Constructorul, martie 1956 (Anul 8, nr. 320-324)

1956-03-03 / nr. 320

Cărămizi refractare cromodolomitice Urmărind valorificarea rezervelor uriașe de materii prime de care dispune țara noastră și care n-au fost încă utilizate pentru produse superioare, cercetătorii din cadrul Institutului de cercetări și proiectări metalurgice (ICEPROM) au elabo­rat procesul tehnologic și de fabricație al unui nou material : cărămizile refractare cromodclomitice. Noul produs se fabrică din materii prime indigene ca dolo­­stin­a și serpentinul, care se găsesc în cantități de miliarde de tone și din cromit care se importă din R. P. Albania. Că­rămizile refractare cromodolomitice au caracteristici foarte apropiate de cele cromomagnezitice, avînd o refractaritate peste 20000C, rezistența la compresiune peste 200 kg/cmp, po­­rozitatea sub 20%, greutatea volumetrică peste 2,90, iar rezis­tența la șoc termic de peste 30 de cicluri în apă. Pînă în prezent s-au fabricat în faza experimentală 7 tone de cărămizi refractare cromodolomitice care au fost încercate la bolțile cuptoarelor electrice pentru oțel. Rezultatele obți­nute au dovedit că ele pot fi utilizate peste tot acolo unde se foloseau în mod obișnuit cărămizile refractare cromomagne­­zi­tice din import. In industria materialelor de construcții aceste cărămizi sunt indicate la căptușirea acelor cuptoare care sunt solicitate din punct de vedere al șocului termic. înlocuiește­­ cărămizi de­odată f$ Var în cuptoare­e de cărămizi? # Radioactivitatea în slujba cercetăto­rilor 0 Granulit, aerolit, cromodolomit ? 0 Noutăți tehnice din U. R. S. S., R. D. Germană, R. P. Polonă, Norvegia. Detalii de casă prefabricată din plăci de stufit Fibre de celuloză în loc de azbest I.C.I.M.C. a făcut de de curînd cercetări de laborator în vederea reducerii consumului de azbest la producția de azbociment. S-a con­statat că fibrele de ce­luloză (din saci vechi de ciment) în proporție de 20—25% pot fi folo­site foarte bine în loc de azbest la fabricarea produselor de azboci­ment. Aceste fibre îm­bunătățesc substanțial rezistența și elasticita­tea plăcilor crude, mă­resc rezistența la înco­voiere a plăcilor întă­rite și stabilitatea îmbunătățesc volumului la variații de tempera­tură. S-a propus experi­mentarea acestei so­luții la fabricarea plă­cilor de azbociment la fabrica din Oradea, K­iffie de tratare a apei ce trezin în­ Cea mai mare parte din apa conden­sată provenită din utilizarea aburului nu mai poate fi reutilizată pentru ali­mentarea cazanelor la fabricile de ma­teriale de construcții, deoarece abu­rul este utilizat în mare măsură la în­călzirea păcurii, încălzirea prefabrica­telor, încălzirea apei prin barbotare etc. Cantitatea de apă proaspăt intro­dusă în cazane fiind însemnată este necesar ca ea să fie dedurizată. Tipurile de cazane „Locomotiva“, „Manotehnica“, „Cornwall“, sunt mai puțin sensibile la calitatea apei și po­sibilitățile ușoare de purjare îngăduie introducerea substanțelor chimice de­­zincrustante în apa de alimentare. Me­toda este simplă și eficace cerînd însă ca o condiție principală, în afara unei juste deserviri, o duritate a apei pînă la 30 ° germane. Avînd în vedere că în fabrici nu întotdeauna laboratorul su­praveghează calitatea apei indicînd cantitatea de substanțe chimice,dez­in­­crustante ce trebuie introduse în apa de alimentare, un colectiv din I.S.P. S M.C. condus de ing. , Victor Huch a proiectat în acest scop un dispozitiv simplu care asigură­ dozarea dezincrus­­tantului în mod automat evitîndu-se erorile de tot felul. El se compune din­­tr-un recipient în care se prepară solu­ția de dezincrustant pentru 24 de ore de funcționare; un rezervor pentru so­luție prevăzut cu dispozitiv automat de dozare a cantității de dezincrustant; două rezervoare de amestec în care se introduce soluția de dezincrustant ce se amestecă cu apa brută și care ser­vesc alternativ la alimentarea caza­nelor, fie direct, fie prin intermediul unui al treilea rezervor, în caz că se recuperează parțial apa condensată, sau la instalații mai importante, și în fine dintr-o pompă de mînă, cu care se pompează soluția din recipientul de preparare în rezervorul prevăzut cu dozator automat. In afară de prepararea soluției și pompare, care se face la intervale mari, manipularea instalației se reduce la manevrarea unei pîrghii care prin­­tr-un sistem de bare acționează toate robinetele ce asigură funcționarea in­stalației. Un alt avantaj al dispozitivului con­stă in imposibilitatea de a alimenta ca­zanul cu apă netratată. In felul acesta, s-a realizat un dispozitiv care combină simplicitatea cu siguranța de funcțio­nare permițînd o supraveghere ușoară precum și un control ușor din partea laboratorului care supraveghează doza­rea. ing. B. STANDEISCHI din I.S.P.I.M.C. UN INEL URIAȘ Uzina de mașini grele ,,Ernst Thälman” din Magdeburg (Republica Democrată Germană) construiește un cuptor rota­tiv lung de 135 m și cu diametrul de 5 m. Cuptorul va produce 1200 de tone de clincher pe zi. La tîrgul de mostre din Leipzig a fost expus unul din lagă­rele uriașului cuptor. El are forma unui inel care va cuprinde cilindrul cupto­rului și s­e va învîrti odată cu el pe două role de sprijin. Diametrul exte­rior al inelului este de 6 m. El cîntă­­rește 47 de tone. Fiecare pereche de role de sprijin, cu lagărele respective, cîntărește 78 de tone. Să producem var­iu cuptoarele de cărămizi! Se știe că după apariția și in­troducerea metodei de ardere rapi­dă a cărămizilor, la multe fabrici cuptoarele nu sun­t folosite integral, ele f find numai 60—70 la sută din randamentul de care sunt capabile. Aceasta din cauză că presele și uscătoriile nu pot satisface uneori capacitatea de producție mult spo­rită a cuptoarelor. Există fabrici­­ utilate cu 2—3 cuptoare, care însă din lipsă de materie primă, diau o producție redusă, 1000—1200 de că­rămizi pe mc, într-o lună, deși ele ar putea da cîte 2500 de cărămizi pe mc. In asemenea cazuri, se re­comandă ca un cuptor să fie alimen­tat integral cu semifabricate, iar im celelalte cuptoare să ardem var­a material alet de necesar șantie­relor noastre. Acest lucru pri­vește îndeosebi fa­bricile sezon­fere care nu funcționea­ză cinci linii pe an. Arderea cărămizilor cu umiditate mare și proaspăt ieșite de la faso­nare, contribuie la creșterea produc­ției, dar aceasta nu este singura posibilitate de alimentare completă a cuptoarelor, pentru a se folosi in­tegral capacitatea lor. Arzînd var în timpul pauzei dintre sezoane, am putea folosi și mai mult folos ca­pacitatea cuptoarelor. Se înțelege că aici e vorba de fabricile situate în apropierea ză­cămintelor de piatră de var. Organizarea producției de var la fabricile de cărămizi nu prezintă nici o dificultate. Trecerea cupto­rului circular la producția de var nu implică nici un fel de cheltuielii. Piatra trece de la carieră direct la cuptor, pentru ardere. Este mult mai ușor să arzi varul în cuptoarele cir­culare și de cîmp decît să arzi că­rămizile. Aici nu ai de ce să te temi de aburire sau de ardere excesivă. Pe de altă parte nu e nevoie nici de alte cadre decît cele existente la fabrică. Iată regimul de ardere a varu­lui : zona de ardere — de la 4 pînă la 7 camere (în funcție de combustibil); 2,5—4 camere de fum; 3—5 camere de răcire. La arderea varului putem trece cuptorul de 70 m pe două focuri, iar cel de 130 m — pe 3 focuri. Folosim acelaș combustibil ca și la arderea cără­mizilor, alimenta­rea cuptorului cu combustibil făcîn­­du-se și ea la fel. In fiecare regiune, trebuie evaluate posibilitățile exis­tente pentru organizarea produc­ției de var — iarna la fabricile se­zoniere și în tot timpul anului, la cele permanent, utilate cu 2—3 cuptoare ce dau o producție scăzută. Organizațiile de prospecțiuni geolo­gice au sarcina de a descoperi surse de calcar în apropierea fabricilor de cărămizi. Folosirea cuptoarelor incomplet exploatate va duce la creșterea considerabilă, fără investiții, a pro­ducției unui liant atât de necesar șantierelor și va îngădui să fie îndeplinite înainte de termen pre­vederile celui de al 6-lea cincinal privind producția de var. P. DUVANOV laureat al premiului Stalin Vom afla cu ajutorul izotopilor radioactivi. In Norvegia s-a studiat funcționa­­rea cuptoarelor ro­tative de clincher cu ajutorul sodiu­­lui radioactiv. Cer­cetările s-au făcut la cuptoarele industriale de diferite dimensiuni, cu perdele de lanțuri și cu diferite tipuri de răcitoare. Două cuptoare sunt utilate cu filtre încălzitoare de pastă. S-au tras următoarele concluzii: 1. Materialele încărcate în cuptor simultan se deplasează cu viteză diferită. 2. Viteza de înaintare a materialului în cuptor sporește treptat în­­cepînd de în zona lanțurilor și atinge maximul in zona de calcinare, scă­­zînd în zona de ardere, unde se reduce la minimum. 3. Viteza de înaintare a materialului în diferite cuptoare este com­plet diferită și acest lucru nu se poate explica prin diferența în viteza de rotație sau prin dimensiunile cuptorului. In toate cazurile, schimbările vitezei de înaintare a materialului se explică prin deosebirile existente în dimensiunile granulelor. Cu cît granu­lele sînt mai mici cu atît este mai mare viteza de înaintare. Pentru reglementarea funcționării cuptorului are o importanță deci­sivă componenta granulometrică uniformă a granulelor care ies din zona perdelelor de lanțuri. Sistemul perdelelor de lanțuri trebuie potrivit în așa fel încît să asigure milierizarea minimă a materialului. Rezultatele obținute au dovedit pe lîngă aceasta că o mare canti­tate de praf se pierde cu gazele evacuate din zona de calcinare și că fo­losirea izotopilor radioactivi permite să se stabilească cum influențează funcționarea cuptorului factori ca tirajul și temperatura în zona de ardere. Pe viitor, izoto­pii radioactivi tre­buie folosiți pentru a studia legătura dintre natura ma­teriilor prime, pre­cu­m și înclinația cuptorului, ce se întîmpla în cuptoarele de clincher Sâmbătă 3 martie 1956 — nr. 320 UTILAJ NOU IN FABRICI Multe din fabricile noastre au­ fost de curînd înzestrate cu mese vibrante R. L. 2 pentru producția de blocuri din beton sau deșeuri ceramice. Construite la Atelierele „9 Mai" mesele vibrante R. L. 2 aduc un aport însemnat la sporirea producției de înlocuitori de cărămidă, tradu­­cînd astfel în viață Directivele Congresului partidului. La fabricarea blocurilor se întrebuințează ciment (P. 400 pe timp friguros și P. 300 la o temperatură de peste + 15 ° în exterior) sau deșeuri ceramice, nisip, pietriș și piatră spartă. Agregatele nu trebuie să fie mai mari de 15 mm (cel mult 1Q la sută pot să depășească această di­mensiune, dar să nu treacă de 25 mm). Deșeurile cera­mice obținute prin concasarea sleiturilor de cărămidă L311 țiglă vor putea fi întrebuințate numai dacă au giranu­­lozitatea prezăvută. Dacă granulozitatea nu corespunde, atunci deșeurile se vor durui în două sorturi 0/3 și 3/15, care se vor întrebuința separat. De asemenea este inter­zisă folosirea agregatelor înghețate. In timpul iernii se recomandă întrebuințarea clorurii de calciu sub formă de soluție 20 la sută. Prepararea betonului se execută cu o betonieră bascu­lantă de 150 I sau 250 I, în care amestecul se face 2—3 minute astfel încît să rezulte un beton omogen. Apa a­calitativ, temperatura în hala presei trebuie să fie de cel puțin + 15 ° C la prepararea betonului. Pentru o bună desfășurare a procesului de fabricație și pentru ca blocu­rile să nu sufere din punct de vedere calitativ, tempera­tura în hala presei trebuie să fie de cel puțin-1-15 ° C dacă nu se întrebuințează clorură de calciu și de cel puțin +­ 10 ° C3 dacă se folosește acest adaos. Înainte de începerea lucrului se verifică funcționarea mesei vibrante RS 2, care este formată (fig. 1) din 3 părți principale: elementul vibrator (v), tiparele blocurilor (b) și scheletul mesei (picioarele) (p). E bine ca legăturile dintre elementul vibrator și tiparele blocurilor să fie ri­gide, fără rondele de c­auciuc, pentru scurta transmisie a vibrației, legăturile dintre tiparele blocurilor și scheletul mesei să fie elastice, datorită unor rondele de cauciuc pare să amortizeze vibrațiile, iar pîrghia de ridicare a blocurilor să funcționeze ușor. Betonul introdus în tiparele mesei vibrante se aran­jează cu mistria după care se vibrează 10—15 secunde. Consistența betonului e bună dacă la vibrare mustește Blocurile scoarse din tipare, trebuie să aibă un aspect co­respunzător , să fie omogene, fără goluri datorită așeză­rii betonului. Cele cu defecte se reamestecă imediat și se fasonează din nou. Pe suprafața laterală a blocului se așează perfect lipit un fund de lemn, pe care doi muncitori, de o parte și de alta a mesei, îl sprijină cu o mînă, iar cu cealaltă imprimă fundului de metal — pe care este așezat blocul la ieșirea din tipar — o mișcare de rotație, așa încît Macul să se așeze cu fața laterală pe fundul de lemn (fig. 2). Fundul mobil de metal se deslipește cu grijă și se așează din nou în tipar. Blocurile cu 8 sau 11 goluri e bine să rămînă pe fundu­rile metalice, fără a fi trecute pe funduri de le­i. Atît cele pe funduri de lemn cît și cele pe funduri metalice se pun in rastel, unde rămîrn 24 de ore. După acest timp blocurile se continerizează sau manipulează ca atare. lefó/vr# rigida h Fig. 1­ dăugată se va măsura exact, iar dacă agregatele sunt ume­de se va scădea din apa ce trebuia introdusă, o cantitate echivalentă apei conținută în agregate. Iarna e bine să se întrebuințeze apă caldă (50—60 ° C) la prepararea be­’a­tonului. Pentru o bună desfășurare a procesului de fabrica­ție și pentru ca blocurile să nu sufere din punct de vedere • In America s-a construit o nouă presă care permite producția a 50.000 de cărămizi pe zi. Cără­mizile sunt presate cu ajutorul abu­rilor și apoi vibrate. • Un nou sistem de blocuri pre­fabricate prinse unele într-altele, după un proiect elaborat de un arhitect austriac, va face posibilă executarea construcțiilor fără mor­tar și într-un timp extrem de scurt. Gr­a­n­u­j­i­t u S-a pus p­roblema găsirii unor agre­gate ceramice care să înlocuiască zi­dăria din cărămida și să poată fi fa­bricate ușor cu materii prime pre­tențioase. Se cere acestui agregat să poată fi utilizat în toate elementele unei clădiri și la prefabricate, iar pe șan­tier prin să nu apară sortimente variate, ci sortate pe ciururi să permită ob­ținerea de betoane macroporoase, semi­­macroporoase și compacte pentru be­toane armate. Agregatul trebuie să aibă rezistențe mecanice ridicate, asemănătoare pietri­șului natural, cu scopul de a se reduce consumul specific de ciment pentru betoane, iar din punct de vedere tehno­logic­­­ să permită o fabricație simplă și sigură fără dificultăți la ardere sau condiții speciale pentru materiile prime. Obținerea unui agregat care să întru­nească aceste condiții a fost posibilă numai renunțîndu-se la i­deea unor a­­gregate prea ușoare și care să servească numai ca umplutură între cadrele ar­mate. Acest agregat s-a obținut în I.C.I.M.C. El este denumit „gram­ulit“ și prezintă următoarele caracteristici : greutatea volumetrică în grămadă — 800—900 kg/m3; absorbție de apă — 16% ; volumul go­lurilor — 39% ; rezistența la strivire — 70% ; gelivitate după 15 cicluri — nu prezintă fisuri sau degradări ; forma granulelor este asemănătoare pietrișului de rîu. Granulitul prezintă un ciob caracte­ristic : exterior nevitrifiat cu fierul sub formă de Fe0O^, iar interiorul viitrifiat cu fierul redus bivalent cu o porozi­­tate fină vizibilă cu lupa. Procesul tehnologic este similar celui cu granulare descris în literatura so­vietică de specialitate. Sunt în curs lucrări pentru stabilirea unor procese tehnologice specifice con­dițiilor din R.P.R. în ceea ce privește combustibilul, utilajele și posibilitatea fabricației locale. Ing. C. ZERVADIS din I.C.I.MS.C. La Cracovia s-a început producția Aerolitlii unui nou material sintetic din spumă, cu deosebite calități de izolare termi­că și fonică : aerolitul. Un lc de ae­­rolit cîntărește 15 kg. Noul material este folosit ca material izolator la construcțiile frigorifere și la construc­­ția vagoanelor de cale ferată și a va­poarelor. Aerozitul care necesită o me­todă de fabricație destul de simplă, înlocuiește materialele izolatoare de acest tip care înainte trebuiau a fi importate. Fabrica de ci­ Oiment ment „Przemko“ fără clincher din Szczecin pro­duce un nou mate­rial de construcții: cimentul fără clin­cher, așa zisul „zgură-ghips“ care în­locuiește cimentul Portland și este în același timp mai ieftin decît acesta cu 40%. Producția noului material se bazează pe zgura siderurgică necesi­­tînd abia 2% din clincherul deficitar. Cimentul fără clincher poate fi folosit la construcțiile sătești, pentru locuin­țele fără etaj sau a dependințelor din gospodării. O nouă realizare Cărămizi a industriei cera­­cane­late­mice din R. P. Po­lonă sunt așa nu­mitele cărămizi canelate produse de :« întreprinderile ,,Grebocin“ și „Fordon“­­­­ pe bază experienței fabricilor de cără­mizi sovietice. Cărămida canelată are la suprafață, la distanțe egale, o serie de șanțuri, ea se usucă și se arde mai repede și poate fi spartă mai ușor în jumătăți și sferturi decît cărămizile obișnuite. Porcelan topit .Au­ admirat desigur de multe ori minunatele produse de porțelan atît de utile în gospodărie cît și in industrie. Dar v­a fi întrebat de ce prețul lor este mai scump decît al produselor similare din sticlă? Fiindcă deși pre­țul materiilor prime este aproape a­­celași în ambele cazuri, prețul de cost al produselor de ceramică fină vitri­­fiată este de circa 4 ori mai mare decît acel al produselor de sticlă. Aceasta se explică prin procesul de fa­bricație a ceramicei fine (prepararea pastei — fasonare — uscare și ardere), care necesită față de procesul de fabri­cație aplicat in sticlărie (prepararea amestecului — topire — fasonare — recoacere) investiții de 3—4 ori mai mari, consum de energie și manoperă de asemenea de circa 4 ori mai mari. Imposibilitatea înlocuirii însă în anu­mite domenii a produselor de porțelan cu cele din sticlă a impus găsirea unui material care, fabricat după un proces tehnologic asemănător cu cel al sticlei, să prezinte caracteristicile fizico­,me­­canice și aspectul porțelanului. Un colectiv din I.C.I.M.C. format din ing. Dumitru Popescu-Haș și ing. Stelian Lungu, uti­­lizînd ca materii prime caolin de A­­ghireș sau Harghi­ta, steatit de Ceri­­șor, criolit și nisip cuarțos, a reușit să realizeze un nou produs — porțela­nul topit. Prepararea ames­tecului se face după dozare printr-o o­­mogenizare­­ avansa­tă pe cale uscată; topirea se face in cuptoare cu oale sau cuptoare vană continui; prelucra­rea se execută prin presare sau vălu­ci­­re; tratamentul ter­mic se face în cup­­­toare fixe sau mai avantajos in cuptoa­­re-tunel, după care produsele se finisea­ză. De exemplul în cazul materialelor de construcții pen­tru pardoseli, pro­dusele se supun ope­rației de sablare cu nisip pentru obți­nerea unei suprafețe rugoase. Avînd caracteristici fizico-mecanice superioa­­re, rezistențele la tracțiune fiind de 1200 kg/cmp, la compresiune — 7000 kg/cmp, la încovoiere — 1500 kg/cmp, la șoc mecanic și termic —­ 4,5 kg/cmp, respectiv — 150 ° C, și la uzură —3,1 gr/cmp. Prețul de cost este scăzut, pre­țul total fiind de 2,10 — 2,60 lei/kg. Noul material are multiple utilizări. El va putea fi folosit la articolele de menaj care vor înlocui pe cele de por­țelan, la articole electroceramice de joasă tensiune și mai ales ca material de construcții la plăcile pentru placarea pereților exteriori in locul plăcilor de marmoră sau a tencuielilor, la placarea pereților interiori înlocuind opaxitul sau faianța sau la pardoseli unde va înlocui gresia artificială de import. Aceste plăci se pot obține fie in­ cu­lori uniforme, fie marmorate imitând pietrele naturelle sau marmora. N. MATASARU corespondent n perioada 1953 -1955, I.C.I.M.C. a executat o serie de măsurători termo­­tehnice la un cup­tor rotativ tip „23 August“ și pe baza lor a întocmit bi­rt lanțurile termice și 11 de materiale. Intrucît studiul termotehnic al cup­.___ torului rotativ este o lucrare care iese din comun prin spe­cificul ei, arăt în cele de mai jos, în re­zumat, modul cum a desfășurat I.C.I.M.C. executarea măsurătoriloir termotehnice care au servit apoi la studiul funcționă­rii cuptorului rotativ „23 August“. Studiul termotehnic al cuptorului ales, s-a desfășurat în patru etape principale. In etapa 1-a cuptorul a fost pregătit în vederea executării măsurătorilor termo­­tehnice, completîndu-se echipamentul lui cu aparate de măsură și control. Intrucît în perioada măsurătorilor trebuie să se asigure un regim cît mai uniform în funcționarea cuptorului rotativ, el trebuie alimentat cu materie crudă cu proprie­tăți chimice și fizico-chimice cît mai con­stante (compoziție chimică, finețe de măcinare normală, conținut constant de apă în pastă etc.). Pentru aceasta s-a dat atenție și procesului tehnologic­­ de pregătire a pastei. La încăperea măsurătorilor termoteh­nice, cuptorul avea următoarele aparate de măsură și control, cu instrumentele indicatoare sau înregistrare montate în majoritate pe un panou la platforma ca­pului cald al cuptorului : a) Capul rece al cuptorului și alimen­tarea: grup Ward-Leonard pentru re­glarea automată a alimentării în funcție de turația cuptorului cu indicatoare la distanță­ ale turațiilor electromotoarelor ; numărător de învîrtituri al dozatorului de pastă; oală de control pentru verificarea debitului de pastă ; pirometru termoelec­tric nichel/nichel-crom, pentru măsurarea temperaturii gazelor evacuate la ieșirea lor din cuptor ; indicator de tiraj­ (depre­­siometru) la camera de praf; indicator de tiraj la conducta de legătură dintre camera de praf și exhaustor; analizoare automate pentru determinarea compozi­ției chimice a gazelor evacuate, la ieșirea lor din cuptorul rotativ ; aparat normal Orsat pentru verificarea, din 6 în 6 ore sau cînd se constată necesar, a funcționă­rii analizoarelor automate; aparat V.T.I. pentru analiza gazelor de ardere inclu­siv H2 și C,H4 sau necombustibile ; termo­metru pentru măsurat temperatura pastei la intrarea ei în cuptor; cronometru pen­tru verificat debitul de alimentare a cup­torului cu pastă. b) Cuptorul: numărător de învîrtituri ale cuptorului; 2 orificii (ștuțuri), de circa 60 mm diametrul, în zona lanțuri­lor și 2 orificii în zona de calcinare pen­tru luat probe de material direct din cup­tor și măsurarea temperaturii și compo­ziției chimice a gazelor în punctul res­pectiv; termometre cu mercur montate direct pe mantaua cuptorului, la interval de 10 m unul de altul, pentru măsurarea temperaturii mantalei în lungul cuptoru­lui, cutii metalice cu închidere ermetică, de 100 mm diametrul și 70 mm înălți­mea, pentru luare de probe de material din cuptor (prin scurgere prin cele 4 ori­ficii) in vederea determinărilor de umi­ditate și CaCO3 din materialul respectiv. c) Capul cald al cuptorului și platforma cocătorului: regulator automat al presiu­nii gazului metan; contor pentru măsu­rat debitul de gaz metan; manometru (tub U) pentru măsurarea presiunii sta­tice a gazului metan la intrarea lui în ar­zător; termometru cu mercur pentru mă­surat temperatura gazului metan; termo­metru cu rezistență pentru măsurat tem­peratura aerului primar și tub­lizot pen­­­tru măsurat debitul de aer primar, am­bele montate pe conducta de aer primar între ventilator și arzătorul de gaz me­tan ; termometru cu mercur pentru tem­peratura aerului secundar la intrarea în răcitoarele de clincher; pirometru cu ra­diație totală (ardometru) pentru măsura­rea continuă a temperaturii clincherului în zona de clincherizare; pirometru optic pentru măsurarea temperaturii în cuptor în zona de clincherizare și a temperaturii clincherului la intrarea lui în răcitoare; ladă de metal (formă cubică cu latura interioară de 300 mm) izolată termic pentru măsurarea temperaturii clincheru­­lui la ieșirea din răcitoare ; cutie de 10 l capacitate, pentru determinarea greutății litrice a clincherului­ neciuruit; ciururi de 5 și 7 mm ochiul, pentru determinarea greutății litrice a clincherului; tracțiunea 5—7 mm; serie de :ciururi (50, 30, 15, 7, 3, 1 și 0,2 mm gaura), pentru determina­rea granulozității clinchierului; cîntar au­tomat pentru cîntărirea clincherului pro­dus ; cronometru. d) Diverse • barometru cu mercur pen­tru măsurat presiunea atmosferică ; ter­mometru cu mercur și termograf pentru măsurat temperatura aerului atmosferic ; hidrograf pentru măsurat umiditatea re­lativă a aerului; anemometru pentru de­terminat viteza vîntului. In etapa a II-a s-au executat măsură­torile termotehnice propriu-zise. Grupa de lucru a fost alcătuită din 9 ingineri și 6 laboranți, formînd 3 echipe, o echipă lucrînd 12 ore cu 24 de ore repaos. Sar­cinile echipei erau repartizate astfel : un inginer executa măsurătorile la capul rece al cuptorului și în lungul cuptorului (temperatura mantalei și luarea probelor de material la ștufuri) ; al doilea inginer executa măsurătorile la capul cald al cuptorului și platforma cocătorilor; acești doi ingineri erau ajutați de un laborant, după nevoie; al treilea inginer ajutat de un laborant executa la laboratorul fabri­cii diferitele determinări necesare. O grijă deosebită s-a dat determinării compoziției chimice a gazelor evacuate, temperaturii lor, cantității de gaz metan consumat și cantității de clincher produs. Pentru a evita erori,­aparatele respective au fost supuse — în timpul măsurătorilor — la reverificări. In special analizorul automat de gaze și cîntarul automat de clinoher au fost verificate foarte des. In etapa a IlI-a s-au prelucrat datele colectate în timpul măsurătorilor termo­tehnice și pe baza lor s-au întocmit bi­lanțurile termice și de materiale, pe in­tervale de 24 de ore de funcționare a cuptorului. S-au calculat apoi valorile medii pe intervalul de timp cît au durat măsurătorile, întocmindu­-se bilanțurile termice și de materiale pe întreaga peri­oadă a măsurătorilor. Cu ajutorul valo­rilor medii s-au întocmit diagramele I-Q. Bilațul termic simplu (călduri iitrate și repartiția căldurii consumate) arată la prima vedere numai cum a fost reparti­zată căldura. Dar bilanțul termic simplu nu poate să arate temperatura cea mai eficace la care căldura ar putea fi folo­sită și nici condițiile transmisiei de căl­dură prin intermediul gazelor de ardere către material. In acest scop se folosește diagrama t—Q care este un sistem de coordonate rectangulare (două linii per­pendiculare una pe alta) și un care pe abscisă (linia orizontală) se trec cantită­țile de căldură Q ale materialului, res­pectiv ale gazelor de ardere, și pe ordo­nată (linia verticală) se trec temperatu­rile t ale materialului, respectiv ale ga­zelor de ardere. Diferitele valori rezul­tate din calcule se înscriu în diagramă, obțintîndu-se o curbă caracteristică. Pen­tru a se ușura interpretarea rezultatelor, s-au executat o serie de diagrame pentru diferiți parametri. In etapa a IV-a s-a efectuat studiul și interpretarea rezultatelor, s-au tras con­cluziile pe baza cărora s-au făcut propu­nerile pentru înlăturarea deficiențelor constatate, recomandările pentru îmbu­nătățiri de introdus în procesul de clin­cherizare și pentru aplicarea de metode ale tehnicii avansate. Studiul a arătat o etanșare neperfectă a capetelor cuptorului (cald și rece), o zonă a lanțurilor nepusă la punct, arză­tor de gaz metan care necesită o ușoară punere la punct, pierderi de căldură prin gazele evacuate ca urmare a deficiențelor din zona lanțurilor, nefolosiirea căldurii pierdută prin radiația mantalelor răci­­toarelor de clincher, pierderi prin radia­ția mantalei cuptorului. Acestea au fost deficiențele principale constatate la cup­tor. Măsurătorile au mai scos în evidență deficiențe la procesul tehnologic de pre­gătire a pastei: variațiuni în compoziția chimică a materiei crude, pasta cu con­ținut prea mare de apă, variațiuni ale conținutului în apă al pastei. Nu s-a așteptat terminarea măsurători­lor termotehnice și pe baza rezultatelor provizorii s-au făcut unele modificări la cuptorul în cercetare, s-a mărit zona lan­țurilor și s-a înlocuit arzătorul de gaz metan cu un altul cu cameră de preames­­tec. Măsurătorile au fost apoi reluate pentru a se urmări efectul acestor modif­­icări simple, parțiale obținute.Dăm mai jos rezultatele : La arderea gazului metan , îmbunătă­țirea arderii, conținutul de oxigen în ga­zele evacuate a scăzut la 1,13%­ față de 2,55% obținut cu primul arzător. CO+Hj a fost de 0,67%­ față de 1,79% cît era înainte. Producția cuptorului a sporit­ cu 17,8%, iar consumul de căldură în kocal/kg de clincher a scăzut cu 9,14%. In timpul măsurătorilor termotehnice cocătorii fabricii au fost instruiți să con­ducă procesul de clincherizare cu ajuto­rul indicațiilor aparatelor de măsură și control. Aceasta a făcut ca, după pleca­rea din fabrică a cercetătorilor de la I.C.I.M.C., cuptorul cercetat să continue a avea aceeași productivitate ridicată ca și în perioada măsurătorilor de după mo­dificările aduse zonei lanțurilor și arză­torului de gaz metan. Pentru a da fabricilor de ciment posi­bilitatea să urmărească buna exploatare a cuptoarelor rotative, acestea vor fi e­­chipate în scurt timp cu aparate de mă­sură și control, ceea ce va permite tehni­cienilor fabricilor să controleze singuri funcționarea cuptoa­relor cu ajutorul bi­lanțurilor termice și de materiale, bazate pe măsurători termo­tehnice Este de la sine înțeles că măsu­rătorile ce se vor exe­cuta de tehnicienii fa­bricilor nu vor putea avea volumul și preci­­ziunea celor executate de I.C.I.M.C., dar cu mijloacele proprii de care fiecare fabrică dispune, aceste măsu­rători și bilanțuri vor avea suficientă preci­­ziune pentru a permi­te fabricilor progresul continuu și sigur pe calea îmbunătățirii randamentului cupto­rului rotativ. Măsurători termotehnice la cuptorul rotativ „23 August" , chimist N. NICOLAESCU din I.C.I.M.G. DIN MATERIALE NOI... Bloc tip Scacikov (modificat) cu goluri și tip Krestianin. Placaje de fațadă (jumătăți) din beton colorat la partea văzută, executate direct la vibropresa cehoslovacă tip „Kovo“ Locuință experimentală executată cu materialele de mai sus

Next