S. Trebue desfășurată și mai larg întrecerea socialistă pentru îndeplinirea și depășirea planului de stat în fiecare telje­­prindere, secție, sector, pentru îmbunătăți­rea continuă a calității producției și redu­cerea prețului ei de cost, pentru un regim strict de­ economii, pentru folosirea rezer­velor interne. . . Organizațiile sindicale și conducerile ad­ministrative ale întreprinderilor trebue acorde mai multă atenție problemelor pri­mă­vitoare la creșterea productivității muncii — condiție de cea mai mare importanță pen­tru dezvoltarea producției socialiste. Tre­­buesc sprijinite exemplele pozitive și iniția­tivele creatoare ale fruntașilor și inovatori­ i. ȘATILOV lor, trebue răspândită experiența înaintată în muncă, trebue desfășurată mai larg în­trecerea socialistă individuală precum și în­­trecerea între brigăzi, sectoare, secții și în­treprinderi. Noile contracte colective trebue să reflec­te următoarele măsuri prin care se urmă­rește îmbunătățirea producției: — îndeplinirea și depășirea planului de stat, în ceea ce privește respectarea strictă a nomenclaturii și sortimentului producției, producție care trebue sa fie de o calitate superioară; — îndeplinirea și depășirea în fiecare sector de producție a sarcinilor care privesc creșterea productivității muncii prin perfec­ționarea sistematică a metodelor de produc­ție, îmbunătățirea tehnologiei și organizării muncii, mecanizarea proceselor grele pre­cum și a celor care necesită un mare vo­lum de muncă, descoperirea și folosirea re­­zervelor interne,­­ îndeplinirea și depășirea sarcinilor re­feritoare la reducerea prețului de cost al producției, consumul rațional al materiilor prime, materialelor, metalelor feroase și ne­feroase, combustibilului, energiei electrice și sculelor; reducerea pierderilor cauzate de rebuturi, a stricăciunilor și deșeurilor; — îndeplinirea planurilor de construcție și de­punerea, in funcțiune la termenele sta­bilite și înainte de termen, executând lu­­­­crări de construcție de o înaltă calitate și reducând prețul lor de cost; executarea la timp și la un înalt nivel calitativ a co­menzilor destinate mărețelor construcții a­le comunismului; — generalizarea și introducerea în pro­ducție a metodelor de muncă ale inovato­rilor, a exemplelor pozitive de organizare a muncii, precum și­ ajutorarea sectoarelor din producție care rămân în urmă; — dezvoltarea mișcării de massă a inven­tatorilor inovatorilor și raționalizatorilor, pentru necontenita perfecționare tehnică a producției și complecta mecanizare a pro­ceselor­ de producție; întărirea și lărgirea colaborării creatoare dintre oamenii­­ de știință și cei ce muncesc în producție; — introducerea continuă în producție a unor norme tehnico-științifice în locul nor­melor experimentalo-statistice, intensifica­rea controlului asupra aplicării sistemelor și normelor în vigoare în ceea ce privește salarizarea, precum și asupra plății la timp a salariilor; — întărirea prin toate mijloacele a disci­plinei în muncă și în producție; educarea muncitorilor și funcționarilor în spiritul respectării conștiente a disciplinei, a unei atitudini pline de grijă pentru proprietatea socialistă; — ridicarea nivelului cultural, tehnic precum și de calificare profesională a mun­citorilor, tehnicienilor, inginerilor și func­ționarilor, extinderea rețelei de școli, • cercuri și cursuri din sistemul învățământului teh­nic și de producție, crearea condițiilor ne­cesare pentru oamenii care învață în aceste școli, cercuri și cursuri; — măsuri pentru îmbunătățirea continuă a protecției muncii și reducerea traumatis­melor în producție; — îmbunătățirea asistenței medicale a oa­menilor muncii; lărgirea, repararea și utila­rea ambulatoriilor, policlinicilor, dispensa­relor, precum și a taberelor de pionieri, grădinilor de copii și creșelor de pe lângă întreprinderi; — îndeplinirea la termenul stabilit planurilor de stat în domeniul construcții­­­lor de locuințe și construcțiilor social-cul­­turale; repararea fondului locativ și ame­najarea­ așezărilor muncitorești; sprijinirea oamenilor muncii care-și construesc case individuale; îmbunătățirea deservirii social­­culturale a muncitorilor și funcționarilor, întărirea bazei materiale a instituțiilor cul­tural-educative, construirea și repararea cluburilor, a colțurilor , roșii, diferitelor in­stalații sportive, utilarea lor cu Inventarul necesar, lărgirea bibliotecilor, — îmbunătățirea activității rețelei co­merciale, a instituțiilor de alimentație pu­blică și întreprinderilor pentru deservirea comunală și a nevoilor de trai, dezvoltarea continuă a legumiculturii și pomicultură individuale și colective. ÎNTOCMIREA PROECTULUI UNUI CONTRACT COLECTIV Proectul contractului colectiv se întoc­mește de administrație și de comitetul sin­dical al întreprinderii. La pregătirea proec­­tului participă toate comisiile comitetului de întreprindere precum și întreg activul sindical. In elaborarea proectului unui contract colectiv trebue să ne orientăm după preve­derile planului de stat stabilite pentru în­treprinderea respectivă pe anul 1953 și de directivele Ministerului și ale C.C. al Sin­dicatului. In multe întreprinderi, administrația și comitetul sindical convoacă consfătuiri spe­ciale ale personalului de conducere,­­șefii de secție, ser­vicii, președinți ai comitetelor de secție, membrii ai comitetutului de între­prindere) în cadrul cărora conducătorul în­­treprinderii arată care sunt sarcinile pe anul curent și face comunicări cu privire la activitatea legată de încheierea contrac­tului colectiv. După aceasta, comitetul de întreprindere și administrația întreprinderii întocmesc un plan de muncă pentru încheie­rea contractului colectiv și graficul ședin­țelor din secții, indicând și numele repre­zentanților administrației și ai comitetului de întreprindere care urmează să facă ra­poarte la aceste ședințe. Planul de muncă pentru încheierea contractului colectiv și graficul ședințelor sunt desbătute la ședința comitetului de întreprindere, la care ia parte administrația întreprinderii și activul sindical­ Comitetul de întreprindere și comisiile sale organizează convorbiri în rândurile muncitorilor și funcționarilor, în legătură cu încheierea noului contract colectiv pre­cum și strângerea de propuneri. După întocmirea proectului, comitetul de întreprindere în colaborare cu administrația îl dezbate la una din ședințele sale și intro­duce în proect eventualele observații, corec­­tive și propuneri. Apoi proectul este multi­plicat și adus la cunoștința tuturor mun­citorilor și funcționarilor. începând cu stadiul dezbaterii sale și ter­­minând cu verificarea executării obligații­lor, contractul colectiv contribue la desfă­șurarea criticii și autocriticii, constituind o armă puternică în lupta pentru înlăturarea lipsurilor în activitatea întreprinderilor și a organizațiilor sindicale, un important mijloc de ridicare a nivelului de activitate al masselor largi de muncitori, DISCUTAREA ȘI SEMNAREA CON­TRACTULUI COLECTIV Proectul contractatei colectiv se afișează în toate secțiile întreprinderii iar apoi este luat în dezbatere la adunările muncitorilor și funcționarilor care se țin pe secții și schimburi. Toate propunerile prezentate în cursul discutării proectu­lui, se înscriu în procesele verbale ale adunărilor și sunt examinate de directorul întreprinderii și de comitetul de întreprindere. După ce proectul a fost dezbătut la aceste adunări administrația și comitetul sindical introduc în el toate complectările adoptate. Apoi, proectul este dezbătut la adunarea ge­nerală sau la conferința muncitorilor și func­ționarilor, în cadrul căreia fac rapoarte con­ducătorul întreprinderii și președintele comi­tetului de întreprindere. La această adunare (conferință) conducătorii organizațiilor eco­nomice și sindicale raportează despre rezul­tatele discutării proectului la adunările din secții și pe schimburi, arată ce obligații cu­prinde contractul pe 1953 și comunică rezul­tatele examinării propunerilor prezentate de muncitori și funcționari. In caz dacă anumite propuneri nu pot fi adoptate, administrația și comitetul sindical sunt obligate să dea a­­dunării o explicație complectă în această privință. Și la adunarea generală (conferință) pot fi prezentate propuneri pentru a fi incluse în contractul colectiv. Ele se trec toate într-un proces verbal iar apoi sunt examinate de administrația și comitetul de întreprindere. Numai după ce adunarea generală sau con­ferința aprobă proectul contractului colectiv iar toate propunerile prezentate au fost exa­minate, președintele comitetului de întreprin­dere, din însărcinarea adunării generale sau conferinței, și conducătorul întreprinderii semnează textul definitiv al contractului co­lectiv. Contractele colective se înregistrează de către ministere și comitetele centrale ale sin­dicatelor respective. Scopul înregistrării este de a controla dacă obligațiile administrației și ale comitetului de întreprindere au fost incluse în mod just în contractele colective, dacă ele sunt elabo­rate în conformitate cu planul de stat și cu alocațiile prevăzute, dacă nu contrazic legis­lația în vigoare despre muncă precum și di­rectivele guvernului în problema respec­­tivă. După ce s-a primit la întreprindere con­­­tractul colectiv înregistrat, administrația e datoare ca în termen de o lună să-l multi­plice și să înmâneze câte un exemplar fie­cărui muncitor și funcționar. In întreprinde­rile unde administrația nu poate asigura multiplicarea contractului colectiv, textul con­tractului se afișează în locuri vizibile în secții, iar colțuri roșii, în vitrine special ame­najate pentru acest scop. EXERCITAREA CONTROLULUI ASUPRA ÎNDEPLINI­RII PREVEDERI­LOR CONTRACTULUI Experiența din anii trecuți a arătat că a­­colo unde comitetul de întreprindere exercită un control sistematic asupra îndeplinirii con­tractelor colective, toate obligațiile reciproce sunt îndeplinite în întregime și la termenul fixat. In hotărîrea „Despre încheierea contracte­lor colective pe anul 1953”. Prezidiul Consi­liului Central al Sindicatelor din U.R.S.S. a obligat organele sindicale să exercite un control sistematic asupra îndeplinirii obli­gațiilor reciproce. Felul cum se îndeplinesc prevederile con­tractului colectiv trebue controlat zi de zi de organizatorii de grupă sindicală și de co­misiile comitetelor de secții și întreprinderi împreună cu­­ administrațiile secțiilor și sec­toarelor întreprinderii. Dacă se constată o încălcare a prevederilor contractului colectiv sau dacă au fost descoperite motivele care împiedică îndeplinirea contractului, trebue luate fără întârziere măsuri pentru înlătura­­rea lor și aceste probleme trebue dezbă­tute la ședințele comisiilor și ale comitetelor de secții și de întreprindere In afară de aceasta, în fiecare trimestru trebue organizat un control de massă asu­pra modului cum se îndeplinesc prevederile contractului colectiv. Acest control se face­­sub conducerea comitetului sindical de către fiecare comisie a acestui comitet, atrăgân­­du-se în această acțiune un larg activ ob­ștesc cu participarea obligatorie a reprezen­­tanților administrației. Rezultatele contro­lului sunt desbătute la adunările generale pe secții și pe schimburi ale muncitorilor și func­ționarilor. Conducătorii întreprinderilor și ai comite­telor de întreprindere sunt obligați să ra­porteze personal la adunările generale (conferințele) muncitorilor și funcționarilor, despre rezultatele controlului de massă asu­pra îndeplinirii prevederilor contractelor co­lective. Comitetele centrale ale sindicatelor, pre­cum și­ consiliile sindicale regionale, raionale, ascultă la plenarele lor și la ședințele prezi­­diumurilor dările de seamă ale conducători­lor întreprinderilor și comitetelor de între­prindere cu privire la îndeplinirea contractu­lui colectiv atât pe probleme, cât și în an­samblu. La ședințele de colegiu, ministerele trebue să dezbată cel puțin odată pe trimes­tru problemele legate de îndeplinirea con­tractelor colective. . Organizând controlul asupra îndeplinirii fiecărui punct înscris în contractul colectiv, comitetele sindicale sunt obligate să asigure condițiile necesare unei largi desfășurări a criticii lipsurilor în munca organizațiilor e­­conomice și sindicale, să le ia în considera­ție și să le examineze cu cea mai mare a­­­tenție împreună cu administrația întreprin­derii. Un control sistematic și eficace va mări responsabilitatea conducătorilor întreprinderii și organizației sindicale pentru îndeplinirea obligațiilor înscrise în contractul colectiv, încheierea la timp a contractelor colec­­­tive, precum și îndeplinirea lor necondițio­nată atât de administrația întreprinderii cât­ și de organizația sindicală, de fiecare mun­citor și funcționar, fac din contractul colec­­tiv o armă puternică in lupta pentru înde­plinirea cu succes a planului de producție pe anul 1953, pentru ridicarea continuă a ni­velului material și cultural al poporului so­vietic. (După ,,V pomosci profsciuznomif activu“ Nr. 24/1952) •k

Next