Constructorul, martie 1955 (Anul 7, nr. 268-271)

1955-03-05 / nr. 268

8 8­8 2=, Raid-anchetă prin fabricile bucureștene de cărămizi ^ OO ÖO oo OO OO OO CO «SO OO OO 00 OO OO OO O© OO OOOO OO OO OOOOoo oo oo Fabrica e bine pregătită Cînd scoțătorul Marin Troancă se va în­toarce din concedi­ul de odihnă de la Go­vora, va avea, nu atit o surpriză, cu­ o mare bucurie. Pentru nimeni nu mai e o surpriză faptul că fabrica de cărămizi ,,Solidaritatea“, e totdeauna bine pregătită și... gătită. Ma­rin Troancă se va bucura însă văzînd cât de­­timpuriu s-au terminat anul acesta lucrările în vederea începerii campaniei de fabrica­ție și mai ales va aprecia eforturile făcute pe linie social-gospodărească. Primăvara poate veni (de altfel cărămi­darii azii așteaptă!). Fabrica e pregătită. Oamenii vor găsi aici condiții bune de mun­că și de trai. A fost construită o nouă clă­dire pentru cazarea muncitorilor și vor fi date ip, folosință 12 locuințe individuale. Dormitoarele sînt puse la punct, aranjate și primitoare. La amenajarea clădirilor a dat o mină de ajutor și scoțătoarea fruntașă Maria Ghiță ea a întîmpinat cu cinste Ziua Internațională a Femeii. Cu deosebită grijă a privit conducerea fabricii (director rov. A. Frankfurt) proble­mele gospodărești. Cantina a fost reame­­najată, completată cu mese frumoase, îmbie­toare. Mincarea e acum mai gustoasă. Mult s-a dezvoltat gospodăria-anexă a întreprin­derii. Bătrînelul Ion Albu se ocupă de gră­dina cu zarzavaturi de un hectar și jumă­tate. Tot el veghează asupra crescătoriilor de animale. In cocine curat ținute și îngri­jite se găsesc acum 102 porci și purcei, iar in cotețele bine izolate — 110 păsări de curte. In viitorul apropiat se va înființa și o crescătorie de rațe pe lingă balta din ve­chea carieră a fabricii... Nu au fost uitate nici problemele vieții culturale. A fost amenajat un spațios colț roșu, cu o bibliotecă, mese de șah și de te­nis. Acolo unde-i traiul bun și viața frumoasă, acolo și munca are spor. De asta a avut grijă tot conducerea fabricii. S-au făcut amenajări pentru începerea sezonului de fa­bricație cu­ de timpuriu posibil și prelungirea lui în toamnă. In 3 șoproane închise și în­călzite cu sobițe, ca și în strâng învelite cu rogojini și produse finite, a fost prote­jată de îngheț o cantitate însemnata de cărămizi uscate. Există rezerve de argilă macerată pentru întreg anul. Așezătorul fruntaș Condrat Harbuz a ajutat la tencui­­tul cuptoarelor, iar maistrul Gh. Tudor la amenajarea vetrelor tuturor șoproanelor în vederea aplicării metodei Kartavțev. Dato­rită vredniciei mecanicului-șef Ștefan Bar­bu, a șefului atelierului mecanic Constantin Potoșcă și a lăcătușilor Ilie Petre, Ilie Stan și Traian Niță, reparațiile sunt pe punctul de a fi terminate. Fabrica e bine pregătită. Campania de lu­cru poate începe! ! Pentru felul In care au fost executate re­parațiile la utilaje anul trecut, conducerea fabricii de cărămizi „Argila roșie", a fost aspru criticată. Majoritatea lipsurilor în producție pe care le-a avut fabrica la cursul anului 1954 s-au datorat proastei funcționări a agregatelor. Dar critica n-a constituit la timpul său un ajutor eficace. Vechea con­ducere a fabricii a întocmit planul de repa­rații în mod formal, fără să ia legătură cu cei ce deservesc agregatele pentru a sta­bili care sunt intr-adevăr reparațiile necesa­re. Acest lucru a făcut ca atunci cînd noua conducere a fabricii (director tov. Ion Pică, ing.­șef Miron Catană) a trecut la executa­rea lui, să constate că planul nu corespunde cu realitatea. De aceea a luat măsuri ca re­parațiile să fie efectuate la cît mai bune condiții. Dar la majoritatea agregatelor au fost necesare reparații în plus. La unitatea nr. 1, la presă au fost executate în afară d­e trei luni de zile (cuptoarele fabricii de că­rămizi „Victoria mun­cii“ au fost stinse. Ce i-a împiedicat pe to­varășii de aci să pro­ducă mai departe că­rămizi? — In primul rînd ne lipsea argila macerată și în al doilea rînd am vrut ca în acest timp să punem pe picioare odată pentru totdeauna, producția — ne-a declarat inginerul-șef Nicolae Bo­­roș. Condițiile existente în fabrică ne per­mit să schimbăm caracterul de „fabrică se­zonieră“. Chiar în perioadele de vîrf de anul trecut arzătorii primeau „rații“ reduse de cărămizi uscate. Dar mai ales pentru permanentizarea lucrului în tot anul s-a simțit nevoia spo­ririi capacității de uscare. Această problemă tehnică s-a realizat aproape în întregime. La unitatea Băneasa, de cîțiva ani de zile, nimeni nu s-a atins de uscătoria naturală nou construită. Se pretexta că presele sunt prea departe și transportul semifabricatelor este neeconomic. — Să instalăm o presă chiar în dreptul acestei uscătorii — a venit o propunere a­­cum cîteva luni de zile. Lucrarea este acum pe sfîrșite. S-au re­parat rafturile, vagonetele Keller și liniile de covil. S-a montat un nou troliu pentru a aproviziona presa direct din carieră și pentru a nu stînjeni cealaltă linie tehnolo­gică. Prin intrarea în funcțiune a acestei uscătorii se preconizează o depășire a pla­nului de producție cu un milion de cărămizi pe an. Pe sub galeriile cuptoarelor se pot vedea zeci de stive de rafturi noi și altele reparate. Maistrul de fabricație Iancu Zăr­­noianu e sigur că anul acesta, datorită a­­cestei măsuri uscătoriile semi-artificiale vor fi folosite la întreaga lor capacitate. De două sezoane nici uscătoriile naturale ale unității Bucureștii-Noi nu satisfac posi­bilitățile de ardere. Acum s-au luat însă o serie de măsuri tehnico-organizatorice pre­ventive. S-au reparat și amenajat majoritatea șoproanelor în vederea aplicării metodei Kar­tavțev. Nivelarea, aprovizionarea cu nisip și cărămizi arse sînt deja terminate. La a­­ceastă unitate (șef de unitate Nicolae Tro­­naru) a început un curs­ de perfecționare asupra metodelor noi cu așezătorii, arzătorii și banchetarele. Se insistă în special asu­pra metodelor Kartavțev și Duvanov. De asemenea, cursanții și-au reîmprospătat cu­noștințele despre metoda de pornire a cup­torului numai cu cărbuni (Mukosov). Odată cu sporirea capacității de uscare trebuia îmbunătățită munca la prese și ca­rieră. In baza planului de măsuri tehnico­planului de reparații, o bridă de siguranță la un­ lagăr de presiune, o placă din spa­tele presei. Cadrele de la valiuri de aseme­nea nu s-au potrivit. La unitatea nr. 2 la transmisia princi­pală nu era prevăzută decît o revizie. La demontare s-a constatat însă că lagărele erau uzate și trebuiau schimbate. Și acestea sunt numai cîteva exemple. La unitatea nr. 1 (șef de unitate Vasile Olteanu) presa care trebuia să fie montată pînă la 15 februarie nici pînă în prezent nu e gata; la cuptoa­rele care trebuiau să fie reparate pînă în 20 februarie, lucrările nici nu s-au început; re­pararea semiautomatului de asemenea e abia în curs de execuție, deși trebuia să fie terminată de 2 săptămîni. La unitatea nr. 2 (șef de unitate Mitrache Cristache) situația e aceeași. Presa care trebuia să fie montată pe data de 15 februarie nu e gata, motorul electric și alimentatorul la fel. Cum brigăzile de reparații sunt formate din muncitori vrednici, iar șefii acestor bri­găzi (Ion Teodorescu la unitatea nr. 1 și Mihai Vlașu la unitatea nr. 2) sunt destul de competenți în meserie, o consultație mai temeinică între conducerea întreprinderii, șefii d­e unități și conducătorii brigăzilor de reparații ar fi fost plină de roade. Din cele 15 vagonete-etajeră ale unității­­nr. 1 doar două sunt reparate. Situația e asemănătoare și la unitatea nr. 2. De ase­menea aci nu s-a procurat nici materialul lemnos pentru șoproane și presă, iar lumina electrică nu a fost încă instalată. Conducerea întreprinderii trebuie să­­ ia urgente măsuri pentru lichidarea lipsurilor. Cînd timpul nu permite activitatea carieră și șoproane, se poate trece la repa­ra­rarea parcului de vagonete și pregătirea li­niilor de covil. De asemenea sa se urgenteze terminarea reparațiilor la utilaje astfel ca atunci cînd vremea se va îmbunătăți să se poată trece la pregătirea șoproanelor, ame­najarea drumurilor etc. organizatorice întocmit în acest scop, la unitatea Băneasa s-a revizuit presa nr. 2 și s-a montat pe direcția fluxului tehnologic. Astfel, fiecare presă deservește cîte o us­­cătorie și cîte un cuptor. Iscusința și efor­tul depus de mecanicii A. Kohn, Dumitru Scolan și strungarul Nicolae Rusă fac ca această lucrare să fie dată în folosință cu două săptămîni înainte de începerea campa­­niei de fabricație. In carieră se duce lupta pentru exclude­rea transportului cu cai al argilei. Troliul principal a fost complet revizuit și reparat, evidențiindu-se în această muncă șeful de echipă Alfred Kohn. Desigur că toate aceste măsuri ușurează îndeplinirea și depășirea planului de­­ pro­ducție. Pentru a face însă treaba pe deplin bună, conducerea fabricii de cărămizi „Vic­toria muncii“ mai trebuie să ia unele mă­suri. Și anul trecut și acum doi ani s-a sim­țit la un moment dat lipsa de forțe de mun­că. Conducerii fabricii îi sunt cunoscute proastel­e condiții de cazare și de muncă oferite pe atunci muncitorilor, înfrumuseța­rea fabricii cu spații verzi, construirea de căi de acces, îndepărtarea apei de la prese, îmbunătățirea calității mesei și menținerea curățeniei în dormitoare, iată ce nu trebuie să scape din vedere conducerea fabricii (di­rector, tov. ing. Gheorghe Nicolae) și comi­tetul de întreprindere (președinte, Aurel Pre­­descu). La locurile de muncă, atit în hala preselor cît și în atelierul mecanic, trebuie văruțt, iar peste tot la uscătorii, cuptoare, carieră și prese e bine să apară materiale de agitație vizuală. Analizînd cauzele care au frînat anul trecut îndeplinirea planului și spori­rea producției de cărămizi. Direcția generală a industriei ceramice a ajuns la concluzia că o contribuție însemnată a avut pregătirea netemeinică a campaniei de fabri­cație. Pentru remedierea acestei situații, s-au luat anul a­­cesta măsuri în vederea aprovizionării din vreme cu ma­g­terii prime, efectuării unor reparații de bună calitate, ame­­najării locurilor de muncă și asigurării condițiilor social-­­ gospodărești. Pentru a vedea felul in care se execută si aceste sarcini, o brigadă de redactori ai gazetei noastre , a efectuat un raid-anchetă prin fabricile de cărămizi din­­ București. Rezultatele raidului se pot citi mai jos. OOO OO OO OO OO OO OO OO OO OO OO OO OO OO OOOO OOOO OOOO OOOO CC OO OOOO OOOO OOOO OOOO000000(50oo OOÄ Sa pregătim temeinic începerea campaniei de fabricație Prin sporirea capacității de uscare Planul de reparații trebuie respectat iată cum zac vagonetele, în loc să fie reparate.. ßjk ijk Jt&foâe wde häm Așa­dar, s-a întors iarna In drum și a cam încurcat ocotelile cărămidarilor no­ta. Un strat gros de ză­­adă a acoperii întinderile. Ute unii mai năzdrăvani,­­-au zis: „Dogdaproste", oar așa să nu se mai vadă oroiul din cârti­ șinele sn­­ropate, excavatoarele bl­indate. Dar asta înseamnă ă nu mă cunoască pe mine, ’­ie Mistrie. Cît o fi­neaua e mare, tot nu a putut a­­pneri în așa fel lipsurile lu­i să nu le descopăr. Tov­irector ing. Gheorghe N­­­ilae („Victoria muncii”) e pildă, a vrut să ascundă oroiul din curte prin piu­tie ! Se putea să nu-i vină ? on Crede oare tov. director Cazan („Ceramica" -ucurești) că în șanțurile eterminate din jurul șe­­roanelor apa înghețată se va scurge la primăvară fără ajutorul nimănui ? Sau că excavatorul, călcînd „uzan­­ele", va începe să circule prin carieră chiar fără te­ns­ament și șinele nece­­sare? Crede oare energeti­­cianul-șef Constantin Săn­­dulescu („Victoria muncii“) :„ nu-i vom zări neglijența condamnabilă prin țesătura le fire electrice neizolate sau dezizolate pe care le-a îngăduit în toată fabrica? Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar ce sunt eu vino­vat dacă mecanicul-șef Con­stantin Ștefănescu („Cera­mica“) nu se înțelege cu turnătorul Traian Vulpe ? Și așa, cinci doi se ceartă... fa­brica pierde, căci piesele greșit dimensionate trebuie returnate etc. Sper că nici tov. director Alexandru Frankfurt („Solidaritatea") nu se va supăra. Dînsul e foarte mîndru — și pe bu­nă dreptate — de realizări din fabrică, multe dar te te faci că mîndria ti cam întunecă vederea... lipsuri­lor! Eu, de pildă, l-am vă­zut foarte puțin pe șeful producției, ing. Olimpiu Bar­­bulovici, participînd cu pri­ceperea sa tehnică la rezol­varea problemelor. Și­ apoi, tovarășe tot aminăm Frankfurt, de ce cursurile de perfecționare cînd vremea e acum cea mai potrivită ? Cred că întrebarea aceasta nu i-ar strica nici tovarășului director Ion Pică („Argila roșie"). Cum nimănui nu i-ar strica să-și pună mereu întrebarea : oare am făcut totul pentru începerea în bune condiții a campaniei de fabricație ? Căci zăpada, intr-o zi, tot se va topi și­ apoi... S-auzim numai de bine. Și pe urmă ne plîngem că ligniții nu au calorii suficiennte... Păi d­acă lăsă­m cărbunii neadăpostiți! (Așa cum se întîmplă la „Argila roșie“). ILIE MISTRIE CONSTRUCTORUL La fabrica „Victoria muncii" me­sele „dispărute“ din cantină se află prin birouri, pe la cuptoare etc.­­g­­ rity . 1 Obișnuința de-a „lua masa" E bună-n orice zi — socot. Dar ei s-au lăcomit prea tare, Căci... luat-au mesele de totI Dacă ar fi după muncitorii de la cariere... Dacă ar fi după muncitorii d­e la carierele fabricii de cărămizi „Ceramica“-Bucur­ești, producția ar putea începe. Ei au asigurat întreprinderii de pe acum materia primă necesară pînă în trimestrul IV. Profitînd de faptul că vremea a permis, iar o serie de muncitori (scoțători și așe­­zători) erau disponibili, deoarece fabrica a intrat în campania de reparații, conducerea întreprinderii (director tov. Ion Cazan) a întocmit un plan adecvat astfel ca munca să dea rezultate bune. In primul rînd au fost create condiții de muncă scoțătorilor și așezătorilor (care au format un schimb), prin deschiderea unui nou front de lucru. Numai cu aceasta nu era rezolvată însă problema carierei unitatea nr. 2. Mai erau unele lipsuri din a­la­inte care trebuiau remediate. Echipele au fost reorganiza­te iar linia de covil dublată, deoarece pe cea dinainte transportorii n-ar fi putut face față ritmului de extragere a argilei. O altă greutate era faptul că exca­vatorul, din cauza unei bălți în carieră, tre­buia să facă un ocol de vreo 4­ 500 m. Prin asanarea bălții drumul excavatorului s-a scurtat, putând da astfel un randament mai mare. Succesele n-au întîrziat să se arate. Stocul de argilă creștea. S-au evidențiat excavatorista Maria Șerbănescu, echipa tov. Neagu și alții de la unitatea nr. 2 și echi­pele tov. Gh. Lungu și scoțătorului Constan­tin Coșulea la unitatea nr. 1. Paralel cu extragerea argilei, la cariera unității nr. 2 s-a făcut descopertarea a două noi fronturi, unul de balast și altul de pie­triș, deservite de o linie de covil, ceea ce a făcut ca munca în carieră să fie mult ușu­rata. Colectivul fabricii e­ra plin avînt pentru pregătirea sezonului de lucru și dacă ar fi numai după el (nu și după vreme) campa­nia de fabricație ar putea încape chiar mîine! La acest raid-anchetă au participat to­varășii : V. BANU, E. IOV, N. BRUJAN și... ILIE MISTRIE. La fabrica „Ceramica" unele șine de cale de covil stau îngropate in pămînt. Ilie Mistrie propune o nouă „metodă" pen­tru scoaterea lor... Fag. 3 Voronejul e un vechi oraș rus. In anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei el a trecut prin încercări grele. Acum însă Voronejul a fost ridicat din ruine și e mai frumos decît a fost înainte de război. Orașului îi sunt necesare nenumărate materiale de construcții, deoarece el crește neîncetat. Fabrica de cărămizi nr. 1 din Voronej furnizează constructorilor milioane de cărămizi. Fabrica era socotită o unitate sezonieră, dar acest calificativ și-a pierdut rostul. In prezent fabrica lucrează neîn­trerupt, fără opriri între două sezoane. în vara trecută cărămidarii au pregătit pen­tru a fi arse în timpul iernii aproape 5.0O0.0OO de cărămizi crude. Ei vor arde deci în februarie, în martie, tail-uri cu vîrat tot amul. Această fabrică se bucură, și pe bună dreptate, de faima unei întreprinderi frun­tașe. Ea a fost ridicată din ruine în cin­cinalul postbelic pe un teren unde nu ră­măsese aproape nimic. Totul trebuia luat de la început. S-au construit secțiile, s-a montat utilajul. Anii care s-au scurs au corespuns fie­care cu un spor însemnat al producției. Astfel, dacă în 1950 cărămidarii de aici produceau 900 de cărămizi pe inc. într-o lună, acum ei produc aproape 2000. Toate aceste realizări nu au venit peste noapte. Colectivul fabricii se străduiește neîncetat să îmbunătățească tehnologia, să aplice cu cît mai mult folos metoda de ardere rapidă a cărămizilor, elaborată de vestitul lor concetățean Pavel Duranov. Ca să putem cerceta, dacă nu toate, măcar cele mai importante inovații din această­­ întreprindere, s-o luăm de-a lun­gul liniei tehnologice. Sîntem la carieră. Aici lucrează un puternic excavator electric. Cupa puter­nică sapă ,argila și o, încarcă în vagonete basculante. Garniturile de vagonete încăr­cate cu materie primă sînt transportate de un locotractor, la intervale egale. Ele circulă pe o cale îngustă pînă la bun­căr. De la buncăr urcă o bandă care trans­portă argila în secția preselor. Jos, lîngă transportor, sînt instalate dozatoare meca­nice care dozează rumegușul și cărbunele de piatră sfărîmat. Aceste adaosuri se introduc în amestec pentru a accelera procesul de ardere a cărămizilor în came­rele cuptorului circular. In secția preselor lucrează un agregat obișnuit purtînd marca uzinei de mașini „Krasnîi Oktiabr“ din Harkov. N-ai pu­tea spune însă că e un agregat produs în serie. De cînd se aplică la această fabrică metoda arderii rapide, se cere o cantitate tot mai mare de cărămizi crude. Productivitatea preselor trebuia deci spo­rită. Inginerul-șef Jukov, maistrul Golos­­ciapova, lăcătușul Breus, lucrînd în strînsă colaborare, au perfecționat agregatul. Transmisia cu curele a fost înlocuită cu un reductor, șnecul original cu altul, avînd un diametru mai mare. S-au montat de asemenea rulmenți mai buni, precum și o nouă masă de tăiere. După aceea, pro­ducția de cărămizi crude a sporit­­ consi­derabil. Acum presării dau 40.000 de că­rămizi crude pe schimb, sau chiar mai mult, norma fiind de 27.000. Raționalizatorii de la această între­prindere au căutat să înlăture și cele mai mici neajunsuri. Ei au observat că se rupe destul de des sîrma dispozitivu­lui de tăiat calupul. Un dispozitiv sim­plu, recomandat de lăcătușul Krivțov, în­găduie să se înlocuiască repede sîrma. Datorită acestui fapt timpii morți din cauza ruperii sîrmei au scăzut cu peste 86%. Dar să ne vedem de drum... Ieșind din gura presei, cărămida fasonată nimerește pe un transportor cu rafturi care trece prin toate șoproanele de uscare. Lungimea to­tală a traseului depășește 3 kilometri. Transportorul servește și pentru aducerea produselor la cuptor. In ultimii ani multe s-au schimbat în secția de uscare. Și nici că se putea altfel, deoarece într-o vreme uscătoriile au frînat întregul proces de producție. Acum, pentru accelerarea procesului de pregătire a pro­duselor crude în vederea arderii, se aplică așezarea rărită a cărămizilor proaspăt fa­sonate, mărindu-se distanța atît între ban­chete cît și între cărămizile care te alcă­tuiesc. Aerul circulă mai liber, prin urmare și cărămizile se usucă mai repede. In cu­­rînd aici vor fi folosite ventilatoare pu­ternice de la care se așteaptă rezultate frumoase. In această secție am văzut un șoproi cu un acoperiș neobișnuit, alcătuit dintr-un geam­ gros care permite accesul razelor solare. De departe, construcția seamănă cu o seră.­­ — Cu o seră, ziceți ? Aveți dreptate, aici se aplică același principiu — remarcă­ inginerul-șef al fabricii, Pavel Jukov. — Priviți micile canale transversale din po­deaua șopronului. Cu ajutorul ventilatoa­relor trecem prin ele aer încălzit. Acope­­­rișul de sticlă acumulează căldura solară.­ Așadar, folosim aici două surse de căldură : una artificială și alta naturală. Uscarea se face de două ori mai repede decît în condițiile obișnuite . Iarna funcționează uscătoria-tunel. Semi­fabricatele pe care le produce ea sînt fo­losite împreună cu cărămizile crude, pre­gătite de cu vară. încăperea situată între secția preselor și uscătorie este izolată termic și prevăzută cu calorifer. Aici că­rămizile crude sînt pre uscate. In felul acesta crește mult productivitatea uscă­­toriei. Urmărim transportorul cu rafturi care duce cărămizi, așezate perechi-pereche Traseul transportorului este adăpostit pen­tru ca ploaia să nu deterioreze mecanis­mul și cărămizile. . Iată-ne ajunși la capătul liniei teh­nologice, unde se află cuptorul circular. Transportorul trece de-a lungul ușilor prin ca­re se introducc cărămiziile uscate în ca­merele cuptorului. Lîngă una din ele, stau două muncitoare. Ele iau cărămi­zile «spaie de pe rafturile transportorului și le așează pe un rolgang, care duce cărămizile la locul unde ele sînt așezate în rînduri, pentru ardere. La descărcarea cărămizilor din camere, rolgangul circulă în sens invers. Scoțătorii nu sînt nevoiți să transporte cărămizile cu roaba. Mecanizarea parțială a așezării și scoa­terii cărămizilor este ceva cu totul nou, necesitat de aplicarea arderii rapide. Această metodă cere perfecționarea și ac­celerarea întregului proces de producție, folosirea mecanismelor în toate secțiile, în toate sectoarele. ;I A. VETROV A. KUZNEȚOV UN ȚARA CONSTRUCTORILOR COMUNISMULUI Mecanizarea la o fabrică de cărămizi Să folosim întreaga capacitate de lucru a agregatelor La fabrica de ciment „Temelia“ - Ora­șul Stalin, în secția morilor de ciment s-au făcut diferite propuneri pentru folo­sirea la maximum a capacității de pro­ducție a utilajelor. Când s-a reparat moa­ra de ciment nr. 1, prin inversarea co­roanei dințate, schimbarea pintenului de atac și a lagărului axului principal, mo­torul electric a ajuns să fie mai puțin solicitat cu 8-10%. Prin această măsură s-au evitat arderile dese ale bobinajului. Pentru a se realiza economii la curent electric și unsori, s-a propus ca la moa­ra nr. 1 pompa care transportă cimentul la siloz să fie înlocuită, ceea ce permite o mai bună transportare a cimentului, eliminînd în același timp și unele goluri de producție și asigurînd o continuă creștere a productivității muncii. Tot prin această schimbare se va obține anual o economie ce reprezintă o reducere a prețului de cost de 0,3% la întreaga pro­ducție de ciment. Dacă în secția noastră majoritatea muncitorilor au înțeles însemnătatea ce o are pentru oamenii muncii reducerea prețului de cost la ciment, mai sînt unii care nu-și dau tot interesul în timpul lu­crului, pentru ca mașinile să lucreze cu toată capacitatea lor de producție. Așa s-a întîmplat în ziua cînd muncitorii La­­dislau Molnár și Ștefan Kovács, intrînd în schimbul doi, nu au controlat dacă morile de ciment sînt alimentate și ple­­cînd prin secții, la alte locuri de muncă, au făcut ca moara de ciment să stea o oră din lipsă de alimentare. In acest timp s-au pierdut mai multe tone de ciment. Pe viitor noi vom munci în­­ așa fel ca mașinile să lucreze continuu, iar pe de altă parte ne vom îngriji ca toți munci­torii să fie instruiți asupra felului cum trebuie folosită la maximum capacitatea de producție a utilajelor. HOSSZÚ DOMOKOS șeful secției mori de ciment Vata de zgură—un produs termoizolator nou Nu d­e mult a început fabricarea pen­tru prima oară tu țara noastră a unui nou produs izolant, — vata de zgură. Ea înlocuiește cu succes vata de sticlă pe multe din șantierele noastre. Totuși tre­buie să arătăm că în folosirea pe scară largă a acestui nou produs există încă rigiditate și conservatorism dovedite de înseși conducerile întreprinderilor ș­i de uniii proiectanți Pentru a remedia această stare de lucruri Direcția tehnică din Ministerul Construcțiilor, Institutul de proiectare a construcțiilor, întreprin­derea de izolații nr. 3 și trusturile de construcții trebuie să se documenteze te­meinic în privința caracteristicilor teh­nice ale vatei de zgură și să treacă cu curaj la introducerea ei în lucrările de izolații termice. Vata de zgură este o masă afinată din fire subțiri, cu structura sticloasă, care se obține dintr-un amestec ce are la bază zgura de furnal. Avînd porozitate mare ,și greutate specifică aparentă foar­te mică, ea constituie un material ter­­moizolant de calitate superioară. Fiind de asemenea un material neinflamabil și imputrescibil vata de zgură poate fi întrebuințată cu succes la o serie de lu­crări importante de izolație. Ea poate folosi de asemenea la izolarea termică a cazanelor și boilerelor, a pereților de lemn, la construcțiile provizorii și la planșeele de beton armat, precum și la lucrările d­e amortizare a zgomotelor. Pîsla de zgură este un produs ce se obține din vată de zgură, prin stropirea firelor în momentul formării lor, cu un liant pulverizat (de obicei bitum), care leagă firele și dă produsului forma unui strat, cu gradul de îndesare și grosimea constante. Ea se livrează în suluri de 5—6 kg ambalate în hîrtie. Grosimea ei este de cca 5 cm. Printre caracteristicile pîslei de zgură menționăm: coeficientul de conductbili­­tate termică, care la 100 g este de 0,06 Kcal/m oră grad și rezistență la în­tindere 0,11—0,24 kg/cmp. Pîsla de zgură are aceleași întrebuin­țări ca și vata de zgură atunci cînd tem­peratura suprafeței izolate nu trece de 200 K. Ea prezintă însă un avantaj față de vată, prin fapul că necesită mai puțină manoperă la executarea lucrări­lor de izolații. Atît vata cît și pîsla de zgură trebuie ferite de umezeală­­ în acest scop transportul se face numai cu mijloace de transport acoperite iar depozitarea, în încăperi închise fără igrasie. La punerea în operă trebuie avut în vedere că vata și pîsla de zgură își micșorează proprietățile termoizolatoare dacă sînt supuse la sarcini. Din această cauză ele trebuie ferite de orice fel de sarcini concentrice sau repartizate, atît în timpul punerii în operă cît și după aceasta. Ing. V. MASLEANCA din M.I.M.C. N-au făcut încă totul.. Colectivul fabricii de cărămizi „1 Mai“­­Bucov a pornit la noul an cu hotărîrea de a face o cotitură însemnată în muncă. In scopul înlăturării lipsurilor din­ trecut a fost întocmit un plan de măsuri tetaico­­organizatorice, prin aplicarea cărora să se asigure realizarea planului atît cantitativ cît și calitativ (calitatea lăstei de dorit anul trecut). S-a pus accentul la special pe o cît mai bună executare a reparațiilor la utilaje, asigurarea cu piese d­e schimb și mecanizarea transportului argilei chiar ca­rieră în fabrică prin introducerea de troliu­. Pentru mărirea producției și productivității muncii, cît și pentru îmbunătățirea calității produselor s-a prevăzut studierea și aplica­rea metodelor Duvanov (de ardere rapidă a cărămizilor) și Kartavțev (de uscare ra­pidă a cărămizilor la șoproane naturale). Rezultatele n-a­u întîrziat să se arate. La mijlocul lumii februarie planul de reparații capitale era executat la proporție de 90%. La argilă indicele de realizare a planului pe prima decadă a lumii februarie s 2:20, iar planul producției de cărămizi pe primele două decade ale aceleiași lumi a fost reali­zat la proporție de 101%. La obținerea a­­cestor rezultate s-au evidențiat maistrul ar­zător Petre Bucur, banchetara Eterna Marcu­, presarete Steliania Ioniță și Maria Ghiță și alții. Aceste realizări a­r putea fi și mai fru­moase dacă au­ exista mai multă preocupare din partea conducerii fabricii față de pro­blemele producției. Posibilități sunt suficien­te, trebuie doar folosite. Este concludent fap­tul că deși pe prima decadă din februarie planul a fost realizat în proporție de 111 % la cărămizi arse, pe perioada 1—20 februarie, realizările nu au crescut la aceeași propor­ție, ci au scăzut la 101%. Se poate vorbi și despre calitatea încă ne­sa­tisfăcătoare a produselor. Dacă muncitorii de la cariere se străduie să dea materia primă la timp și de bună calitate, dacă cei ce deservesc alimentatorul prepară în bune condiții calupul de argilă, în schimb șefii de tură Gheorghe Badea, Gheorghe Tudor, Marin Ilina și alții își duc munca din birou, nu stau în mijlocul muncitori­lor. Nu-i de mirare astfel că produsele se deformează și se rebutează la banchetat și așezat în uscătorii. Gheorghe Condrea, șe­ful producției, în loc să controleze activi­tatea șefilor de tară și felul în care se desfășoară munca în unități, stă zile în­tregi în birou și se mulțumește cu rapoar­tele zilnice ori face controlul... prin tele­fon. Dezinteres față de calitatea produselor și procesul de producție arată și controlorul de Calitate N. Ioniță, care nu e exigent față de calitatea produselor lăsînd ca îmbunătă­țirea calității... să vie de la sine. De ase­menea ing. Elena Tom­a, șefa laboratorul­ui, mai face întotdeauna analiza cărămizilor, iar atunci cînd o face și produsele se dovedesc nesatisfăcătoare, nu ia nici o măsură. Dacă conducerea întreprinderii (director Mirona Vasiliu, ing.­șeif Ion Popescu) va lupta pentru aplicarea întocmai a planului de măsuri tehnico-organizatorice propus și va urmări aplicarea metodelor înaintate de muncă, instruind la această privință mun­citorii, iar șeful producției și șefii de tură își vor lichida lipsurile, — calitatea produ­selor la fabrica „1 Mai“-Bucov se va îmbu­nătăți iar productivitatea muncii va crește în raport cu posibilitățile existente. GH. RADUCANU Știați că... ...Un grup de specialiști din cadrul Mi­i­nisterului Industriei Metalurgice și Construc­țiilor de Mașini a construit de curînd un agregat pe șenile pentru recoltarea stufului ? La elaborarea proiectului ca și în timpul construcției s-a ținut seama ca noul agregat pe șenile sa poată recolta stuful și în con­dițiile de plutire. Vehicolul purtător și agre­gatul de recoltat sînt acționate de un motor tip sovietic de 40 CP. Viteza de acces pe teren este de 4—6 km pe oră, iar viteza maximă de tăiere atinge 1,5 km pe oră. In fața vehicolului purtător este instalat siste­mul de tăiere care seamănă cu cel al sece­­rătoarei. Recoltajul se face pe un front de 5 m. In 8 ore mașina poate recolta 1500— 2000 de snopi de stuf. Acum se fac noi experiențe în Delta Dunării cu mașina pe șenile de recoltat stuf. Pînă la sfîrșitul anu­lui va fi organizată fabricarea unui print lot de astfel de mașini. ...In ultimul timp au început să se între­buințeze tot mai mult cărămizile de sticlă în construcții ? Un renume mondial și-au cîștigat cărămizile cehoslovace „Vitrabloc", care au minunate calități izolatoare din punct de vedere termic și acustic, Cărămizile de sticlă colorată „Hodopac“ se întrebuin­țează la ridicarea zidurilor bucătăriilor, ca­merelor de baie, laboratoarelor etc. Cără­mizile de sticlă sînt rezistente și nu crapă în decurs de mulți ani. ...Zilele acestea, muncitorii și tehnicienii fabricii de postav „Transilvania“ din Cisnă­­die au trecut pentru prima dată in țara noastră la fabricarea firelor de azbest . Din aceste fire se va țese pînză de azbest, foarte necesară în indusrie. Firele produse a­u corespuns tuturor probelor de laborator. Încă în cursul acestui trimestru, fabr­ca „Transil­vania“ va livra primele cantități de fire de azbest. ★ ...Intr-una din barele uzinei „Steaua roșie“, printre mașinile și piesele pe care le întîlnești în fiecare zi, se află o mașină neobișnuită? în jurul ei montorii lucrează cu migală, fi­xând fiecare piesă. Pînă acum n-au mai exe­cutat asemenea lucrare. Este vorba de o remorcă basculantă proiectată chiar în în­treprinderea lor. Are capacitatea de patru tone și poate bascula în trei direcții. Des­cărcarea ei nu se face manual ci cu ajutorul unei pompe specale care poate fi mane­vrată cu ușurință de un singur om. Remorca basculantă este destinată în special transpor­turilor interne de materiale pe șantiere și în toate fabricile de materiale de construcții. Datorită faptului că poate fi remorcată de un tractor și că descărcarea ei se efectuează într-un timp scurt, remorca basculantă con­tribuie în mare măsură la mecanizarea o­­perațiilor de transportare a materialelor. Ul­timele lucrări de asamblare a prototipului s-au terminat zilele acestea. In curînd re­morca basculantă va fi supusă probelor prac­tice. MUNCA MERGE MAI BINE Prin măsuri tehnico-organizatorice colecti­vul Fabricii de geamuri Scăeni a reușit ca pe primele lumi ale anului, ianuarie și fe­bruarie, să depășească planul producției de geamuri cu 2,2% și respectiv 14,4%. Sec­ția de bunuri de larg consum și-a d­epășit de asemenea planul cu 103,3%. Una din bunele­­ măsuri luate a fost apli­carea metodei de gospodărire socialistă în­ majoritatea secțiilor din fabrică. Demni de evidențiat pentru contribuția lor la obținerea realizărilor sunt tehnicienii Mar­tin Biegler, Vasile Marin, Gheorghe Costa­­che, Efrim Sara, Petre Soare și muncitorii Gogu Roșu, Emil Enicek, Dan Dumitru. Nu poate fi uitată desigur nici rodnica muncă de conducere depusă de­ directorul ing. Cris­­tache și inginerul-șef Nicolae Petrescu. ȘTEFAN T­­IVAN corespondent Abia așteaptă Cuptorul nr. 2 al fabricii de țigle și că­­­rămizi „Ghiriș-Arieș“ din Câmpia turzii este în reparație capitală. Scoțătorii Ioan Popa, Iosif Varga, Petru Mihășan, Ioan Mocean și alții, abia așteaptă pornirea focului în cuptorul reparat, pentru a continua întrece­rea cu tovarășii lor, de la celelalte cuptoare ale fabricii. In întreprinderea noastră sînt oameni cu care ne mîndrim și care manifestă hotărîrea de a lichida lipsurile ce au frînat munca pute acum. Cine l-a văzut pe Mihai Pokocs lucrînd, își dă seamă de aceasta. El depă­șește zilnic norma cu 163% în carieră, chiar acum iarna, cînd timpul nu e totdeauna cel mai potrivit. La fel de bine muncește și bătrînul presat Laurențiu Hodor care,­ îm­preună cu familia sa, deservește o presă de coarne. Mulți tineri au învățat meseria de la el și mînuiesc acum tot atît de bine agre­gatul.­ ­ SEBASTIAN IONESCU corespondent

Next