Constructorul, mai 1956 (Anul 8, nr. 329-332)

1956-05-05 / nr. 329

mm s Pe cine păcălește ? Tehnicienii de specialitate din ca­drul Bazei de producție secundară a Trustului nr. 14-Iași au pornit o ac­țiune susținută p­entru a elabora nor­me tehnice pe baze științifice. In a­­cest scop, tovarășii Constantin Bo­­bîrnaru și Solomon Levita au urmă­rit procesul tehnologic la locul de pro­ducție, foibtrat in același timp și cro­­nometrările necesare. Ințelegind importanța acestor stu­dii, Constantin Dobroviceanu, lăcă­tuș constructor din brigada II-a, a dat tot sprijinul normatorilor tehno­logi, ca să poată stabili timpii reali pentru fiecare operație in parte. La fel a făcut tovarășa Ruxandra Perju, lăcătuș constructor din brigada II-a, iar tovarășul Ioan Bălan, șeful brigă­zii, a sprijinit efectiv această acțiune. Nu același lucru se poate spune despre tov. Constantin Iftimie, șeful brigăzii l­a lăcătuși constructori, care au loc să colaboreze cu organele de normare tehnică pentru a stabili in mod rațional operațiile care compun procesul tehnologic, caută să intro­ducă operații inutile, care măresc ne­justificat timpul consumat pentru pro­cesul supus observațiilor cronome­trice. Tov. Iftimie nu-și dă seama că procedând astfel, va avea și el de pierdut — și anume posibilitatea ca, printr-o normă cu motivare tehnică, să-și sporească productivitatea mun­cii și, totodată, ciștigul. j NICOLAE MIHAI corespondent Macara hidraulică pentru ridicarea obiectelor grele O problemă ce trebuie rezolvată local de către instalatorii de pe șantiere este ridicarea la înălțime—pentru montarea la poziție — a agregatelor și aparatelor sanitare de încălzire și de ventilație, care au o greutate mare. La ridicarea acestor obiecte și așezarea lor pe postamente, sau pe console montate în zid, se utili­zează de obicei macaraua-scripete cu șurub, suspendată de grinzile planșeelor din beton armat sau de capre speciale construite din lemn. In cazul cînd nu este posibilă ingățarea macaralei de grinzi sau capre, deoarece lipsește spa­­țiul sau un planșeu solid în dreptul poziției de montare, se recurge la schela cu planul înclinat. Ridicarea obiectului pe planul înclinat, cu ajutorul tăvălu­gilor și troliului, este o operație dificilă, care cere timp îndelungat și cheltuieli mari pentru lucrările de pregătire. La șantierul „Emailul roșu” din Me­diaș am văzut că această problemă s-a rezolvat în mod ingenios, prin inovația tov. Robert Oláh, de la întreprinderea de instalații nr. 804 - Tg. Mureș, o ma­cara de ridicat cu presiune hidraulică. Diapozitivul este simplu și poate fi con­fecționat pe șantier; el are greutatea de cca. 120 kg al, fiind confecționat din trei bucăți detașabile, se poate transporta ușor. Presiunea hidraulică necesară ri­dicării poate îl dată cu o pompă între­buințată de instalatori pentru probele de presiune la conducte. La dimensiunile țevii (catargului) ară­tate în schiță, macaraua poate ridica greutăți pînă la 1000 kg la înălțimea de 5 metri. Se pot confecționa macarale și pentru înălțimi sau greutăți mai mari, calcullndu-se dimensiunile catargului la sarcina dată, după formulele de soli­citare a barelor lungi la compresiunea excentrică. Cu ajutorul acestui dispozitiv, pe șan­tierul de instalații „Emailul roșu" s-au ridicat și așezat pe console câteva aero­­terme, la înălțimea de trei metri. Suc­cesiunea operațiilor și rezultatele obți­nute se pot vedea în următorul tablou (numerele indicate la fiecare operație reprezintă: durata medie în secunde, nu­mărul muncitorilor, timpul mediu de lucru în secunde); transportul aerotermei cu căruciorul la locul de montaj — 625 — 4 — 2500; transportul și așezarea dispozitivului de ridicare la poziție — 380 —4 — 1440; transportul pompei hidraulice la locul de montaj — 95 — 2 —190; manipularea aerotermei și legarea ei cu lanțul de macara pentru ridicare — 300 — 4 — 1200; racordarea pompei la dispoztiv — 88 — 2 — 130; pomparea apei și ridicarea aerotermei la înălțimea de 2m — 240 — 1— 240; așezarea a două capre și a platformei din 4 dulapi sub aerotermă — 120 — 3 — 360; deschiderea robinetului de golire și lăsarea aerotermei pe capre — 45—4 — 130; desfacerea lanțului și legarea lui (scurt) — 125 — 4 — 500; pomparea din nou și ridicarea aeroter­mei cu încă 1,30 m­ — 180 — 1 — 180; răsucirea crucii dispozitivului și orien­tarea aerotermei la poziție — 85 — 4 — 260; deschiderea robinetului de golire și lăsarea aerotermei pe console 90 — 4 — 360; așezarea aerotermei, verificarea pozi­ției și desfacerea legăturilor­­­• 220 — 4 — 880; golirea apei prin robinetul de golire și demontarea macaralei — 230 — 4 — 920. Total secunde: durată medie — 2760, timp mediu de lucru­— 9340. Total ore­ zecimi: respectiv 0,77 și 2,60.­­In cazul cînd locul nu permite apro­pierea macaralei de poziția de montare, obiectul este lăsat pe o platformă din dulapi de brad, așezată pe două capre la înălțimea consolelor, iar de pe plat­formă se deplasează pe tăvălugi din țea­vă de fier, pînă la așezarea lui pe con­sole. In acest caz se mărește durata de execuție cu 0,05­ ore, iar timpul de lucru — cu 0,20 ore). Din tabloul de mai sus se vede că timpul de lucru normal pentru ridicarea și așezarea aerotermei la poziție a fost redus aproape de 4 ori. De asemenea, timpul de lucru și cheltuielile ce erau necesare la pregătirea schelelor au fost aproape complet eliminate. ILARION PLAVITZIU cercetător-șef la I.C.S.C. 1 — țeavă fierbătoare 76,5/83; 2 — țeavă fier­­bătoare 88/93; 3 — ca­­blu de oțel de legat; 4 — presetupă cu garni­tură din azbest grafi­­tat; 5 — mufă cu filet Interior de 113/121; 6 — obiect­e de ridicat; 7 — țeavă fierbătoare 100,5/ 108; 8 — stuf din țeavă de 3/4”; 9 — țeavă fier­­toare 113/12”; 1# — ho­lender de 3/4”; 11 — țeavă zincată de 3/4”; 12 — manometru­l de 20 atm; 13 — întăritori din­ tablă de fier de 5 mm grosime; 14 — țeavă de golire de 3/4”; 15 — ro­binet­e de golire de 3/4”; 16 — talpă din fier U de 100 mm; 17 — pom­pă hidraulică. AM­IRIGAJI DOBROGEA Intre Medgidia și Cernavodă se întinde pe zeci de kilometri Valea Carasu. Aici se aflau cu ani în urmă mii de hectare de mlaștini, focare de malarie și de alte boli infecțioase. Asanarea văii a redat pînă acum agriculturii o mare su­prafață de terenuri, care azi sunt folosite pentru culturile de zarza­vat. Anul trecut, șantierul nr. Of­iciul Medgidia al întreprinderii nr. 1001-Cernavoda a preluat conti­nuarea extinderii irigațiilor pentru grădinile de legume și zarzavat din această regiune. Irigația se execu­tă printr-un sistem complex de amenajări. Intre km. 25 și 26, lingă Medgi­dia, se execută două canale pen­tru irigarea a 1000 ha. De la km. 16 pînă la km. 4, înspre Cerna­vodă, se fac dragaje pentru adîn­­cirea canalului principal, de la care vor putea fi irigate peste 10.000 ha. Luiarairea este condusă de Va­sile Golic — student în anul IV la cursul fără frecvență al In­stituitului de construcții din Bu­curești. Colectivul lotului a găsit noi me­tode de lucru, care l-au ajutat să învingă greutățile­­împinate. Astfel, brigada lui Ilie Constantin, care execută săpături sub pînza de apă, și-a confecționat o schemă pe care a așezat-o în mijlocul ba­zinului pentru refularea apei de la stația de pompare, săpînd cu mai multă ușurință pămîntul decit sis­temul cu 3 relee. Brigada a reușit să sape — în condiții nu tocmai ușoare — 480 mc în 13 zile. Pentru taluzarea acestui bazin se vor instala un hidrofort și un hidroelevator, cu ajutorul cărora se va săpa fundul bazinului la cota definitivă. Brigada complexă de mecanici și dulgheri execută estacada de sus­ținere a conductelor, montarea conductelor și asamblarea lor l­a pompele stației. Ea a sudat 48 ml conductă, a pregătit piloții pentru eșafodaj și acum lucrează la mon­tarea sonetei pe flotor pentru ba­terea piloților. Schimb de experiență la șantierul I.S.B.­ București Ieri a avut loc un schimb de experiență or­ganizat de secția de spe­cialitate construcții a fi­lialei regionale A.S.I.T. București în colaborare cu cercul A.S.I.T. de la Trustul nr. 1, cu tema :,Acoperiș de hală din ele­­mente curbe prefabricate din beton armat asam­blate prin precom­prima­­re“. Principiile sistemului și soluția de proiect au fost expuse în referatele „Exe­cutarea construcțiilor prin prefabricarea fragmenta­tă a elementelor și asam­blarea prin precompri­­mare" (ing.-șef al I.P.C. — Ștefan Angelescu, lau­reat al Premiului de Stat) și „Proiectul acoperișului halei de turnătorie de la șantierul I. 5. B." (ing. Em. Baicutescu, de la I.P.C.). Ing. A. Sirchis, tehnologul-șef al Trustu­lui nr. 1, a prezentat re­feratul „Modul de execu­tare a acoperișului turnă­toriei la șantierul I.S.B ". Participanții la schim­bul de experiență au ur­mărit, la șantierul I.S.B.­­Berzei al întreprinderii nr. 30, fascicularizarea și vibropresarea cu beton a cablurilor și paharelor Korovkin, tensionarea u­­nei unde pe amplasamen­tul definitiv. Încărcarea și ruperea undei de pro­bă. Mașina de fasciculari­­zat cabluri — inovația u­­nui colectiv condus de ing. A. Sirchis — reduce manopera la o treime față de execuția manuală acestei operații și asigură­­ înfășurarea regulată a fi­relor. IUTVV^'' • Prefabricatele — la tot mai multe lucrări întreprinderea de construcții nr. 101-București execută în acest an, în ateliere proprii, un volum mare de prefabricate din beton și beton armat pentru majoritatea obiectivelor pre­văzute în planul pe 1956. In acest scop s-a început, încă din primul trimestru al anului, organiza­rea pe scară largă a atelierelor sim­ple de șantier, pentru executarea pre­fabricatelor. Printre măsurile tehnico-organiza­­torice aplicate sau în curs de apu­care se numără: dotarea șantiere­lor respective cu utilajele necesare, cu balast de calc­­ite corespunzătoare, cu cherestea pentru tiparele pieselor , precum și cu tipare metalice și mese vibrante pentru înlocuitorii de cără­midă. Folosirea macaralelor-turn va fi extinsă, astfel ca pînă la sfîrșitul trimestrului II să avem în funcțiune 8 macarale (față de 2 în anul 1954 și 3 în 1955). Pentru exercitarea unui control științific asupra calității betoanelor au fost organizate­­ 1o1 laboratoare la șantierele I.P.A.C.A., Casa Radiofoniei și ICEPROM. Folosirea pe scară largă a prefabri­catelor va absorbi un număr mare de muncitori și va necesita forță de muncă specializată. In acest scop, conducerea întreprinderii s-a obligat prin contractul colectiv ca în cursul trimestrului II să organizeze 3 școli în care mai mulți dulgheri, zidari, fierari-beetoniști și betoniști să se fa­­miliariazeze cu aplicarea metodelor înaintate și cu folosirea prefabrica­telor. In afară de aceste măsuri, între­prinderea s-a preocupat în permanen­ță, prin contact aproape zilnic cu proiectanții, să obțină soluțiile cele mai raționale și mai ieftine, prin ex­tinderea folosirii prefabricatelor. Ast­fel la șantierul Casei Radiofoniei, unde s-a hotărît refacerea proiecte­lor pentru sala de concerte și pentru anexe, întreprinderea a propus ca a­coperișul principal — în locul arce­lor de beton monolit — să fie exe­cutat cu carcase portante sau cu ele­mente din beton precomprimat, folo­sindu-se la montaj două macarele Pentru economisirea materialului lemnos și scurtarea termenului de execuție a canalelor colectoare de la I.M.A. și ICEPROM, un colectiv de inovatori din cadrul (ing. C. Cazimir și ing. întreprinderii G. Rot­­schild) a propus proiectantului de spe­cialitate, in locul săpăturilor manuale prin releuri, a sprijinirii cu material lemnos și a turnării canalului mono­lit, o soluție de execuție mai econo­mică și mai rapidă, care prevede­ să­pătura parțial mecanizată pe prima zonă (la o adîncime de cca. 3—3,50 m) cu un săpător de șanțuri sau un excavator de 0,25 mc, rectificîndu-se ulterior profilul prin săpare manuală; sprijinirea pe prima porțiune (de cca. 4 m adincime) prin scînduri de be­ton armat, intercalîndu-se spraițuri metalice între cele de lemn; scoate­rea mecanizată a pămîntului cu o macara BT-15 și conteinere bascu­lante sau cu o macara „Pionier“; prefabricarea elementelor canalului (cuneta, 2 pereți, bolta) prin con­fecționarea cu tipare metalice în a­­telierul de șantier; montarea ele­mentelor prefabricate cu ajutorul ma­caralei BT-15, pat de mortar la rol­uri asigurarea acestora cu o ar­mătură de garanție. Prin folosirea acestor mijloace se realizează: eco­nomie de manoperă, accelerarea rit­­m­ulu­i săpăturii, economie de mate­rial lemnos, scurtarea timpului de execuție cu 30—40 la sută (umple­rea cu pămînt se face imediat după montarea prefabricatelor, nemaifiind necesară perioada de cca. 10 zile pen­.­i.în,t ®r­ rem ca în uzul turnării mo­nolite). Proiectul cinematografic din Urzi­­ceni prevedea executarea șarpantei din ferme de lemn rezemate pe zidărie, iar învelitoarea din tablă, pe asterea­­lă, întreprinderea a propus un nou proiect, care a fost aprobat de bene­ficiar și care prevede: executarea acoperișului din chesoane de beton armat, legate cu tiranți metalici; exe­cutarea cornișei din aceleași chesoa­ne care servesc la acoperiș; execu­tarea învelitorii din două straturi de carton și 3 de bitum, pe o izolație de stufit și o șapă armată, ceea ce duce la economisirea tablei galvanizate aplicarea tencuielii plafonului pe plasă de _ rabit suspendată de che­soane prin tiranți verticali. In a­cest fel se crează un planșeu care în­lătură complet pericolul de incendiu Această inovație, care duce la eco­nomii de material lemnos, de tablă de manoperă și la scurtarea terme­nului de executare a lucrării, a fost și ea acceptată. J. SPIRESCU corespondent încercați această metodă! Consumul de ciment se reduce cu 10-30% prin... ...folosirea garniturilor absorbante Procedeul s-a experimentat la noi cu totul izolat — ți, totuși, re­zultatele îndreptățesc pe deplin ge­neralizarea lui. Mai ales în atelierele mari de pre­fabricate, problema îmbunătățiri raportului dintre suprafața de pro­ducție și capacitatea de producție e deosebit de importantă. Trebuie, a­­dică, să­ realizăm pe 1 mp de su­prafață a halei cît mai mulți metri cubi de piese confecționate, deci, să reducem durata procesului teh­nologic. Aceasta se poate obține prin decofrarea elementelor în cît mai scurt timp de la turnare, îmbrăcăm fundul și pereții tipa­rului, pe dinăuntru, cu garnituri care absorb apă. Se pot folosi plăci din celuloză de calitate inferioară preparată din lemn sau stuf, ori car­ton ieftin, cu structură poroasă. Ma­nopera e simplă și de scurtă durată, mai ales că nu mai e nevoie să un­gem cofrajul. După grosimea și ca­racteristicile lor, garniturile absorb 10-15 °­, din cantitatea de apă conți­nută în amestecul turnat, astfel că se reduce factorul apă-ciment în straturile superficiale ale betonului. Putem decofra în scurt timp, obți­­nînd piese cu suprafața netedă și compactă, a căror rezistență la 28 de zile este cu 15—25­’­, superioară rezistenței elementelor executate după­ procedeele obișnuite. In conse­cință, putem reduce cu cca. 10% consumul de ciment. Această metodă e aplicabilă la confecționarea elementelor de beton armat cu pereți subțiri, a plăcilor, grinzilor, buiandrugilor și altor pie­se la care se folosește beton plastic, întrebuințarea garniturilor absor­bante dă bune rezultate și la exe­cutarea elementelor circulare tur­nate vertical în cofraje cu pereți dubli (tuburi scurte, elemente pen­tru puțuri, silozuri etc.). ...vibrocimentare Tehnologia betonării rapide prin vibrocimentare a fost elaborată de Inginerul sovietic A. I. Imii, și pînă în prezent n-a fost aplicată în țara noastră. Betonul nu se mai prepară în be­tonieră, ci direct în cofraje. Și tatăl cum. Se așează in tipar, într-un strat egal, piatră spartă sau pietriș cu granulele mari, în proporție de cca. 70% din greutatea pe care tre­buie să o aibă piesa executată și se toarnă apoi o soluție de ciment amestecat cu nisip, vibrîndu-se așa încît ea să se ridice uniform și să elimine aerul, pătrunzînd în jurul fiecărei granule de agregat. Dacă se utilizează­ aparataj vibra­tor cu vibrații de mare frecvență, factorul apă-ciment al soluției se poate reduce la 0,40 și chiar la 0,30. Betonul vibrocimentat este mai compact, mai rezistent la îngheț și mai impermeabil decit cel obișnuit. Rezistența lui crește cu 10-40%. Prin sporirea conținutului de agregate mari, cantitatea de ciment între­buințată se poate reduce cu 20-30%; scad, de asemenea, consumul de e­­nergie electrică și de timp de lucru. După acest procedeu pot fi reali­zate atît elemente prefabricate, cît­­ și piese monolite. 3 Din tehnica sovietică 7,5 tone la 60 m înălțime Pe șantierul de pe strada Horoșevskaia din Moscova se construiesc o serie de case de locuit din panouri și sche­let. Aici lucrează no­ua ma­­cara-tura „BTK-100", proiec­tată de colaboratorii științifici ai Institutului unional de cer­cetări științifice în domeniul construcției de mașini rutiere și de construcții, in colabo­rare cu colectivul direcției generale „Glavmosstroi". Turnul și brațul macaralei sunt confecționate din țeavă, ceea ce permite să se re­ducă presiunea viatului asu­pra macaralei; mecanismul de rotire este situat în par­tea de jos, astfel că se duce greutatea totală a ma­caralei in comparație cu ma­caralele obișnuite. Utilată cu un portal pe trei renzime, noua macara poate înainta în toate sensurile. O singură macara de acest tip deservește construcția unei clădiri mari, cu o configura­ție complicată. Macaraua este utilată cu un dispozitiv de frinare, care permite coborârea fină greutăților. Puterea de ri­­­dicare a macaralei este de 5 tone la o rază de acțiune a brațului de 20 m­ și de 7,5 tone la o rază de acțiune de 13,5 m. Greutățile se ri­dică la o înălțime de 60 m. Agregat autopropulsat de beton­are Ia U.R.S.S. s-a fabricat o mașină universală pentru turnarea betonu­lui, care transportă betonul de la secția de preparare spre tiparele așe­zate pe platforme vibratoare, îl toar­nă în tipare, îl nivelează și îl seli­­visește. Un ciclu complet de betonare durează 8—10 minute. Mașina de turnat beton are un buncăr de 2 mc. Repartizarea uniformă a betonu­lui pe lățimea formei se realizează prin mișcarea laterală a buncărului pe o distanță de 500—1.300 mm, cu cu o viteză de 5,2 m pe minut. Vi­teza de deplasare pe șine a agregatu­lui este de 9 m/min. Neîncărcată, mașina cîntărește cca. 4 tone. Dimensiunile ei sunt de 3.250 x 4.070x 3.200 mm. Lățimea căii de rulare este de 3.200 mm. Beton­area se execută pe o lă­țime maximă de 2 m și la o înălțime maximă de 800 mm. Manevrarea tu­turor mecanisme­lor mașinii este concentrată pe un tablou special. Un operator și un muncitor necalifi­cat realizează ast­fel volum mecanizat un de lucrări care ar necesita munca manuală a 7—8 oameni. In țara noastră, ca urmare a proporțiilor în care crește volumul investițiilor în fiecare an, problemele îmbunătățirii continue a organizării lucrărilor de cons­­trucții-mon­taj și ale reducerii prețului de cost prezintă o importanță de stat. Sarcina cea mai de seamă a evidenței contabile în construcții o constituie determinarea justă a prețului de cost i la lucrările de construcții, care reprezintă cheltuielile bănești necesare pentru efectuarea lucrărilor de cons­­trucții-montaj. Acumulările planificate nu pot constitui cheltuieli bănești și, în consecință, nu se includ în prețul de cost planificat sau în prețul de cost efectiv al lucrărilor de construcții-montaj. In acțiunea de reducere a prețului de cost, un rol important îndeplinește justa urmărire­­ a cheltuielilor de producție, deoarece cu ajutorul evidenței se scot la iveală abaterile de la normele planificate de cheltu­ieli în construcții — fapt care permite efectuarea unui control eficace, în scopul luării de măsuri pentru pre­venirea depășirilor de cheltuieli. In construcții, obiectul evidenței producției și calcu­lului prețului de cost îl constituie diferitele obiecte ce se construiesc, pentru care există devize la proiectul tehnic sau calcule financiare de deviz. Clădirile și construcțiile provizorii executate de către constructor pe seama părții a treia din devizul general se înregis­trează ca orice lucrare de bază, începerea executării lucrărilor de construcții-montaj se face pe baza unui „ordin de începere a lucrărilor“, semnat de directorul unității, de inginerul-șef și de con­tabilul șef, ordin care se întocmește în modul urmă­tor : pentru lucrările de construcții — separat pentru fiecare obiect care are un deviz la proiectul tehnic sau un calcul estimativ de acest cost (corp de clădire, depou de cale ferată, pod, stație de pompare, fune, linie de transmitere a energiei electrice și alte lucrări de cons­trucții) ; pentru obiectele cu prețul de deviz pînă la 360.000 lei fiecare, se admite unificarea lor în grupe omogene ca destinație și trecerea lor în același ordin de începerea lucrărilor, pentru montarea utilajului, pe fiecare agregat sau pe gru­pe de mașini-unelte, legate intre de din punct de vedere tehnologic și care nu pot să funcționeze separat, una de altta, pentru lucrări speciale (instalații de încălzire, conducte de apă, cana­lizare etc.) din ca­drul obiectelor, pe fiecare categorie de lucrări, separat pentru fiecare obiect. Contabilul-șef trebuie să controleze ca pentru obiecte­le care nu au asigurate fondurile prin finanțări des­chise, să nu se emită ordine de începere a lucrărilor. Pe baza unui exemplar al ordinului de începere a lu­crărilor, serviciul contabilității deschide fișa analitică pentru obiectul respectiv, în care urmează a se înre­gistra toate cheltuielile directe și indirecte privind pro­ducția de construcții. Unitatea de calculație a prețului de cost o constituie obiectul (categoria de lucrări) de executat, prevăzut în ordinul de începere a lucrărilor. In cazul ordinului emis pentru un grup de obiecte mici, omogene ca des­tinație, unitatea de calculație este acest grup, cuprins intr-un ordin de începere a lucrărrii lor. Numărul care se atribuie ordinului de începere a lucrărilor reprezintă cifrul permanent de evidență al obiectului (categoriei de lucrări) pe întreaga dura­tă de executare. Pentru asigurarea unei calculații juste a prețului de cost al obiectului (categoriei de lucrări) respectiv, pe toate documentele primare în care se consemnează consumu­rile privind acest obiect trebuie să se indice cifrul lui de evidență. Evidența cheltuielilor pentru executarea lucrărilor de construcții-montaj trebuie ținută pe obiecte și pe ca­pitolele de cheltuieli prevăzute în deviz (materiale, manoperă, utilaj, cheltuieli de regie, sarcini sociale). In scopul înregistrării cheltuielilor de producție pe lucrări, se folosesc la biroul de postcalcul formularele: E 2.15 — Fișa de cont analitică a producției, și cen­tralizatorul cheltuielilor de producție­­ respectiv. Organi­zațiile de construcții-montaj din cadrul Ministerului Construcțiilor nu mai folosesc metoda centralizatorului, pe care totuși o socotim necesară pentru a asigura le­gătura evidenței analitice cu cea sintetică. Pe formularele de postcalcul întocmite la șantier se în­scriu numai cheltuielile efective ale acestuia și care, totalizate, reprezintă costul lucrărilor la șantier, întreprinderea în cadrul căreia funcționează șantierul respectiv adaugă ulterior — în coloana 12 din fișele E 2.15 — cota parte din cheltuielile proprii, precum și cote parte din cheltuielile trustului. In scopul urmăririi costului producției pe lucrări, biroul de postcalcul deschide cîte o fișă analitică a pro­ducției (formular E 2.15) pentru fiecare lucrare la care există deviz separat, iar pentru fiecare cont de produc­ție (cont 140 „lucrări de construcții“, cont 141, „lu­crări de montare a construcțiilor metalice“ etc.) se des­chide câte un centralizator al cheltuielilor de producție. La sfîrșitul lunii, după ce s-­au adunat toate coloa­nele fișelor E 2.15, se înregistrează pe capitole de chel­tuieli (materiale, manoperă, utilaj, C.R., sarcini sociale) valoarea producției neterminate, determinată prin inven­tariere la preț de cost de deviz. Pe fișa E.2.15 se scade valoarea producției neterminate din totalul costurilor și se obține astfel costul producției terminate pe capitole de cheltuieli, sumele respective înscriindu-se în coloa­nele 8—15 din debitul fișei. Totalul costurilor produc­ției terminate, obținute în modul arătat mai sus, se înscrie și in creditul aceleiași fișe — pe același rînd — In coloana 17, care reprezintă valoarea transferată pe conturi de realizări. Pe centralizatorul cheltuielilor de producție, după ce s-a­u adunat la sfîrșitul lunii toate coloanele și apoi s-a înregistrat prin suprapunere valoarea producției neterminate pe capitole de cheltuieli din toate fișele analitice E 2.15 referitoare la acel centralizator, se sca­de (în toate coloanele 8—15) din totalul cheltuielilor de producție valoarea producției neterminate, restul re­­prezentînnd costul producției terminate la toate lucrările din cadrul unui cont de producție. In luna următoare se va continua înregistrarea operațiilor, după ce s-a înscris în primul rînd al fișelor E 2.15 valoarea produc­ției neterminate, pe capitole de cheltuieli din fișele res­pective ale lunii precedente. In momentul de față, la toate organizațiile de cons­trucții evidența cheltuielilor de producție nu se ține pe fiecare obiect în parte, ci pe totalitatea obiectelor aflate în construcție pe același șantier, indiferent de natura lucrărilor și destinația lor. La unele șantiere s-a practicat metoda de evidență a cheltuielilor de producție pe obiecte, dar nu s-au ob­ținut rezultate concludente, din următoarele cauze : — punctele de lucru — obiectele ■— sunt situate în incinta aceluiași șantier, de cele mai multe ori foarte apropiate unele de altele, conduse de, același personal tehnic și gestionar și avînd ca efectiv aceleași brigăzi sau echipe; — la toate lucrările, sau la cea mai mare parte dintre ele, se folosesc­­ aceleași materiale și — de re­gulă — în aceeași perioadă de lucru, fa­pt care duce la consumul materialelor nu numai la obiectul pentru care au fost eliberate, ci și la alte obiecte pentru care se execută­­ lucrări de către aceiași muncitori sau chiar de către alți muncitori, fără să se oblige muncitorul respectiv să facă formalitățile de restituire la magazie a materialului eliberat pentru un obiect, pentr­u a se face din nou bonuri de eliberare pentru un alt obiect. De asemenea, nu se poate pretinde ca personalul gesti­onar sau tehnic să urmărească permanent lucrul munci­torilor, pentru a stabili obiectele la care se folosește fiecare material; — pentru materialele de masă (nisip, var, pietriș, că­rămidă), care au o pondere importantă în lucrările de construcții, consumul lunar se stabilește prin inven­tariere, iar repartizarea lui pe obiecte se face pe baza consumului specific din procesele-verbale de recepție. Această metodă practică nu este concludentă în cazul evidenței cheltuielilor de producție pe obiecte, întrucit în cazul unei economii sau depășiri nu se poate stabili obiectul la care s-a făcut economia sau depășirea con­sumului specific; — materialele rezultate din decofrare la un obiect sunt folosite imediat­­ la alt obiect, fără a se putea în­tocmi documente care să permită evidența acestor ope­rații, deoarece datorită ritmului de lucru, organele ges­tionare și contabile nu pot urmări aceste operații; deci, prețul de cost al lucrărilor la obiectul pentru care s-au eliberat inițial materialele respective rămâne încărcat cu valoarea acestora ; — aceleași echipe de muncitori sau brigăzi lucrează pentru mai multe obiecte, iar în cursul lucrului sunt trecuți în mod regulat muncitori de la un obiect la altul, după nevoile producției, fără a li se putea des­chide de fiecare dată noi foi de lucru. Acest fapt duce la denaturarea cheltuielilor de manoperă, care ar urma să fie repartizate pe fiecare obiect în parte, și deci alterează prețul de cost real al fiecărui obiect aflat în construcție; — în situația mecanizării șantierelor, chiria sau a­­mortizarea și cheltuielile de întreținere a utilajelor care lucrează pentru mai multe obiecte este dificil să fie repartizate pe obiecte, deoarece evidența lucrului efec­tuat de utilaje la fiecare obiect în parte nu este posibilă decit cu un plus de personal. Datorită acestor greutăți de ordin organizatoric post­­calculul pe obiect la unele șantiere nu a dat rezultate, neprezentând date reale care să poată fi supuse unei analize, în scopul de a se lua măsurile necesare. Cu toate­­ acestea, în fața colectivelor de conducere din întreprinderile de construcții și a organelor tutelare stă sarcina de a rezolva problema postcalculului pe obiect la lucrările de construcții, prin înlăturarea fac­torilor­­ de ordin tehnic și organizatoric care se opun în momentul de față aplicării metodei de evidență a cheltuielilor de producție pe obiect. In acest scop consider necesar să se ia următoarele măsuri: — emiterea de bonuri de lucru pentru fiecare echipă și pentru fiecare lucrare in parte; — eliberarea bonurilor de consum de materiale pen­tru fiecare lucrare în parte și supravegherea strictă a utilizării materialelor conform destinației ; — pentru materialele rezultate din decofrări să nu se permită folosirea lor fără eliberarea bonurilor de consum respective; — determinarea exactă a timpului de funcționare a fiecărui utilaj pentru fiecare lucrare, in cazul in care utilajele constituie cheltuieli directe. Cunoscînd în fiecare etapă cheltuielile de producție efective pe capitole de deviz la fiecare obiect în parte, organele tehnice și contabile pot interveni la timp și eficace pentru înlăturarea defecțiunilor care duc la scumpirea lucrărilor. Aceasta va contribui la reducerea prețului de cost al lucrărilor de construcții-montaj — una din condițiile principale pentru realizarea volumului ridicat al construcțiilor prevăzute în al doilea cincinal. EMIL NIȘULESCU din Ministerul Finanțelor Evidența cheltuielilor de producție pe obiect la lucrările de construcții-montaj De ce e mic numărul inovațiilor? Răsfoind registrele de inovații ale cabinetului tehnic găsim o seamă de propuneri prețioase pentru îmbunătă­țirea lucrărilor. Cel­e care au fost acceptate și aplicate în produc­ție au ajutat la creșterea produc­tivității muncii, realizîndu-se totodată o economie de cca. 90.000 lei anual. Calitatea varului produs din resurse locale a fost îmbunătățită datorită perfecționării injectoarelor de la cup­toare, realizată de inovatorii Vasile Baciu și Gheorghe Mocanu. Mecani­cul Stancu Marin a confecționat o presă de depresat m­ese mari, redu­­cînd cu mult timpul necesar pentru această operație. Foarte util este și aparatul de springuit segmentt al maistrului Constantin Viciu, de la în­treprinderea de utilaj și transporturi. Aceste registre de inovații mai o­­glindesc însă și alte aspecte ale miș­cării inovatorilor și raționalizatorilor din cadrul Trustului nr. 10. Pentru a ne forma o idee despre dezvoltarea acestei­­ mișcări, e suficient să urmă­rim numărul de propuneri înregis­trate, acceptate și aplicate în ultimii ani. Cifrele sunt următoarele: 16 pro­puneri au fost înregistrate în 1954, dintre care acceptate și aplicate — 13, în 1955 s-au înregistrat 15, din­tre care au fost rezolvate și aplicate 7, iar în primul trimestru al acestui an sunt înregistrate 5 propuneri, ac­ceptate și aplicate — una singură. rul Se menține de mult timp și numă­inovatorilor — în total 44 de muncitori, tehnicieni și ingineri. Față de efectivul de salariați, această cifră este minimală. Un alt fapt care atrage atenția este și specificul propunerilor de raționalizări făcute; majoritatea lor rezolvă probleme de producție secun­dară, și doar cîteva se referă la teh­nologia lucrărilor de bază. Și cum ar putea fi altfel, cînd mulți tehnicieni cu munci de răspundere din cadrul Trustului manifestă greșita convin­gere că specificul lucrărilor executate — mai cu seamă construcții agricole — nu oferă teren pentru desfășurarea inițiativei creatoare ? Adevărata cauză este insă cu totul alta. Mai intîi, colectivul de inovații a ținut foarte rar ședințele pentru re­zolvarea propunerilor prezentate de inovatori. Din cele 15 dosare înregis­trate la cabinetul tehnic în cursul a­­nului 1955,unele au fost rezolvate de abia în luna martie a acestui an. O delăsare de neîngăduit a existat și în activitatea cabinetului tehnic. Responsabilul cabinetului — Dumitru Stoian, de specialitate inginer... pisci­col — era cel ce se ocupa de întocmi­­­rea dosarelor și îndrumarea inovato­rilor. Ne închipuim lesne ce sprijin tehnic putea el acorda muncitorului constructor, care uneori se prezintă la cabinetul tehnic cu o schiță su­mară — cu ideea încă nedeplin contu­rată a noului dispozitiv conceput. De­sigur că de alegerea greșită a respon­sabilului cabinetului tehnic, vinovat­e în primul rînd inginerul-șef al trustu­lui, Cornel Nistor. Dar, în afară de pregătirea nepotrivită, ing. Dumitru Stoian a dovedit și lipsă de răspun­dere fată de sarcina încredințată El a neglijat cu totul cabinetul tehnic, și iată cîteva cazuri din care acest lucru reiese clar. Cîteva luni s-au scurs pînă ce fie­rarul Vasile Ungureanu a putut afla situația propunerii sale — care nu fu­sese înregistrată la timp. Cîteva luni, deci a întîrziat și aplicarea ino­vației sale : un dispozitiv pentru as­cuțirea buciardelor. O inovație acceptată, a cărei apli­care se tărăgănează aproape de un an, este cea a ing. Nicolae Ciochine, șeful laboratorului. Este vorba de confecționarea plăcilor din rumeguș de lemn cu un amestec de lapte de ciment. Această situație nu poate fi expli­cată decit prin totala nepăsare a con­ducerii trustului (și în primul rînd a ing.­șef C. Nistor) și a comitetului sindical (fostul președinte Constan­­tin Prodan) față de mișcarea inova­torilor și raționalizatorilor. Activita­tea colectivului de inovații și a cabi­netului tehnic a fost lăsată la voia intîmplării, inițiativa constructorilor n-a fost stimulată. Recenta schimbare a responsabilu­lui cabinetului tehnic și reactivizarea colectivului de inovații au înviorat întrucît va munca pe linie de inovații și raționalizări. S-a difuzat și prelu­­crat planul tematic al concursului de inovații, cabinetul tehnic a fost rea organizat, iar biblioteca tehnică func­ționează în fiecare după amiază. Aceasta este însă prea puțin pentru a lărrgi mișcarea inovatorilor și ra­ționalizatorilor. Cabinetul tehnic, sprijinit temeinic de comisia de ino­vații­­ de pe lîngă comitetul sindical ,comisie care pînă acum nu prea și-a1 dovedit existența), trebuie să inten­sifice propaganda noului în producție să urmărească folosirea cit mai largă a mijloacelor de documentare tehnică, să studieze problemele de ordin teh­nic ce se nasc pe șantiere și să în­t­­ru­me muncitorii, inginerii, tehnicie­nii la rezolvarea lor. II I I

Next