Constructorul, aprilie 1953 (Anul 5, nr. 173)

1953-04-30 / nr. 173

Pag.1 A4 Tinerii constructori de pe șantierele socialismului Acolo unde se vor întâlni tinerii din toată lumea De cum ai trecut bariera Vergului și Intri pe bulevardul Muncii, îți dai seama de ritmul năvalnic al muncii depuse zi de zi, fără preget sau odihnă, de munci­torii, brigadierii, tehnicienii și inginerii con­structori ai Parcului de Cultură și Sport „23 August". Fosta groapă a Vergulu­i, vestitul maidan, își schimbă înfățișarea pe zi ce trece. Deo­camdată este încă un șantier pe care du­­due excavatoare, screpere și dragline, go­­nege autocamioane și mașini basculante pli­ne ochi cu pământ și nisip. Pe locul de muncă al brigăzii a II-a hor­ticolă flutură un mândru drapel roșu de brigadă fruntașă. Brigadierele, in frunte cu conducătoarea lor atemista Simionov Li­liana, muncesc vesele, sglobii. Cu cazmalele in mănă, harnicele brigadiere defrișează te­renul viitorului parc. Maria Burlibașa, in vârstă de 17 ani, fiică de țărani săraci din comuna Smalț, regiunea Galați și brigadiera Maria Barbarac, din comuna Buzescu, raio­nul Alexandria, sunt fruntașe în brigada lor. Ele poartă cu mândrie insigna de bri­gadier fruntaș și brasarda roșie cu litere Corii... in brigăzile de săpători de la viitorul teatru, avântul in muncă e greu de des­cris. Brigadieri fruntași ca Alexandru Mo­­doacă, din Craiova, care sapă zilnic peste plan 3—4 norme, ca Gheorghe Șchio­pa, din Drăghici-Pitești, care dă 8 nor­me zilnice, sau Florea Oancea, un copi­landru de 13 ani, fiu de plugari săraci din comuna Bratovești-Craiova, care muncește cu o iuțeală uimitoare și izbutește să dea zilnic 4 norm­e peste plan, sunt mulți pe șantier. Tovarășul Francisc Fazekaș, respon­sabilul cu producția în unitatea s­a, ne is­torisește acte de adevărat eroism săvârșite de tinerii brigadieri, dornici să mulțumeas­că patriei pentru viața lor nouă și fericită prin eforturi neprecupețite in muncă. Intr'una din zilele trecute, in timpul schimbului de noapte, pe porțiunea de ex­­cavare a viitorului lac, el a avut impresia că sunt mai mulți brigadieri decât lucrează de obicei în schimb. Cercetând mai îndea­proape, tov. Fazekas a constatat că o su­medenie de tineri din brigada 9-a, care lu­crează dimineața în schimbul I, au plecat noaptea, din dormitor și au venit, in taină, să ajute tovarășilor lor, lucrând un schimb suplimentar pentru ca angajamentele luate in cinstea zilei de 1 Mai să fie cu mult depășite. Responsabilul i-a trimis firește din nou la culcare, ca ei să fie odihniți a doua zi, când le va veni rândul la lucru. CEL MAI MARE STADIO­N DIN ȚARĂ Cam la un kilometru depărtare de groa­pă, pe fostul teren al echipei „Metalul" și mai departe până spre Vatra Luminoasă, se conturează puternic viitorul stadion cu circa 80.000 locuri, cel mai mare stadion ri­dicat in patria noastră. Și aici cupele uriașe ale excavatoarelor, care încarcă deodată 1,50 mc de pământ și ii răstoarnă in camioane, lucrează ne­contenit zi și noapte. Când privești la nu­meroasele buldozere, screpere, tractoare cu remorci, compresoare cu dinți și benzi trans­portoare, ai impresia că te afli pe o por­țiune din șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Un prichindel negricios, cu ochi, de tă­ciune, ține în mănă un steguleț alb și re­glementează circulația autocamioanelor, trac­toarelor cu remorci. Pare să fie un agent de circulație abil, deși n’a împlinit încă 10 ani. N­ chiar­ă Petru Sbiera "și e fiul"unui­ fierar de la Gospodăria agricolă colectivă din Negrești-Iași. Acasă sunt 7 copii. Unii urmează la școli, alții muncesc la colec­tiv, iar micul Petrică a venit, la chemarea Partidului și a Comitetului Central U.T.M., să contribue cu puterile sale la ridicarea acestei minunate construcții a socialismu­lui. La început, în Martie, a muncit la lo­pată. S’a evidențiat și a fost de curând trecut la circulație. E atât de absorbit de noua lui muncă încât, dacă vrei să te dai cu el în vorbă în timpul serviciului, îți răspunde cu gravitate : — După schimb, tovarășe! Acum n’am timp. Sau vrei să încurc circulația! I Ahmet Memet^ are 20 ani. E din Ciocâr­lia, regiunea Constanța. Din anul 1951 a muncit pe șantierele Canalului Dunăre-Ma­rea Neagră ca tractorist, unde a fost frun-Reportat de TUDOR MIHAIL­taș in muncă. S’a înscris și el ca bri­gadier voluntar pe acest șantier al tine­retului. Schimbă manetele cu iscusință, tractorul se mișcă greoi pe șenile, supunăn­­du-se docil comenzii lui Ahmet, care depă­șește zilnic norma cu 50—00%. Și Sandu Emilian e tractorist fruntaș. E trecut chiar in cartea de onoare a bri­găzii. Când a pornit de acasă acum 2 luni din comuna Valea Cucului, regiunea Ploești, Sandu i-a spus lui taică-său, președintele gospodăriei colective: — Eu plec brigadier, tăicuțule ! Vreau să fac un an muncă voluntară De la șantierul ,,23 August" am să cer să mă duc la metrou. — Să nu ne faci satul de ocară Sămdlu­­cule­­ l-a povățuit taică-său la plecare. Și Sandu nu-i face de ocară. Dimpotrivă s’a angajat ca în cinstea lui 1 Mai să depă­șească norma cu 25%­ angajamentul și l-a îndeplinit încă pe ziua de 26 Aprilie. La tribuna principală, alături de meseriași calificați care instruesc cu dragoste pe bri­gadieri, muncesc la zidărie brigadierii Mi­­hai Vicol, Ion Târziu, Gavril Loghin, Du­mitru Tutu și Gheorghe Doru, toți veniți de la țară. La mortar lucrează Nicolae Mun­­teanu, alții sunt la betoniere. Dulgherul Gheorghe Cristea, care a lucrat 3 ani la „Casa Scânteii" și a fost eviden­țiat in producție, inițiază in taina cofra­­jului pe brigadierii ce i-au fost repartizați. Mâine, acești tineri veniți de la țară, care încep să se califice în diferite meserii, vor trece la alte mari construcții ale socialis­mului, spre a-și desăvârși calificarea, pen­tru a deveni iscusiți constructori ai vieții noi. Părlițeanu Elena, o fată din Crâmpoaia- Pitești, mănuește cu îndemânare un greder cât toate zilele de mare, iar Ion Iovă­­nescu, un copilandru de 16 ani, abia se ză­rește din „Stalineț"-ul lui. Și alți băieți de vârsta lui, care au văzut aici pentru prima oară in viața lor, un buldozer sau un screper, conduc aceste mașini cu iscu­sință după numai două luni de când sunt pe șantier. E drept că ei urmează și o școa­lă de calificare după orele de producție. Alții, neștiutori de carte, sunt alfabetizați pe șantier. Stadionul crește păzănd cu ochii. Tinerii brigadieri muncesc cu avânt îndemnați de chemarea partidului: „Tineri și tinere de pe șantierele tineretului ! Organizați mai bine munca pe brigăzi și echipe ! Insușiți-vă noua tehnică și ridicați-vă calificarea „ Asigurați darea la termen în funcțiune a construcțiilor necesare Festivalului tineretului I“. Această lozincă înflăcărată e­ afișată pre­tutindeni pe șantierul stadionului. Cu ea in frunte vor defila brigadierii, la 1 Mai. SCHIMBUL DE ONOARE Pentru ziua de 27 Aprilie s’a hotărit de către colectivul de constructori organizarea unui schimb de onoare pe șantier, ,în cin­stea zilei de 1 Mai. S’a muncit în ziua asta mai aprig ca oricând și rezultatele primului schimb au fost anunțate la me­gafoane . — Ar­imon Lubcinschi, draglinist, a de­pășit norma cu 205%, Gheorghe Venscher, de pe excavatorul 1 a depășit norma cu 73%, iar Marin Tarachin de pe excavatorul 2 cu 65%. Dulgherii Vasile Neagu, Achim Sabo și Iosif Necșai și-au depășit normele , cu 124, 52 și respectiv 89%, Zidarii Valeriu Simionescu cu 70%, Dumitru Stanciu cu 63%, iar vărnicerul Dumitru Nițulae cu S3%. Toți aceștia sunt meseriași calificați. Ei au ieșit fruntași în primul schimb de onoare. Nici brigadierii nu s’au lăsat mai prejos: brigada nr. 80, condusă de Ion Sotir și-a depășit norma cu 1II%, cea condusă de Ivan Traian cu 73%, brigăzile conduse de Ion Roșu și Gheorghe Iosif cu câte 72%, iar brigăzile nr. 60 și 2 de fete și-au de­pășit normele cu 57% și respectiv 48%. E demn de menționat că toate brigăzile ate­­miste au obținut depășiri de normă in ziua schimbului de onoare. Seara, la biroul organizației de partid, to. ■­ară­șii Târnoveanu din biroul organizației de partid și Ștefan Alexiu, președintele comitetului de întreprindere, trec în re­vistă rezultatele de până azi ale șantie­rului. Constructorii vor putea raporta cu mândrie conducătorilor partidului și guver­nului când vor defila, la 1 Mai, in fața tribunelor, planul pe luna Martie a fost îndeplinit în numai 14 zile, iar cât privește angajamentele luate în luna Aprilie în cin­stea zilei de 1 Mai, și acestea vor fi de­pășite. Fără îndoială că întregul elan de muncă al șantierului a fost imprimat de brigăzile de aten­iști — schimbul de mâine al parti­dului. Acest elan a cuprins deopotrivă pe arhitecți, ingineri și tehnicieni, care s-au alăturat cu entuziasm muncii avântate a tineretului. Nume ca cel al inginerului Io­nel Tigoi, coordonator pe șantierul stadio­nului, al lui Gheorghe Teodorof, adjunctul bazei de utilaj cu echipa sa de depanare, a tehnicienilor Toma Lespezeanu, Gheorgh­e Marinescu și . Dumitru Ghencianu care au muncit fără răgaz pentru­ buna întreținere a utilajului mecanic, sunt pronunțate cu dragoste și r­es­pect pe șantier. Ei au con­tribuit in bună măsură la succesele realizate de intregul colectiv al constructorilor aces­tui minunat parc sportiv IN TAB­ARA După schimb, încolonați, cu drapelele ro­șii în frunte, brigadierii se îndreaptă spre cantină unde-i așteaptă o masă gustoasă, hrănitoare. Tot încolonați pornesc spre ta­băra lor — o adevărată colonie a tinere­tului. In fața celor 36 barăci-dormitoare sunt grădinițe și barăci pentru odihnă. Pe straturi de flori, din pietriș, brigadierii au scris lozinci și au alcătuit stele in cinci coi­țuri. Aici, in tabără, începe o altă viață : viața sportivă și culturală. Biblioteca are 4500 volume și câte o bibliotecă mobilă în fiecare dormitor; numărul cititorilor se ri­dică la 1860 Fiecare brigadă își are corul ei, din care s'a selecționat un cor central compus din 100 tovarăși. Echipele de jocuri, de recitări, de teatru, repetă după un pro­gram bine întocmit, iar o mare parte din tineri practică diferite sporturi. Ghiță Zlate, un copilandru de 74 ani, bri­gadier și el, acompaniază la un acordeon echipa de jocuri. „Știu și notele­­" se mân­drește flăcărașul, mângâind clapele instru­mentului. Cele 15 perechi repetă și buduitul picioarelor lor vioaie răsună până departe, la ultimele dormitoare. Intr’o baracă se ține cursul de calificare, în alta școala de alfabetizare, iar la club se organizează zeci de conferințe. Forfota din tabără nu încetează nici noaptea. La orele 23 pornește la lucru schimbul trei... Așa își duc viața în tabără cei 2600 bri­gadieri, care ridică aici, Parcul de Cul­tură și­ Sport „23 August" — o realizare minunată a regimului nostru de democra­ție populară. Când se vor aduna în Capitală, la înce­putul lui August, zecile de mii de tineri din toate colțurile lumii, dând viață celui de al­­ 4-lea Festival Mondial al Tineretului și Stu­denților pentru pace și prietenie, vor fi convinși cu greu că abia cu 5 luni­ înainte nu exista aici nici parc, nici teatru, nici stadion, că lotul a fost clădit in 5 luni, prin munca avântată a brigadierilor. Parti­cipanții la Festival, oaspeți dragi de peste hotare, vor admira linia teatrului cu­ forme arhitectonice decorative, la care lucrează cei mai buni artiști plastici din țară, se vor întrece tovărășește pe minunatul stadion și se vor plimba înfrățiți pe aleile parcului. Iar tinerii din țările capitaliste, din țările unde domnesc mizeria și exploatarea, se vor bucura că frații lor din Republica Popu­lară Română trăiesc o viață fericită, plină de­ bucurie și că înscriu prin munca lor adevărate epopei ale construcției socialiste, zidindu-și o viață nouă, fericită, pentru care luptă și ei, tinerii plecați de pe alte melea­guri îndepărtate. E seara... Pe șantier se aprind mii de lumini. Mun­ca e în toi. In tramvai te urmărește hu­ruitul motoarelor, zvonul glasurilor tine­rești, râsul brigadierilor și sclipirile me­lancolice ale bălții din groapa Vergului care-și trăiește ultimele zile. Curând balta va fi secată și în locul ei vor răsări tere­nuri de sport, grădini și peluze verzi... Capitala patriei noastre se împodobește cu încă un monument: Parcul de Cultură și Sport „23 August", operă demnă de epoca construcției noastre socialiste. Oameni ai muncii de pe șantierele marilor con­strucții ale socialismului! Luptați necontenit pentru folosirea complectă și ra­țională a mașinilor, pentru perfecționarea continuă a metodelor de muncă, pentru reducerea costului lucrărilor! I CONSTRUCTORUL Tineri și tinere de pe șantierele tineretului! Organizați mai bine munca pe brigăzi și echipe! Insușiți-vă noua tehnică și ridicați-vă calificarea! Asigurați darea la termen in funcțiune a construcții­lor necesare Festivalului tineretului ! Sondagii in vederea construirii metroului In numeroase puncte ale Capitalei, sonda­­giile în vederea construirii metro­ului con­tinuă într-un ritm viu. Burghiile sonderelor sfredelesc subsolul, desvăluind geologilor și geotehnicienilor structura și poziția straturi­lor de pământ și a pânzelor de apă. Din depărtare, pe șantierul de foraj situat în vecinătatea gării Dealul Spirei, se vede tripiedul înalt, metalic, care susține garnitura de prăjini. Pe acest șantier s-a introdus fo­rarea mecanică. Motorul Diesel al sondezei duduie, învârtind granitul puternic. Sondeza este construită la noi în țară, granitul și pompa fiind fabricate la Uzinele Metalurgice ,,Gh. Gheorghiu-Dej“ din Târgoviște după prototipul sovietic KAM 500, iar motorul la uzinele „Mátyás Rákosi“. Muncitorii lucrează aici cu drag, plini de mândrie că sunt printre cei dintâi care deschid drumul măreței, construcții a Capitalei pa­triei noastre, Sprinten, urcă pe unul din brațele tripiedului, ca pe un catarg, tânărul Mihail Stănescu. Venit de pe șantierele Ca­nalului, el își însușește cu râvnă noua me­serie de sondor. La granit, cu mâna pe cablul metalic, maistrul sondor Gh. Vanvu urmărește cu atenție coborîrea garniturii de foraj. Forajul a ajuns acum la 13 metri adâncime. Caro­­tiera — un aparat de luat probe, care se gă­sește în interiorul garniturii de foraj — scoate mereu probe de teren, care sunt rânduite după­ adâncime, în lăzi anume construite. Probele vor merge in laboratoare, unde vor fi supuse la diferite încercări, prin care se vor determina caracteristicile straturilor, plas­ticitatea, umiditatea, etc. Paralel, se studia­ză relieful terenului pe terasele proiectate, deasemeni se face cu atenție studiul hidro­­geologic (regimul apelor subterane), deter­­minându-se nivelul pânzel­or de apă, direcția și viteza de curgere a apelor, etc. Și în alte puncte ale Capitalei, în Gră­dina Botanică, pe șos. Ștefan cel Mare, pe șos. Iancului, etc., punctele de foraj înzes­trate cu sondeze manuale, lucrează întens.­­ In curând, se va putea alcătui, pe baza a­­cestor date, o adevărată hartă subterană a Bucureștilor, necesară definitivării proiectu­lui tehnico-economic al metroului. Grupa noastră sindicală Documentele .«.mui de al lll-lea Congres al Sindicatelor din R.P.R. sunt pentru noi un minunat îndreptar în activitatea de zi cu zi a grupei sindicale. In lucrările Congresului, au fost arătate temeinic sarcinile de răspun­dere ce revin grupei sindicale în lupta pentru realizarea primului nostru plan cincinal în patru ani. In Rezoluția Congresului Sindica­­telor din R.P.R. din 26—30 ianuarie 1953 se arată : „Condiția principală p­entru îmbună­tățirea sarcinilor de mare răspundere ce re­vin sindicatelor este întărirea grupei sindi­cale“. Ca organizator al grupei sindicale nr. 5 de pe șantierul „Institutul Nou“ am simțit în­treaga răspundere ce-mi revine, pentru edu­carea membrilor grupei în spiritul unei noi atitudini față de muncă, în spiritul dragostei față de patrie, în lupta pentru făuri­rea unei vieți fericite pentru toți cei ce muncesc din patria noastră. Faptul că am reușit în bună parte să duc la îndeplini­­re aceste sarcini, constitue o mândrie atât pentru mine cât și pentru fiecare membru al grupei. Roadele muncii sindicale s’au resfrânt așa cum este fireșb — asupra producției. Nu­­­mai în luna Aprilie întreaga grupă a reușit să realizeze un indice de îndeplinire a nor­mei de 200 la suti, economisind și însemnate cantități de material lemnos. Realizările ob­ținute sunt cu­ atât mai valoroase cu cât grupa a avut de luptat cu unele create de aprovizionarea cu material greutăți lem­­nos. Ceea ce vreau să arăt în acest articol sunt metodele de muncă folosite de mine în mobi­lizarea oamenilor și organizarea lucrului. Cu 3—4 zile înainte de începerea fiecărei luni, conducerea șantierului predă planul pe luna următoare, plan ce este defalcat pe formațiile minime de lucru existente în cadrul grupei mele. Bineînțeles în această acțiune suntem ajutați îndeaproape de mais­trul de șantier. Cunoașterea planului cu câteva zile înainte, îmi dă posibilitatea să organizez o largă discutare a lui în grupă, pentru ca fiecare să vină cu propuneri în vederea realizării și depășirii sarcinilor de plan. Planul nostru pe luna Aprilie era cu 100 la sută mai mare decât posibilitățile de lu­cru ale grupei, dacă se ținea seamă de norma de producție; deasemeni existau lipsuri aprovizionarea cu materiale. Cu toate aces­­n­tea noi ne-am dat seama că sarcinile de plan vor trebui realizate deoarece nerealiza­­rea lucrărilor de dulgherie ar fi dus la nerea­­lizarea planului pe întreg șantierul. Discu­tând în cadrul unei ședințe cu membrii gru­pei, am reușit să găsim mijloacele de realiza­re a planului. Astfel, în urma propunerilor făcute de unii tovarăși, am împărțit munca în așa fel încât fiecare să execute operațiile cele mai potrivite pregătirii sale profesio­nale. Cunoscând astfel planul și posibilități­le de realizare a lui am putut să organizăm consfătuirea de producție în cadrul căreia muncitorii s’au angajat să termine cu două zile înainte întreaga lucrare planificată. Ca organizator de grupă m­i-am dat seama că acesta este doar începutul și greul vine apoi, în timpul procesului de producție. In această direcție trebuia să-mi îndrept aten­ția și sprijinul meu. Un ajutor prețios în munca noastră îl constitue metodele de raun,­că ale stahanoviștilor sovietici. Pentru popu­larizarea și aplicarea acestor metode, am or­ganizat numeroase convorbiri cu grupa sin­dicală în cadrul cărora se explică specificul și avantajele acestor metode. In felul acesta am ajuns ca întreaga grupă sindicală să folosească metodele Cotlear, de calificare la locul de muncă, Lidia Corabelnicova, de eco­­nomisire a materialelor și Critirile de păstrare a curățeniei la locul de muncă, — metoda care dau roade minunate. In cadrul procesului de producție am ob­­servat de multe ori că, deși muncitorii folo­sesc aceleași metode de muncă, totuși reali­zările nu sunt egale. Muncitorul dulgher Marin Tănase, reușea întotdeauna să fie înaintea celorlalți la montarea caloților, dând lucru de calitate bună. Aceasta înseamnă că el își organiza munca mai bine. Pentru a populariza experiența tovarășului Marin Tă­­nase, am organizat un schimb de experiență în grupă, în cadrul căruia acesta a expus felul cum lucrează. După câteva zile toți cei 25 muncitori din grupa sindicală nr. 5 folo­­seau aceiași metodă ridicând astfel producti­vitatea muncii cu aproape 15 la sută. Un accent deosebit am pus ta activitatea mea pe disciplina socialistă a muncii. Metoda folosită în această direcție a fost munca de lămurire dusă cu răbdare, zi de zi, cu fie­care om în parte. In grupa noastră avem pe tovarășul Dumitru Roșianu, care călca în nenumărate rânduri disciplina socialistă a muncii, lipsind nemotivat dela lucru. In con­­sfătuirile grupei această lipsă a tovarășului Roșianu a fost de multe ori subiectul discu­­țiilor, fiind criticat de membrii grupei. Atunci, când grupa noastră a fost confirmată ca bri­gadă stahanovistă, tov. Roșianu a fost pus în discuție dacă merită să poarte înaltul titlu de stahanovist, toți membrii grupei au fost împotrivă. Aceasta a fost unul dintre cele mai prețioase ajutoare date tovarășului Roșianu care, în scurt timp, a lichidat complect cu a­­titudinea sa nesănătoasă, devenind acum un exemplu de disciplină. In munca de ridicare a nivelului ideologic și cultural al membrilor grupei, tov. Petre Barcaș, delegatul cultural al grupei, desfă­șoară o intensă activitate. Astfel el a reușit să organizeze un cerc de citit la care ia parte întreaga grupă. Până acum, în afara citirii articolelor mai importante din ziare care se face în fiecare zi, s-au citit în colectiv o se­­rie de cărți literare ca „Răscoala iobagilor", „Desculț”, broșura despre Alexei Stahanov etc. Tot pe linie culturală au fost antrenați 5 tovarăși care urmează un curs de muzică instrumentală. Succesele realizate de noi, datorită cărora am obținut titlurile de grupă fruntașă și bri­gadă stahanovistă, constitue un puternic im­­bold în munca noastră și suntem hotărîți să muncim și mai bine contribuind din toate puterile noastre la construirea socialismului în scumpa noastră patrie, VASILE DAMIAN organizatorul grupei sindicale nr. 5 de la șantierul „Institutul Nou” București Concursul echipelor artistice ale sindicatelor Echipa de dansuri maghiare a Între­prinderii de construcții nr. 801 Bicaz datorită serioaselor pregătiri făcute în perioada concursului a reușit să se cla­seze printre primele la concursul pe re­giune, ajungând în fața comisiei de se­lecționare pentru participarea la finala pe țară. Deși echipa a fost lipsită multă vreme de un instructor, totuși datorită tova­rășilor Naghi și Bartolo, care s-au ocu­pat în mod activ în această perioadă de munca artistică, îndrumând-o și or­ganizând repetițiile, membrii echipei au făcut progrese frumoase. Dacă echipa de dansuri s’a prezentat bine din punct de vedere al interpretă­rii suitei de dansuri din Regiunea Auto­nomă Maghiară, totuși costumele mem­brilor echipei n’au fost potrivite cu dan­surile respective. Această lipsă se dato­rește vechiului comitet de întreprindere care nu s’a ocupat de munca artistică. In prezent, prin grija noului comitet și personal a tovarășei Elena Faur, pre­ședinta comitetului de întreprindere, munca artistică se desfășoară în bune condițiuni. In cadrul ședințelor, pe care le țin cu regularitate, membrii echipei discută probleme politice, de interpretare­, ținută etc.­­ Echipa de dansuri, care în ultimul timp a intensificat pregătirile pentru pre­zentarea cât mai corectă în fața comi­siei de selecționare, a primit sprijin din partea C. C. al Sindicatului Constructori, prin activiști trimiși, pre­cum și prin ajutorul material dat echi­pei pentru confecționarea costumelor ne­cesare ION IACOB corespondent re cinstea Festivalului Mondial al Tineretului întregul nostru tineret se pregătește cu entuziasm să întâmpine cu cât mai impor­tante realizări Festivalul Mondial al Tine­­retului și Studenților pentru Pace și Priete­nie, ce va avea loc în luna August la Bucu­rești. Pe șantierul „Orașul Muncitoresc" al în­treprinderii de construcții nr. 501 — Orașul I Documentarea constitue pentru fiecare om Stalin, brigada de dulgheri condusă de tov. 1 a­ muncit un îndreptar prețios, o bogată Gheorghe Cașprul a participat cu succes la întrecerea în cinstea zilei de 1 Mai, iar a­­cum­ muncește cu efort sporit pentru obți­nerea unor realizări și mai mari în cinstea Festivalului. Brigada fruntașă este compusă din 15 ti­neri și 5 ucenici cari se califică la locul de muncii după metoda stahanovistului sovietic Collear. Cel mai vârstnic membru al brigăzii are vârsta de 18 ani. Brigada se mândrește cu numeroși frun­tași în producție, printre care tov. Ioan Zi­­gheli, Petre Schneider, Hans Böhm, Gheor­ghe Bulboacă și Vasile Irimiuc. Lucrând după metoda în lanț, brigada realizează o depă­șire a noilor norme de 35 °/.­Succesele tinerilor se datoresc în primul rând bunei organizări a muncii. Brigada ține regulat, la fiecare 2—3 zile, consfătuiri de producție, în care analizează sarcinile de plan, rezultatele obținute și eventualele lip­suri ivite, luându-se imediat măsuri pentru lichidarea lor. Membrii brigăzii au înlăturat complect absențele nemotivate. Brigada de tineri de pe șantierul „Orașul Muncitoresc" și-a luat angajamente sporite în cinstea Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie, lup­tând cu avânt pentru realizarea și depășirea sarcinilor de plan, spre a da înainte de ter­men noi locuințe oamenilor muncii dela uzi­nele „Steagul Roșu”. S. MAXIMILIAN Orașul Stalin Biblioteca tehnică In sprijinul producției sursă de informație. Muncitorului, tehnicia­nului sau inginerului, la locul lui de muncă, i se pun tot felul de probleme. Fără cunoaș­terea temeinică a problemelor de producție, rezolvarea lor ar fi mult întârziată. O bună documentare se poate face prin consultarea regulată a ultimelor lucrări apărute în legă­tură cu ramura de activitate respectivă. Conducerea Trustului de construcții nr. 1, a înțeles importanța bibliotecii tehnice în sprijinul procesului de producție și acordă acesteia toată atenția, înființată de curând, biblioteca tehnică a Trustului nr 1, numără circa 600 de volume. In rafturile ei, alături de lucrările românești de specialitate, se pot vedea multe lucrări ale oamenilor de știință sovietici, care sunt mult apreciate de citi­tori. Dacă vrei să cunoști ultimele noutăți în ce privește macaralele electrice, bibliotecarul îți va pune la dispoziție lucrarea lui D. N. Muravev, ca să te pui la punct cu noile metode pentru fabricarea pieselor din beton armat, poți consulta lucrarea lui M. Z. Si­monov. Biblioteca este dotată cu o serie de lucrări tratând despre metodele sovietice, tehnologia lucrărilor de construcții, fizică, organizarea șantierelor, caracteristicele teh­nice ale utilajelor stahanoviste etc. Deasemenea, biblioteca pune la dispoziția celor interesați lucrări publicate de Editura M.C.I.M.C. și de Institutul de documentare tehnică. Un aspect pozitiv al muncii depuse de co­lectivul bibliotecii­­ tehnice îl constitue fap­tul că unele lucrări tehnice în limba rusă necesare cadrelor tehnice ale trucului, sunt traduse de îndată ce sunt primite la biblio­tecă; de pildă lucrarea „Prefabricatele de beton armat” de Rîjk­, apărută de curând la Moscova, a fost tradusă și se găsește în bibliotecă. In cadrul bibliotecii se fac și tra­duceri orale din diverse reviste și publicații de specialitate, care sunt de un real ajutor tehnicienilor și inginerilor trustului. Popularizarea cărților se face prin agi­tație vizuală, recenzii, etc., datorită cărora astăzi o bună parte din salariații trustului frecventează cu regularitate biblioteca teh­nică. Printre cei mai activi cititori se nu­mără inginerii C. Cazimir și L. Scripcă, me­­canicul șef M. Șerbănescu și alții. Aportul bibliotecii tehnice este exemplifi­cat și de faptul că Cercul A.S.I.T. al trus­tului, în cadrul căruia se organizează dife­rite conferințe cu caracter tehnic, cere bi­bliotecii sprijin pentru documentarea con­ferențiarilor săi. Mecanicul stahanovist M. Sommer a împrumutat de la bibliotecă o serie de cărți despre economie, inovații, știință, în vederea redactării unei­­ conferințe. Tot biblio­teca­ tehnică pune la dispoziția școlilor de calificare ale trustului cărțile de speciali­tate necesare. Pentru îmbunătățirea continuă a activi­­tații sale, colectivul bibliotecii tehnice va trebui să intensifice popularizarea cărților prin vitrine, panouri etc., să păstreze o mai strânsă legătură cu responsabilii biblioteci­lor de pe șantiere, să treacă la întocmirea de liste bibliografice pe teme. De asemenea, vor trebui antrenați în acțiunea de docu­­mentare tehnică cât mai mulți stahanoviști și fruntași în producție din întreprinderile și de pe șantierele trustului. S. ALEXE corespondent Cum vor arăta viitoarele Fabricile de cărămizi și țigle moștenite de l­a regimul burghezo-moșieresc puteau fi date ca exemplu tipic de exploatare a omului de că­tre om. Aceste fabrici nu erau mecanizate, majoritatea operațiilor făcându-se prin mun­că manuală. Muncitorii erau sezonieri, utila­jele erau vechi și lucrau fără reparații ani și zeci de ani, iar metodele de prelucrare a argilei nu corespundeau cu proprietățile ei. După naționalizare, situația din industria ceramicei brute — atât de înapoiată — s-a îmbunătățit simțitor. Fabricile de cărămizi și țigle și-au mărit producția, s’au­ îmbună­tățit calitatea produselor și condițiile de lu­cru, s’a mărit mecaniz­area în operațiile de exploatare și prelucrare a argilei, s’au me­canizat și transporturile. Astfel, la exploa­tara argilei, mecanizarea a crescut cu 300 la sută, iar la transporturi cu 500 la sută. Capacitatea de uscare a uscătoriilor natu­rale și cea de ardere a cuptoarelor circu­lare a sporit îndeosebi prin aplicarea me­todelor sovietice. Fabricile noi de cărămiz­i construite în re­gimul de democrație populară, fabrica „Zo­rile Noi” dinn Piatra Neamț și altele, sunt mărturii ale grijii față de om, ale progre­sului tehnic realizat în industria noastră. Cu fiecare nouă construcție se îmbunătă­țesc condițiile tehnice, de muncă și de trai ale oamenilor muncii. Proiectul celei mai re­cente fabrici de cărămizi din țara noastră dovedește înaltul stadiu la­­ care am ajuns. La proiectarea acestei fabrici au lucrat Insti­tutele I.P.F.M.C., I.P.C.I. și I.P.C.S., iar cercetarea materiilor prime a fost făcută de I.C.I.M.C. Proiectul acestei fabrici a avut la bază bo­gata experiență acumulată în proiectarea fabricilor de materiale de construcții U.R.S.S. Documentația tehnică sovietică din constituit pentru proiectanți cel mai prețios a îndreptat, iar înaintatele metode tehnologice și constructive sovietice au fost aplicate în toate secțiile fabricii. La această fabrică modernă exploatarea ar­gilei din carieră se va face cu excavatorul cu mai multe cupe, care va încărca argila ex­trasă în vagonete basculante. Acestea vor fi trase de un locotractor până deasupra unui depozit subteran de argilă, în care se vor descărca. Descărcarea vagonetelor se va face sau în alimentatoarele-cutie montate la un capăt al depozitului sau undeva un depozit. Acest depozit de argilă servește la crearea unei rezerve de argilă, care va fi utilizată pe timp nefavorabil lucrului în carieră( vis­col, furtună, ploaie, desg­heț, etc.). Atunci când se va lucra cu argilă din depozit, aceas­ta va fi adusă la alimentatoare cu două scre­pere. Depozitul de argilă al fabricii este meca­nizat, după metodele sovietice, cu screpere, care constitue cel mai adecuat și mai ieftin utilaj indicat pentru manipularea argilei în interiorul depozitului. Din alimentatoare, argila trece în valțuri zdrobitoare, de unde cade pe o bandă trans­portoare înclinată care duce argila până la sala preselor. Aci, prelucrată în valțuri fine, în malaxoare cu dublu șnec, argila se u­­mezește cu abur și apă caldă, Iar apoi cade în prese. Liniile tehnologice de presare sunt înzes­trate cu malaxoare cu dublu șnec prevăzute cu o instalație specială de aburire. Metoda sovietică de aburire a argilei, introdusă și la unele fabrici din țara noastră, are ca efect o mai bună omogenizare a materialului, înlo­cuind în parte necesitatea macerării înde­lungate. Prin aburire calupul capătă o can­titate de căldură chiar în timpul presării ie­șind din p­esă cu o temperatură de 40—50 grade. Astfel, se îmbunătățesc condițiile de lucru în timpul iernii și se scurtează durata uscării. La ieșirea din prese calupul de ar­gilă presată este tăiat și încărcat pe rame de un „automat de cărămizi". Uscătoria fabricii este de tip cameră, pu­tând lucra cu câte trei sau șase camere în baterie. La dimensionarea uscătoriei s-a ținut seama de rezultatele obținute până acum în funcționarea uscătoriei fabricii „Zorile Noi” de la Piatra Neamț. De la automatul de cărămizi, vagonetele cu rafturi preiau ramele cu cărămizi crude, iar un transportor electric transportă aceste va­gonete până în dreptul camerei de ușcare care este la rând spre încărcare. După us­care, vagonetele preiau ramele cu cărămizi uscate și tot cu ajutorul unui transportor electric, acestea sunt transportate până în dreptul descărcătoarelor de coloană, unde ra­mele cu cărămizi uscate sunt preluate de vagonete carusel care se introduc în cup­toarele circulare. Descărcarea cărămizilor arse din cuptor, depozitarea pe platforma fabricii și expedie­rea pe șantier se va face prin centeinerizare. Din cauza producției zilnice mari a fabri­cii, încărcarea produselor în mijloacele de transport nu se va putea efectua decât dacă se aplică metoda sovietică a conteinerizării. In proiectul de conteinerizare proiectanții s’au ghidat în special după metoda stahanovistu­­lui sovietic Malțev. Conteinerele vor conține 120, 240 sau 300 de cărămizi, care vor ajun­ge în această formă direct pe șantier, direct la locul de muncă al zidarului. De asemenea, operațiunile anexă fabricației sunt prevăzute cu o mecanizare înaintată. Astfel, descărcarea vagoanelor de cale fe­rată cu cărbuni se face cu lopeți mecanice într-un depozit de cărbuni. Acest depozit este prevăzut cu un screper care împrăștie căr­bunii în depozit și aduce cărbunii la un ca­păt al depozitului unde, după ce aceștia sunt sfărâmați într’un concasor de cărbuni, cad pe o bandă transportoare identică cu banda transportoare a argilei. Această bandă trans­portoare descarcă cărbunii într’un siloz cu o capacitate calculată pentru producția de 24 ore a cuptoarelor. Banda transportoare de cărbuni este montată lângă banda transpor­toare de argilă, în aceeași pasarelă In felul acesta proiectanții au avut în vedere posibi­litatea de a se introduce combustibilul direct la argilă, banda de argilă fiind dimensionată spre a putea transporta și cărbunii necesari arderii. Utilizând această metodă sovietică de ardere, inițiată de maistrul stahanovist so­­vietic Mazov, combustibilul arde fără flacă­ră în însăși cărămida crudă, se accelerează procesul de ardere a cărămizilor, se îmbună­tățește calitatea produselor. Direcția gene­rală a ceramicei brute ar trebui să dea o ex­tindere mai mare introducerii combustibilului la camupul de argilă, deoarece primele încer­cări cu treizil și rumeguș adăugate în pastă au dat rezultate satisfăcătoare. Pentru alimentarea cuptoarelor cu cărbuni s-au introdus alimentatoare automate la gu­rile de alimentare. Automatizarea alimentării ușurează dozarea și uniformizarea alimentării cu combustibil a cuptoarelor, ducând la o e­­conomie de cca. 10—15 la sută cărbuni și realizând o curbă de temperatură mai uni­formă. Se face și o mare economie de căl­dură, căci capacele gurilor de alimentare nu mai trebuesc deschise de câte ori s’ar face alimentarea manual. După cum reiese din descrierea de mai sus, toate procesele de fabricație principale și a­­nexe sunt mecanizate în cea mai mare mă­sură. Fabrica a fost prevăzută cu toate construc­țiile sociale, culturale și administrative nece­sare pentru a creia condiții de lucru și de trai cât mai bune oamenilor muncii. Fabrica va avea locuințe proprii și sunt în curs de construcție un bloc pentru locuințe munci­torești cu 18 apartamente și un cămin d­e burlaci pentru 6­ persoane. S-a ținut seama la proiectare de măsuri pentru protecția muncii în toate locurile de muncă. Proiectarea acestei fabrici moderne a fost o piatră de încercare pentru tinerele noastre institute de proiectare. Au existat greutăți în ceea ce privește coordonarea muncii între In­stitute, în urmărirea îndeaproape a proiec­telor pe măsura executării lor și în ceea ce privește adaptarea unor soluții constructive care nu răspundeau în întregime necesități­lor tehnologice. Experiența acumulată în proiectarea fabri­cilor de cărămizi va ușura munca la proiec­tele noilor fabrici de materiale de construc­ții, ceeace va contribui la îmbunătățirea ! îi­­iilor tehnico-economice de investiția și ex­ploatare. ins. EMILIAN SPERANȚA din I.P.F.M.C.

Next