Constructorul, iulie 1956 (Anul 8, nr. 338-341)

1956-07-07 / nr. 338

» Dispecerii-șefi ai celor 4 direcții gen­rale industriale din minister ne­fii­­nd la întrebarea: „Ce recomandat­ fricilor din sectorul dvs. pentru ivitatea din semestrul II ?“ în specerul-țet al D.G.I.L., ing. Li­­n Todirașcu.1.­ „In sectorul nostru ■c­na principală ce revine fabricilor semestrul­ui este aceea a luării de sulf pentru preintimpinarea iernii, in aceasta gîndindu-mă mai ales experiența anilor trecuți, in iarna 55—1956 o serie de fabrici care au luat măsuri din timp au avut roleri importante. Fabrica de ciment ie Pintiile“, de exemplu, luînd doar isuri de suprafață, a pierdut în mul trimestru 17.400 de tone de acher, 22.000 de tone de ciment și D0 de tone de var. Acolo unde con­­cerile fabricilor au dat atenție cu­­rită acestei probleme s-au înregis­­t succese. Fabrica de ciment „Vic­ia soc­alistă"-Tu­rda a dat în plus că de plan­ in aceeași perioadă 10 de tone de clincher, 2500 de ie de ciment și 3500 de tone de var, data aceasta, în fața tuturor fabrici­­noastre stau sarcini și mai mari în anii trecuți. In trimestrul I 1937 buie produs tot atit ciment cît în mestrul IV 1956. Cu greu se va tea face fată dacă fabricile nu vor ce­de pe acum la luarea unor mă­ri calitative, fără improvizații. Ni­lul cerut este acela al posibilității muntării unei iernii ca cea din 1954. Ceva dintre principalele obiective tre­ce să fie: asigurarea unei exploatări penale a carierelor, asigurarea tran­­zfturilor și a stocurilor de materii­me. Printre masurile ce se impun se­mără revizuirea și izolarea instala­tor de alimentare cu apă, pastă, com­­stibil, aer și aburi; revizuirea insta­­ților de ardere­­ la arderea mixtă ,buie redus timpul de manevră la cerea de la combustibil gazos­mbustibil lichid și invers, prin mon­ta­ea injectoarelor mixte după mode- Fabricii de ciment București — Fieni și „Temelia”); mărirea fron­­ii de încărcare în vagoane (Fieni); eg­ătirea concasoarelor (grătare rări­­pentru a putea funcționa pe tot spul iernii; pregătirea plugurilor de padă și a parazăpezilor.— la punc­­e expuse troieni­ilor — pe traseele .i. și c.f.n.; repararea liniilor, să­rea șanțurilor de scurgere, atit în biere cît și în fabrici“.. Dispecerul-șef al D.G.I.C., ing. Ioan Iliu: „Majoritatea fabricilor noastre în­ caracter sezonier, mă voi opri a­­pra unei probleme primordiale pentru , și anume aceea a prelungirii cab­­inei de fabricație. Trimestrul III prezentînd perioada de vîrf a prof­eției, e necesar ca în acest timp să intensifice producția de cărămizi fole pentru crearea stocurilor de pro­se uscate necesare cuptoarelor pe :reg trimestrul IV. In acest scop cere ca șoproanele să fie folosite întreaga lor capacitate. Trebuie pă­șit sistemul greșit de a stivui în proane produse uscate, ceea ce duce strîmtarea spațiului de uscare și la predicarea circulației aerului, și ast­­ra reducerea productivității uscă­rilor. Cărămizile uscate se vor sti­­i pe platforme ce trebuie de pe acum menajate în afara șoproanelor (să fie evăzute cu canale de scurgere și aco­­lite cu carton asfaltat sau țgle­calitatea a IlI-a). Fabricile „Cera­­ca"-Jimbolia, Cărpiniș și „Mondial“­­igor, de pildă, trebuie să procedeze îndată la deblocarea șoproanelor in stivuirea cărămizilor pe astfel de atforme. Tot în trimestrul III fre­ie terminate construcțiile și amena­­rile pentru lucrul pe timp de iarnă secțiile de blocuri de beton. Aceasta special ia fabricile :.Record“-S­bij, ceramica“-Mofleni, „Crișul"-Oradea, argila roșie“-Satu Mare și „Cerami­­“-București, unde secțiile trebuie să f prevăzute cu instalații de încălzire, fiind cont că din cauza ploilor și a­rului rece și umed, mai ales în ce­­nd din trimestrul IV, uscarea se face evoie, degresarea argilei trebuie să ast­ituie o preocupare principală. Așa va putea evita în mare parte și dis­­igerea produselor în caz de îngheț. ; pot folosi: fraizitul, praful de lig­t, rumegușul. Fabricile cu argile plas­­­e ca „Record“, Satu Mare, Sintim­a, Cluj, Timișoara, trebuie să folo­asei la maximum acești degresanți. Mesele vor putea lucra mult timp încă în trimestrul IV dacă fabricile se vor îngriji să improvizeze m apropierea sălilor de prese șoproane pentru stoc­­tampon de argilă pe timp de pl­oaie. Pentru asigurarea­­ uscării cărămizilor în­ condițiile unei ierni timpurii toate unitățile sezoniere trebuie să ia o se­rie de măsuri după specificul fabricii respective. Așa de exemplu: producerea perdelelor de fum, folosirea apei calde la umezirea argilei, rebandietarea că­rămizilor în stive prevăzute cu canale pentru a arde paie sau rumeguș, folo­­sirea spațiilor închise din jurul și de deasupra cuptoarelor“. Dispeceru­l-șef al D.G.I G.M.I., ing. C. Miinescu: „Promovarea noului și fo­losirea metodelor înaintate de muncă în fabricile de geamuri — iată ce re­comand în primul rînd cu căldură. Cuptoarele fabricilor de geamuri di­n Mediaș și Scăeni sunt in stare destul de bună. Să nu uite însă nici un mo­ment tehnicienii de acolo că pentru a prelungi durata de funcționare a cup­toarelor e nevoie de luat din timp măsuri. La Mediaș, de exemplu, e ab­solut necesar să se intensifice răcirea cuptorului (așa se va obține și o ca­litate mai bună a geamului tras). In general sunt toate condițiile ca în cele două fabrici cuptoarele să funcționeze pînă la sfîrșitul anului. Dacă Fabrica de geamuri Scăeni va reuși acest lucru, va bate recordul duratei de funcționare a cuptoarelor din sectorul nostru. Tot asupra fabricii Scăeni cade și sarcina de a urgenta experimentarea a­lmen­­tării automate (în straturi subțiri) a cuptoarelor, în vederea generalizării acestei prețioase metode. S-a văzut la fabrica , din Mediaș cît de folosit,care este metoda tăierii geamului în cruciș. Fabricile de geamuri Tîrnăveni și Scăeni au datoria ,și ele să introducă dispozitivele automate inovate la Me­diaș, iar fabrica din Mediaș să gene­ralizeze acest mod de tăiere la toate mașinile. Amelorarea depozitelor de materii prime la Fabrica de geamuri Tîrnăveni va înlătura pericolul de a a­­pare mereu incluziuni (fel de fel de impurități) în band? de geam; îm­bunătățirea sistemului de recuperare și transportare a cioburilor la cuptor (la aceeași fabrică) va face ca ciobu­rile să ajungă curate la gura de ali­mentare a cuptorului, evitîndu-se in­cluziunile ce apar și de aici. Cale li­beră pentru noul în­ producție trebuie­­ să fie găsită și în celelalte fabrici de materiale izolatoare. „Teleajenul“ tre­buie să intensifice aprovizionarea cu deșeuri de saci și să-și îndrepte toată atenția spre sporirea producției de plăci semirigide din vată minerală, mult căutate acum de constructori; „izo­atorul“ să urgenteze intrarea în producție a cărămizilor „d­a­r și rondelelor de plută, iar fabrica „Ho­­a­ria, Cloșca și Crișan“ să îmbunătățeas­că mereu calitatea pînzei asfaltate (prin mărirea punctului de înmuiere a fa­zei de acoperire fără a-și pierde fle­xibilitatea, cît și printr-o acoperire uniformă cu nisip pentru a fi evitată lipirea) și a cartonului asfaltat (prin asigurarea uniformității împrejmuirii)1*. Dispecerul-șef al D.G.I.P.P.C., ing. M. Rosenberg: „Pentru oricine e clar că producția trebuie obținută cu un preț de cost cît mai scăzut. Unul din factorii care asigură realizarea a­­cest­ui deziderat este mecanizarea a cu­ mai multe operații din procesul tehnolog­i, ceea ce va aduce după sine o simțitoare reducere a efortu­rilor în muncă. La noi sînt încă multe operații ce se execută manual. Atit la extracție cît și la prelucrare. In a­­cest semestru trebuie depus tot efor­tul pentru instalarea și montarea uti­lajelor mai mari. Așa este de pildă cazul mașinilor sovietice S.M. 177 și S.M. 428 pentru extracția mecanică a pietrei, sosite la întreprinderea „Bam­­potoc“ și care trebuie să fie puse în funcțiune la punctul nr. 10 de la ca­riera Bampotoc. De asemenea va fi ne­cesară în cu­rînd montarea­­ și pu­nerea în funcțiune a mașinii im­portate de m­oftlat mecanic pia­tra și a rabotezei (d­e va fi trans­formată) de la întreprinderea „Bucu­rești“; punerea în funcțiune a ce­lor d­ouă excavatoare importate din U.R.S.S. la întreprinderea Doaga, în­treprinderea „Granitul“ trebuie ca în cel mai scurt timp să pune în funcțiune presa de tuburi de ciment de 1000 mm diametru. O altă mare preocupare tre­buie s-o constituie începerea extrac­ției cu bare de carieră (schramuri). Aceasta în special la Rușchița și carierele întreprinderii „Bampotoc“: la Căprioara, Moneasa, Alun și Bam­­potoc (la punctele nr. 1, 2 și 3). E bine ca în acest semestru întreprinderi­le­ să utilizeze mai mult fondurile puse la dispoziție de B.R.P.R. pentru mica mecanizare. Multe insistente să fie depuse pentru a se rezolva tăierea mecanica a capetelor de strunjire șlefuirea mecanică a obiectelor de ara­ și gonit la întreprinderea „București"; îndreptarea mecanică a pînzelor de gatere la întreprinderea „București“ și punerea în funcțiune a gaterelor de la „Rușchița" (unitatea Vasiova); me­canizarea transporturilor tuburilor de ciment cu cărucioare la „Granitul“ (unitatea nr. 4); mecanizarea tăierii marginilor la plăcile de azbest la „Azbociment“-Oradea: mecanizarea e­­vacuării plăcilor de stufit din prese și mecanizarea alimentării preselor cu stuf­­ ia „St­ufit“-Tulcea și Brăila. Dar conducerile întreprinderilor tre­buie să-și axeze în primul rînd activi­tatea pe îndeplinirea planului de mă­suri tehnico-organizatorice. Și o altă datorie de seamă a lor este să comple­teze acest plan cu noi măsuri care să scoată la iveală cît mai multe re­surse interne din întreprinderi 1“ CE RECOMANDAM FABRICILOR DIN SECTORUL NOSTRU Mai există destule rezerve de sporire a productivității și în Întreprinderea noastră — ca fiecare întreprindere —■ există nu­­eroase posibilități de creștere a pro­­activității muncii și de reducere a oțului de cost. De aceea am între­it pe maistrul Ion Geambașu de la ctorul de reparații­ uti­la­je al Ateiere­­lor „9 Mai“-București: cu­m poate fi lorită productivitatea în sectorul său : muncă? Răspunsul la această în­­elcare a fost următorul : „Volumul­­ 1 mai mare de reparații se execută sectorul nostru în special la auto­­vhicule, tractoare, locotractoare, mo­are termice, motocompresoare, gru­­rfi electrogene, electromotoare etc. sarținînd diferitelor întreprinderi din fdrul M.I.M.C. Creșterea productivi­ty muncii se poate realiza scurtînd b­ata reparațiilor și îmbunătățind ca­rtea lor. Pentru aceasta ar trebui fim dotați cu sculele strict nece­­sre reparațiilor de motoare care ne țin lipsesc: truse de chei fixe de 32 mm, truse de chei tubulare, truse , chei inelare, ciocane de piele sau uciuc. De asemenea, ne lipsesc ma­ni pentru rectificat cămăși de cil­ndri și blocuri vilbrochene. Amena­­d­rea unui mic atelier pentru repara­­pompelor de injecție, operație arte dificilă, ar înlătura rebuturile, rgănizarea echipelor de lucru pe locialități, dotarea lor cu bancuri­­înghină și dulapuri de scule, pre­­im și compartimentarea locurilor de luncă prin boxe despărțitoare cu asă de sîrmă, ar spori cu mult pro­­activitatea muncii, ar ridica simțul răspundere față de lucrările efec­­tate și s-ar asigura urmărirea lor și operativă. O bună parte din a­­iste propuneri pot fi realizate cu­ijloace proprii, învățîind din cele mai bune metode de organizare ale streprinderilor cu același specific. O altă serie de resurse interne —­­ care le vom arăta mai jos — so­­site cu chibzuială vor da de aseme­­a rezultate bune. Problema rebutu­­lui, în special la turnătoria de 6- 1, nu este încă rezolvată. In cea mai mare măsură calitatea pieselor irate depinde de modelele cu care :Irtm­ii r»_fia_aaulia_4-după un anumit timp nu mai cores­pund și aceasta din cauza umidității materialului lemnos. Pentru a se e­­vita astfel de neajunsuri este nece­sar a se construi în incinta întreprin­derii un cuptor pentru uscarea ma­terialului lemnos. Modelele confecțio­nate din material lemnos uscat în cuptor vor avea o rezistență mai mare și vor reduce complet rebuturile de acest fel. încărcarea și alimentarea cu mate­rie primă a cuptorului electric pentru otel se face manual, în condiții gre­le. Confecționarea unui dispozitiv se­miautomat care să execute această operație ar scurta durata de elaborare a șarjelor și ar permite reducerea numărului de muncitori. îndeplinirea normelor pe întreprin­dere în trimestrul întîi în proporție­­ de 206% arată că unele norme sunt încă „umflate“ în comparație cu gra­dul de utilare tehnică a întreprin­derii. Introducerea normelor cu mo­tivare tehnică se impune în această situație cît mai urgent Reorganiza­rea și înființarea de brigăzi cu con­turi de economii ar duce la creșterea productivității muncii in prezent e­­vidența contabilă a economiilor este cu totul neglijată. Organizarea unor brigăzi de inovatori în cadrul fiecărui sector ar rezolva cu mult succes pro­blemele de ordin tehnologic. Datorită sarcinilor mereu sporite și din cele mai complexe, se simte nevoia înființării unui cerc de studii a cărui tematică să se axeze pe prin­cipalele probleme tehnico-economice din întreprindere și în care să fie cuprinși factorii de răspundere din întreprindere. S-ar putea realiza o le­gătură practică între organele cen­trale și întreprindere prin venirea o zi sau chiar două pe lună a tovară­șilor din minister pentru a controla și îndruma concret sectoarele de care se ocupă. In acest fel toate problemele vor putea fi operativ rezolvate, iar munca îmbunătățită simțitor.­ ­ GH A POPA planificator principal la Atelierele n x a «___________ fV Artiști ai muncii Revăzînd panoul de onoare din mijlocul curții fabricii de te­­­­ Aci „Ceramica"-Bistrița, mi-am pironit ochii asupra acestor două fotogra­fii : tiparițorii Jean Moldovan și Emil Moldovan. O surpriză deose­­bit de plăcută. Numai cu o oră­­înainte mă despărțisem de­ci. Mă oprisem la masa lor de lucru fără nici o recomandație. Lucrau re­pede, cu multă atenție, cu îndem­î­­r­area și cu încordarea omului care vrea să pună parcă ceva din ființa lui in opera ce o creează. Locul lor de muncă era curat, cu toate sculele pine în ordine. Doi vred­nici muncitori, doi artiști ai muncii. EI DEPĂȘESC LUNAR SARCINILE PLANULUI DE PRODUCTÍE CU 80-100# . CÍNSTE LOR! Cum să Soluționăm (pentru moment) lipsa lanțului Cal! La numeroase utilaje folosite in in­dustria materialelor de construcții, la transmisiile diferitelor mecanisme și organe de mașini se utilizează lan­țul­ Gali. In ultimii ani, lipsa­­ de lanț Gali a cauzat multe greutăți in activita­tea întreprinderilor. Uzarea lanțuri­lor existente și imposibilitatea de a se înlocui cu lanțuri de rezervă origi­nale a făcut ca multe utilaje să nu poată funcționa perioade întregi dar în același timp a stimulat inițiativa creatoare. Diverse soluții, izvorîte din necesi­tatea de a reda producției cît mai urgent utilajul, au căutat să remedi­eze lipsa lanțului Gali. La unele fa­brici s-a încercat repararea lanțurilor uzate prin confecționarea de piese în­locuitoare (bolțuri, bucșe, edise). In general rezultatele n-au fost cele scon­tate din cauza materialului necores­punzător și a lipsei mașinilor unelte necesare executării acestor piese sau tratării termice. Numai la fabrica de ciment „Victoria socialistă“-Turdia recondiționa­rea lanțului Gali de la ex­cavatorul „Kirov“ prin înlocuirea bol­­țurilor vechi cu altele noi rectificate din oțel C.P. și recalibrarea zalelor a dat rezultate mulțumitoare. Găsim ni­merit cu această ocazie să arătăm conducerii între sprindlerii „Bampotoc“ că prin aceeași metodă ar fi putut soluționa problema lanțului Gali de la propriul excavator „Kirov“ care a „ză­cut“ mai bine de o lună. Era necesar numai să citească „Constructorul“ nr. 333 în care comentiștii de la Turda își împărtășeau experiența. Alte fabrici au încercat să înlocuias­că lanțul Gali prin diferite modifi­cări la mecanismele de transmisie. La fabricile de țigle și cărămizi „Mon­­dial“-Lugoj, Sintimbru și Cluj s-a în­locuit lanțul Gali de la sistemul de acționare a cupelor la excavatoarele cu elindă prin curele late de trans­misie, iar tanțul de la sistemul de transmisie a mișcării excavatorului pe linia c. /. printr-un angrenaj de roți dințate. Soluțiile nu au dat satisfac­ție deplină. Prima din punct de vedere al productivității, excavatorul func­­ționînd, dar cu o productivitate scă­zută, a doua, din cauza uzurii prema­ture a roților dințate executate cu mij­loace proprii. Rezultate bune a dat inloca­rea lanțului GaU la excavatoa­rele cu elindă prin utilizarea unui re­dactor cu electromotor pentru acționa­rea cupelor. Asemenea modificări­ au executat fabricile­ „1 Mai“-Bucov și „Victor­ia munci­i“-București. înlocuirea lanțului GaU prin lanț Rotary la excavatorul cu cu­pă tip E. 1003 a dat rezultate bune la fabrica de ciment „Congresul al XlX-lea“- Bicaz. S-a înlocuit transmisia cu lanț Gali prin angrenaj de roți dințate la loco­­tractoarele tip Skbda. Rezultatele ob­ținute de fabricile de țigle și cără­mizi „Ceramica“­Jimbolia și „Crișul“­­Orade­a sunt însă slabe. In schimb înlocuirea parțială a lan­țului Gali la presele vacuum ale Fa­bricii d­e țigle și cărămizi Mureșeni prin roți dințate a dat satisfacție pînă în prezent (sistemul este în curs de experimentare). Fabrica de geamuri Tîrnăveni a reușit ,să înlocuiască cu succes lanțul Gali de la cuptoarele de tratament termic ANRO prin curele trapezoidale, soluție care urmează să fie generali­zată la toate cuptoarele de același tip. Tot cu un sistem­­ de curele trapezoi­dale s-a înlocuit lanțul GaU și la un excavator de la fabrica „Reconstruc­­ția“-Feldioara. Rezultatele sunt des­tul de bune. După cum reiese din cele de m­­ai sus, m­odificări­le pentru înlocuirea lanțului Gali (încă deficitar) a dat rezultatele satisfăcătoare într-o serie de cazuri, iar în altele nu. Soluțiile adoptate sunt în parte provizorate, pentru ca totuși utilajele să funcțione­ze, iar producția să nu sufere. Ofi­ciul energo-mecanic din M.I.M.C. a luat măsuri pentru ca aproviziona­rea cu lanțul Gali necesar fabricilor din industria materialelor de construcții, să se îmbunătățească chiar în­­ cursul acestui an. Numai din import s-a con­tractat o cantitate importantă din care 20% a intrat în țară și a fost repartizată la fabrici. Fabrica de țigle și cărămizi „Mondial“-Lugoj a fost dotată cu utilaj necesar (în afara cuptorului termic) pentru a putea con­fecționa lanț Gali nu numai pentru ne­voile interne ci și ale altor fabrici. 38 de metri au și fost realizați din care 8 m. au fost repartizați fabricii „Zorile noi“-Piatra Neamț. De ase­menea s-au obținut repartiții la între­prinderi din cadrul M.I.M.C.M., astfel că mare parte din necesități vor fi aco­perite, putîndu-se reveni în parte la sistemele de transmisie originale care pe lingă că sunt cele mai economice dau și un randament corespunzător proiectului utilajului. Fără discuție însă că problema nu este rezolvată și bineînțeles că se vor mai ivi lipsuri în problema lanțului Gali. Iar dacă fabri­cile vor mai întîmpina dificultăți în a­­ceastă problemă (fie d­in lip­sa mo­mentană de lanț Galii, fie din alte motive), e bine să încerce aplicarea provizorie, cu forțe proprii, a uneia din măsurile care au dat rezultate la alte fabrici. 1 Secția mezină a Fabricii de ci­ment București, cea de blocuri de beton autoclavizat, a împlinit zilei acestea un an de la nașterea ei. A fost însă suficient timp pentru a deveni o secție mare și frumoasă. De la o producție de cîteva sute de blocuri pe zi s-a ajuns la cîteva mii. Iar nu­mărul celor expediate pînă acum a­­junge la aproape 200.000 de bucăți. Astăzi se lucrează în alt chip. Se fo­losesc forme metalice, durabile. A fost construită o autoclavă nouă de mare capacitate. Multe lucrări au fost me­canizate. Secția de blocuri de beton autoclavizat a cucerit un loc fruntaș în fabrică. Ea și-a îndeplinit lună de lună planul de producție. Alături de muncitorii Ion Voicu și Vasile Băr­­bulescu, maistrul Dumitru Preda și responsabilul secției Cristian Grigo­­rescu — fruntașii secției — merită 2 laude. Astăzi ai prilejul să constați cu bucurie marile transformări ivite la Depozitul central de materiale al D.G.A.D. Halele sînt fru­mos zugrăvite, toate căile de acces pa­vate, terenurile de depozitare betonate, rasteiere în care se înmagazinează zeci de vagoane de laminate și țeavă toate sortate și etichetate frumos. In ultimul timp depozitul a fost înzestrat și cu numeroase utilaje moderne care ușurează munca omului și măresc pro­ductivitatea muncii: un electrocar, un peridoc, o motopomipă, o remorcă, un rr.cr­.? etc. E un început bun căruia credem că trebuie să-i urmeze o mai­­ bună organizare și deservire. Vizitînd garajul M.I.M.C. ai impresia că te afli într-o con­strucție nouă. De fapt, nu-i vor­ba decit despre amenajările începute cu un an în urmă. Aci șoferii și ma­șinile găsesc tot confortul. O stație de spălare cu încălzire centrală, o sta­ție de alimentare cu o capacitate de 6000 de litri, un atelier de reparații medii și capitale, o secție de întreținere și revizii de toate gradele, magazii de materiale, dormitor pentru cei veniți din cursă. O mare parte din lucrări, ca și pavarea întregului garaj, s-a făcut prin muncă voluntară. Petre Să­­vescu — șeful garajului, ne-a indicat și numele cîtorva fruntași: șoferii Ga­­vril Crăciun, Ion Preda, Alexandru _ ______ ___1__.A________1_1 După un an Coi sa aparțină ech­ipelorr 5 É reparații J _ Simbard 7 iulie 1055 - 35 ^T~ •8 I Vorbe bune despre o fabrică altă­dată codașă De multă vreme nu am mai auzit vorbe bune despre Fabrica de cără­mizi din Satu Mare. Cred că a venit timpul să se spună și asemenea vorbe. Fabrica are o conducere tinără (direc­tor Vasile Kovács, conducător tehnic I °n litu­ciu), dornică de fapte bune, plină de intenții lăudabile. De altfel simpla vizitare a fabricii te convinge că aici se depun străduințe pentru intrarea pe un iugaș normal. Există o grijă evidentă pentru mai buna or­ganizare a procesului d­e producție (ce se străvede, de pildă, în transportul produselor pe bandă de la prese la uscăturii), pentru problemele econo­mice și mai ales pentru problemele mecanice și tehnice. Afirmația, pentru această n­ lim­ă latură a activității fa­bricii, nu provoacă mirare aflînd că de aceste treburi se ocupă­­ doi oameni destoinici, bine cunoscuți în rîodurile cărămidarilor din țara noastră : șeful producției Mitei Krutsch și mecanicul, șef Rudolf Riedl. Incllinația spre problemele tehnice se îmbină cu grija pentru oameni. La nici o fabrică încă nu am văzut o a­­semenea stăruință în rezolvarea unei probleme care interesează vital, arză­tor, pe oamenii de la un loc de muncă anumit. Iată despre ce este vorba: Fa­brica are la unitatea centrală un cup­tor căptușit cu cărămizi refractare de șansotă. Bineînțeles că astfel de pe­reți initerioi­ri înmagazinează o apre­ciabilă cantitate de căldură și o ira­diază apoi cu putere făcînd viață­­,ca în speciali scoțătorilor, pe care șiro­­iește­ apa în orele de muncă. Față de această situație, conducerea fa­bricii a studiat, într.un colectiv mai larg, toate posibilitățile ce i-ar sta la îndemână pentru ușurarea eforturilor și condițiilor grele de muncă ale sco­­tătorilor. A fost consultată documen­tația tehnică și a fost pusă la bătaie toată priceperea specialiștilor din fa­brică. Rezultatul, la ora actuală, se concretizează în trei măsuri a căror eficacitate variază, dar care dove­­desc dorința și inițiativa creatoare a colectivului sătmărean. Iată cele 3 măsuri. Prima : răcire a cărămizilor arse cu un duș de apă la 4 rînduri înaintea camerei de scoa­tere. Apa provine de la o conductă a­­limentată la 0,8 atm., trece printr-un robinet intr-un furtun mobil de 20 mm.diametru și,se introduce în cuptor prin gurile de alimenta­re, cu ajutorul unei țevi bifurcate (de V« țol) cu duze la capete datorită cărora a­pra se pulve­rizează peste cărămizi. In acest fel se­­ obține1 o1­rea­ștere cu 20—30 ° a temperaturii în camera de scoatere, iar calitatea produselor nu suferă cu n­imic. A dserna: un paravan boltit (care ia forma interiorului cuptorului), construit din fier cornier cu tablă de aluminiu de 1 mm. Lat de un metru, par­avaniu­l se așează la 10—12 cm de­părtare de pereții cuptorului și se mută mereu pe măsură ce scuțătorii înain­tează, protejînd­u-i astfel de dogoare. Sistemul este încă în studiu, rezulta­tul experimentărilor nefiind încă con­­cludente, mai ales în ceea ce­ privește însăși comductibilitatea termică a pa­ravanului. A treia : un ventilator cu aer rece așezat în spatele scoțătorilor, care să-i răcorească în timipul lucru­lui. Toate aceste „scorneli“ nu sîn­t m­ai noi, nici geniale. Poate că au și de­fecte. Ele dovedesc, in schimb, multă, multă preocupare, zbatere, și asta este mai important decit orice. Ăm­ stat d­e vorbă cu Emeric Székely, care e arză­tor d­in tată în fiu , el m­înu­ia furtunul, mutir­du-l de la o­­ură de alimentare la alta. M­i-a spus:­„A venit vremea să ne gîndim și la m­udia scoțătorilor noștri, să-i ferim de dogoare. Apă?, asta-i vreme bună ! Iar eu fac cu plăi­cere și treaba asta !“. Toți cei ce deservesc cuptoarele fa­bricii din­ Satu Mare lucrează bine. Se folosește destul de corect metoda Duvanov și roadele se văd­. Față de anul trecut cînd indicele de utilizare la cuptoare nu întrecea 30 de cărămizi pe mc în 24 de ore, acum în ultima lună, s-a ajuns la un­ indice nu grozav, dar oricum mulțumitor , 43 de bucăți pe mc. Cred că s-ar putea realiza și mai mult, printr-o mai intensivă folo­sire a capacității cuptoarelor, dar nui­­ acest scop ar trebui sporit și indicele de uscare a cărămizilor crude Situa­ția actuală, mai ales la șoproanele simple, nu este deloc satisfăcătoare. In loc să fie urmate principiile atât de sănătoase și, de juste ale metodei Kar­­­tavțey, se înghesuie, se­ îngrămădesc cărămizile sub șoproane parcă ar fi „ștrandic“, așa că durata, de uscare d­e­­ 20—25 de­ zile li se pare tovarăși­lor de la Satu Mare, chiar în coradi­’­țiile verii, cu totul normală .. In curând pornește în fabrică și secj­ția de blocuri de beton. Atunci sigur, că vor putea fi recuperate și cele 5­/o restanță diin realizările pe întreg se­mestrul I. In orice caz rezultatele din luni iunie­ (1140/6 la cărămizi arse și 1450/0 la cărămizi crude) sînt pro­mițătoare. Trebuie felicitați toți mem­­brii colectivului fa­bricii, care au lup­­­tat pentru obține­­­rea acestor cifre, și în primul rînd cei din frunte, mun­citorii evidențiați: așezătorul Iosif Kincses, Ileana Stan, presără; ce­­nușarul Iuliu Var­­­ga, sCoțătorul Stafui Gheorghe și­ cei­­lal­ț­. I. MITESCU -----------2-------------. MECANIC­ULUI-ȘEF Delimitarea, pînă la ce grad de reparație va îndruma echipele dispe­cerul-șef sau mecanicul-șef, este foarte­ greu de făcut. Pentru a ob­ține însă o reparație de bună cali­tate trebuie să existe același condu­cător care să asigure și să îndru­­meze înlăturarea accidentelor mai grave (la care intervin și echipele de la atelier) și a celorlalte acci­dente care survin în procesul tehno­logic scoțînd utilajul din funcție (la care lucrează num­ai echipele de în­­treținu­re). La oprirea unui agregat se reme­diază numai locul accidentat ? Nu. Se mai face un control la instalațiile anexe, se înlătură punctele care ar cauza un alt accident, se iau în e­­vidență punctele care trebuie reme­diate la următoarea oprire și necesi­tă pregătirea sau comandarea piese­lor respective. Acest lucru impune neapărat o continuitate în munca de coordonare și conducere a repara­țiilor. M­ai mult, prin această conti­nuitate, la executarea reparațiilor cu­rente și accidentale se va asigura și baza unei reparații mijlocii de bună calitate, de scurtă durată și cu mi­nimum de muncitori. Cu cît vom în­locui mai mult piesele uzate in tim­pul reparațiilor accidentale, cu atît vom avea o funcționare mai bună a utilajului și vom avea mai puțin de lucru la reparațiile mijlocii. Față de cele arătate mai sus, pă­rerea mea este că din momentul ie­șirii unui utilaj din funcție pină la redarea lui in producție, acesta trece la medicul-șef. Echipele de reparații, manipulantul utilajului și oamenii de la utilajele anexe, trec la dispoziția mecanicului-șef pe toată perioada o­­pririi. Ce s-ar întîmpla dacă în fabrică ar fi 2—3 accidente care depind de mecanicul-șef și alte 2—3 care de­pind de dispecerul-șef, iar acesta din urmă ar mai solicita o întărire de cîțiva oameni ? Natural că fiecare din ei ar căuta să-și asigure mîna de lucru necesară înlăturării defec­țiunilor și va începe disputa : cum să se împartă oamenii, pentru cine vor lucra mai mult mașinile unelte din atelier, la cine să fie duse întîi mașinile de găurit, nituit, aparatul de sudură, uneltele etc. Din contră, dacă reparațiile se vor face sub su­pravegherea și coordonarea mecani­cului-șef, acesta va ști cum să-și îm­partă forțele de lucru și sculele pen­tru a face față reparațiilor. Ce se va întîmpla dacă dispecerul­­șef nu este de specialitatea mecani­că? Va putea oare îndruma și răs­punde de calitatea lucrărilor execu­tate, care sînt pur mecanice ? Va pu­tea eventual, însă nu în aceeași mă­sură și cu aceeași siguranță cum ar putea-o face mecanicul-șef care lu­crează în specialitate. Disputa care intervine nu poate fi înlăturată de­cit prin acordarea puterilor depline în problemele de reparație mecani­cului-șef, iar în problemele de pro­ducție dispecerului-șef, care răspun­de de menținerea în funcție a utila­jului, de întreținerea lui, de utiliza­rea lui rațională și la maximum de capacitate. Natural că legătura pri­cepi­ală între aceste două servicii va crea colaborarea strînsă care trebuie să existe. Sunt de părere că fărîmițarea for­țelor de muncă pe secții ar duce la creșterea numărului de muncitori ne­cesari pentru reparații. De asemenea lansarea și urmărirea lucrărilor exe­cutate la secții ar necesita întărirea personalului secției prin o fărâmițare a actualei lansări și urmăriri, ceea ce înseamnă iar creșterea personalu­lui secției. n­ ■___----- —..........­cordate la reparații, pentru ca în executarea reparațiilor de către co­lectivul mecanicului-șef să fie inte­resat și dispecerul-șef, pentru a avea o justă utilizare a fondului de sala­rii și în același timp o simplificare a formelor de urmărire și plată a lu­crării, propune stabilirea unui fond de salarii pentru reparații afectat lunar secțiilor, care să fie gospodă­rit de către șeful secției. Fondul să fie stabilit după realizările din ulti­mii ani în această privință. Cred că șeful de secție va fi interesat să facă economii din acest fond, așa cum face în momentul de­ față cu fondul acordat pentru producție. Natural că defa­carea fondului de salarii pe ser­­ți va necesita inițial o muncă destul de mare și va impune din ce în ce mai mult apariția de broșuri, cu nor­marea lucrărilor de reparații, bro­­­șuri care să fie un ghid pentru șe­­ful secției. In concluzie, sînt de părere ca lu­­crările care se vor executa M utila*­je, de la oprirea acestora ,pînă la pornirea lor, să stea sub îndruma­­­rea și conducerea mecanicului-șef, deci echipele de reparații să aparți­nă tot mecanicului-șef. Deoarece discuția inițiată de zia­­rul „Constructorul“ este de mare im­­­p­ortanță, putînd aduce foloase reale fabricilor de ciment, mai propun să se țină o consfătuire cu toți dispe­­cerii-șefi și mecanicii-șefi, pentru a se putea trage concluziile în această privință. " mecanicul-șef al fabricii de ciment „Temelia“ — Orașul Stalin ,­­ EMERIO BEDO SECȚIILOR PRODUCTIVE Printre ultimele răspunsuri primite la redacție se află și acela al ing. C. Popescu dlin I.C.I.M.C., in care se combat unele din afirmațiile susținute în articolul ing. S Opriș (Turda), intrvneît sintem­ în pragul concluziilor ce se impun la capătul schimbului nostru de păreri, nu mai avem decit posibilitatea de a reda mai jos spicu­iri din articolul ing. C. Po­pescu, de altfel plin de argumentări interesante dar insuficient fond­ate. La fabrica de ciment „Congresul al XlX-lea“ din Bicaz am experimentat, încă de la pornirea ei, un sistem or­ganizatoric care să aibă la bază sec­țiile productive, extinzându-l și adap­­tîndu-l la condițiile specifice acestei fabrici. Rezultatele obținute m-au fă­cut ca în 1953 să propun D.G.I.L., a­­cest sistem organizatoric pentru gene­ralizare. Clasificarea reparațiilor se poate face în tot atitea sisteme câte criterii sînt luate, în considerare. Obișnuit se folosesc clasificările după: 1. cauza care a provocat oprirea agregatului și intrarea lui in reparație și 2. volumul de lucrări ce se execută cu prilejul reparației respective. Aceste două cri­terii de clasificare sînt suficiente pen­tru uzul curent și suficiente și pen­tru cazul de față. Astfel, după primul criteriu, reparațiile pot fi: planifi­cate sau accidentale, iar după al doi­lea , curente, mijlocii și capitale. Dacă la aceste categorii adăugăm controlul planificat și întreținerea curentă, a­­vem tot tabloul necesar înțelegerii problemei în cauză. Trebuie însă ară­tat că cele două sisteme de clasificare nu se exclud ci se completează. Ast­fel o reparație curentă poate fi acci­dentală sau planificată la fel ca și urna mijlocie sau capitală. Pentru mo­­tivele expuse de cei ce­ au scris îna­intea mea în aceste coloane, este ne­­­cesar ca secțiile productive să fie do­tate cu personal suficient pentru a-și putea executa singure întreținerea cur­rentă și reparațiile curente. In acest fe­l se asigură o folo­sire rațională mîinii de lucru calificată, precum și a­ipermanenta ei specialii­za­re, cu rezul­­tat direct, creșterea indicelui de uti­­­lizare extensivă. Mă simt dator să mai fac o preci­­­zare: un sistem organizatoric, pentru a-și vădi adevărata valoare, trebuie aplicat in întregime, dar nu mecanic. Păstrând nealterate principiile sale, el trebuie adaptat fabricii respective în ceea ce privește împărțirea pe secții a procesului tehnologic și dotarea aces­­­tora cu personalul necesar. Obținer­ea unor rezultate remarcabile cu sistemul propus este evidentă în cazul muncii planificate, care, printre altele, face ca numărul și durata opririlor otcci­­dentale să scadă considerabil. Tocmai nere­s­pectarea acestei observații a fost cauza principală care a condus la si­­­t­uația creată în fabrica din Bicaz la finele trimestrelor I și II 1956. Trece­rea asupra secțiilor productive a sar­­­cinilor privind întreținerea curentă și efectuarea reparațiilor curente conduce la rid­icărea simțului de răspundere al șefilor de secții și le stimulează sta* țul gospodăresc, dînd posibilitatea or­­ganelor mecanicului­-șef să pregătea­­scă temeinic reparațiile mijlocii și ca­­­pitale. Mecanicul-șef este răspunzător de starea utilajului fabricii, motiv pen­tru care el trebuie să controleze modul în care secțiile își execută sarcinile ce le revin­ din cadrul planului de repa­rații, îndrumînd­u-le și luînd măsurile pe care le consideră necesare în sec­țiile în care munca nu se desfășoară normal. ing. C. POPESCU din I.C.I.M.C. Corespondenții ne relatează Tov. Panait Badea de la Fabrica de ciment Comarnic arată în scri­soarea sa că planul semestrial la clincher a fost depășit cu 4,35 la sută, iar la ciment cu 2,37 la sută. Merită laude pentru munca depusă comunistul Ioan Ghiauș care a dat peste plan 115 tone de ciment, mo­rarii Ioan Șovăială și Gheorghe Otoc care au dat fiecare cite 105 tone de Badea, Georgeta Botoacă, Paraschi­­va Făcăleț, Eugenia Botoacă etc. întreprinderea „Banii Botoc“ și-a în­deplinit planul semestrial în propor­ție de 108,4 la sută. Corespondentul P. Ghimpușor ne scrie că: „o contri­buție de seamă au dat-o și echipele de pietrari conduse de Alexandru Duma, care în cursul lunii iunie și-a depășit planul cu 80 la sută și Albu Romulus care a înregistrat o depă­.

Next