Constructorul, septembrie 1955 (Anul 7, nr. 294-297)

1955-09-03 / nr. 294

Din experiența fabricilor fruntașe: „Ceram­ica”-Jimbosia Cu gîndhd la creșterea avuției naționale și bunăstarea oamenilor muncii r Fabrica de țigle și cărămizi „Ceramica”­­Jimbola a fost în 1951 deținătoare a dra­pelului de producție cuvenit Întreprinderii fruntașe pe sector. Incepîn­d din 1952 și pînă în 1954, realizările noastre nu au mai fost la înălțimea prestigiului pe care ni l-am creat. Odată cu prima lună a anului 1955, co­lectivul nostru de muncă a pornit hotărît să facă totul­­ pentru a schimba situația. In lupta pentru depășirea planului de produc­ție am fost mereu călăuziți de țelul final: sporirea acumulărilor socialiste care duc la creșterea avuției naționale și la satisface­rea nevoilor crescînde ale oamenilor mun­­cii. Pentru realizarea planului la toți indig­i, în vederea reducerii cheltuielilor de pro­ducție, noi am mobilizat o mulțime de re­zerve interne. In acțiunea de căutare, des­coperire și valorificare a acestor rezerve, s-a dovedit ce oameni minunați există în fabrica noastră. In vederea creșterii volumului produc­ției au fost de curînd puse în funcție o presă de țigle solizi și una de coame, care au stat ani la rind neutileate. Prin crește­rea cantității de produse fabricate vom ob­ține o importantă reducere a cheltuielilor fixe, ca : salariile aparatului tehnico-admi­­nistrativ, ale personalului auxiliar, cota de amortizare etc. Maistrul arzător Emanoil Messmann ne-a­­ dat ideea să valorificăm... cenușa din cup­tor, care conține încă circa 20% lignit. Acum cernem cenușa, adăugăm păcură și folosim amestecul drept combustibil la cup­torul ajutător în care creăm sursa susp­l­i­­mentară de căldură pentru preîncălzirea produselor crude în uscătorii. Contabilul de materiale Constantin socoteala că se economisesc Atanase a făcut astfel 15.000 de lei pe lună. Cu mult succes am început să introducem țip­le ld arderea în cuptor în dreptul­­ ușilor. Ion Krutsch, șeful unității A. ,a inițiat clă­direa de banchete perpendiculare pe ușă, care cuprind circa 600 de țigle și 270 In luptă pentru depășirea După ce multă vreme fabrica noastră­ nu și-a realizat planul de producție — rămî­­nînd datoare patriei cu multe milioane de țigle, acum, pe primul semestru al anului curent, datorită efortului întregului colec­tiv de muncitori, tehnicieni și funcționari, planul de producție a fost îndeplinit în proporție de 106,38%. Făcînd o comparație cu realizările perioadei corespunzătoare a anului trecut, rezultă că s-au obținut cu 36% mai multe produse, care au fost puse la dispoziția constructorilor. In acest răstimp au fost lichidate o sea­mă din greutățile care stînjeneau realizarea planului în anii trecuți. S-a pornit de la un larg plan de măsuri tehnico-organizatorice, a cărui îndeplinire a dat roade. In primul rtnd a existat grija asigurării bunei funcționări a utilajelor și mașinilor. Au fost reparate temeinic toate agregatele și în special cele care de zeci de țpi de zile n-au mai putut fi revăzute (mașina de aburi, cazanele, transmisia principală, bolta cuptorului , etc.). Parcul de vagonete basculante a fost și el completat cu 53 de bucăți. Măsuri importante s-au luat în carieră, tînzînd la îmbunătățirea calității materiei prime. Prin prelungirea cu 10 m a elladei excavatorului nr. 1 s-a realizat omogeniza­rea concomitentă a straturilor diferite de argilă. Cu mult suflet au lucrat tehnicienii Iosif Kraszni și Szép, care au condus lu­crările de construcție a canalului de eva­cuare a apelor din carieră. Punerea în funcțiune a unui excavator care extrage nu­mai argilă albastră a determinat scăderea rebuturilor pe luna iulie cu cca 4% față de perioada precedentă. Greutatea în aprovizionarea ritmică și suficientă cu argilă a sălii preselor, a fost și ea înlăturată. Capacitatea troliului cu cablu și a podului de ridicare a vagonete­­lor nu era suficientă. A fost atunci con­struit un al doilea pod înclinat și lărgită suprafața orizontală a podului existent. Au fost luate de asemenea măsuri pentru îmbunătățirea procesului de uscare prin în­tărirea sursei de căldură în uscătoriile arti­ficiale cu 80 de cocsiere portabile și prin completarea rafturilor lipsă și a stocului de rame. Nu trebuie de asemenea neglijată mări­rea posibilităților de cîștig create muncitori­­lor prin Introducerea sistemului de remune­rare a muncii pe baza acordului progresiv. In urma aplicării măsurilor de mai sus au fost create condiții mai bune pentru desfășurarea procesului tehnologic, a fost creată o atmosferă de încredere în posibili­tățile proprii ale muncitorilor. De aici a rezultat realizarea celor mai importanți indici de plan pe semestrul I 1955. Astfel, planul de producție a fost rea­lizat în proporție de 102,90% la cărămizi, 101,94% la țigle, iar planul producției glo­bale a fost depășit cu 6,37%. In vederea realizării procentelor de mai sus, au fost luni, în special în trimestrul II, în care la cuptoare s-au realizat indici de de cărămizi. La început s-au lăsat greu convinși unii arzătorii, care pretextau­ că focul va înainta anevoie și că munca sco­­țătorilor va fi îngreunată. Nimeni n-u a mai avut însă nimic de obiectat — ci dimpotrivă — după ce am început să producem zilnic cu 4500 de țigle și 2000 de cărămizi mai mult la un cuptor. Mijloacele de transport ne-au dat totdea­una de furcă. La locotractoarele Skoda, de pil­dă, găseaim foarte rar lanț­­ul de rezervă.­A­­tunci mecanici­i noștri — cu care ne mîn­­d­rim — au înlocuit lanțul cu un sistem de angrenare cu 5 roți dințate. Dar asta nu este totul. In atelierele noastre — cu forțe proprii — au fost construite 6 locotractoare noi. S-a evidențiat în aceeastă privință șe­ful atelierului de montaj Pavel Takács. Pentru a evita angrenarea greoaie incomodă prin transmisie la un strung, me­și­canicul Ștefan Máthé a valorificat o cutie de viteze veche care, adaptată strungului, permite acum pe de o parte mărirea turației pe de altă parte o economie de consum spe­cific de putere. Foarte apreciată a fost inovația mecani­cului Tom­a Iancovici care a conceput un sistem de descărcare a păcurii cu aburi. A fost recondiționat cu acest prilej un ca­zan aruncat la fier vechi. Astfel, noi descăr­căm acum 5-^-6 cisterne în 6 ore, evitînd totodată locațiile. Și șeful atelierului de strungărie, Ferdi­nant Baitz — care lucrează de 36 de ani în fabrica noastră — s-a­ evidențiat în acest mod. După indicațiile lui, s-a montat în hala strungăriei o macara simplă puțind purta 5 tone, care evită eforturile depuse de cîte 20—30 de muncitori cînd era vorba de transportat piese grele. Mai trebuie arătat că lăcătușul Francisc Schmidt este pe punctul de a termina și instala un dispozitiv automat de tăiat ca­lupuri de spastă —­ corespunzător produc­ției de țigle la presele revolver. In scurt tim­mp, introducerea acestei mici mecanizări va permite înlocuirea a 12 oameni și folo­sirea lor în alte părți. Va rezulta de ase­ tuturor indicilor de plan utilizare atingînd următoarele valori: la ți­gle și coarne =30,40 buc/mc/24 ore, la cărămizi (pentru picioare) = 10,50 buc/mc/24 ore, iar în total=40,90 buc/mc/24 ore, indici care la fabrica „Ceramica”, datorită cons­trucției cuptoarelor (uscătorii artificiale de­asupra lor) se ating numai cu un ritm for­țat. Indicele calitativ planificat pe semestru s-a realizat după cum urmează : calitatea I și II total țigle"“ 101,35 °/o, calitatea I și II țigle profilate TM 101,03%, calitatea I și II țigle solzi, coame pentru țigle și olane de acoperiș TM 103,09%. Prin realizarea planului de productivitate a muncii pe întregul semestru în proporție de 106,91 °/o, datorită parțial și introducerii acordului progresiv, recrutării de forțe de muncă din alte regiuni (efectuată prin de­legații fabricii) și calificării muncitorilor la­­ locul de­ muncă, a fost rezolvată în mod fericit problema lipsei forțelor de muncă, care s-a manifestat timp de 2—3 ani de zile. Dacă pe primul semestru au existat rea­lizări pozitive, apoi, din păcate, nu au pu­tut fi eliminate în Întregime rezultatele ne­gative. Nu s-a insistat, de pildă, în sufi­cientă măsură pentru reducerea procentului de rebuturi de fabricație. Deși în comparație cu anul 1954 procentul de rebuturi a scă­zut cu 3% la cărămizi și 2% la țigle, aceste procente nici pe departe nu sunt mulțumi­toare, chiar cu invocarea motivului că fabrica „Ceramica“ se lucrează cu argilă vie, nemacerată și a faptului că pentru rea­lizarea planului s-a imprimat cuptoarelor și deci uscătoriilor artificiale de deasupra cup­toarelor un ritm prea pronunțat de ardere și uscare în special în lunile trimestrului II. Nu au fost întreprinse toate măsurile­­ tre­buincioase pentru reducerea și mai simți­toare a prețului de cost. Reducerea cu 1,25% nu este mulțumitoare. In viitor întreaga atenție colectivului de muncă, va trebui concentrată în vederea înlăturării părților negative din activitatea noastră. TIBERIU MOȚI șeful serviciului de planificare menea o economie lunară de peste 5000 de lei. Toate acestea, nu erau firește de conceput fără o conducere tehnică competentă. Tre­buie să subliniem munca inimoasă a con­ducătorului tehnic Victor Dordea și a tînă­­rului șef al producției ing. Nicolae An­gh­el. In afara măsurilor preconizate de condu­cerea fabricii, avînd ca scop creșterea acu­mulărilor socialiste, mai sînt multe rezerve interne care pot constitui importante surse de economii. Astfel, depozitarea și mani­pularea lignitului nu se face încă în mod economicos, încărcătorii de vagonete lăsînd în urma lor, pe rampa de depozitare, în­semnate cantități de combustibil, care se pierde fiind călcat de oameni și amestecat cu pămîntul în urma ploilor. Transportul produselor crude din șo­pioane spre cuptor se face neglijent, linia sărată cu cărămizi uscate de covil fiind pre­pe care oamenii și caii le distrug, mărind procentul de re­buturi. Cu toate rezultatele obținute în ceea ce privește îndeplinirea planului de producție, realizarea unor indici ca: reducerea rebu­turilor, prețul de cost și calitatea produse­lor s-a făcut în proporții care nu ne mul­tumesc și care au frînat creșterea rentabili­tatii întreprinderii în măsura dorită de noi. Datoria noastră este de ,a porni cu toată hotărîrea și fără tărăgăneală la lichidarea lipsurilor care stăvilesc eforturile muncito­­rilor, tehnicienilor și funcționarilor fabricii noastre, depuse în vedera creșterii rentabi­lității și — ca o consecință — a ridicării bunei stări ,a oamenilor muncii. Luînd în considerare dorința și voința colectivului fabricii, sîntem­ siguri că vom reuși pe lingă frumoasele succese obținute în ce privește îndeplinirea planului de­ pro­ducție pe semestrul I, să asigurăm­ și de­pășirea planului de acumulări socialiste. IOAN LEHOCZKY director AUREL HERIȘANU, contabil, șef Sportivii fabricii S-a vorbit totdeauna mult despre activi­tatea culturală bună din fabrica noastră. Mai puțin însă despre sport. Cu toate acestea, sunt realizări care merită a fi subliniate. Colectivul nostru sportiv posedă un ștrand foarte frumos amenajat, terenuri de fotbal și volei, săli de ping-pong, șah și biliard, un poligon de tir și o popicărie etc. Este în curs de amenajare un mare stadion, care va fi mîndria noastră. In sala noastră de gimnastică poate fi a­­desea văzut turnătorul Petre Russ, care, ca instructor voluntar, se ocupă de o seamă de tineri ce practică gimnastica la aparate. Fotbaliștii noștri activează în seria a II-a a campionatului regional și sunt deocamdată fruntașii clasamentului. De ei se ocupă în­deaproape Iosif Unc, secretarul colectivului și bineînțeles antrenorul Ernst István, din Timișoara. Datorită jocului bun prestat de referentul Tiberiu Ciurilă, noi am ajuns campioni raio­nali pe echipe la tenis de masă. In recentele concursuri de înnot organizate la ștrandul nostru, s-au evidențiat cu deose­bire: locotractoristul Iosif Willing și funcțio­nara Ioana Leidenbach. Ne străduim acum să mărim numărul pur­tătorilor de insignă GMA­ (actualmente 67). PETRU TOPCIU președintele colectivului sportiv REZULTATELE LUNII IULIE Valoarea producției globale 102,80­0 Țigle arse 100,2% Cărămizi arse 105,1% Cahie arse 112,0% K­ ■, . 1. 1 ■" 1 ' "■------ ------- -------­REZULTATELE LUNII AUGUST Valoarea producției globale 111,1 ȚIgle arse H3,8 Cărămizi arse 100,1 Cahie arse 118,5 Noi știm să producem țigle bune Colectivului nostru nu îi e rușine cu ți­gla pe care o fabrică. Iată de ce pe fiecare, țiglă care iese din presele noastre este marcată cu cifre și semne: unitatea produ­cătoare, numărul presei, luna și ziua pro­ducerii. Astfel pot fi totodată depistate și cei ce lucrează de mîntuială, ori se grăbesc în daun­e calității. Căci mai sînt, bineînțeles, în fabrica noastră și dintr-ăștia.^ De rebuturi nu am scăpat încă, din pă­cate. Dar se duce luptă serioasă împotriva lor. Iată, acum s-au desemnat schimbători speciali de tipare la sălile de presă, care în­lătură tiparele vechi din trei în trei ore. Pentru respectarea temperaturii de ardere în cuptoare, laboratorul face o verificare zilnică cu ajutorul pirometrului electro­­optic. De asemenea, laboratorul face deter­minări de ordinul I pentru stabilirea calității produselor. Trebuie spus că­­ în general ti­­glarii de la Jimbolia știu să facă o țiglă bună. ION VARGA laborant Viață mereu mai bună a țiglarilor Dintre realizările sociale ale fabricii noa­stre aș vrea să menționez cîteva care sînt caracteristice grijii ce se poartă astăzi­ oa­menilor muncii. O importanță deosebită s-a acordat îm­bunătățirii condițiilor de trai. In acest scop s-a mărit și dezvoltat în primul rînd gospodăria anexă, ușurînd astfel buna a­­provizionare a cantinei ca și a gospodi­nelor noastre. Crescătoria de porci a ajuns să aibă 360 de capete. A fost înființată concomitent și o crescătorie de cai. Au fost achiziționate 20 de vaci producătoare de lapte. Grajdurile și cocinele — în ciuda lipsei personalului îndestulător — sunt bine și curat întreținute. Suprafața arabilă a crescut cu 100 ha. Au fost construite sere pentru răsadnițe și s-a amenajat un eleșteu pentru pește. Cantina a fost reamenajată și moderni­zată, fiind înzestrată și cu mobilier nou. Căminul de zi și creșa de pe lîngă fabri­că au fost d­e asemenea înzestrate cu cele trebuincioase. In acest fel, multe din prevederile con­tractului colectiv au fost de pe acum rea­lizate. DUMITRU PLUTARU șeful serviciului administrativ Fiecare lună a adus nu­mai bucurii muncitorilor de la secția mori a Fabricii de ciment București. De fie­care dată secția și-a înde­plinit și depășit planul de producție și a fost fruntașă pe fabrică. „Toate acestea le datorăm cu deosebire maistrului nos­tru Maior cic“ cu mîndrie și admirație mun­citorii secției mari. Se știe despre el că e un neîntrecut conducător și or­ganizator al producției, că e ca și un părinte pentru cei noi în meserie, că e foarte bun tehnician, specialist în problemele secției. Dar să-l urmărim mai bi­ne, împreună cu dumeavoa­­stră, de-a lungul unei zile de muncă, luîndu-ne ca în­soțitor pe reporterul nostru fotografic Costache Mierle­­scu. Ca în fiecare dimineață, primii care intră în fabrică sînt maiștrii și printre ei maistrul Ion Maiorcic de la secția mori. E în obiș­nuința lui ca primul lucru pe care-l face să fie cer­cetarea atentă a graficelor de producție (clișeul 1). Ele oglindesc situația producției din ziua precedentă, așa în­­cît maistrul își dă seama cum trebuie să muncească sec­ția astăzi. După ce a tre­cut pe la birou și a citit ra­portul lăcătușului din schim­bul de noapte, maistrul Ma­iorcic ajunge la concasor. Mai sînt 10 minute pînă cînd sirena va anunța înce­perea lucrului. Maistrul are tot timpul pînă atunci să repartizeze pe muncitorii de aici la locurile de muncă.­­ Pentru că lipsește mun­citorul de la alimentarea con­­casorului și pentru că dum­neata ai mai lucrat la această operație și cunoști deci mun­ca, vei lucra în acest schimb aici la concasor (clișeul 2). ★ Morarul Aurel Florea ob­servase că la moara nr. 2 s-au slăbit niturile. A sem­nalat imediat maistrului că moara trebuie oprită, întreținerea morilor de ci­ment cere multă pricepere și atenție, lucruri care nu pot fi învățate așa de repe­de. Tocmai de aceea Aurel Florea nu se simte deloc supărat la îndrumările și controlul maistrului (clișeul 3). Maistrului Maiorcic i s-a părut neclar ceva. Și cum de obicei într-o problemă tehnică el consultă pe ingi­­nerul-șef Ion David, s-a re­pezit cîteva minute la bi­roul lui (figura 4). Ziua de lucru s-a termi­nat. Dar maistrul Ion Maior­cic nu se grăbește spre casă. Astăzi și-a propus ca — după ce ia masa la can­tină — să treacă pe la cabi­netul tehnic al fabricii, să se documentele asupra cîtorva probleme încă neclare, nece­sare realizării inovației sale: „Construirea unui grătar mobil pentru eliminarea cor­purilor uzate din morile de făină“. S-a cufundat de-a binelea în lectură. Să-l lăsăm în li­niște ! Ne despărțim cu gîndul că din aceste aspecte ale zilei de lucru a maistrului Ion Maiorcic tot va avea de învățat cîte ceva fiecare mai­stru în parte... ★ ★ ★ Posibilități există­­ lipsește îndrumarea Deunăzi am poposit la fabrica de cără­mizi „Zorile noi“ din Piatra Neamț. Lîngă fabrică — schelăria noilor construcții ale clubului și cantinei , alături se conturează zidurile noii grădinițe pentru copiii cără­midarilor. Semne ale unei întreprinderi în plină dezvoltare. Dornic să am­ cît mai multe lucruri despre fabrică, despre oamenii de aici am căutat să stau de vorbă cu tov. Vasile Nădejde, președintele comitetului sindical. Mi-a fost imposibil să-l aflu. Printre mun­citorii din atelierul mecanic l-am găsit în schimb pe tov. Ion Dinu, secretarii comi­tetului. Am discutat cu el și cu tovarășa Maria Redinciuc, responsabila comisiei mun­cii culturale de masă din cadrul comitetului. Mi-au povestit cei doi activiști despre stră­duința muncitorilor de a realiza pianul, despre îmbunătățirile ce se fac în fa­brică și cîte altele. Discuția noastră a ajuns și la activitatea comitetului sindical. Comitetul are un plan de muncă, membrii săi se întrunesc odată pe lună cînd analizează rezultatele obținute și întocmesc planul pe luna viitoare. Unele comisii, cum ar fi comisia culturală, comisia de grădinărit sau cea de aprovizio­nare și cantine au activul lor. S-ar părea că activitatea comitetului este satisfăcătoare. Totuși, cînd a fost vorba de rezultatele prac­tice ale mun­cii sindicale au ieșit la iveală și alte aspecte. Fabrica „Zorile noi“ nu și-a realizat pla­nul nici la cărămizi crude nici la cele arse. In hala uscătoriei găsești mari can­tități de cărămizi rebutate, deoarece nu este asigurată în permanentă cantitatea necesară de argilă din cariera Ciritei care trebuie amestecată cu argila din cariera de lîngă fabrică. De aici se trag multe necazuri: argila nu este dozată cum trebuie și cărămizile se crapă la uscare. Și lipsa vagonetelor provoca multe neajunsuri în producție. Degeaba se iau angajamente în consfă­tuirile de producție, dacă organele sindicale nu urmăresc cu perseverență ca tovarășii din conducerea administrativă să asigure con­diții optime de lu­cru. Angajamentele presă­rilor sau scoțătorilor devin formale din cauza celor de la carieră care nu trimit su­ficientă argilă, sau a celor de la atelierul mecanic care nu repară vagonetele necesare transportului argilei. Tehnicienii nu sînt mo­bilizați să ajute în mod efectiv la organi­zarea consfătuirilor de producție și mai ales la punerea în practică a propunerilor făcute. De condițiile de trai ale oamenilor din fabrică prea puțin se ocupă organele sindi­cale. Comisia de cantină se preocupă în ulti­mul timp de îmbunătățirea hranei, dar res­ponsabilul cantinei, Leazim Reget nu este uin bun gospodar, nu știe cum să păs­treze alimentele, nu se îngrijește de menți­nerea curățeniei în bucătărie și în camera unde se curăță zarzavatul. Gheorghe Tătaru sau Constantin Born­ea, din comisia de can­tină, merg din cînd în cînd pe acolo dar nu au fost Instruiți verificarea cantităților cum să procedeze la de alimente ce se scot din magazie pentru a fi preparate. In dormitoare nu se păstrează cură­țenia, nu există dulapuri pentru haine etc. In fața dormitorului și chiar a punctului sanitar se află un morman de gunoaie. Baia este defectă de mult timp și nimeni nu se interesează să urgenteze repararea ei. Nici în ceea ce privește munca culturală lucrările nu stau mai bine. In fabrică a existat o echipă artistică dar cu timpul s-a destrămat. Cu toate că există multe elemente tinere și talentate comitetul sin­dical nu se ocupă de atragerea lor la ac­tivitatea artistică. Nu va fi oare o ru­șine pentru comitetul sindical ca pe scena noului club, ce va fi dat curînd în folosință, să prezinte spectacole echipe din alte în­treprinderi ? Stația de radioamplificare este de mult timp defectă, și acum comitetul s-a „obiș­nuit“ cu lipsa ei. Bibliotecara Maria Giugaru se ocupă mai tot timpul cu „inventarierea“ cărților, cît despre difuzarea lor la cititori, o slabă nă­dejde. Tînărul Ion Danea responsabilul coltului roșu nu se străduiește să mobilizeze mun­citorii, în special tineretul, să participe la activitatea culturală ce s-ar putea desfă­șura aici. Coltul roșu stă cu săptămînile în­chis.­­ Toate acestea ne îndreptățesc să spunem că organele sindicale de la fabrica „Zorile noi“ au nevoie de sprijin concret șî opera­tiv din partea Comitetului sindical regional constructori Bacău. Este nevoie în primul rînd de o temeinică pregătire a activului sin­dical, începînd cu membrii comitetului și terminînd cu ultimul delegat din grupa sindi­cală, pentru cunoașterea problemelor muncii sindicale, problemelor producției, pentru a putea mobiliza muncitorii în lupta pentru realizarea planului. Fără cunoașterea proble­­melor economice și sindicale comitetul de întreprindere nu poate ajuta concret la îm­bunătățirea muncii. Desfășurarea formală a consfătuirilor de producție a favorizat — în loc să înlăture — desele stagnări în producție, în spe­cial la prese, a dus la răminerea in urmă față de sarcinile de plan. In organizarea consfătuirilor de producție comitetul va trebuii să țină seamă de desfășurarea pro­cesului tehnologic. Angajamentele celor de la carieră trebuie să constituie baza anga­jamentelor muncitorilor de la prese, pe an­gajamentele muncitorilor de la prese se vor baza cei de la uscătorii și așa m­ai departe. M­unca cultural-educativă de masă trebuie mult îmbunătățită. Comitetul trebuie să în­țeleagă că aportul muncii culturale este de mare preț în realizarea sarcinilor de pro­ducție. Fruntașii în muncă trebuie să fie popularizați, să se arate metodele lor, să se organizeze consfătuiri sau discuții pe mar­ginea realizărilor obținute de ei pentru răs­­pîndirea largă a tot ce este nou și înaintat. In fabrică există mulți muncitori vrednici, buni cunoscători ai meseriei, aceștia tre­buie antrenați să folosească experiența gru­pei sindicale n­r. 19 de la uzine de „21 De­cembrie“, să ajute pe cei rămași în urmă pentru ca și aceștia să ajungă la nivelul fruntașilor, obținînd un avînt general în în­trecerea socialistă. Bine­înțeles că la îm­­bu­­nătățirea situației în fabrică va contribui și noul director, tov. Iosif Bișoc. Primele sale măsuri stau chezășie că fabrica va porni pe calea cea bună. Fabrica „Zorile noi“ este chemată să-și dea din plin contribuția la marile construc­ții ce se ridică astăzi pe meleagurile Mol­dovei. Cu mai multă preocupare din partea comitetuilui de întreprindere și cu spriji­nul concret al Comitetului sindical regional constructori Bacău sîntem singuri că mun­citorii, inginerii și tehnicienii fabricii din Piatra Neamț vor putea face față sarcinilor. N. NEGOIȚA „RĂSPUNDEM PRIN FAPTE" *==5 Cuvintele acestea aparțin cunoscuților inovatori Sabin Iovan și Constantin Bagoli de la fabrica de cărămizi „Argila roșie“. F­i s-au simțit adeseori vizați, atunci cînd întreprinderea lor a fost criticată (prin „Scînteia“ sau „Constructorul“) că nu pune în aplicare minunata lor inovație: scoțăto­­rul mecanic, Tov. Bagoli și Iovan au aflat și ei — ca și noi de altfel — că de doi ani de zile Direcția generală a industriei ceramice „se străduiește“ (în ritm de melc) să aducă utilajului executat la Atelierele „9 Mai“ îm­bunătățirile care să facă scoțătorul mecanic apt­ de a fi întrebuințat în toate fabricile de cărămizi. Cum ultimele lucrări de perfecțio­nare se efectuează la fabrica „Ceramica“, cei doi inovatori de la „Argila roșie“ au hotărît — conform propriei lor­­ expresii — „să răspundă prin fapte“. Iată „răspunsul“ lor: La îndemnul condu­cerii fabricii (director Ion Pică, ing. șef Miron Catană), inovatorii au studiat cele două scoțătoare executate de „9 Mai“, au stabilit defectele capitale, au propus și exe­cutat în atelierul fabricii modificările nece­sare. Lucrările au durat 42 de zile. Și ce a rezultat ? Două agregate care funcționea­ză foarte bine. SCOȚATORUL MECANIC ARE FATA NOUĂ Iată modificările mai importante aduse scoțătorului mecanic. Talerul (discul) de dirijare a fost lăsat mai jos cu 15—20 mm; canalul de ghidaj a fost lărgit; susținătoa­rele (picioarele) greoaie au fost schimbate cu altele mai ușoare și mai practice; banda de sîrmă împletită a fost înlocuită cu o bandă de cauciuc. Multe modificări au su­ferit rolgangurile. Acum, rolgangul inițial se compune din două bucăți, cu posibilități de scurtare și lărgire. La această parte, în­seși rolele au fost schimbate. Pentru a micșora distanța dintre role, au fost adap­­­tate (introduse) 7 role noi de-a lungul role gangului. Toate aceste modificări au dus la ușurarea agregatului cu cca 50 kg. Inovatorii mai propun ca legătura dintre doi segmenți să se facă cu lanț Gal în loc de curele trape­zoid­a­le. LA O PARTE BOABELE! De la sfîrșitul luni iulie, la unitatea nr. 4 a fabricii „Argila roșie” se lucrează la scoa­terea cărămizilor din cuptor numai cu cele două scoțătoare mecanice. Ți-e mai mare dragul să urmărești pe Anghel Burcă, Petre Matei și Marin Buligai cum descarcă cup­torul cu agregatul acesta care le econo­misește eforturile. La o parte roabele! A trecut vremea lor... Bineînțeles nu­ toată­ lu­­mea gîndește așa. De pildă, bătrînul cără­midar Florea Meșca nu vede cu ochi buni noul utilaj. E de datoria comitetului sindi­cal să lămurească pe scptătorii de la toate unitățile asupra avantajelor noului utilaj și să folosească în acest scop schimbul de experiență. (Trebuie oare să amintim din nou că tov. Sabin Iovan-inovatorul este și președintele comitetului sindical?), înainte lucrau la scoaterea cărămizilor , așa numiți „roșiori“ care purtau din greu, cu roaba, 2.500 de bucăți pe oră. Acum, cu 2 scoțătoare mecanice, deservite numai de 3 oameni care depun un efort minim, se scot din cuptor 4.500 de cărămizi pe oră. Ceea ce confirmă și șoferii camioanelor care vin la încărcat, înainte așteptau o oră și jumătate pînă puteau pleca, iar acum se încarcă un camion în 25 de minute! In afara îmbunătățirii condițiilor de mun­că, se constată la scoțători un spor de cîș­tig, materializat de la 700 de lei pe lună la peste 1.000 de lei.­­ A CRESCUT ȘI PRODUCȚIA . Șeful unității nr. 4, Gh. Anastasiu subli­niază că odată cu creșterea ritmului de scoatere a fost posibilă și accelerarea vite­zei de înaintare a focului în cuptor. Astfel, indicele de ardere a crescut de la 32 la 50 de cărămizi pe mc în 24 de ore. Concomi­tent a fost nevoie de dublarea echipelor de așezători. Marin Burcă și Constantin Fulger, abia calificați, au început să așeze cărămizile în cuptor după metoda Duvanov. Rezultatele s-au văzut curînd. Registrul de evidență a producției o spune:" Iată pro­ducția realizată în două zile diferite: 21.200 de cărămizi la 5 iulie, 45.300 la 25 august. Media producțiilor realizate este și ea con­cludentă : 1-15 iulie = 24.000, 16-31 iulie TM 28.000, 1-25 august = 29.000 de cărămizi arse scoase din cuptor la unitatea nr. 4. CE SPUNE DIRECȚIA GENERALĂ? Bună muncă au făcut inovatorii de la „Argila roșie“ și frumos răspuns au dat! Iată-i, că acum au inovat și un dispozitiv curbat pe role (rolgang-cot) care, adaptat la scotătorul mecanic, poate ușura stranarea afară din cuptor a cărămizilor arse. Și cînd te gîndești că la „Ceramica“ această pro­blemă e studiată, fără rezultat, de mai bine de o lună... Iar Direcția generală nu a aflat că între timp rezolvarea a fost găsită la „Argila roșie“... Cum să nu dai dreptate tovarășilor Iovan și Bagoli, care se­ plîng că la amplele lucrări de modificare inițiate de Direcția generală la „Ceramica“ numai ei nu au fost invitați să-și dea părerea. Ei, adică tocmai inovatorii scoțătorului mecanic! O omisiune căreia ei i-au răspuns cum nu se poate mai onorabil, prin fapte. I. MITESCU materialelor nepublicate Unde duce lipsa muncii colective Darea de seamă asupra realizării angaja­mentelor înscrise în contractul colectiv pe primul semestru al anului, prezentată de comitetul de întreprindere al Stațiunii de utilaj greu nr. 4-Brăila, a arătat încă o­­dată ce înseamnă lipsa muncii colective. In afara frumoaselor realizări cu privire la capitolele de producție — cum ar fi sectorul prestații unde planul a fost îndeplinit în proporție de 136%, sectorul producției in­dustriale — 133%­, creșterea productivității muncii cu 25%, reducerea prețului de cost cu 26% și creșterea cu 5% a indicelui de folosire a utilajului — darea de seamă nu a oglindit celelalte probleme importante, trecînd cu ușurință peste ele. Darea de sea­mă nu a arătat nici metodele folosite pen­tru obținerea realizărilor în producție­­ nici cauzele lipsurilor care mai există. Ori toc­mai aceasta i-ar fi interesat pe membrii or­ganizației sindicale. Modul greșit în care a fost întocmită da­rea de seamă se datorește în primul rînd tov. Constantin Geamandache, președintele comitetului care nu a mobilizat întregul comitet pentru a urmări, pe capitole, cum sînt realizate angajamentele din contractul colectiv și pentru a contribui apoi la pre­zentarea dării de seamă. Dacă ceilalți nu și-au dus la îndeplinire sarcinile, președin­tele comitetului s-a mulțumit să muncească de unul singur, așa cum a făcut și la în­tocmirea dării de seamă, fără să folosească toate mijloacele pentru antrenarea în mun­că a întregului colectiv. L. IOSIFESCU i corespondent

Next