Constructorul, august 1956 (Anul 8, nr. 342-345)

1956-08-04 / nr. 342

Y PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIȚI-VA I ORGAN AL MINISTERULUI CONSTRUCȚIILOR, MINISTERULUI INDUSTRIEI MATE] ........ 91 AI C.C.AL SINDICATULUI MUNCITORILOR CONSTRUCTORI SI PIN INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII s­pre lichidarea lipsurilor Realizările pe semestrul 1 ale șan­tierului nr. 1 Copșa Mică al Trustu­lui de construcții nr. 8 au fost mulțu­mitoare. Valoarea producției globale in această perioadă a fost îndeplinită in proporție de 100%, productivitatea muncii, pe cap de muncitor, — pes­te sarcina planificată — 103%, iar prețul de cost a fost redus cu la12%. Încă de la începutul anului, colec­tivul șantierului a intimpinat greu­tăți din cauza intemperiilor, lipsei de materiale și a documentației incom­plete. Muncitorii au­ depus însă tot efortul pentru lichidarea rămânerii in urmă. Ca pildă de străduință în lupta pentru depășirea sarcinilor de plan pot fi citate brigăzile conduse de zi­darul Ioan Olariu, fierar,betonist Nicolae Nițu, precum și brigada com­plexă a lui Mihai Singer. Unele lipsuri ale conducerii șan­tierului care s-au manifestat în or­ganizarea muncii, au urm­at insă des­fășurarea normală a lucrărilor. De exemplu, la lotul stația pilot s-au atacat lucrările de bază, înainte de terminarea drumurilor de acces, ceea ce a împiedicat transportul materia­lelor pe timp ploios. Neaprovizionarea ritmică cu mate­­riale a șantierului de către baza trus­tului, precum și in­suficientele mijloace de transport au determent nerespecta­­rea planurilor operative lunare, dină astfel toc la dese mutări, de la un punct la altul, al formațiilor de lucru. O bună parte din utilaje au stat nefo­losite zile întregi din cauza deselor defecțiuni. In ceea ce privește gospoda­­rirea materialelor unui ȘeH de 1 ° t­m permis bascularea cărămizilor. La toa­­te acestea s-a adăugat și delăsarea co­mitetului de întreprindere care n­u s-a ocupat de mobilizarea muncitori­lor în întrecere și extinderea meto­delor încântate. La recenta consfătuire de­ producție colectivul șantierului nr. 1 a datorit să lichideze cu aceste lipsuri luâ­n­­du-și angajamentul ca în cinstea zilei de 23 August, planul pe această lună să fie realizat cu 7 zile mai devreme, să depășească productivitatea muncii cu 1,7% și să reducă prețul de cost cu 1% peste cel planificat. MIRCEA URSU corespondent țulf In întîmpinarea zilei de 23 August Doi din cei mai buni (1) La Stația nr. 4 a T.U.G. din Brăila întrecerea între brigăzi și echi­pe a d­ezășuit realizările frumoase obținute în primul semestru. De la o vreme însă întrecerea are un alt puls. Se simte apropierea lui 23 August. Și o zi ca asta cum poate fi oare întimpinată mai bine decit prin muncă, cu bilanțul angajamentelor realizate. Despre numărul fruntașilor în producție, deocamdată, nu vă putem spune prea mult. De Stan Cotigă — neîntrecut In repararea tractoarelor (In clișeul din stingă, II vedem făcînd o ultimă revizie unui săpător de șanțuri) de sudorul Andrei Manea (cel din clișeul din dreapta, care-l înfățișează recondiționînd o cupă de excavator) sau de maistru! Manea Ciortan, de la torje, să vorbește mereu. De altfel ei sînt și cei mai buni muncitori ai stațiunii. Dar ,la Jocul Întrecerii cine știe ce nume noi de fruntași vor apare ? Noi construcții date in folosință Antrenați cu însuflețire în întrecerea socialistă, constructorii șantierului nr. î­ Mediaș al Trustului nr. 8 au reușit să dea în folosință înainte de termen noi obiecte pentru fabrica „Emailul roșu". De asemenea, e în curs de pre­dare centrala termică. S-a evidențiat la lucrările de finisaj printr-o bună calitate, brigada zidaru­lui Helmut Maurer. Pentru a deschide noi fronturi de lucru, brigada dulghe­rului Andrei Martel demolează vechile ziduri ale fabricii realizând zilnic a­­proape două norme. In această parte se va construi noua uzină. Muncitorii’ unității nr. 5 din Cîmpu­­lung-Muscel a I intrej«­todierii „Bucu­rești“ s-au angajat să livreze ultimele piese necesare constructorilor „Casei Scînteii“ pînă la data de 1 august. In acest scop, jugărații, cioplitorii, sculp­torii și șlefuitorii de aici au trebuit să depună eforturi susținute. Atelierele s-au antrenat în întrecerea socialistă, iar muncitorii rămași în urmă au fost ajutați de fruntași. Atelierul de sculp­tură a cîștigat întrecerea cu atelierul de cioplitorie, iar sculptorul Ion Ene, care și-a terminat cu 2 zile mai devreme pie­sele, l-a ajutat pe Alexandru Dogioiu. Muncitorii de la tăiat piatră au folosit penele în loc de joagăr, reducînd astfel timpul de lucru la jumătate. In acest fel pietrarii din Cîmpulung- Muscel au putut termina piesele coman­date cu o zi înainte de angajamentul luat. D. BURCEA corespondent Apropierea încheierii lucrărilor de finisaj la „Casa Scînteii“ a dat un serios imbold în muncă colectivului întreprinderii noastre. Chemarea lan­sată nu de mult de lucrătorii de pe șantierul „Casei Scînteii“ a trezit printre noi un viu interes. Răspun­sul nostru, iată-1 astăzi, în fapte. . Pînă în ziua de 28 iulie, adică la termenul prevăzut în angajamentul ce ne-am luat, întreprinderea „Ban­­potoc“-Deva a livrat 203,7 mc piatră de construcții (adică 101% față de angajament), peste 48 mc d­e marmură de Alun, 60 mc de marmură din Că­prioara, aproape 24 mc de produse finite de cioplitorie. In acest fel noi am încercat să contribuim la terminarea cu un ceas mai devreme a vestitului nostru com­plex poligrafic, mândrie nu numai a Bucureștiului ci și a țării întregi. OCTAVIAN MOCANU corespondent ★ La închiderea ediției, am primit la re­dacție următoarea telegramă: „Colectivul întreprinderii pentru ex­tracția și prelucrarea marmurei și pie­trei de construcții „București“ raportea­zi­că piesele necesare terminării lucră­rilor de la șantierul „Casa Scinteii" au fost executate pînă în ziua de 2 august adică cu trei zile înainte de termenu fixat. Pentru urgentarea lucrărilor de montaj, ne luăm angajamentul de a sprijini pe constructorii Trustului nr. 3 trimițînd pe șantier brigăzi complexe de montori care să contribuie la termina­rea lucrărilor pînă la data de 23 August 1956". Angajamentul colectivului de munci al întreprinderii „București“ este u­­ frumos exemplu de colaborare și atitu­dine socialistă în muncă. — Credeți oare, că dacă clădim pentru noi, constructorii, nu trebuie să se scrie în ziar? Asta ar însemna oare că ne lăudăm?... Intre timp în biroul șefului de șan­tier intră un om voinic, de statură înaltă. După salopetă se cunoștea că e zidar. Ceru unele lămuriri și ingi­nerul Dima mi-l recomandă cu acest prilej. Ion Bordaș auzise cele spuse de inginer și își închipuia că intr-a­devăr eu sunt de această părere. Mi-am dat seama imediat că, din această ne­înțelegere, zidarul a fost jignit în a­­morul său propriu. Se apropie de mine și-mi spuse doar atît: „Acuma n-am timp să stăm de vorbă, dar după terminarea lucrului, v-aș ruga să veniți pe la noi“. Am încercat sa-i explic imediat cum stau lucrurile, dar Bordaș deschisese deja ușa și plecase la treburile sale. Mărturisesc că nici odată nu mi s-a părut timpul atît de lung. Am aș­teptat cu nerăbdare să se apropie ora terminării lucrului, ca să pot sta de vorbă cu zidarul Ion Bordaș. Ne-am așezat pe o scîndură pusă pe cîteva cărămizi. L-am lăsat să vorbească el primul. Și Ion Bordaș începu să mă mustre de ce ,nu se scrie și despre lo­cuințele constructorilor. — Parcă construim numai pentru noi? Vreți să știți la ce-a lucrat, nu­mai brigada mea, în ultimii doi ani? Vi le înșir pe degete: douăzeci de blocuri pentru mineri, două spitale, un palat administrativ, două cluburi mo­derne, un restaurant, două magazine și peste o sută de blocuri. In al cui folos sunt toate acestea? Am stat îndelung de vorbă cu Ion Bordaș. După lămuririle date, ne îm­prieteniserăm chiar. Am scos carnetul și i-am arătat notițele despre bloc: „Pe strada Heinrich Heine din Timi­șoara se construiește al doilea bloc, din cvartalul de 60 de apartamente, pentru salariații Trustului nr. 12. Da­torită mecanizării lucrărilor (macara KSK 4, benzi rulante, linii decovil, pompă de mortar etc.) și a folosirii prefabricatelor (planșee, șarpante, grinzi corpuri de umplutură și că­priori), blocul de 20 apartamente va fi gata cu o lună mai devreme. La ridicarea acestui bloc au contribuit prin succesele lor în muncă, brigada de ziduri Yost Francisc — care a a­­plicat metoda Orlov, mentorii de prefabricate a lui Vasile Iureș, bri­gada de tencuitori condusă de Ion Bordaș (ce realizează 200—250 mp tencuială pe zi), echipele de instala­tori Petre Blum și Ion Schaghi...“. Ion Bordaș și-a depănat apoi, pe În­delete amintirile sale de vechi con­structor. ...In­ urmă cu 15—20 de ani lucra tot pe șantiere, dar nu era cu nimic legat sufletește de ele. Știa că în casele ridicate de el nu vor lo­cui muncitorii... Se înserase. Pe neașteptate se a­­priniseră luminile pe șantier. Fața zi­darului era plină de zîmbet. Și în gînd îmi reveniră cuvintele auzite de multe ori: „Construim, dar construim pentru noi“. M. NEGREANU BLOCUL CONSTRUCTORILOR Am deschis carnetul de notițe. Șe­ful șantierului,­ inginerul Dumitru Di­ma, un tînăr entuziast, începu să-mi descrie cu mult patos cum va arăta viitorul cvartal de locuințe pentru sa­lariații Trustului de construcții nr. 12- Timișoara. La un moment dat se opri din vorbă și citi pe fața lui un semn de adîncă mirare. Urmărindu-i privi­rea fixată pe fila imaculată a carne­tului meu, l-am înțeles: nu notasem nici un cuvînt. Parcă-i o noutate as­tăzi că oamenii muncii se mută în apartamente confortabile", cu camere spațioase, baie, bucătărie, cămară, în­călzire ■ centrală? Inginerul Dima însă, m-a înțeles greșit Pietrarii și-au ținut cuvîntul La fabrica de azbociment Bicaz - prima victorie­ La 1 august a intrat în funcțiune la Fabrica de azbociment din Bicaz prima linie tehnolo­­gică — linia pentru produce­rea plăcilor ondulate de azbociment folosite la acoperirea clădirilor industriale și de locuit In hala mare a fabricii, o mulțime de oameni ce se agitau, lăsau im­­presia că s-a in­­sti­m­­plat ceva ce nu se mai întim­­plase pină atunci. Intr-adevăr, erau multe lucruri noi. De la însăși con­strucția fabricii, cu mirosul proas­păt de vâruială, de la utilajele ce sunt abia In rodaj, pină la înșiși oa­menii din jur, ti­neri, primii minu­­itori ai unor astfel de mașini In țara noastră. Cu totul nou era Insă ma­­r­e eveniment ce se aștepta. fabri­carea primei plăci din azbociment!­­« timp ce pas­ta se pregătea in pântecele mașinii, m-am rezemat cu coatele de o balus­tradă și cu capul Intre pâlnie, cu privirea in lungul treirat, citeva clipe, amintirile. ...Era în toamna anului 1953 Pă­răsisem Bucureștiul și băncile insti­tutului și mă aflam în Bicazul Mol­dovenesc, viitorul oraș dătător de lumină și energie electrică. Apa re­pede a Bicazului își croia­­ drum spumos printre bolovanii din albie și gonea spre bătrîna Bistriță, cale străveche a plutașilor, halei, am cu­ Pe malul sting al Bicazului se con­struia ’■ impunătoarea fabrică de ci­ment ce vă asigura construirea tu­nelului și barajului hidrocentralei. Pe malul opus, mai lăsat, se întin­dea pină la poala muntelui o fîneață înaltă pină la briu. De multe ori, culcat pe patul moale al acestei ierbi, în zilele însorite și călduțe de toam­nă la munte, lin­adierea plăcută c­onduia flneața din jur, priveam spre crestele munților și gindu-mi zbura peste ani in viitor. Pe acest loc unde stăm culcat, se va construi o fabrică, încă un pas pe uriașul drum pe care a pornit țara noastră. Pregătirile au început și șantierul s-a deschis. Au apărut primele barăci. Se făceau măsurători, se bateau ță­ruși. Eram salariatul întreprinderii de construcții nr. 801, repartizat pe acest nou șantier. Pe atunci, zi de zi, munca intensă a constructorilor se materializa, făcînd să crească, vă­zând cu ochii, o nouă construcție. Mașini, excavatoare, vagonete, se mișcau conduse de mina omului, fră­­mîntînd pământul, săpînd fundații, turnind beton, ridicând ziduri. Au trecut de atunci aproape 3 ani. Construcția creștea măreață. Pufăind din greu, locomotiva aducea vagoa­nele încărcate cu utilaje, viitoarele mașini ale fabricii. Pe ambalaje se putea citi clar că sunt utilaje venite din Uniunea Sovietică. Pe măsură ce ele soseau, sub îndrumările specia­liștilor sovietici, sosiți special pe șantier, se montau. Și iată astăzi un vis împlinit... De lingă balustrada de care stau rezemat mă uit la oamenii din jur. De mai bine de un an, am trecut din rindurile constructorilor in cel al salariaților noii fabrici de azbo­ciment. Privesc fețele tuturor și orice ar fi el, constructor, instalator, montor, muncitor sau funcționar al fabricii, văd aceleași trăsături grave, solem­ne, amestecate cu fericirea și emo­ (Continuare: peg. 2-a) Prima peliculă de azbociment se invăluiește pe tamburii mașini; de fabricat plăci. In hala imensă a Fabricii de az­bociment Bicaz e sărbătoare. ANUL Viil­ nr. 342 * 4 pagini 20 bani ★ Sîmbată 4 august 1956 nul acesta — primul an al celui­­•i de al 2-lea cincinal — a pus în "*■ fața constructorilor sarcinile im­portante trasate de Directivele Con­gresului Partidului în vederea reali­zării unui volum sporit de lucrări, terminării și dării în exploatare la timp a construcțiilor, ridicării produc­tivității muncii și reducerea prețului de cost — toate acestea ca o urmare firească a aplicării mai largi a teh­nicii noi, a unei tehnologii înaintate. Dacă In primele trei luni ale anului constructorii au rămas cu mult in ur­ma sarcinilor de plan, în trimestrul al H-lea, ca urmare a eforturilor depuse de muncitorii, inginerii, tehnicienii din unitățile noastre, realizarea planului a atins o proporție de 104,4*‰, recuperîn­­du-se astfel, in parte, și nerealizările primului trimestru. In mod deosebit trebuie menționate realizările frumoa­­se obținute de colectivele trusturilor nr. 3-București, nr. 1-București (care ar reușit să recupereze integral rămî­­nerea In urmă din trimestrul 1) Trus­tului de instalații nr. 18, Trustului nr. 8-Tg. Mureș (care realizează o pro­ducție ritmică in condițiile unei creș­teri continue a nivelului tehnic al acti­vității sale) Trus­tului nr. 4 (care In trimestrul II a rea­lizat o producție de 4 ori mai mare de­cât cea din primele 3 luni ale anului) întreprinderii de i­­zolații nr. 3 și al­tele. Ritmul crescând al producției în cea de a doua jumătate a semestrului tre­cut — de la 7*/* din planul anual, rea­lizat în aprilie s-a ajuns la 10,4”*, din plănul anual, în iunie — dovedește pe deplin că există condiții prielnice ca, printr-o mobilizare a tuturor mijloace­­lor de producție, sa poată fi recupe­rată integral, în cursul trimestrului III, rămînerea in urmă de pînă acum. Mobilizarea, pentru realizarea sar­cinilor de plan n-a fost însă egală la toate trusturile. Și acest fapt este o­­glindit In cei 92,8% — proporția de realizare a planului, pe întregul mi­nister, în semestrul I. Una din lipsurile cele mai mari, în care multe din organizațiile noastre de construcții persistă de mult timp, este serioasa rămânere în urmă în ce pri­vește darea în folosință a lucrărilor la termenele stabilite în plan. Dacă în unele cazuri au existat motive inde­pendente de obligațiile constructorului (fonduri insuficiente, documentații sau utilaje tehnologice primite cu In­­tirziere etc.), cauza principală pentru care majoritatea m­i­turilor n-au res­pectat termenele de dare In folosință trebuie căutată In fuga după realizări valorice, in dauna Îndeplinirii sarcini­­lor planului fizic. Eforturile pe care multe din trusturile noastre le-au de­pus în ultimile luni pentru realizarea unor valori mari, nu-și pot produce întregul efect asupra economiei națio­nale, din moment ce, paralel cu rea­­izările valorice, nu s-a îndeplinit și planul de punere în funcțiune. Condu­cătorii trusturilor noastre încă nu au în­țeles că țelul final al eforturilor lor trebuie să fie intrarea în circuitul eco­nomic al obiectelor pe care le con­struiesc. Numai în această măsură munca constructorilor va fi conside­rată satisfăcătoare. Tendința aceasta nesănătoasă aduce după sine și o seamă de alte defici­ențe în munca șantierelor. In primul rînd se crează o dispersare a forțelor de muncă și a mijloacelor de produc­ție și se scumpește prețul de cost al construcțiilor. Este semnificativ să a­­rătăm că prin prelungirea duratei de execuție a unei lucrări cu numai 1%, se produce o creștere a cheltuielilor de regie cu circa 0,5% și a costurilor to­tale cu circa 0,1%. Dealtfel din cerce­tarea situației, pe capitole de cheltu­ieli, se poate constata cu ușurință că depășirile cele mai însemnate ale pre­țului de cost continuă să se mențină la capitolele cheltuieli de regie și sar­ci­ni sociale și ele se datoresc tocmai cauzelor arătate mai sus. La nereali­­zarea sarcinei de reducere a prețului de cost au contribuit și depășirile În­registrate de majoritatea unităților noastre la capitolul utilaje­ „fruntașe” in această direcție sunt trusturile nr. 12, 8 și T.C.H., care au depâșit pre­vederile devizului cu 61%, 80% și res­pectiv 29%. Aceste depășiri își au ori­gina în insuficienta folosire a utilaje­lor, reflectată în nerealizarea indicilor tehnico-economici, In special a indice­lui de productivitate. Insuficienta folo­sire a utilajelor precum și cererile e­­xagerate de utilaje, prin planurile o­­perative, sunt în mare parte o urmare a sistemului birocratic în care este tratată problema mecanizării la unele trusturi. Cererile de utilaje venite de la șantiere sunt centralizate mecanic, fără a se analiza detailat dacă există sau nu condiții pentru buna lor folo­sire; de asemenea nu există un con­trol eficient și nu se iau măsuri de sancționare a celor ce solicită utilaje și care, după primirea lor, nu le folosesc. Așa se explică faptul că la șantierul Podari un grup electrogen 175 KWA stă nemontat din luna aprilie, deoare­ce șantierul nu a construit încă obiec­tul unde urmează a se monta grupul, sau la șantierul de investiții de la O­­rașul Stalin, betoniere de 250 t func­ționează 20—30 ore pe lună și același șantier a cerut, peste planul operativ, urgent, o betonieră de 150 t (betonie­ra a sosit la 28 iunie pe șantier și n-a lucrat nici o oră până la 15 iulie). Una din condițiile principale care d­ezășuiesc îndeplinirea sarcinilor de plan este aplicarea metodelor noi, tehnicii înaintate. La începutul anul conducerea ministerului a luat o set de măsuri pentru a impune o linie conduită în acest sens. Din păcate î să, după plecarea colectivelor trimi special să cerceteze proiectele lucr­ă­ior și să introducă pe larg tehni nouă, conducătorii trusturilor au păr sit această problemă, nu s-au preoc­pat de extinderea metodelor înainta mai mult chiar n-au respectat nici dicațiile date de colectivele de tehi­cieni ale ministerului. Deși metoda­xecutării mecanizate a tencuielilor dovedit extrem de prețioasă și a­u rezultate excelente, acolo unde a fi aplicată, majoritatea unităților — excepția trusturilor nr. 3, 7 și 8 — rămas mult în urmă față de preven­iire planului tehnic la acest capit un ele, ca T.C.H., trusturile nr. 4, 6­10 nu au realizat nimic in acest­­ meniu. Serioase deficiente — datorită lips de răspundere de care dau încă doi dă unii conducători de șantiere e­xistă și în ce privește calitatea luci­rilor. Nesatisfăcătoare s-a dovedit și ac­uitatea de pînă cum a multora , organizațiile mii­sterului nostru problema califă­­rii cadrelor muncitori, a c­reș­rii sistematice a 1­rel­ului lor tehn profesional, preci și a utilizării lor r­ționale. Indicii economici realizați In plin semestru al anului (fondul de sala depășit, sarcina de reducere a Preț lui de cost nerealizată etc.) arată asemenea o slabă preocupare, din p­­rea multora din conducătorii unită­țor noastre, față de latura economi­a producției. Toate aceste deficiențe, care au­­ piedicat pe constructori să răspun cu cinste, in prima jumătate a acel an, sarcinilor trasate de partid și j­vern, pot și trebuie să fie lichidate trimestrul III — trimestru hotărî pentru sectorul nostru In primul rînd conducerile trust­rilor vor trebui să ia toate măsur corespunzătoare pentru realizarea­­ condiționată a planului de dare în folosință, la termenele prevăzute Planul de Stat. La întocmirea planului operativ­­ buie ținut seama de sarcina de re­­perare integrală, în cursul acestui t mestru, a nerealizărilor din primele luni. Aceasta presupune desigur o al­tă dirijare a mijloacelor de produc către șantierele râmase în urmă pe­tru a le ajuta să ajungă la nivelul orelor de pian. Aceleași principii ti­buie să călăuzească factorii de la pundere și în repartizarea și utilizal forțelor de muncă. Această din uri problemă-cheie trebuie privită mult simț de răspundere, sub tot (Continuare in pag. 3-a) Pentru a putea raporta, cu fruntea sus, îndeplinirea planului Un nou stadion la Bacău Tineri brigadieri din întreaga re­giune au venit să participe la con­strucția noului­ stadion din orașul Ba­cău. Acest șantier al Trustului nr. 2 are de îndeplinit într-un termen foarte scurt sarcini importante — mai cu seamă executarea unui mare volum de terasamente, confecționarea și mon­tarea a numeroase elemente prefabri­cate din beton și beton armat. Stadionul, cu o capacitate de 12.000 de locuri, va fi amenajat după soluții moderne, spre a satisface de mai bine cerințele iubitorilor de sport. Terenu­rile de fotbal, volei, baschet, poligonul de tir, sala de sporturi, bazinul de înot cu trambulină pentru sărituri, pis­tele de atletism, vor da posibilitate practicării unor variate discipline sportive. Pe lângă sălile, camerele cu dușuri și­­ tabinetul medical pentru sportivi, se vor amenaja un restaurant cu terasă și un bufet central destinate spectatorilor. Intrarea monumentală a complexu­lui sportiv va fi subliniată printr-o piață de degajare, un teren pentru parcarea autovehiculelor, o fintină ar­teziană și un grup de statui simbo­lice. Indicile de utilizare a crescut cu 9,8 la sută Tehnicienii și inginerii din indus­­tria materialelor de construcții sunt animați de dorința de a contribui la introducerea tehnicii noi în pro­­cesul de producție. Astfel, un colectiv format din Nicolae Moraru, Ion Munteanu, Vasiliu Belmont din DG.1.G.M.1, Paul Catrina și Nico­lae Mihăiescu, în colaborare cu Io­sif Zwinn și Alfred GoM Schmidt (de la fabrica „Teleajenul“), — a reu­șit să aducă mașinii de carton ce­lulozic (aliat cu fibre textile) serie de perfecționări tehnice care­­ au avut drep­t rezultat mărirea in­dicelui de utilizare a mașinii cu 9,8%. Aceste perfecționări constau în: 1. modificarea sistemului de co­lectare a aburilor la cazanele din centrala termică, prin introducerea unui colector monobloc. Sistemul care se folosea înainte era irațional și producea pierderi de aburi, ceea ce ducea la un randament scăzut al mașinii de carton, sau chiar la opri­­rea ei. Prin noul sistem s-­au elimi­­nat o serie de flanșe și garnituri inutile, obținîmdu-se un ansamblu simplu, foarte ușor de întreținut și de mare durabilitate. 2. Individuali­zarea alimentării cu aburi a cilindri­lor uscători (calandri), făcîndu-se posibilă înlocuirea garniturilor la o­­ricare din cilindri, fără a opri în­treaga instalație, cum se făcea înain­te. După vechiul sistem, cînd pentru repararea unui defect sau înlocuirea unei garnituri la un cilindru trebuia să se oprească întreaga instalație, pierderea în producție era de 762 kg de carton pe oră. După noul sistem, cu perfecționările aduse, se oprește numai cilindrul defect, iar în pro­­ducție pierderea este de numai 31,4 kg­ de carton pe oră (0,4%), ceea ce înseamnă o reducere a pierderilor cu 99,6% față de vechiul sistem. 3. Prin modificarea montării presei­tupelor la cilindri s-au redus pierde­rile de aburi și s-a realizat o elimi­nare rațională a condensatului. Prin această modificare aburul cedează cantitatea maximă de căldură ce o conține, randamentul mărindu-se în acest fel termic al cilindrilor uscători. 4. Mărirea suprafeței de uscare a cartonului celulozic, prin montarea unui grup de trei cilindri uscători, aduși din alt sector al economiei naționale. Acest grup de cilindri, deși avea dimensiuni dife­rite în raport cu celelalte grupuri, a fost adaptat șî sincronizat cu vi­teza de rotire a celor existenți, fă­­cîndu-se calculele pentru toate ele­­mentele, inclusiv statorul. Sincroni­­zarea ■ a reușit integral, iar suprafața de uscare a crescut cu 12%. 5. Per­fecționarea tipurilor existente de ho­­lendri pentru măcinarea pastei, a­­flate în exploatare, realizîndu-se ro­toare monobloc. Rotoarele vechi erau alcătute din trei bucăți: corpul ci­lindric și fundurile care prin con­­­­structie erau fixate cu prezoane se­­ uzau foarte repede, iar cuțitele de pe corpul cilindric loveau în rotire contra,cuțitele fixate în jurul cuvei și aceasta ducea nu numai la distru­­gerea utilajului, ci și la accidente (un rotor cîntărește cca 3 tone, func­­ționînd în exploatarea normală cu o viteză periferică de 11 m pe se­cundă). In prezent, după modifică­rile aduse, aceste riscuri sunt prac­tic imposibile, iar opririle neplani­ficate au fost complet înlăturate. 6. Mărirea capacității de măcinare la holendri prin montarea unui al cin­cilea holendrru primit din U.R.S.S., pentru a face față noilor posibilități mărite ale mașinii de carton. Mașina în forma ei veche, realiza maximum 5,5 kg de carton/mp su­prafață de uscare/oră. Prin perfec­ționările aduse, mașina realizează în prezent 5,93 kg/mp suprafață de us­­care/oră. P­rin aceasta S.­A MARIT INDICELE DE UTILIZARE CU 9,8%. Viteza mașinii a crescut de la 17,5 m/minut la 24 m/minut. Datorită acestei viteze a mașinii, producția va crește cu 614 tone/an carton ce­lulozic aliat cu fibre textile pentru fabricarea cartonului asfaltat de ex­port. Prin introducerea acestor perfec­ționări și aplicarea unor măsuri tehntice,organizatorice, s-a obținut o reducere a prețului de cost cu 9,14% față de anul 1955. • Concluzii la un schimb de pă­reri: Cui să aparțină echipele de reparații? (pag. 2-a) • Doi morari — rezultate deo­sebite (pag. 2-a) • DIN TEHNICA SOVIETICA: Patru mii de cărămizi pe mc de cuptor (pag. 2-a) • Viitorii maiștri pe băncile școlii (­pag. 2-a) • PE TEME ECONOMICE: — De ce nu pot fi lichidate stocurile supraaormative . La sfîrșitul primului seme­stru — 13.44% reducere­a prețului de cost (pag. 3-a) • O raită pun cîteva depozite centrale (pag. 3-a) • Note de drum- R.P. Bulgaria— un vast șantier (I­) (Pag. 4-a) Uricani - șantier national al tineretului Aproape nu-i zi ta care pe șan­tier să nu sosească cîte trei patru, tineri. De cum vira sînt echipați cu salopetele noi-nouțe, și gata, intră in programul obișnuit al detașamen­telor de brigadieri. Iau repede cu­noștință de solemnitatea înălțării dra­pelului, de careul festiv și de cîte altele. Despre asta-i informează ime­diat brigadierii cu „vechime“ sau comandanții de brigăzi. Așa au ve­nit la Uricani de curînd, Marin N. Marin, Nicolae Costache, Titi Bănică și alții alți tineri, azi brigadieri ves­tiți pe șantier. Gheorghe Panait, un flăcău, cu chipul rumenit de soare, a mai lucrat ca brigadier și la com­binatul poligrafic „Casa Scînteii“. In clipele de răgaz își deapănă în mijlocul tovarășilor săi amintirile, clipele de neuitat petrecute pe acel șantier. La blocul nr. 4 lucrează brigada lui Ion Chivu. Treaba merge bine. Șeful brigăzii lucrează cot la cot cu tinerii dar nu uită să tragă cu ochiul și ce fac oamenii pe care-i conduce. Nu că ar fi cicălitor dar nu îngăduie ca unii să muncească iar alții să taie frunză crinilor. Doar e onoarea brigăzii în joc. Și apoi lucrarea e preluată cu proces-verbal și hotărî­rea brigăzii e de a termina construcția cu trei săptămîni înainte de termen. Nu scapă de muștruluiala conducătorului de brigadă nici Negu­­lescu nici Stănescu, dar cînd e vor­ba să-i citeze pe cei mai buni nu-i uită niciodată. Ion Chivu, de altfel, are o vorbă : „Sunt buni ei dar o să devină și m­ai buni“. Ziarul cu chemarea brigadier de pe șantierul național al tineret de la Năvodari a trecut din a în mină. Piscuri, piscuri, tinerii cutaț cu aprindere: „Noi ce facer „Să le răspundem“. In consfătu de producție, pe echipe și brig s-a dezbătut aceeași problemă, așa s-a conturat angajamentul, pris brigadierilor de la Năroc „Noi, brigadierii de pe șantierul țional al tineretului de la Uric ne angajăm ca pînă la 23 Au< să dăm în folosință blocul nr (cu o capacitate de 189 locuri) cu­ nr. 6 (cu 27 apartamente), la blocul nr. 5 să terminăm zid pînă la etajul II. La sectorul < mari vor turna 2000 mp beton, va în termina rezervorul de apă o capacitate de 500 mc, 15 cuzi la silozul de cărbune și vom fu 6000 mc de beton armat la­­ mașinii de extracție a puțului,­­ folosi în mod chibzuit materia pentru a realiza economii în va re de 50.000 lei, iar prin ma voluntară vom colecta 15.000 kg vechi“. Zilele trec, una după alta. Va­­ și ziua bilanțului cînd angajam­­ele luate vor deveni fapte , munca entuziastă a tinerilor bui dheri de la Uricani. A.­PANIȘ corespunde: 1 <m­­ișă personală pentru un portret Numele: Georgescu. (are și renume căci i s-a dus vestea). Funcția: revizor con­­tabil la M.I.M.C. Funcție de (prea) ma­re răspundere, ce deține — între noi fie o zis — de prea mult timp. Deși in munca de revizor nu-și revi­­zuiește niciodată ati­tudinea in deplasări­le ce le face prin în­treprinderi. Starea civilă: într-o seară, dispecerul-șef al D.G.J.C., obosit du­pă un drum lung, bătut la ușa camerei a de oaspeți a Fabricii de cărămizi Timișoara. A răsunat vocea tov. Georgescu: „Nu mă tulburați sunt cu so­ția!?" La care dispe­cerul-șef a plecat să doarmă intr-un birou. M-am întrebat în si­nea mea cu ce drept un delegat are voie să doarmă cu soția într-o cameră de oas­peți ... și înainte de a lămuri această pro­blemă, am aflat că iov. Georgescu de fapt nu-i căsătorit. Vîrsta­ calendaristic are 28 ani. Noi Insă nu-i dăm mai mult de 21 (scăzîndu-i pe cei 7 pierduți pe drum...) Rude, se pare că are deoarece muncito­rii din fabricile „Mon­dial"-Lugoj, Timișoa­ra și „Aradul" spun că dacă o să-l mai vadă cu nasul sus, prin fabrică, o să-i po­menească... toate nea­murile. Lipsuri (mai mari).­­. Nu se ține de cu­­vint. Știind mai mult timp în Timișoara, normal că a cunos­cut multă lume, prin­tre altele... și pe Elisa­­beta Vasminschi, fos­tă educatoare la gră­dinița de copii a fa­bricii de l­a promis cărămizi, acesteia că o să facă el „pe dracu ’n patru" și o s-o reîncadreze postul din care fu­ru­sese concediată pe drept. N-a reușit pînă acum să-și „respecte" angajamentul. 2. Nu spune tot­deauna adevărul. A­­proape zilnic lua bi­cicleta fabricii din Timișoara spunind că-i trebuie în interes de serviciu. De fapt o utiliza­mn interese personale. 3. In deplasarea făcută la fabricile de țigle și cărămizi „Ge­­ramica"-Jimbolia Sântimbru a lipsit ne­și motivat cîte o săptă­­mînă de zile. 4. Spune tuturor că este coresponden­tul „Constructorului" (că are și carnet de corespondent). Eu nu i-am citit însă nicio­dată numele în ga­zetă. Poate de acum înainte... Observațiuni: Apare mirare că nici unul din superiorii săi nu s-a gândit să-l ajute pină acum. In lipsă mă ofer eu: ILIE MISTRIE sus,

Next