Constructorul, aprilie 1953 (Anul 5, nr. 173)
1953-04-30 / nr. 173
Pag.1 A4 Tinerii constructori de pe șantierele socialismului Acolo unde se vor întâlni tinerii din toată lumea De cum ai trecut bariera Vergului și Intri pe bulevardul Muncii, îți dai seama de ritmul năvalnic al muncii depuse zi de zi, fără preget sau odihnă, de muncitorii, brigadierii, tehnicienii și inginerii constructori ai Parcului de Cultură și Sport „23 August". Fosta groapă a Vergului, vestitul maidan, își schimbă înfățișarea pe zi ce trece. Deocamdată este încă un șantier pe care dudue excavatoare, screpere și dragline, gonege autocamioane și mașini basculante pline ochi cu pământ și nisip. Pe locul de muncă al brigăzii a II-a horticolă flutură un mândru drapel roșu de brigadă fruntașă. Brigadierele, in frunte cu conducătoarea lor atemista Simionov Liliana, muncesc vesele, sglobii. Cu cazmalele in mănă, harnicele brigadiere defrișează terenul viitorului parc. Maria Burlibașa, in vârstă de 17 ani, fiică de țărani săraci din comuna Smalț, regiunea Galați și brigadiera Maria Barbarac, din comuna Buzescu, raionul Alexandria, sunt fruntașe în brigada lor. Ele poartă cu mândrie insigna de brigadier fruntaș și brasarda roșie cu litere Corii... in brigăzile de săpători de la viitorul teatru, avântul in muncă e greu de descris. Brigadieri fruntași ca Alexandru Modoacă, din Craiova, care sapă zilnic peste plan 3—4 norme, ca Gheorghe Șchiopa, din Drăghici-Pitești, care dă 8 norme zilnice, sau Florea Oancea, un copilandru de 13 ani, fiu de plugari săraci din comuna Bratovești-Craiova, care muncește cu o iuțeală uimitoare și izbutește să dea zilnic 4 norme peste plan, sunt mulți pe șantier. Tovarășul Francisc Fazekaș, responsabilul cu producția în unitatea sa, ne istorisește acte de adevărat eroism săvârșite de tinerii brigadieri, dornici să mulțumească patriei pentru viața lor nouă și fericită prin eforturi neprecupețite in muncă. Intr'una din zilele trecute, in timpul schimbului de noapte, pe porțiunea de excavare a viitorului lac, el a avut impresia că sunt mai mulți brigadieri decât lucrează de obicei în schimb. Cercetând mai îndeaproape, tov. Fazekas a constatat că o sumedenie de tineri din brigada 9-a, care lucrează dimineața în schimbul I, au plecat noaptea, din dormitor și au venit, in taină, să ajute tovarășilor lor, lucrând un schimb suplimentar pentru ca angajamentele luate in cinstea zilei de 1 Mai să fie cu mult depășite. Responsabilul i-a trimis firește din nou la culcare, ca ei să fie odihniți a doua zi, când le va veni rândul la lucru. CEL MAI MARE STADION DIN ȚARĂ Cam la un kilometru depărtare de groapă, pe fostul teren al echipei „Metalul" și mai departe până spre Vatra Luminoasă, se conturează puternic viitorul stadion cu circa 80.000 locuri, cel mai mare stadion ridicat in patria noastră. Și aici cupele uriașe ale excavatoarelor, care încarcă deodată 1,50 mc de pământ și ii răstoarnă in camioane, lucrează necontenit zi și noapte. Când privești la numeroasele buldozere, screpere, tractoare cu remorci, compresoare cu dinți și benzi transportoare, ai impresia că te afli pe o porțiune din șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Un prichindel negricios, cu ochi, de tăciune, ține în mănă un steguleț alb și reglementează circulația autocamioanelor, tractoarelor cu remorci. Pare să fie un agent de circulație abil, deși n’a împlinit încă 10 ani. N chiară Petru Sbiera "și e fiul"unui fierar de la Gospodăria agricolă colectivă din Negrești-Iași. Acasă sunt 7 copii. Unii urmează la școli, alții muncesc la colectiv, iar micul Petrică a venit, la chemarea Partidului și a Comitetului Central U.T.M., să contribue cu puterile sale la ridicarea acestei minunate construcții a socialismului. La început, în Martie, a muncit la lopată. S’a evidențiat și a fost de curând trecut la circulație. E atât de absorbit de noua lui muncă încât, dacă vrei să te dai cu el în vorbă în timpul serviciului, îți răspunde cu gravitate : — După schimb, tovarășe! Acum n’am timp. Sau vrei să încurc circulația! I Ahmet Memet^ are 20 ani. E din Ciocârlia, regiunea Constanța. Din anul 1951 a muncit pe șantierele Canalului Dunăre-Marea Neagră ca tractorist, unde a fost frun-Reportat de TUDOR MIHAILtaș in muncă. S’a înscris și el ca brigadier voluntar pe acest șantier al tineretului. Schimbă manetele cu iscusință, tractorul se mișcă greoi pe șenile, supunăndu-se docil comenzii lui Ahmet, care depășește zilnic norma cu 50—00%. Și Sandu Emilian e tractorist fruntaș. E trecut chiar in cartea de onoare a brigăzii. Când a pornit de acasă acum 2 luni din comuna Valea Cucului, regiunea Ploești, Sandu i-a spus lui taică-său, președintele gospodăriei colective: — Eu plec brigadier, tăicuțule ! Vreau să fac un an muncă voluntară De la șantierul ,,23 August" am să cer să mă duc la metrou. — Să nu ne faci satul de ocară Sămdlucule l-a povățuit taică-său la plecare. Și Sandu nu-i face de ocară. Dimpotrivă s’a angajat ca în cinstea lui 1 Mai să depășească norma cu 25% angajamentul și l-a îndeplinit încă pe ziua de 26 Aprilie. La tribuna principală, alături de meseriași calificați care instruesc cu dragoste pe brigadieri, muncesc la zidărie brigadierii Mihai Vicol, Ion Târziu, Gavril Loghin, Dumitru Tutu și Gheorghe Doru, toți veniți de la țară. La mortar lucrează Nicolae Munteanu, alții sunt la betoniere. Dulgherul Gheorghe Cristea, care a lucrat 3 ani la „Casa Scânteii" și a fost evidențiat in producție, inițiază in taina cofrajului pe brigadierii ce i-au fost repartizați. Mâine, acești tineri veniți de la țară, care încep să se califice în diferite meserii, vor trece la alte mari construcții ale socialismului, spre a-și desăvârși calificarea, pentru a deveni iscusiți constructori ai vieții noi. Părlițeanu Elena, o fată din Crâmpoaia- Pitești, mănuește cu îndemânare un greder cât toate zilele de mare, iar Ion Iovănescu, un copilandru de 16 ani, abia se zărește din „Stalineț"-ul lui. Și alți băieți de vârsta lui, care au văzut aici pentru prima oară in viața lor, un buldozer sau un screper, conduc aceste mașini cu iscusință după numai două luni de când sunt pe șantier. E drept că ei urmează și o școală de calificare după orele de producție. Alții, neștiutori de carte, sunt alfabetizați pe șantier. Stadionul crește păzănd cu ochii. Tinerii brigadieri muncesc cu avânt îndemnați de chemarea partidului: „Tineri și tinere de pe șantierele tineretului ! Organizați mai bine munca pe brigăzi și echipe ! Insușiți-vă noua tehnică și ridicați-vă calificarea „ Asigurați darea la termen în funcțiune a construcțiilor necesare Festivalului tineretului I“. Această lozincă înflăcărată e afișată pretutindeni pe șantierul stadionului. Cu ea in frunte vor defila brigadierii, la 1 Mai. SCHIMBUL DE ONOARE Pentru ziua de 27 Aprilie s’a hotărit de către colectivul de constructori organizarea unui schimb de onoare pe șantier, ,în cinstea zilei de 1 Mai. S’a muncit în ziua asta mai aprig ca oricând și rezultatele primului schimb au fost anunțate la megafoane . — Arimon Lubcinschi, draglinist, a depășit norma cu 205%, Gheorghe Venscher, de pe excavatorul 1 a depășit norma cu 73%, iar Marin Tarachin de pe excavatorul 2 cu 65%. Dulgherii Vasile Neagu, Achim Sabo și Iosif Necșai și-au depășit normele , cu 124, 52 și respectiv 89%, Zidarii Valeriu Simionescu cu 70%, Dumitru Stanciu cu 63%, iar vărnicerul Dumitru Nițulae cu S3%. Toți aceștia sunt meseriași calificați. Ei au ieșit fruntași în primul schimb de onoare. Nici brigadierii nu s’au lăsat mai prejos: brigada nr. 80, condusă de Ion Sotir și-a depășit norma cu 1II%, cea condusă de Ivan Traian cu 73%, brigăzile conduse de Ion Roșu și Gheorghe Iosif cu câte 72%, iar brigăzile nr. 60 și 2 de fete și-au depășit normele cu 57% și respectiv 48%. E demn de menționat că toate brigăzile atemiste au obținut depășiri de normă in ziua schimbului de onoare. Seara, la biroul organizației de partid, to. ■arășii Târnoveanu din biroul organizației de partid și Ștefan Alexiu, președintele comitetului de întreprindere, trec în revistă rezultatele de până azi ale șantierului. Constructorii vor putea raporta cu mândrie conducătorilor partidului și guvernului când vor defila, la 1 Mai, in fața tribunelor, planul pe luna Martie a fost îndeplinit în numai 14 zile, iar cât privește angajamentele luate în luna Aprilie în cinstea zilei de 1 Mai, și acestea vor fi depășite. Fără îndoială că întregul elan de muncă al șantierului a fost imprimat de brigăzile de ateniști — schimbul de mâine al partidului. Acest elan a cuprins deopotrivă pe arhitecți, ingineri și tehnicieni, care s-au alăturat cu entuziasm muncii avântate a tineretului. Nume ca cel al inginerului Ionel Tigoi, coordonator pe șantierul stadionului, al lui Gheorghe Teodorof, adjunctul bazei de utilaj cu echipa sa de depanare, a tehnicienilor Toma Lespezeanu, Gheorghe Marinescu și . Dumitru Ghencianu care au muncit fără răgaz pentru buna întreținere a utilajului mecanic, sunt pronunțate cu dragoste și respect pe șantier. Ei au contribuit in bună măsură la succesele realizate de intregul colectiv al constructorilor acestui minunat parc sportiv IN TABARA După schimb, încolonați, cu drapelele roșii în frunte, brigadierii se îndreaptă spre cantină unde-i așteaptă o masă gustoasă, hrănitoare. Tot încolonați pornesc spre tabăra lor — o adevărată colonie a tineretului. In fața celor 36 barăci-dormitoare sunt grădinițe și barăci pentru odihnă. Pe straturi de flori, din pietriș, brigadierii au scris lozinci și au alcătuit stele in cinci coițuri. Aici, in tabără, începe o altă viață : viața sportivă și culturală. Biblioteca are 4500 volume și câte o bibliotecă mobilă în fiecare dormitor; numărul cititorilor se ridică la 1860 Fiecare brigadă își are corul ei, din care s'a selecționat un cor central compus din 100 tovarăși. Echipele de jocuri, de recitări, de teatru, repetă după un program bine întocmit, iar o mare parte din tineri practică diferite sporturi. Ghiță Zlate, un copilandru de 74 ani, brigadier și el, acompaniază la un acordeon echipa de jocuri. „Știu și notele" se mândrește flăcărașul, mângâind clapele instrumentului. Cele 15 perechi repetă și buduitul picioarelor lor vioaie răsună până departe, la ultimele dormitoare. Intr’o baracă se ține cursul de calificare, în alta școala de alfabetizare, iar la club se organizează zeci de conferințe. Forfota din tabără nu încetează nici noaptea. La orele 23 pornește la lucru schimbul trei... Așa își duc viața în tabără cei 2600 brigadieri, care ridică aici, Parcul de Cultură și Sport „23 August" — o realizare minunată a regimului nostru de democrație populară. Când se vor aduna în Capitală, la începutul lui August, zecile de mii de tineri din toate colțurile lumii, dând viață celui de al 4-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru pace și prietenie, vor fi convinși cu greu că abia cu 5 luni înainte nu exista aici nici parc, nici teatru, nici stadion, că lotul a fost clădit in 5 luni, prin munca avântată a brigadierilor. Participanții la Festival, oaspeți dragi de peste hotare, vor admira linia teatrului cu forme arhitectonice decorative, la care lucrează cei mai buni artiști plastici din țară, se vor întrece tovărășește pe minunatul stadion și se vor plimba înfrățiți pe aleile parcului. Iar tinerii din țările capitaliste, din țările unde domnesc mizeria și exploatarea, se vor bucura că frații lor din Republica Populară Română trăiesc o viață fericită, plină de bucurie și că înscriu prin munca lor adevărate epopei ale construcției socialiste, zidindu-și o viață nouă, fericită, pentru care luptă și ei, tinerii plecați de pe alte meleaguri îndepărtate. E seara... Pe șantier se aprind mii de lumini. Munca e în toi. In tramvai te urmărește huruitul motoarelor, zvonul glasurilor tinerești, râsul brigadierilor și sclipirile melancolice ale bălții din groapa Vergului care-și trăiește ultimele zile. Curând balta va fi secată și în locul ei vor răsări terenuri de sport, grădini și peluze verzi... Capitala patriei noastre se împodobește cu încă un monument: Parcul de Cultură și Sport „23 August", operă demnă de epoca construcției noastre socialiste. Oameni ai muncii de pe șantierele marilor construcții ale socialismului! Luptați necontenit pentru folosirea complectă și rațională a mașinilor, pentru perfecționarea continuă a metodelor de muncă, pentru reducerea costului lucrărilor! I CONSTRUCTORUL Tineri și tinere de pe șantierele tineretului! Organizați mai bine munca pe brigăzi și echipe! Insușiți-vă noua tehnică și ridicați-vă calificarea! Asigurați darea la termen in funcțiune a construcțiilor necesare Festivalului tineretului ! Sondagii in vederea construirii metroului In numeroase puncte ale Capitalei, sondagiile în vederea construirii metroului continuă într-un ritm viu. Burghiile sonderelor sfredelesc subsolul, desvăluind geologilor și geotehnicienilor structura și poziția straturilor de pământ și a pânzelor de apă. Din depărtare, pe șantierul de foraj situat în vecinătatea gării Dealul Spirei, se vede tripiedul înalt, metalic, care susține garnitura de prăjini. Pe acest șantier s-a introdus forarea mecanică. Motorul Diesel al sondezei duduie, învârtind granitul puternic. Sondeza este construită la noi în țară, granitul și pompa fiind fabricate la Uzinele Metalurgice ,,Gh. Gheorghiu-Dej“ din Târgoviște după prototipul sovietic KAM 500, iar motorul la uzinele „Mátyás Rákosi“. Muncitorii lucrează aici cu drag, plini de mândrie că sunt printre cei dintâi care deschid drumul măreței, construcții a Capitalei patriei noastre, Sprinten, urcă pe unul din brațele tripiedului, ca pe un catarg, tânărul Mihail Stănescu. Venit de pe șantierele Canalului, el își însușește cu râvnă noua meserie de sondor. La granit, cu mâna pe cablul metalic, maistrul sondor Gh. Vanvu urmărește cu atenție coborîrea garniturii de foraj. Forajul a ajuns acum la 13 metri adâncime. Carotiera — un aparat de luat probe, care se găsește în interiorul garniturii de foraj — scoate mereu probe de teren, care sunt rânduite după adâncime, în lăzi anume construite. Probele vor merge in laboratoare, unde vor fi supuse la diferite încercări, prin care se vor determina caracteristicile straturilor, plasticitatea, umiditatea, etc. Paralel, se studiază relieful terenului pe terasele proiectate, deasemeni se face cu atenție studiul hidrogeologic (regimul apelor subterane), determinându-se nivelul pânzelor de apă, direcția și viteza de curgere a apelor, etc. Și în alte puncte ale Capitalei, în Grădina Botanică, pe șos. Ștefan cel Mare, pe șos. Iancului, etc., punctele de foraj înzestrate cu sondeze manuale, lucrează întens. In curând, se va putea alcătui, pe baza acestor date, o adevărată hartă subterană a Bucureștilor, necesară definitivării proiectului tehnico-economic al metroului. Grupa noastră sindicală Documentele .«.mui de al lll-lea Congres al Sindicatelor din R.P.R. sunt pentru noi un minunat îndreptar în activitatea de zi cu zi a grupei sindicale. In lucrările Congresului, au fost arătate temeinic sarcinile de răspundere ce revin grupei sindicale în lupta pentru realizarea primului nostru plan cincinal în patru ani. In Rezoluția Congresului Sindicatelor din R.P.R. din 26—30 ianuarie 1953 se arată : „Condiția principală pentru îmbunătățirea sarcinilor de mare răspundere ce revin sindicatelor este întărirea grupei sindicale“. Ca organizator al grupei sindicale nr. 5 de pe șantierul „Institutul Nou“ am simțit întreaga răspundere ce-mi revine, pentru educarea membrilor grupei în spiritul unei noi atitudini față de muncă, în spiritul dragostei față de patrie, în lupta pentru făurirea unei vieți fericite pentru toți cei ce muncesc din patria noastră. Faptul că am reușit în bună parte să duc la îndeplinire aceste sarcini, constitue o mândrie atât pentru mine cât și pentru fiecare membru al grupei. Roadele muncii sindicale s’au resfrânt așa cum este fireșb — asupra producției. Numai în luna Aprilie întreaga grupă a reușit să realizeze un indice de îndeplinire a normei de 200 la suti, economisind și însemnate cantități de material lemnos. Realizările obținute sunt cu atât mai valoroase cu cât grupa a avut de luptat cu unele create de aprovizionarea cu material greutăți lemnos. Ceea ce vreau să arăt în acest articol sunt metodele de muncă folosite de mine în mobilizarea oamenilor și organizarea lucrului. Cu 3—4 zile înainte de începerea fiecărei luni, conducerea șantierului predă planul pe luna următoare, plan ce este defalcat pe formațiile minime de lucru existente în cadrul grupei mele. Bineînțeles în această acțiune suntem ajutați îndeaproape de maistrul de șantier. Cunoașterea planului cu câteva zile înainte, îmi dă posibilitatea să organizez o largă discutare a lui în grupă, pentru ca fiecare să vină cu propuneri în vederea realizării și depășirii sarcinilor de plan. Planul nostru pe luna Aprilie era cu 100 la sută mai mare decât posibilitățile de lucru ale grupei, dacă se ținea seamă de norma de producție; deasemeni existau lipsuri aprovizionarea cu materiale. Cu toate acesntea noi ne-am dat seama că sarcinile de plan vor trebui realizate deoarece nerealizarea lucrărilor de dulgherie ar fi dus la nerealizarea planului pe întreg șantierul. Discutând în cadrul unei ședințe cu membrii grupei, am reușit să găsim mijloacele de realizare a planului. Astfel, în urma propunerilor făcute de unii tovarăși, am împărțit munca în așa fel încât fiecare să execute operațiile cele mai potrivite pregătirii sale profesionale. Cunoscând astfel planul și posibilitățile de realizare a lui am putut să organizăm consfătuirea de producție în cadrul căreia muncitorii s’au angajat să termine cu două zile înainte întreaga lucrare planificată. Ca organizator de grupă mi-am dat seama că acesta este doar începutul și greul vine apoi, în timpul procesului de producție. In această direcție trebuia să-mi îndrept atenția și sprijinul meu. Un ajutor prețios în munca noastră îl constitue metodele de raun,că ale stahanoviștilor sovietici. Pentru popularizarea și aplicarea acestor metode, am organizat numeroase convorbiri cu grupa sindicală în cadrul cărora se explică specificul și avantajele acestor metode. In felul acesta am ajuns ca întreaga grupă sindicală să folosească metodele Cotlear, de calificare la locul de muncă, Lidia Corabelnicova, de economisire a materialelor și Critirile de păstrare a curățeniei la locul de muncă, — metoda care dau roade minunate. In cadrul procesului de producție am observat de multe ori că, deși muncitorii folosesc aceleași metode de muncă, totuși realizările nu sunt egale. Muncitorul dulgher Marin Tănase, reușea întotdeauna să fie înaintea celorlalți la montarea caloților, dând lucru de calitate bună. Aceasta înseamnă că el își organiza munca mai bine. Pentru a populariza experiența tovarășului Marin Tănase, am organizat un schimb de experiență în grupă, în cadrul căruia acesta a expus felul cum lucrează. După câteva zile toți cei 25 muncitori din grupa sindicală nr. 5 foloseau aceiași metodă ridicând astfel productivitatea muncii cu aproape 15 la sută. Un accent deosebit am pus ta activitatea mea pe disciplina socialistă a muncii. Metoda folosită în această direcție a fost munca de lămurire dusă cu răbdare, zi de zi, cu fiecare om în parte. In grupa noastră avem pe tovarășul Dumitru Roșianu, care călca în nenumărate rânduri disciplina socialistă a muncii, lipsind nemotivat dela lucru. In consfătuirile grupei această lipsă a tovarășului Roșianu a fost de multe ori subiectul discuțiilor, fiind criticat de membrii grupei. Atunci, când grupa noastră a fost confirmată ca brigadă stahanovistă, tov. Roșianu a fost pus în discuție dacă merită să poarte înaltul titlu de stahanovist, toți membrii grupei au fost împotrivă. Aceasta a fost unul dintre cele mai prețioase ajutoare date tovarășului Roșianu care, în scurt timp, a lichidat complect cu atitudinea sa nesănătoasă, devenind acum un exemplu de disciplină. In munca de ridicare a nivelului ideologic și cultural al membrilor grupei, tov. Petre Barcaș, delegatul cultural al grupei, desfășoară o intensă activitate. Astfel el a reușit să organizeze un cerc de citit la care ia parte întreaga grupă. Până acum, în afara citirii articolelor mai importante din ziare care se face în fiecare zi, s-au citit în colectiv o serie de cărți literare ca „Răscoala iobagilor", „Desculț”, broșura despre Alexei Stahanov etc. Tot pe linie culturală au fost antrenați 5 tovarăși care urmează un curs de muzică instrumentală. Succesele realizate de noi, datorită cărora am obținut titlurile de grupă fruntașă și brigadă stahanovistă, constitue un puternic imbold în munca noastră și suntem hotărîți să muncim și mai bine contribuind din toate puterile noastre la construirea socialismului în scumpa noastră patrie, VASILE DAMIAN organizatorul grupei sindicale nr. 5 de la șantierul „Institutul Nou” București Concursul echipelor artistice ale sindicatelor Echipa de dansuri maghiare a Întreprinderii de construcții nr. 801 Bicaz datorită serioaselor pregătiri făcute în perioada concursului a reușit să se claseze printre primele la concursul pe regiune, ajungând în fața comisiei de selecționare pentru participarea la finala pe țară. Deși echipa a fost lipsită multă vreme de un instructor, totuși datorită tovarășilor Naghi și Bartolo, care s-au ocupat în mod activ în această perioadă de munca artistică, îndrumând-o și organizând repetițiile, membrii echipei au făcut progrese frumoase. Dacă echipa de dansuri s’a prezentat bine din punct de vedere al interpretării suitei de dansuri din Regiunea Autonomă Maghiară, totuși costumele membrilor echipei n’au fost potrivite cu dansurile respective. Această lipsă se datorește vechiului comitet de întreprindere care nu s’a ocupat de munca artistică. In prezent, prin grija noului comitet și personal a tovarășei Elena Faur, președinta comitetului de întreprindere, munca artistică se desfășoară în bune condițiuni. In cadrul ședințelor, pe care le țin cu regularitate, membrii echipei discută probleme politice, de interpretare, ținută etc. Echipa de dansuri, care în ultimul timp a intensificat pregătirile pentru prezentarea cât mai corectă în fața comisiei de selecționare, a primit sprijin din partea C. C. al Sindicatului Constructori, prin activiști trimiși, precum și prin ajutorul material dat echipei pentru confecționarea costumelor necesare ION IACOB corespondent re cinstea Festivalului Mondial al Tineretului întregul nostru tineret se pregătește cu entuziasm să întâmpine cu cât mai importante realizări Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie, ce va avea loc în luna August la București. Pe șantierul „Orașul Muncitoresc" al întreprinderii de construcții nr. 501 — Orașul I Documentarea constitue pentru fiecare om Stalin, brigada de dulgheri condusă de tov. 1 a muncit un îndreptar prețios, o bogată Gheorghe Cașprul a participat cu succes la întrecerea în cinstea zilei de 1 Mai, iar acum muncește cu efort sporit pentru obținerea unor realizări și mai mari în cinstea Festivalului. Brigada fruntașă este compusă din 15 tineri și 5 ucenici cari se califică la locul de muncii după metoda stahanovistului sovietic Collear. Cel mai vârstnic membru al brigăzii are vârsta de 18 ani. Brigada se mândrește cu numeroși fruntași în producție, printre care tov. Ioan Zigheli, Petre Schneider, Hans Böhm, Gheorghe Bulboacă și Vasile Irimiuc. Lucrând după metoda în lanț, brigada realizează o depășire a noilor norme de 35 °/.Succesele tinerilor se datoresc în primul rând bunei organizări a muncii. Brigada ține regulat, la fiecare 2—3 zile, consfătuiri de producție, în care analizează sarcinile de plan, rezultatele obținute și eventualele lipsuri ivite, luându-se imediat măsuri pentru lichidarea lor. Membrii brigăzii au înlăturat complect absențele nemotivate. Brigada de tineri de pe șantierul „Orașul Muncitoresc" și-a luat angajamente sporite în cinstea Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie, luptând cu avânt pentru realizarea și depășirea sarcinilor de plan, spre a da înainte de termen noi locuințe oamenilor muncii dela uzinele „Steagul Roșu”. S. MAXIMILIAN Orașul Stalin Biblioteca tehnică In sprijinul producției sursă de informație. Muncitorului, tehnicianului sau inginerului, la locul lui de muncă, i se pun tot felul de probleme. Fără cunoașterea temeinică a problemelor de producție, rezolvarea lor ar fi mult întârziată. O bună documentare se poate face prin consultarea regulată a ultimelor lucrări apărute în legătură cu ramura de activitate respectivă. Conducerea Trustului de construcții nr. 1, a înțeles importanța bibliotecii tehnice în sprijinul procesului de producție și acordă acesteia toată atenția, înființată de curând, biblioteca tehnică a Trustului nr 1, numără circa 600 de volume. In rafturile ei, alături de lucrările românești de specialitate, se pot vedea multe lucrări ale oamenilor de știință sovietici, care sunt mult apreciate de cititori. Dacă vrei să cunoști ultimele noutăți în ce privește macaralele electrice, bibliotecarul îți va pune la dispoziție lucrarea lui D. N. Muravev, ca să te pui la punct cu noile metode pentru fabricarea pieselor din beton armat, poți consulta lucrarea lui M. Z. Simonov. Biblioteca este dotată cu o serie de lucrări tratând despre metodele sovietice, tehnologia lucrărilor de construcții, fizică, organizarea șantierelor, caracteristicele tehnice ale utilajelor stahanoviste etc. Deasemenea, biblioteca pune la dispoziția celor interesați lucrări publicate de Editura M.C.I.M.C. și de Institutul de documentare tehnică. Un aspect pozitiv al muncii depuse de colectivul bibliotecii tehnice îl constitue faptul că unele lucrări tehnice în limba rusă necesare cadrelor tehnice ale trucului, sunt traduse de îndată ce sunt primite la bibliotecă; de pildă lucrarea „Prefabricatele de beton armat” de Rîjk, apărută de curând la Moscova, a fost tradusă și se găsește în bibliotecă. In cadrul bibliotecii se fac și traduceri orale din diverse reviste și publicații de specialitate, care sunt de un real ajutor tehnicienilor și inginerilor trustului. Popularizarea cărților se face prin agitație vizuală, recenzii, etc., datorită cărora astăzi o bună parte din salariații trustului frecventează cu regularitate biblioteca tehnică. Printre cei mai activi cititori se numără inginerii C. Cazimir și L. Scripcă, mecanicul șef M. Șerbănescu și alții. Aportul bibliotecii tehnice este exemplificat și de faptul că Cercul A.S.I.T. al trustului, în cadrul căruia se organizează diferite conferințe cu caracter tehnic, cere bibliotecii sprijin pentru documentarea conferențiarilor săi. Mecanicul stahanovist M. Sommer a împrumutat de la bibliotecă o serie de cărți despre economie, inovații, știință, în vederea redactării unei conferințe. Tot biblioteca tehnică pune la dispoziția școlilor de calificare ale trustului cărțile de specialitate necesare. Pentru îmbunătățirea continuă a activitații sale, colectivul bibliotecii tehnice va trebui să intensifice popularizarea cărților prin vitrine, panouri etc., să păstreze o mai strânsă legătură cu responsabilii bibliotecilor de pe șantiere, să treacă la întocmirea de liste bibliografice pe teme. De asemenea, vor trebui antrenați în acțiunea de documentare tehnică cât mai mulți stahanoviști și fruntași în producție din întreprinderile și de pe șantierele trustului. S. ALEXE corespondent Cum vor arăta viitoarele Fabricile de cărămizi și țigle moștenite de la regimul burghezo-moșieresc puteau fi date ca exemplu tipic de exploatare a omului de către om. Aceste fabrici nu erau mecanizate, majoritatea operațiilor făcându-se prin muncă manuală. Muncitorii erau sezonieri, utilajele erau vechi și lucrau fără reparații ani și zeci de ani, iar metodele de prelucrare a argilei nu corespundeau cu proprietățile ei. După naționalizare, situația din industria ceramicei brute — atât de înapoiată — s-a îmbunătățit simțitor. Fabricile de cărămizi și țigle și-au mărit producția, s’au îmbunătățit calitatea produselor și condițiile de lucru, s’a mărit mecanizarea în operațiile de exploatare și prelucrare a argilei, s’au mecanizat și transporturile. Astfel, la exploatara argilei, mecanizarea a crescut cu 300 la sută, iar la transporturi cu 500 la sută. Capacitatea de uscare a uscătoriilor naturale și cea de ardere a cuptoarelor circulare a sporit îndeosebi prin aplicarea metodelor sovietice. Fabricile noi de cărămizi construite în regimul de democrație populară, fabrica „Zorile Noi” dinn Piatra Neamț și altele, sunt mărturii ale grijii față de om, ale progresului tehnic realizat în industria noastră. Cu fiecare nouă construcție se îmbunătățesc condițiile tehnice, de muncă și de trai ale oamenilor muncii. Proiectul celei mai recente fabrici de cărămizi din țara noastră dovedește înaltul stadiu la care am ajuns. La proiectarea acestei fabrici au lucrat Institutele I.P.F.M.C., I.P.C.I. și I.P.C.S., iar cercetarea materiilor prime a fost făcută de I.C.I.M.C. Proiectul acestei fabrici a avut la bază bogata experiență acumulată în proiectarea fabricilor de materiale de construcții U.R.S.S. Documentația tehnică sovietică din constituit pentru proiectanți cel mai prețios a îndreptat, iar înaintatele metode tehnologice și constructive sovietice au fost aplicate în toate secțiile fabricii. La această fabrică modernă exploatarea argilei din carieră se va face cu excavatorul cu mai multe cupe, care va încărca argila extrasă în vagonete basculante. Acestea vor fi trase de un locotractor până deasupra unui depozit subteran de argilă, în care se vor descărca. Descărcarea vagonetelor se va face sau în alimentatoarele-cutie montate la un capăt al depozitului sau undeva un depozit. Acest depozit de argilă servește la crearea unei rezerve de argilă, care va fi utilizată pe timp nefavorabil lucrului în carieră( viscol, furtună, ploaie, desgheț, etc.). Atunci când se va lucra cu argilă din depozit, aceasta va fi adusă la alimentatoare cu două screpere. Depozitul de argilă al fabricii este mecanizat, după metodele sovietice, cu screpere, care constitue cel mai adecuat și mai ieftin utilaj indicat pentru manipularea argilei în interiorul depozitului. Din alimentatoare, argila trece în valțuri zdrobitoare, de unde cade pe o bandă transportoare înclinată care duce argila până la sala preselor. Aci, prelucrată în valțuri fine, în malaxoare cu dublu șnec, argila se umezește cu abur și apă caldă, Iar apoi cade în prese. Liniile tehnologice de presare sunt înzestrate cu malaxoare cu dublu șnec prevăzute cu o instalație specială de aburire. Metoda sovietică de aburire a argilei, introdusă și la unele fabrici din țara noastră, are ca efect o mai bună omogenizare a materialului, înlocuind în parte necesitatea macerării îndelungate. Prin aburire calupul capătă o cantitate de căldură chiar în timpul presării ieșind din pesă cu o temperatură de 40—50 grade. Astfel, se îmbunătățesc condițiile de lucru în timpul iernii și se scurtează durata uscării. La ieșirea din prese calupul de argilă presată este tăiat și încărcat pe rame de un „automat de cărămizi". Uscătoria fabricii este de tip cameră, putând lucra cu câte trei sau șase camere în baterie. La dimensionarea uscătoriei s-a ținut seama de rezultatele obținute până acum în funcționarea uscătoriei fabricii „Zorile Noi” de la Piatra Neamț. De la automatul de cărămizi, vagonetele cu rafturi preiau ramele cu cărămizi crude, iar un transportor electric transportă aceste vagonete până în dreptul camerei de ușcare care este la rând spre încărcare. După uscare, vagonetele preiau ramele cu cărămizi uscate și tot cu ajutorul unui transportor electric, acestea sunt transportate până în dreptul descărcătoarelor de coloană, unde ramele cu cărămizi uscate sunt preluate de vagonete carusel care se introduc în cuptoarele circulare. Descărcarea cărămizilor arse din cuptor, depozitarea pe platforma fabricii și expedierea pe șantier se va face prin centeinerizare. Din cauza producției zilnice mari a fabricii, încărcarea produselor în mijloacele de transport nu se va putea efectua decât dacă se aplică metoda sovietică a conteinerizării. In proiectul de conteinerizare proiectanții s’au ghidat în special după metoda stahanovistului sovietic Malțev. Conteinerele vor conține 120, 240 sau 300 de cărămizi, care vor ajunge în această formă direct pe șantier, direct la locul de muncă al zidarului. De asemenea, operațiunile anexă fabricației sunt prevăzute cu o mecanizare înaintată. Astfel, descărcarea vagoanelor de cale ferată cu cărbuni se face cu lopeți mecanice într-un depozit de cărbuni. Acest depozit este prevăzut cu un screper care împrăștie cărbunii în depozit și aduce cărbunii la un capăt al depozitului unde, după ce aceștia sunt sfărâmați într’un concasor de cărbuni, cad pe o bandă transportoare identică cu banda transportoare a argilei. Această bandă transportoare descarcă cărbunii într’un siloz cu o capacitate calculată pentru producția de 24 ore a cuptoarelor. Banda transportoare de cărbuni este montată lângă banda transportoare de argilă, în aceeași pasarelă In felul acesta proiectanții au avut în vedere posibilitatea de a se introduce combustibilul direct la argilă, banda de argilă fiind dimensionată spre a putea transporta și cărbunii necesari arderii. Utilizând această metodă sovietică de ardere, inițiată de maistrul stahanovist sovietic Mazov, combustibilul arde fără flacără în însăși cărămida crudă, se accelerează procesul de ardere a cărămizilor, se îmbunătățește calitatea produselor. Direcția generală a ceramicei brute ar trebui să dea o extindere mai mare introducerii combustibilului la camupul de argilă, deoarece primele încercări cu treizil și rumeguș adăugate în pastă au dat rezultate satisfăcătoare. Pentru alimentarea cuptoarelor cu cărbuni s-au introdus alimentatoare automate la gurile de alimentare. Automatizarea alimentării ușurează dozarea și uniformizarea alimentării cu combustibil a cuptoarelor, ducând la o economie de cca. 10—15 la sută cărbuni și realizând o curbă de temperatură mai uniformă. Se face și o mare economie de căldură, căci capacele gurilor de alimentare nu mai trebuesc deschise de câte ori s’ar face alimentarea manual. După cum reiese din descrierea de mai sus, toate procesele de fabricație principale și anexe sunt mecanizate în cea mai mare măsură. Fabrica a fost prevăzută cu toate construcțiile sociale, culturale și administrative necesare pentru a creia condiții de lucru și de trai cât mai bune oamenilor muncii. Fabrica va avea locuințe proprii și sunt în curs de construcție un bloc pentru locuințe muncitorești cu 18 apartamente și un cămin de burlaci pentru 6 persoane. S-a ținut seama la proiectare de măsuri pentru protecția muncii în toate locurile de muncă. Proiectarea acestei fabrici moderne a fost o piatră de încercare pentru tinerele noastre institute de proiectare. Au existat greutăți în ceea ce privește coordonarea muncii între Institute, în urmărirea îndeaproape a proiectelor pe măsura executării lor și în ceea ce privește adaptarea unor soluții constructive care nu răspundeau în întregime necesităților tehnologice. Experiența acumulată în proiectarea fabricilor de cărămizi va ușura munca la proiectele noilor fabrici de materiale de construcții, ceeace va contribui la îmbunătățirea ! îiiilor tehnico-economice de investiția și exploatare. ins. EMILIAN SPERANȚA din I.P.F.M.C.