Constructorul, februarie 1955 (Anul 7, nr. 264-267)

1955-02-05 / nr. 264

Tractoare defecte și lipsuri vechi Cînd ai mai multă nevoie de ele, atunci se defectează și tractoarele de pe șantierul „Zorile”. Dau vina unii pe alții. .Tractoriștii — pe conducerea șantierului aceasta — pe între­prinderea de transporturi nr. 108, iar între­prinderea pe tractoriști. De fapt, vinovați sînt cu toții. 1 Sînt și băieți de treabă printre cei ce­­ deservesc tractoarele — cum e depanatorul Iordan R­is­t­ea ,priceput și conștiincios. D­ar ce să te faci cu oameni ca tractoristul Ma­rin Neacșu, care, în loc să pornească trac­torul dis-de-dimineată, să-i controleze mo­torul, să-l îngrijească, vine la lucru de abia către 8 — măcar că locuiește într-un dor­mitor de pe șantier? De ce nu-i îndrumă nimeni pe cei ce nu respectă regulile de întreținere și funcționare a tractoarelor și care prin asta provoacă defectări ? Nu o dată au venit tractoriștii la șeful de șantier, Mihai Ghibu, să se plîngă că ate­lierul nu-i potrivit pentru efectuarea repa­rațiilor curente și a lucrărilor de întreținere. Ar trebui un garaj și o rampă de spălat și ^ gresat. E mare lucru asta, la un șantier atît de important? E mare lucru să se ameniințe­ze ca lumea dinumurie­i priincipale d­e pe șantier, ca tractoarele să nu mai lupte cu noroiul sau cu șanțurile înghețate ? Nu știu ce crede șeful șantierului, dar văd că nu ia nici o măsură. Cît privește întreprinderea nr. 108, ea e prima care are un cuvînt de spus — căci e prima care trebuie să se îngrijească de buna funcționare a tractoarelor. Chiar și a remorcilor, din care o parte sînt deteriorate, — fără obloane, cu cauciucurile sparte, — de nu pot fi folosite. Cum să-i împaci pe tractoriști, pe șeful șantierului și­ pe cei de la întreprinderea nr.­­08? Și, mai cu seamă, cum să-i convingi să colaboreze, pentru ca producția să nu sufere ? Iată o problemă pe care conducerea Trustului nr. 1 trebuie s-o studieze — și s-o rezolva — neîntîrziat. GH. CARABOGDAN corespondent ★ Tot despre Trustul nr. 1, întreprinderea nr. 201 a deschis în toamna trecută șan­tierul de la centrul mecanic­­ Ciulnița. Co­lectivul de constructori de aici s-a străduit sâ execute lucrările la termenele prevăzute și a obținut unele succese. Cu un efectiv de muncitori interior celui prevăzut, sarci­nile privitoare la volumul producției și la productivitatea muncii au fost depășite și în decembrie, și în prima parte a lunii ianuarie. Cu toate acestea, execuția unor obiecte principale nu se desfășoară conform grafi­cului. Intîrzie finisarea celor 12 locuințe muncitorești, întîrzie construcția castelului de apă, a stației de pompare. Greutățile s-au ivit odată cu ploile de toamnă. Drumul de țară de la stația de cale ferată la șantier s-a desfundat. Cum conducerea șantierului (ing. Mircea Simu­­lescu) nu s-a îngrijit de aprovizionarea din timp cu materiale de masă, s-au ivit goluri­ în lucru. Materialele veneau la sta­ția Ciulnița, dar de acolo cum să le aduci? Autocamioanele nu puteau răzbi prin noroi Și gropi. Bune ar fi fost căruțele — dar nici sfatul popular al comunei Dragalina, nici cel al raionului Călărași n-au înțeles — atunci, ca și mai tîrziu — să dea șan­tierului vreun ajutor în această privință. Speranța a rămas în Întreprinderea de transporturi nr. 108. Și... slabă speranță. Întreprinderea de transporturi a trimis șan­tierului Ciulnița 4 tractoare... în păstrare. Căci se defectau cu rîndul, așa că numai cîte unul funcționa. Uneori, nici atît. „Trac­toarele astea — mi-a spus mecanicul Iosif Bendiac, de la întreprinderea nr. 101 -­­au lucrat toată vara pe alte șantiere și au fost aduse apoi direct aici — fără revizie, fără reparații. Două din ele stau defecte din decembrie: întreprinderea nr. 108 n-a trimis pe­­ nimeni să se cerceteze. Le-am repara noi, cu mijloacele noastre reduse, dar n-avem piese de schimb...“ Și­­ din această „mică neglijență" a în­treprinderii de transporturi, lucrările merg încet. Iată ce spune zidarul fruntaș Ion Oaie: „Uneori lucrăm doar câte trei­ cea­suri pe zi, fiindcă ne lipsesc ba varul, ba cimentul, ba cărămizile. Cum să nu-ți fie ciudă, cînd stai cu mîinile încrucișate și privești la rampa gării, la numai 5-600 metri — unde zac materialele pe care nu le putem aduce?"* Cu mîinile încrucișate stau și cei de la întreprinderea nr. 108 — principalii vino­­­ ați de această stare de lucruri. Conducerea Trustului nr. 1 trebuie să-i „scuture“ puțin fi. să-i pună la treabă. Nu-i îngăduit să se piardă timpii­ de pomană — mai ales că forțele și mijloacele de producție d­e la a­dulți.Ea vor fi și mai mult solicitate o dată cu deschiderea — în curînd — a șantieru­lui unui nou S.M.T. M. MOLDOVEANU Măsuri pentru lichidarea stocurilor supranormative de materiale Datorită unei greșite orientări în pro­blema aprovizionării cu materiale de construcții, la începutul trimestrului IV/ 1954, Trustul de construcții nr. 14-Iași avea pe șantierele și în depozitele sale Stocuri supranormative de materiale în valoare peste 3.000.000 lei. Pentru a-și îmbunătăți situația financiară și pentru a se nu ține imobilizate aceste materiale atît de necesare altor unități, conducerea trustului a luat măsuri cu cca. 55 la sută din ele — și anume acelea care nu pu­teau fi consumate imediat — să fie li­vrate unităților Ministerului Construcții­lor și ale M.G.C.I.L. Unele întreprinderi de construcții ale trustului au reușit să-și lichideze în parte stocurile supranormative de mate­riale,­ în urma cărui fapt au posibilita­tea să utilizeze în mod just fondurile de rulment. Astfel­­ întreprinderea n­r. 142 a livrat­­ fabricii de țigle „Mondial“-Lugoj o cantitate disponibilă de 20 tone șină de cale ferată, iar întreprinderea nr. 141 a cedat fabricii „Bistrița“ din Piatra Neamț diverse materiale — ca bitum — și unelte. Sînt însă în cadrul trustului întreprin­deri care nu s-au conformat dispozițiilor date de Ministerul Construcțiilor. Acesta este cazul întreprinderii de instalații nr. 146 (director ing. Feraru, inginer-șef O. Ionescu), care, deși deține aproape 60 la sută din valoarea stocurilor supranorma­tive ale trustului și se plînge cu orice prilej de­ greutățile financiare pe care le întîmpină din cauză că are materiale peste nevoile ei, n-a înțeles totuși să livreze aceste materiale bazei din Timi­șoara a M.I.A., întreprinderii de Instala­ții nr. 213, uzinelor „Steagul Roșu“ din Orașul Stalin etc. Intr-o oarecare măsură și întreprinderea nr. 141 (director G. Weiss, inginer-șef F. Iovănescu) are ten­dința de a acumula stocuri din anumite materiale deficitare, la oțel-beton, che­restea etc. Aprovizionîndu-se cu materiale peste nevoile ei reale, în paguba altor întreprinderi chiar din cadrul trustului — ca întreprinderea nr 143-Bîrlad, care a dus lipsă de oțel-beton în ultimele două trimestre din 1954 — întreprinderea nr. 141 a declarat la sfîrșitul anului trecut un stoc de cca. 200 tone oțel-beton, adi­că cu 100 tone peste stocul ei normal. In vederea descongestionării complete a stocului supranormativ de materiale aflat la unitățile sale, conducerea Trus­tului nr. 14 a încetinit ritmul de furni­zare a materialelor de Instalații pentru întreprinderea nr. 146 bineînțeles, ți­­nînd seama de materialele existente, dis­ponibile în stocul acestei întreprinderi. Apoi a oferit o serie de materiale —­ aflate în stoc supranormativ — unităților socialiste locale și a cerut filialei din Iași a Băncii R.P.R. să i se repartizeze, în cadrul expoziției regionale ce urmea­ză să se deschidă sub controlul Băncii, un stand în care vor fi expuse mostre din materialele de construcții aflate în stocuri disponibile, astfel ca­­ ele să poată fi livrate celor cărora le sînt imediat necesare. O sarcină importantă revine încă Ba­zei de aprovizionare a Trustului nr. 14. Ea trebuie să fie mai exigentă cînd face recepționarea materialelor necesare șan­tierelor, să refuze primirea materialelor și sculelor de proastă calitate. Nu tre­buie să se mai repete abateri ca acelea din anul trecut, cînd Fabrica de cără­mizi și țigle din Mureșeni a livrat trus­tului țiglă de proastă calitate, fabrica „11 Iunie“-Galați a trimis lopeți și alte scule executate din materiale necorespun­zătoare, fabrica de var „Rarăul“-Cîmpu­­lung­ a furnizat var cu peste 30 la sută piatră nearsă etc. In aceste cazuri recep­ția superficială a păgubit întreprinderile de construcții, care fie că au adunat în stoc materiale nefolositoare, fie că nu au putut executa lucrări de bună cali­tate. LAZAR BENEȘ corespondentul „Constructorului** pentru regiunea Iași Cînd munca e Munca în fabrica de prefabricate „Pro­gresul“ e organizată in două schimburi, conduse de maiștrii J. Bäcker și C. Enescu. Multă vreme, rezultatele obținute de cele două schimburi au înregistrat diferențe mari. Echipa din schimbul maistrului Bä­cker era mai bine organizată, între șeful echipei, Stelian Reva, și colectivul său se vădea o colaborare rodnică, își împărțeau judicios operațiile și nimeni nu pierdea timpul.­­ Pentru ca experiența lor să poată folosi și la celălalt schimb și pentru a ridica indicele de îndeplinire a planului pe întregul atelier, conducerea fabricii a organizat echipele, punînd în fruntea celei de a doua pe unul din cei mai buni betoniști din primul bine organizată schimb — Victor Reva, ajutat de Nicolae Reva. Măsura s-a dovedit eficace. Din prima zi, echipa­ din schimbul maistrului Enescu și-a îmbunătățit realizările, întrecerea a început cu avînt. Față de planul zinido — 25 mc beton — echipele au ajuns treptat să toarne 29, 32, 37 mc. Datorită îmbunătățirilor în organizarea muncii și în tehnologia producției, ca și întrecerii socialiste între echipe, fabrica de prefabricate „Progresul“ și-a îndeplinit încă de la 18 ianuarie planul pe prima lună a anului. PETRE POPA corespondent o CONSTRUCTORUL Fabricile de ci­ment Cobi­arm­ic (114,5%), „Teme­­lia”-Orașul Statuim (102,2%) și „Con­gresul al XIX- lea” fabrica (102,1%) ; de var „Sinaia” (111,8%); fabrica de ipsos „Rapid”Aghireș (104,6%); fabricile de cărămizi „Reconstructia”-Feldioa­­ra (105%) și Roman (150%); fabri­cile de țigle „7 Noiem­brie”-Sighișoara (164%) și (124%); fabrica „Hercules“ - Tîrnăveni de carton asfaltat „Teleajen”-Berceni (120,1%); fabrica de geamuri Mediaș (108,2%); între­prinderea „Marmora” (127%); fabri­ca de articole de ciment Timișoara (120%); Fabrica „Cimen­tul păcii” - Med­gidia (58,1%); fabricile de țigle Că­rpiniliș (91%), Mureșeni (86%) și Ghiriș - Arieș (80%); fabricile­­ „Solomit“-Tulcea (73%) și „Solo­­­mit”-Brăila (90%). 3700 de tone de ciment peste plan. Acesta este angajamentul colectivului fa­bricii de ciment, „Ilie Pintilie“ din Fieni pen­tru anul 1955. Intrarea noului funicular în funcțiune cre­­iază premizele ca acest angajament să prindă viață. Aprovizionarea cu materie primă — care era înainte principala greutate în reali­zarea planului — fiind asigurată, rezultatele colectivului pot fi din cele mai frumoase. Trebuie numai ca munca să fie bine orga­nizată, iar întrecerea socialistă la înălțimea sarcinilor. GH. RUSSU corespondent Scrisori către redacție Marfa zace în depozit... Noi nu am realizat anul trecut planul la vată minerală. Aceasta nu numai din cauza lipsei de materii prime. Chiar și după ce zgura a început să ne sosească, îndeplini­rea planului era periclitată pentru că ne lipseau repartițiile. Supraîncărcînd depozi­tul cu produse, am fost nevoit să oprim fabricația. Direcția generală a industriei geamurilor și materialelor izolatoare, deși a fost per­manent ținută la curent cu situația, nu ne-a sprijinit ca să putem trece peste această greutate. Situația — similară celei din ultimul tri­mestru al anului trecut — continuă­mi as­tăzi. In lunta ianuarie am fost din nou ne­voiți să oprim fabricația. Rugăm să se ia măsuri care întrec posi­bilitățile și competența noastră. NICOLAE MIHAESCU directorul fabricii ,,Teleajen“-Berceni care așa trebuie stimulat un inovator? Anul trecut am lucrat în cadrul între­prinderii de transporturi nr. 208-Bacău, care deservește și întreprinderea de­­ construcții nr. 801’-Bicaz. Din proprie inițiativă, în orele libere și chiar într-o bună parte din concediul meu de odihnă, am conceput și am construit în întregime, din deșeuri, o mașină pentru confecționarea plaselor din stemă cu ochiuri de diferite mărimi. După transferarea mea la Fabrica de țigle și cărămizi Mureșeni, am aflat că între­prinderea nr. 801 a pus în funcțiune ma­șina pe care am construit-o. Dar nu am primit drepturile ce mi se cuveneau,­ nici pentru munca depusă, nici pentru realizare. Poate că nici eu nu am știut prea bine să-mi cer drepturile, căci nimeni, nici un tehnician, nu m-a învățat ce forme trebuie să îndeplinesc. In schimb, ce să vezi ? La scrisoarea mea— în care aminteam _ întreprinderii nr. 80, toate acestea — primesc un răspuns surprinzător. Aflu că lucrarea mea a fost propusă ca inovație pe numele meu și al... tehnicianului Ștefan Tănăsescu, mecanicul­­șef al întreprinderii. Apoi, sub pretextul nejustificat că acesta ar fi adus unele îm­bunătățiri prototipului, mi­ se propune — în­ mod ultimativ — nici mai mult, nici mai puțin decit să semnez o „convenție“ prin care să fiu de acord ca recompensa să fie împărțită, cu cote de 50%, între mine și tov. Tănăsescu. Eu nu înțeleg asemenea „metode“ de a te face stăpîn pe drepturile altuia și, de aceea, tin să vi le aduc la cunoștință. EMIL ROMANOVSCHI șofer la Fabrica de țigle și cărămizi Mureșeni Pag. 3 m en.de: „ . m tiui kőimpirM^ X £ j> *"y dimeti&^aeUcal. „ J deitítsd vină.« Cui LtuiuaXi”,ca. set se 1tiwu&ea.üi­dtäiUa ■im Wimneiat. Cd m­i­ tifienuM, den&ta “* wimMie j­th tackii -Usiiui&r îi­tm,­­ddj Olsmtie­nici m§efieÁ LitesintieX -l kieibe, raez.v m­i MAíin­ de Steam, asta. m­acMükiatsil.. Pi cm ti­ AM vAmvT­­*£ ^ANTIEÍV. Smföfvt ce eCmi TMasH meta, face stehle Vi mXcd.Sauim Uv con&ersiu. Gt. tttiem, u­Sumez .. ? ■XpZsc.miX: c&ul €­ mt TAm­Utay/n-asmj.­­fat-dMmUie:"Ce m­aíeam tassxu­&l­t;Sp'n-am.d<wices:‘OMsptMfu^;x­ n­Ue . ’*&?*<• jd | un M/ntostic^m­iMsc jr­ m&imdMadfj.: ăi Urnite dt 3 mfiiMdmmse.u­­mclaud d­e^oidacmm­uéide­­ ón a&Q&ișit­­ kmiiaxu, u : șoriiWwii dm 334 ok­ațavi iajuaiU fxcMk cuHsmiefa aipaid­MMe MMtaiAids­, ua M,. coS Qu­ttiăulducea^sdiki cagessumui aișaMWiu. aecemteîMwe$ti<ttci cakesetwe^QmoUiteSi­afc,cu&kiMil­ cti trrt. v r/M­„Ce&ste într-mn, SpxtUi, úuSfiUiS!" gândesc Mcei de âi maM. K­a/L ft &m; Mä. emdumtä eskgdiaainmai­vtdi dtüool­ÄMi Jbi umlin »Mlpdwdi­­ tâmSil de 2Q-So cm - de fadzmisowx,UHUlti diri­­ pKäU.Bucuraeüe caXe K-asfi amt­c, cüuet se axmMdcd pMfipämae/iH sckd^fuMMUi. ^^MedsmMA și ați a,. um, Normarea tehnică — factor hotarltor in creșterea productivității muncii Nerealizarea sarcinilor de plan In anul 1954 de către unele întreprinderi și fabrici de materiale de construcții se datorește în mare­ parte și lipsei de preocupare a condu­cerilor fabricilor pentru ridicarea nivelului lor profesional. Un director de fabrica tre­buie să fie în stare să analizeze situația din unitatea respectivă, să descopere lipsurile, să-și dea seama în mod precis unde duc aceste lipsuri, ce factori și în ce măsură influențează producția și să organizeze mun­ca pe baze științifice. Cu alte cuvinte con­ducerea trebuie să fie bine pregătită^ din punct de vedere profesional, ca să cunoască ce mijloace îi stau la dispoziție pentru des­coperirea lipsurilor, să știe să analizeze da­tele statistice și să tragă concluzii, să știe să folosească tehnicienii din toate serviciile și împreună cu aceștia să găsească cele mai bune măsuri de luat. In cadrul activității pentru ridicarea ni­velului profesional, conducătorii de fabrici trebuie să cunoască rolul normelor tehnice, rolul lor hotărîtor în ridicarea productivi­tății muncii, ca și obiectul normării tehnice. Ridicarea sistematică a productivității mun­cii este o problemă de cea mai mare impor­tanță la organi­za­rea socialistă­­ a producției. Nivelul productivității muncii se caracte­rizează prin cantitatea de timp cheltuit pentru efectuarea unei anumite mu­nci. Cu cît se cheltuiește mai puțin timp, cu atît este mai mare productivitatea muncii. Eco­nomia ce se realizează în cheltuiala mun­cii, odată cu creșterea calității muncii, este criteriul după care se judecă perfecțiunea procesului tehnologic și organizarea produc­ției. Iată de ce normarea timpului de muncă consumat în condițiile producției socialiste devine o problemă de importanță capitală. ★ Ing. J. GHERȘANOC directorul Direcției organizării muncii din M.I.M.C. La normarea timpului de lucru, în condi­țiile economiei socialiste, se pune problema stabilirii măsurii în care fiecare muncitor participă la munca colectivă pentru a fi re­tribuit după principiul socialist de reparti­ție, adică după cantitatea și calitatea mun­­cii depuse. O normare a muncii rațional organizată, bazată pe controlul riguros al tuturor posi­bilităților productive ale întreprinderii, teh­nicii noi și a experienței înaintate a frun­tașilor în producție, asigură creșterea con­tinuă a productivității muncii și a cîștigului muncitorilor. La baza unei bune organizări a muncii trebuie să stea normarea tehnică, care are ca scop: studierea și analiza pro­ceselor de producție după toate elementele sale componente; elaborarea unui proces al muncii rațional organizat, finind seama de cel mai avantajos regim de lucru al utila­jului în condițiile existente, formele înain­tate ale organizării muncii, pe lîngă repar­tizarea și folosirea rațională a timpului de lucru, coordonarea muncii diferitelor secții adiacente în procesul de producție, elabo­rarea pe bază de analiză tehnică a norme­lor de producție (de timp). Normele cu motivare tehnică ușurează și pot asigura: creșterea productivității mun­cii ; mobilizarea muncitorilor pentru îndepli­nirea și depășirea normelor; ridicarea cali­ficării profesionale a muncitorilor; reduce­rea prețului de cost In munca de normare tehnică la fabricile noastre există multe deficiente, deoarece a­cestor probleme importante, în majoritatea cazurilor, nu li se acordă atenție din partea conducerilor. Norm­atorii tehnologi care au fost școla­rizați special pentru activitatea de normare tehnică sînt folosiți la alte munci curente, deoarece conducerile fabricilor subestimează importanța normării tehnice. Din această cauză se întîmplă foarte des ca normele sta­bilite chiar de norm­atorii fabricilor să nu corespundă condițiilor de lucru ale între­prinderii, devenind norme de mobilizatoare care frînează creșterea productivității mun­cii și a cîștigului muncitorilor. In acest sens, cazul Fabricii de ciment Gura Văii este edi­ficator. Astfel, cu ocazia controlului făcut la fabrică în luna noiembrie 1954 au reieșit multe deficiențe care puteau fi înlăturate dacă conducerea tehnică a fabricii s-ar fi orientat just spre necesitatea de a studia și urmări procesul tehnologic și organizarea locului de muncă, ca și justețea normelor locale stabilite chiar de fabrică. S-a consta­tat că la unele­­ agregate normele de pro­ducție întreceau cu mult capacitatea tehnică a agregatelor (moară brută, concasor, cup­tor etc.) Normarea tehnică în întreprinderile noas­tre nu trebuie să se mărginească numai la elaborarea și introducerea normelor cu mo­tivare tehnică; o problemă tot atît de im­portantă este însușirea rapidă a normelor tehnice de către toți muncitorii. Aducerea muncitorilor rămași în urmă pînă la nivelul fruntașilor constituie de fapt valorificarea a noi rezerve interne pentru sporirea pro­ductivității muncii. Aceasta se realizează prin studiul pierderilor de timp în orele­­ de producție, prin studierea cauzelor neîn­­deplinirii normelor, prin introducerea și ge­neralizarea metodelor înaintate de muncă. Pentru studiul consumului de timp de lucru în­­ normarea tehnică se folosesc cronometrări și fotografierea zilei de lucru De toată aceasta muncă de scoatere la iveală și folosire a rezervelor interne nu se prea ocupă nimeni în fabricile noastre. Con­ducerile nu se interesează de această proble­mă fiindcă nu o cunosc, iar norm­atorii teh­nologi, tehnicienii, se complac în situația în care se găsesc, își uită rolul și sarcinile și nici nu atrag atenția conducerii fabricii asupra tuturor posibilităților nefolosite, asu­pra importantei normării tehnice pentru îm­bunătățirea situației în fabrici. Iată cîteva exemple. La Fabrica de geamuri Mediaș, din fotografierea zilei de lucru și studiile efectuate în cursul lunii decembrie 1954 s-a constatat că la secțiile principale ale fabri­cației există rezerve de creștere a producției și productivității muncii, a calității produc­ției și chiar de reducere importantă a pre­țului de cost. Astfel, din studiile efectuate la secția cuptorului de tras geam a reieșit că modul de utilizare a principalilor factori care determină volumul producției în acea­stă secție (viteza de tragere, lățimea benzii, grosimea geamului tras, pierderile în ma­șină etc.) poate fi îmbunătățit. Viteza de tragere a benzii de geam are variații neper­­mis de mari, atît de la o oră la alta, cît și între mașinile care trag aceeași grosime de geam. Aceste variații ating în medie +­­0% față de viteza medie și au influențe defavorabile asupra grosimii geamurilor și a proporției de pierderi. De asemenea, vi­tezele realizate se pot mări obținîndu-se prin aceasta o producție mai mare cu cca 10% și o stabilitate în grosimea geamului, care astăzi prezintă variații nepermis de mari. Mărirea vitezei și deci tragerea geamului că­tre limitele inferioare admise de STAS ar aduce întreprinderii economii zilnice de cca 180 kg sodă și economii la alte materii pri­me și la combustibil. Tot în acest sens, față de lățimea de bandă maximă posibilă, în­treprinderea nu realizează decât 92% din posibilitățile mașinii. La Fabrica de cărămizi Timișoara se pu­tea foarte bine îmbunătăți modul de utilizare a uscătoriilor cu rafturi prin încărcarea va­­gonetelor Keller cu un număr mai mare de rînduri de cărămizi decît acela care se obiș­nuiește în întreprindere. Această raționali­zare nu necesită nici un efort în plus din artea muncitorilor, ci numai unele mici îm­­bnătățiri la instalația rafturilor simple și necostisitoare, pe lîngă un instructaj cu muncitorii transportori. Aceasta ar fi dus la creșterea indicelui de utilizare a uscăto­­riei cu cca 15% și reducerea numărului de transportori în aceeași proporție. La fabrica de cărămizi „Ghiriș Arieș“ muncitorii din procesul de bază (prese de țigle, alimentarea preselor, prese de calu­puri) au fost folosiți luni de-a rîndul, în timpul programului, la încărcări și descăr­cări de vagoane și aceasta pentru că Con­ducerea întreprinderii nu s-a preocupat de studiul normării tehnice, care ar fi scos la iveală defecțiunile în organizarea muncii și ar fi impus fără îndoială organizarea u­nei echipe permanente de încărcători-des­­cărcători, eliminînd în acest fel pierderile de timp ocazionate de deplasarea oamenilor, pregătirea reluării lucrului etc. La fabrica de Ciment „Ilie Pintilie“ din Fieni deși din datele statistice rezulta o pro­­ductivitate scăzută la exploatarea pietrei de calcar în cariera Lespezi, totuși conducerea fabricii nu a utilizat pe norm­atorii tehnologi de care dispune la găsirea cauzelor de stran­gulare a producției din cariera, nefiind pre­ocupată de îmbunătățirea proceselor de lu­cru odată stabilite, căutînd să justifice ne­­realizarile prin lipsa forțelor de muncă. Nu­mai după studiile făcute la fața jocului asu­pra consumului de timp în această Carieră au ieșit la iveală o serie de deficiențe orga­nizatorice care frînau bunul mers al pro­ducției și realizarea productivității muncii. Lucrurile s-au îmbunătățit simțitor prin crearea brigăzilor complexe ceea ce a rezol­vat atît problema forțelor de muncă cît și asigurarea unei producții și a unei producti­vități a muncii mult crescută față de pe­rioadele anterioare. Desigur sînt și unele fabrici unde condu­cerile se preocupă de problemele legate de normarea tehnică, cum este fabrica de Că­rămizi „1 Mai“,Bucov unde prin­tr-o perma­nentă grijă pentru buna organizare a locu­lui de muncă, pentru justa repartizare a forțelor de muncă și aplicarea­ unor măsuri tehnico-organizatorice, s-a obținut, ridicarea productivității muncii cu cca. 12% față de­ cea planificată. In general însă problema normării tehnice nu stă în centrul preocupării conducerii fa­bricilor. Pentru îmbunătățirea situației din fabrici și înlăturarea cît mai urgentă a tuturor deficiențelor care dăinuie în organizarea muncii, conducerile fabricilor și tot persona­lul tehnic trebuie să se mobilizeze împreună cu întreaga masă a muncitorilor pentru­ studierea complexă a organizării muncii și producției, descoperirea tuturor strangulări­­­lor și pierderilor din timpul de lucru și elab­­orarea măsurilor tehnico-organizatorice pen­tru înlăturarea lor; studierea capacităților tehnice ale agregatelor pentru a stabili po­sibilitățile de bună folosire a lor; îmbună­tățirea calității muncii de normare, pentru extinderea normelor tehnice la un număr cît mai mare de muncitori ; menținerea unui control permanent, asupra modului de înde­plinire a normelor, studierea­ metodelor apli­cate de fruntașii în producție și elaborarea măsurilor tehnico-organizatorice pentru asi­gurarea depășirii normelor de către toți muncitorii; scoaterea la iveală a lucrărilor cu conținut mare de m­­înă de lucru și stu­dierea introducerii mecanizării la aceste lu­crări ; desfășurarea întrecerii socialiste, spri­jinirea întrecerii pe profesiuni și organizarea comisiilor pentru ridicarea calificării munci­torilor; controlarea sistematică a muncii de normare în fabrică la stabilirea normelor ca motivare tehnică. - —

Next