Constructorul, noiembrie 1955 (Anul 7, nr. 303-306)

1955-11-05 / nr. 303

ILE DE RAPORT DIN F­D Mi s-a sugerat ideea ca și în acest nu­măr, închinat zilei de 7 Noiembrie, să scriu ceva despre rezultatele întrecerii socialiste din fabricile de materiale de construcții. M-am gîndit să vă prezint dumneavoas­tră, cititorilor, fabricile care cu prilejul ma­rii sărbători, au simțit bucuria datoriei îm­plinite. Ei dar cum să fac acest lucru ? E greu să cunoști situația numai din scrisorile so­site la redacție, sau, cum se zice, din birou! Ura ! Am găsit soluția. Salvarea e tere­nul ! Toată lumea este de părere că cea mai eficace muncă e cea dusă pe teren. Dar cum nu puteam să vizitez într-un timp atît de scurt toate fabricile din țară m-am de­plasat... în minister. Mai ales că era ziua cînd toate fabricile raportau situația lu­nară. Țăcănitul mașinilor de scris și al celor de calculat, convorbirile telefonice cu provincia se răsfrîngeau în ecouri pe toate culoarele. Aceasta era la 2 noiembrie. Intîi am intrat în biroul serviciului producție de la D.G.I.L. De cîteva minute statisticiana, tov. Stavro­pol, terminase de primit de la fabrici toate datele necesare. Pe o situație centralizatoa­re își nota : „Cimentul păcii“-Medgidia: 108,2%; Fabrica de ciment București: 106% ; „Temelia“-Orașul Stalin : 105,8% ; „Ilie Pint­il­ie“-Fieni : 104,4% ; „Ideal“-Cer­­navodă:: 102,3%; „Congresul al XlX-lea“: 101% ; Fabrica de var Sinaia : 115% etc. Erau realizările față de sarcinile planului de producție pe luna octombrie. Dispusă — ca întotdeauna cînd „treburile“ merg bine — mi-a vorbit despre „fapte și oameni“. —­­„Iată ce roade bogate a adus întrecerea în cinstea lui 7 Noiembrie, aproape toate fa­bricile de ciment și var și-au îndeplinit pla­nul de producție pe luna octombrie. „Ci­mentul păcii“ care atîtea luni la rînd a ră­mas datoare, este acum fruntașă pe sec­tor, îngrijit cu dragoste de cucătorul Nico­­lae Suțu, loan Neagu și loan Udroiu cup­torul nr. 4 de la fabrica „Ilie Pintilie“-Fieni, înzidit cu cărămizi forsteritice, a funcționat fără întrerupere 103 zile, în ziua de 24 octom­brie secția de ipsos de la „Victoria socia­listă“-Turda și-a îndeplinit planul cincinal. Merită laude și colectivele fabricilor :,Ideal“­­Cernavodă și, „Victoria soci­alistă“-Turda. La secretariatul direcției generale pot spune că am trăit clipe de emoție. Pe bi­roul secretarei am citit copia unei telegrame care abia plecase cu curierul. Către fabrica „Cimentul păcii“­­Medgidia „Felicit colectivul de muncitori, ingineri, tehnicieni și funcționari pentru succesul ob­ținut in îndeplinirea planului de stat pe luna octombrie. Mobilizați-vă pentru noi succese. Ministru: Carol Loncear Felicitarea a ajuns de mult în fabrică. Cu cîtă bucurie a primit-o întreg colectivul, e lesne de înțeles. Sunt sigur că fruntașii fa­bricii Aurel Popuță, Negip­luseni, Nicolae Lăzăr, Ion Lăpădatu, sau directorul fabri­cii, inginerul Sergiu Almajan și-au zis: O să facem și mai mult !“ * La biroul serviciului producție al Direc­ției generale a industriei ceramice cîțiva tehnicieni socotesc de zor. Transcriu apoi pe formularul-tip : „Argila roșie“-București: 150% la cărămizi crude, 117% la cărămizi arse și 112% valoarea producției globale, „1 Mai“-Bucov: 111% la cărămizi crude, 115% la cărămizi arse și 138% valoarea producției globale. „Teracota“-Bistrița: 142% valoarea producției globale... — Acestea s-au dovedit a fi cele mai bune fabrici din sectorul nostru — ne-a lămurit dispecerul-șef al D.G.I.C., ing. Ioan Duicu. Se remarcă îndeosebi fabrica de cărămizi „1 Mai“-Bucov care luptă cu ardoare pentru îndeplinirea angajamentelor luate în cinstea zilei de 7 Noiembrie și a Congresului Parti­dului, pentru a păstra mai departe Drapelul Roșu de întreprindere fruntașă pe ramură. K­ Tovarășului director general al D.G.I.G.M.I., Nicolae Moraru, tocmai i se adusese situația producției. I-am cerut permisiunea de a nota : Fabrica de geamuri Tîrnăveni : 116,6%, „Sticloval“-Văleni de Munte: 126,8%, „Speranța“-Medgidia: 124,4%, fa­bricile de carton asfaltat „Horia, Cloșca și Crișan“-Turda : 114,7% și „Teleajen“ : 104%. Nici o fabrică sub pian. Calitatea producției de geamuri: 106,3%. Am mai văzut ur­mătorul lucru : secția sticlărie a Fabricii de geamuri Scăeni a îndeplinit planul în pro­porție de 254,1%. Nu e nici o surpriză. Sti­clarii de la Scăeni și-au îndeplinit angaja­mentul de a pune în funcțiune cuptorul Amko pentru recoacerea sticlăriei cu multe zile înainte de termen ; acest cuptor reduce cu 30% procentul de rebuturi. Fabrica de geamuri Tîrnăveni și-a luat angajamentul c­a în cinstea zilei de 7 Noiembrie să dea în folosință o secție nouă de oglinzi și în cinstea Congresului Partidului, împreună cu Fabrica de geamuri Mediaș, să producă 15.000 mp geamuri trase peste plan. Direc­ția generală e optimistă, în îndeplinirea a­­cestor angajamente, își cunoaște oamenii pe care se bizuie. — Alo 1 Alo I Âzbociment-Oradea 1 Alo! Transmite-mi situația. Aici direcția generala. — Pe lună: 137%. Și cei de la Azbociment, luptă ca să men­țină Drapelul Roșu primit în semestrul I. AN NOU — IN OCTOMBRIE Există registre și dosare pe care le gă­sești în dulapuri, în sertare ,în magazii și deseori rămîn acolo pentru totdeauna. Există însă un dosar la Direcția planificării din minister care e veșnic răsfoit. Filele acestuia par să concentreze o în­treagă istorie a fabricilor. Pe primele pagini sunt cele care și-au îndeplinit planul cin­cinal. In total 32. Cu cît ne-am apropiat de 7 Noiembrie numărul lor a crescut. In ul­timul timp și-au înscris numele: Fabrica de ciment București, „1 Mai“-Bucov, fabri­ca de var „Severin“-Căvăran, Fabrica de ciment Comarnic. In plin octombrie colecti­vele acestor fabrici au întîmpinat anul nou. Au terminat primul cincinal și l-au început pe al doilea. ILIE MISTRIE Mă bucură succesul vostru In cinstea marii sărbători Eu vă trimit prin ziarul nostru Un cald salut... și­ un brat de flori I Schelele noîi fabrici încă înconjurat de schelă, coșul viitoarei fabrici de pîine domină centrul petrolifer Bol­dești. întreprinderea nr. 131 a și dat aici în fo­losință primele obiecte; în corpul principal con­tinuă lucrările de fini­saj. Campioni ai R. Organizat pentru prima oară in țara noastră, campionatul R.P.R. la rugbi pen­tru juniori a stîrnit de la început un deo­sebit interes în rîndurile iubitorilor spor­tului cu balonul oval. Mult invidiatul titlu a fost pentru tinerii rugbiști ai colectivului Constructorul T.S.P. un îndemn la o pregătire perse­verentă, începînd chiar cu primele zile ce au urmat după cucerirea campionatului în­cepătorilor din anul 1954. După acest cam­pionat s-a constatat că echipa nu dispunea de o linie de atac compusă din oameni iuți și îndemînatici, avea unele goluri și în componența pachetului de înaintași. A­­cestea au fost insă remediate prin atra­gerea unor noi elemente din rîndurile ele­vilor Școlii medii tehnice de instalații: So­rin Niculescu, Mircea Horșa, Constantin Bogdan și alții. întreg procesul de instruire sportivă a fost axat pe creșterea măiestriei sportive prin trecerea probelor G.M.A., temeinică a tehnicii individuale însușirea și de compartiment și dezvoltarea elementelor morale și de voință care să-i facă capa­bili să lupte cu ardoare pentru victorie. Cu multă atenție a fost întocmit și pro­gramul de pregătire politico-ideologica a tinerilor rugbiști. Ei nu au precupețit nici un moment din timpul lor liber pentru a învăța cu perseverență tot ceea ce li s-a arătat și demonstrat la cele 210 antrena­mente care au avut loc de la 1 ianuarie pînă la 30 octombrie 1955. Printre cei mai buni se numără Grigore Antimonian, Mir­ P. R. la rugbi­ cea Horșa, Dumitru Segal, laboranți la T.S.P., Teodor Eckert, desenator la I.P.C., Sorin Niculescu, student la Facultatea de instalații, Florin Iliescu, muncitor la în­treprinderea nr. 215, Constantin Vasile, Aurel Nica și Nicolae Chiosea ajustori la IARA, Valentin Nistor, Teodor Witting și alții. pr­in campionatul orașului București echi­a reușit să se claseze pentru turneul final al campionatului R.P.R. — examenul cel mai greu. Pentru turneul final tinerii s-au pregătit cu atenție și ardoare. Ei au întrecut echipa Știința—Galați cu 58—0 și pe cea a Științei Politehnica­ Cluj cu 3—0. In finală au avut de înfruntat cel mai puternic adversar: juniorii Locomotivei „Grivița Roșie“, echipă cu multă expe­riență, cu o bună concepție de joc și cu o mare putere de luptă. Mult așteptata zi a finalei a găsit pe tinerii rugbiști în bună dispoziție de joc și cu un elan de neînfrînt pentru obținerea victoriei. Ei au luptat cu mult avînt apărind demn culo­rile asociației noastre și la capătul celor 60 de minute de joc au cucerit cu 3—0­­ printr-o transformare de picior de la 48 m, executată de Antimonian) o frumoasă victorie și în același timp invidiatul titlu de campion al R.P.R. la juniori pe 1955. Bravo tineri constructori rugbiști, cam­pioni ai țării pe 1955 1 D. IONESCU antrenor Fotbaliștii de la Turda La o poartă a terenului, Hanga­baci, an­ care lucrează, trenorul, se ocupă pe rînd, cînd de Grigore In lupta sportivă de pe teren, fotbaliștii de Sînpălean, cînd de Gh. Gîrbovan portarii e­ la Turda s-au dovedit reprezentanți de cin­chu­pei. Și nu e deloc ușor să reții mingile pla­­ste ai harnicilor cimentiști, steagul C.C.F.S. sare de el „la păianjen“. In alt co­ț al tere­­n al regiunii Cluj, pentru cea mai disciplinată inului Petre Dumitru, Ion Rotar, Eugen Bo­ echipă din campionat, dovedește că­ și munca lor, Carol Palfi, exersează degajări, stopuri, educativ-sportivă dusă în rndurile jucătorilor, pase scurte, " a fost rodnică. Așa i-am găsit într-o după-amiază pe fot­ . Pentru viitor echipa cimentiștilor de la baliștii de la fabrica de ciment „Victoria sa- Turda, va avea de jucat cu formații mai cialistă“-Turda care se pregăteau intens, cu puternice, bine pregătite, lucru de care ei toate că întrecerile în cadrul campionatului regional de fotbal se terminaseră. Munca lor din tot cursul anului i-a adus în fruntea cla­samentului , campioni ai regiunii Cluj. In toate întîlnirile pe care le-au susținut, fotbaliștii au fost încurajați de muncitorii ci­­mentiști care, cu toții doreau ca echipa lor să promoveze într-o categorie superioară. Să fie fruntașă, așa cum este și fabrica în trebuie să țină seama. Pentru a păși pe cul­mi­le măiestriei sportive trebuie multă abne­gație, o temeinică pregătire, dragoste față de culorile colectivului pe care îl reprezinți. Cib­enitiștii de la Turida, încrezători în fot­baliștii lor, așteaptă noi succese de la vul­­canizatorul Iosif Ostoroș, instalatorul Sa­moilă Deac, Ion Schmidt, Gavrilă Chioreanu, Ion Iliescu și ceilalți sportivi care le-au a­­dus atîtea bucurii, Ctmme&M Se culeg roadele In curtea cantinei era forfată triada. Din­­tr-o căruță se descărcau niște pătlăgele pentru murat, alta era plină cu and­ei și co­nopidă și aștepta să fie descărcată. In altă parte o echipă de femei preparai murăturile și tăn­a varza pentru mur­at iar în beci totul era aranjat pentru primirea transporturilor de cartofi. Toate acestea se petreceau la cantina în­treprinderii de construcții nr. 202-Ga­lați; produsele gospodăriei-anexă le asigură a­­provizionările pentru iarnă. In cursul anului gospodăria agricolă-anexă a recoltat 55.000 kg roșii (din care s-au pre­parat și 1500 kg bulion), peste 1000 kg cea­pă arpagic, 10.000 kg ceapă de apă, 3600 kg vinete, 9000 kg castraveți, 13.000 3000 kg conopidă. Grădinarul Dumitru Galate, Tă­­nase, care a depus mult suflet în obținerea acestor bogate recolte, ne-a asigurat că va mai recolta peste 50.000 kg de varză de toam­nă, 40.000 kg de cartofi și peste 15.000 kg de rădăcinoase. Pentru grija care au dovedite în admini­strarea acestei gospodării-anexă tov. Victor Stem­atis și colectivul de muncitori de aici pot fi felicitați de constructorii de la între­prinderea nr. 202 ca­re vor găsi oricînd în timpul iernii o mîncare bună la cantină. Recent a avut loc la Fabrica de cărămizi Sîntimbru în cadrul Lunii prieteniei romî­­no-sovietice, un schimb de experiență pen­tru extinderea metodei vestitului maistru cărămidar sovietic P. A. Duvanov, laureat al Premiului Stalin. Conducători tehnici, maiștri arzători și așezători de la fabricile de cărămizi „Brigadierul“-Tîrlungeni, „Re­­cord“-Sibiu, și de la fabricile Sfatului popu­lar al regiunii au răspuns cu dragă inimă invitației de a lua parte. Ei s-au sfătuit cum trebuie aplicată cit mai corect metoda Duvanov pentru a obține o productivitate înaltă a cuptoarelor circulare. După ce au vizitat cariera, hala preselor, uscătoriile și atelierele fabricii, participan­ții s-au oprit cîteva ore la cuptoare. Ochiu­lui lor ager nu le-au scăpat nici așa zisele „mărunțișuri“ care de multe ori, hotărăsc succesul metodei. Ei au făcut numeroase observații prețioase și au scos la iveală lipsuri tipice pentru majoritatea fabricilor care obțin încă indici slabi la arderea că­rămizilor. Se intensifică activitatea artistică în fabrică Sala mare de festivități era tipită de spectatori. Rîsetele, ropotele de aplauze ce se auzeau pînă departe, subliniau suc­cesul versurilor, brodate pe melodii, des­pre personagii cunoscute, prezentate de brigada artistică de agitație. Tov. Ladislau Czintos, președintele co­mitetului de întreprindere, este un om a­­preciat și iubit de toți muncitorii. Dar le-a plăcut cînd au auzit cîntecul despre povestea unui bilet pentru o casă de o­­dihnă, care din greșeala lui a ajuns în posesia unui salariat care nu-l merita. Și cum să nu-i amuze cîntecul satiric despre planificatorul Gheorghiu, căruia îi­­ place tare mult să fie... servit de alții. Cu un cîntec exprimînd activitatea tu­turor secțiilor fabricii s-a terminat spec­tacolul brigăzii artistice. Fabrica de ciment „Temelia“ dispune în prezent și de un cor compus din 40 de tovarăși. Printre coriști găsim pe frunta­șii în producție loan Muscă, excavatorist, strungarii Elemer Karácsony și Ioan Con­stantin, fruntași în întrecere Genoveva Stănescu și alții. Nici echipa de dansuri, compusă din 6 băieți și tot atîtea fete, nu rămîne mai prejos de celelalte formații artistice. Su­fletul echipei de dans sînt laborantele Rozalia Forro și Margareta Wittner și lă­cătușii Mihail Kadar și Iuliu Neagoe. Echipele artistice ale fabricii de ciment „Temelia“ se pregătesc cu avînt pentru cel de al patrulea concurs al echipelor artistice de amatori. Pregătirile se fac cu ajutorul unui colectiv în care activează cu rîvnă desenatorul Ioan Crețu — ani­matorul brigăzii artistice de agitație — Iosif Kovács, șeful echipei de la secția rampă, Petre Kubacska, lăcătuș precum și Géza Szabó, responsabilul comisiei muncii culturale, care are o grijă deosebită pen­tru mobilizarea oamenilor la repetiții. Cimentiștii de la „Temelia“ luptă și pe tărîm artistic ca să fie printre primii în marea întrecere care va porni la începutul anului viitor între toate brigăzile și echi­pele artistice de amatori din țară. M. STELEA corespondent 175 de ani de la­ nașterea maestrului Mihail Sadoveanu La 5 noiembrie, cel mai mare scriitor contemporan al țării noastre, maestul Mihail Sadoveanu împlinește 75 de ani. Opera sa vastă, începută în pragul veacului nostru continuă să se desfă­șoare și astăzi. Ea redă ca într-un ca­leidoscop literar multiple și variate as­pecte ale vieții poporului român. Sub pana maestrului au prins viață satul și orașul romînesc cu oamenii lor, mo­mentele importante din istoria luptelor pentru libertate duse de poporul nos­tru, întîmplări petrecute în cadrul mi­nunatelor priveliști ale naturii țării noastre. Această operă valo­roasă, de proporții puțin obișnuite, cu­prinde peste 120 de titluri de cărți, schițe, povestiri, nuvele și romane, in afară de traduceri. In anii care au trecut de la elibe­rarea țării noastre, e­­dițiile cărților maes­trului Sadoveanu și reeditările însumează mai multe volume de­cit în toți cei aproape 50 de ani dinaintea lui 23 August 1944. Noua ediție de „O­­pere" care se tipărește sub supravegherea au­torului prezintă citi­torilor întreaga crea­ție a scriitorului în ordinea cronologică a apariției ei. Pînă acum au apărut primele trei volume. In curînd va fi editat volumul IV care grupează lucrările apărute între anii 1908—1910 și anume „Duduia Mar­gareta", „Oameni și locuri“, „Cîntecul amintirii”, „Povestiri de vară”. Fiecare volum din „Opere” este însoțit de o postfață semnată de Profira Sadoveanu în care sunt prezentate date și însem­nări privind procesul de creație al lu­crărilor cuprinse în volumul respectiv. Lucrările apărute între anii 1904— 1M7 au­osat format, după 23 August 194, obiectul un­ei alte colecții de „Opere". De asemenea, în colecția „Bi­blioteca pentru toți“ au apărut în anii 1952 și 1953 patru volume de „Opere alese". Adunate în colecții de „Opere" sau tipărite separat în volume, lucrările maestrului Sadoveanu au fost editate în anii regimului de democrație popu­lară în tiraje între 65.000 și 80.000 de exemplare. Epuizîndu-se, cărțile maes­trului au cunoscut în acești ani nume­roase ediții. „Mitrei Cocor“, carte distinsă în anul 1950 cu Me­dalia de Aur a Păcii, numără cinci ediții in­­sumînd un tiraj de peste 120.000 de exem­plare. Cititorii sorb cu ne­saț din comoara de înțelepciune și adevăr a operei sadoveniene. Diferitele colecții de popularizare ale editu­rilor „Biblioteca pentru toți", „Albina“, Biblio­teca școlarului“, „Bi­blioteca țăranului mun­citor“ sau colecția „Pi­tică“ răspîndesc pînă în cele mai îndepărtate colțuri ale țării crea­țiile mai vechi și mai noi ale marelui nostru povestitor. O bună parte din lucrările maestru­lui Sadoveanu au fost tălmăcite și în limbile minorităților naționale. Faima operei sadoveniene a ajuns pînă departe de hotarele țării din nor­dica Finlandă, pînă în îndepărtata Chină. Cele mai reprezentative lucrări ale maestrului: „Mitrea Cocor“, „Ni­­coară Potcoavă“, „Baltagul" „Bordee­­nii“ „Neamul Șoimăreștilor“, „Hanu Ancuței“ au fost traduse în numeroase limbi. In U.R.S.S., operele lui Mihail Sadoveanu au apărut pînă acum în 33 de ediții într-un tiraj de peste 1.500.000 de exemplare. desen de ROSS CU AJUTORUL TEHNIC SOVIETIC Industria noastră de geamuri s-a dezvol­tat an de an, cu sprijinul frățesc al Uniunii Sovietice. Tehnica modernă sovietică trans­misă dezinteresat este un ajutor neprecupe­țit pentru toate fabricile noastre de geamuri. Una din cele mai importante metode so­vietice aplicate în industria noastră de gea­muri și sticlărie este temperarea rapidă a cuptoarelor. Această metodă a dus la mă­rirea indicelui de exploatare a cuptoarelor prin reducerea duratei opririlor. In trecut temperarea cuptoarelor se făcea în 21 pînă la 28 zile. Această durată nu avea nici o justificare științifică, fiind pro­vocată de faptul că nu se ținea cont de proprietățile fizico-mecanice ale materiale­lor din care este construit cuptorul. Se știa doar că trebuia încălzit cuptorul într-un ritm cît mai lent pentru ca diferitele dila­tări pe care le au materialele refractare din care e construit cuptorul, să poată fi pre­luate fără a influența stabilitatea construc­ției cuptorului. Oamenii de știință sovietici au studiat materialele refractare din os, de șamotă și corhartul și au stabilit în funcție de compo­ziția lor, care sînt curbele de dilatare. Tovarășii ing. Lucia Țențulescu și ing. Constantin Mănescu studiind documentația sovietică și-au dat seama de inutilitatea unei temperări cu durată atît de mare și ținînd seama de rezistența materialelor re­fractare produse la noi în țară, au prescris curbe de temperare diferite. Astfel tovarășa Lucia Țentulescu a prescris o curbă de tem­perare cu o durată de 15 zile, iar tov. ing. Mănescu, o curbă de temperare de circa 7 zile. Ambele, au fost aplicate cu succes și au dat rezultate bune. Astăzi toți tehnicienii sectorului nostru s-au convins de eficacitatea temperării ra­pide a cuptoarelor și de faptul că, ținînd seama de rezistența refractarelor din os, de care dispunem, temperatura unui cuptor se poate face în circa 7 zile. Aplicarea acestei metode la toate cuptoarele noastre, a adus economiei noastre naționale o cantitate de circa 350.000 mp geam bază, peste 4000 mp geam turnat și peste 250 tone sticlărie în plus față de plan. De asemenea trebuie ară­tat că pe lângă producția suplimentară, tem­perarea rapidă a cuptoarelor a dus la o scădere a prețului de cost a geamului tras de circa 1%, datorită pe deo parte micșorării regiei neproductive și pe de altă parte prin repartizarea cheltuielilor de reparații pe o producție sporită. In afară de metoda temperării rapide, teh­nicienii și muncitorii noștri au mai învățat ★ NICOLAE MORARU director general al D.G.I.G.M.I. ★ din documentația sovietică și au aplicat încă multe alte metode înaintate de muncă printre care: prelungirea perioadei de func­ționare a cuptoarelor; micșorarea timpului de reparații; modificarea unor cuptoare în scopul măririi productivității acestora; me­canizarea unor reparații grele; folosirea cît mai rațională a spațiilor din întreprinderi și a agregatelor. In ceea ce privește prelungirea perioadei de funcționare a cuptoarelor s-a ajuns ca în medie, cuptoarele de geam, să aibă o funcționare de 13—14 luni în loc de 10 luni. Această realizare se datorește cuno­ștințelor căpătate din documentația sovie­tică în urma cărora s-au luat măsuri spe­ciale atît de supravegherea și îngrijirea cup­toarelor cît și pentru îmbunătățirea calității refractarelor. Astfel s-a trecut la o răcire mai puternică cu aer a blocurilor, la o su­praveghere atentă și la efectuarea unor re­parații la cuptor în timpul mersului. Apli­carea acestor măsuri a dus la o creștere a capacității de producție anuală cu circa 1.000. 000 mp geam tras bază și totodată o micșorare a prețului de cost cu 25%. Noi știm că în Uniunea Sovietică un cuptor de geam poate ajunge la o func­ționare neîntreruptă de peste 20 luni. Astfel la fabrica de geamuri „Stalin“ din Gomelsk cuptorul de geam a funcționat neîntrerupt timp de 21 luni, dînd o producție supli­mentară față de cea planificată de circa 2.000. 000 mp geam tras bază. In atenția tehnicienilor noștri există neîncetat acest exemplu. Concomitent cu prelungirea duratei de funcționare a cuptoarelor, tehnicienii noștri au aplicat și metoda micșorării timpului de reparații. Astfel în loc de 75—105 zile cît dura o reparație, astăzi se execută în 60 de zile. Această realizare se datorește unei mai bune organizări atît a lucrărilor de reparații propriu zise, a locurilor de mun­că, cît și a pregătirii din timp a tuturor materialelor necesare acestor reparații. Prin aceasta se realizează anual o producție su­plimentară de cca. 200.000 mp geam. Noi nu am făcut încă totul. Documen­tația sovietică ne arată că prin folosirea unor mecanizări avansate la transporturi, la cioplirea și ajustarea pieselor refractare și o organizare mai rațională a reparațiilor se poate ajunge la o micșorare și mai mare a timpului de reparații și totodată la reducerea numărului de muncitori ne­­cesari. ~. Tehnicienii noștri studiind documentația sovietică privitoare la metodele de calcul pentru proiectarea cuptoarelor și analizînd cuptoarele de la fabricile de geamuri Tîr­năveni și Mediaș au stabilit că sunt nece­sare o serie de modificări care de altfel au și fost realizate. Astfel, la Tîrnăveni, datorită construcției necorespunzătoare a bazinelor de tras, pro­ducția era stînjenită și totodată consumul de materii prime sporit. Prin eliminarea colțurilor, ridicarea în plan înclinat a fun­dului bazinului de tras și o izolare ter­mică mai bună s-a mărit producția cu cca 20% și s-a ajuns să se poată trage geam cu o grosime apropiată de limita inferioară admisă de STAS, fapt care duce la o eco­nomie de materii prime de 13%. In cazul cuptorului de la Tîrnăveni modificările fă­cute au avut o influență favorabilă asupra prețului de cost atît prin creșterea indi­celui intensiv cît și prin micșorarea consu­mului de materii prime și a rebuturilor care ajunseseră la aproape 50%. Scăderea pre­țului de cost realizată, datorită acestor mo­dificări este de peste 5%. Cuptorul de la Mediaș avea cel mai mic indice intensiv din sector. Astăzi prin mo­dificările propuse de un colectiv compus din tehnicienii fabricii, ai D.G.I.G.M.I. ai I.C.I.M.C. s-a ajuns ca producția zil­­ u­nică să crească cu aproape 3.000 mp geam tras bază. Măsurile luate atît în anul 1954 cît și în anul 1955 au adus o creștere a pro­ducției cu 18% și respectiv 28% față de anul 1953. Prețul de cost a scăzut cu circa 13%. Izvorul nesecat al tehnicii sovietice ne arată drumul pentru aplicarea a noi me­tode înaintate de muncă care să împingă pe o treaptă superioară atît capacitatea de producți­e a cuptoarelor noastre și calitatea produselor cît și o ușurare a condițiilor de lucru. Trebuie să ne preocupăm intens pentru a introduce și la noi: alimentarea cuptoa­relor în straturi subțiri; tragerea geamu­lui fără debiteză; cuptoare cu curch­ flus. In aceste zile cînd întregul nostru popor se gîndește cu dragoste și recunoștință la oamenii sovietici, noi, cei din industria geamurilor și materialelor izolatoare în­dreptăm calde gînduri de recunoștința prie­tenilor noștri sovietici care ne-au ajutat și ne ajută în dezvoltarea industriei noastre. IATA CONTRIBUȚIA AȘEZATORILOR Iniți oaspeții au intrat în cuptor asis­­tînd la așezare. Aici, maistrul arzător al gazdelor, Ioan Rusu, a făcut cîteva preci­zări: „E obiceiul bun la noi ca la început așezătorii să facă un așternut curat cără­mizilor, să niveleze vatra cuptorului“. întreg grupul a intrat apoi într-o cameră deja așezată. Pentru ca să intre însă au dat la o parte o ușă de lemn improvizată. — La noi nu există o asemenea ușă — a observat maistrul arzător de la fabrica „Record“-£ Kibin, Maria Hennig. La ce o fo­losiți? — O să vă explicăm îndată — i-au răs­puns arzătorii de la Sintimbru. Aceste că­rămizi pe care le vedeți înăuntru aveau înainte de a intra în cuptor, un grad înalt de umiditate. Ele se usucă foarte bine în 10 ore și asta tocmai datorită acestor uși de lemn puse la gura cuptorului spre a împiedica pătrunderea curenților reci în a­­ceastă zonă. Le folosim totdeauna cînd se observă gîtuiri la uscătorii. O mare atenție se dă și transportului că­rămizilor crude, din cele uscate mai bine sînt clădite picioarele și mijlocul, iar cele umede sînt folosite pentru margini și păr­țile de sus. Acolo ele se usucă mai repede la radiațiile de căldură ale pereților și bol­tei. Fiecare, pe rînd, a trecut să vadă așeză­­tura. Tov. Rusu a atras atenția oaspeți­lor că la fabrica Sîntimbru grătarele din dreptul buchinelor s-au redus la jumătate pentru o mai bună distribuire a cărbunilor. — „La noi capacitatea încărcăturii pe 1 mc de canal de ardere este de 210—220 bucăți de cărămizi crude. Duranov limi­tează încărcătura la 190—210 bucăți, înain­te de a aplica această metodă se așezau 260—270 de cărămizi și greșeala se vedea cît de colo: focul era ținut aproape în loc din cauza aburilor. V-aș mai putea spune că picioarele se fac de 4 cărămizi în înălțime, că se caută ca între pereții cuptorului și încărcătura de cărămizi să nu rămînă spații goale. Așezătorii noștri se sfătuiesc între ei și cu arzătorii, se orientează asupra înain­tării focului, asupra umidității cărămizilor crude și aplică exact prescripțiile lui Du­ranov: cînd crește intensitatea tirajului picioarele se fac mai joase și cînd intensi­tatea tirajului scade, picioarele se fac mai înalte; înălțimea rîndului de întărire a pi­cioarelor se face în funcție de calitatea combustibilului. După ce s-a așezat numă­­rul de hîrtie se caută ca jos, canalele de pe vatră să fie făcute exact în continuare, să nu existe decalaj între ele“. Maistrul de fabricație Ion Cioroianu, de la fabrica de cărămizi „I. C. Frimu“ a Sfatului popular Orăștie, a asistat la înzi­­direa unei uși. El a rămas surprins: — „Bine, dar la noi spațiul e umplut cu nisip, iar aici e lăsat gol!“. I-a răspuns ing. Lucian Negulescu, dis­pecer al D.G.I.C.: „Aerul e mult mai bun izolator termic decât nisipul. Deci așa e mult mai bine. Și, în general, astuparea ușilor și lipirea lor trebuie făcută cu multă îngrijire. Peretele interior al ușii trebuie așezat perfect în același pian cu peretele interior al cuptorului. Așezătorii trebuie să poarte mare grijă acestor lucruri“. NU SE UITA PRINCIPALUL Participanții au fost plăcut impresionați, și de cele văzute sus pe platforma cupto­rului. Ei s-au întrunit apoi în cabinetul di­rectorului fabricii unde și-au împărtășit im­presiile, au făcut o serie de propuneri, au explicat cum se lucrează la ei. — „O condiție principală de care am văzut că se ține seama aci la fabrica din Sîntimbru — a spus tov. Martin Borbély, conducătorul tehnic al fabricii „Brigadie­­rul“-Tîrlungeni — este distribuirea corectă a lungimii totale a canalului de ardere în diferitele zone de ardere: 5 camere — zonă de preîncălzire, 2 — zonă de ardere, 1 —• zonă de coacere, 3 — zonă de răcire și 5 — — zonă de încărcare și descărcare. Am vă­zut că zonele de preîncălzire și de uscare au fost contopite într-o zonă comună; ae­rul cald din zona de răcire se trimite direct, prin schmauck în zona de preîncălzire. Tirajul nu era satisfăcător și acest lucru a fost sezisat. Chiar astăzi am văzut cu toții că a intrat în funcțiune un ventilator care să ajute tirajul coșului. Combustibilul este introdus în cantități mici și la inter­vale scurte de timp, iar deschiderea și în­chiderea clopotelor e controlată permanent de maistrul arzător. Toate acestea se cu­nosc și de pe cînd lucram aici în fabrică“. Tov. Eugen Popescu, șeful serviciului pro­ducție al întreprinderii Sfatului popular re­gional Deva, nu era dumirut cum s-a cal­culat că se ard 52 kg combustibil conven­țional pe tona de cărămizi, cînd cărbunii din curte nu sînt culcați și nici nu se cîn­­tăresc atunci cînd sînt aduși sus pe cup­tor. A fost lămurit că este o lipsă în acea­stă direcție a conducerii fabricii ca și în aceea a neclozării raționale a degresantului învățări de la prieteni în argilă (treizil și praf de cărămizi arse), fapt care aduce după sine numeroase re­buturi. OBSERVAȚIILE MAISTRULUI ARZĂTOR MARIA HENNIG Maistrul arzător Maria Hennig de la fa­brica de cărămizi „Record“-Sibiu, într-o pauză a schimbului de experiență, s-a dus din nou la cuptoare. A dat cu piciorul într-o grămadă de căr­buni și au ieșit la iveală cîțiva bulgări mari de cărbuni. Și-a adus aminte imediat că Duvanov nu admite așa ceva; el reco­mandă folosirea unor cărbuni cu o granu­­­lație mică. Mergînd mai departe a văzut un buchin crăpat — „ceea ce înseamnă — a spus ea la discuții — că aerul fals pă­trunde în voie în cuptor. De altfel în ge­neral etanșarea cuptorului lasă mult de dorit la dumneavoastră. Bolta cuptorului e mai toată numai găuri cît pumnul. La noi,­­după fiecare ciclu se revizuiesc și bol­tele și pereții cuptoarelor; omul care astupă ușile se îngrijește special și de acest lu­cru. Cum se poate face alimentarea la ore fixe cînd nu există un ceas pe cuptor — nu știu­, scara e prea mare și se alimen­tează prea mult cărbune. Examinînd cură­țenia canalelor am aflat cu regret că nu se prea ocupă nimeni de ele“. A mirat-o mult pe Maria Hennig contro­lul de înaltă tehnicitate care se face la cup­toarele fabricii din Sîntimbru. I s-a spus că­ în mod regulat se fac măsurători de ti­raje cu aparatul Krell, că se măsoară tem­peratura cu pirometrul optic, că se află viteza și direcția vîntului cu un dispozitiv sovietic. Ea a arătat participanților la schimbul de experiență importanța tuturor acestor „lucruri mărunte“ sprijinindu-și spusele cu proverbul: „buturuga mică răstoarnă carul mare“.­­­ Schimbul de experiență a adus un real folos. Cei care au luat parte la el nu nu­mai că au ajutat fabrica de la Sîntimbru, dar­ au și învățat multe lucruri de la to­varășii de aici în ceea ce privește aplica­rea metodei Duvanov. T‘­­­NI BRUJ

Next