Constructorul, septembrie 1956 (Anul 8, nr. 346-350)

1956-09-01 / nr. 346

V ­Sâmbătă 1 septembrie 1956 — nr. 546! Pe șantierul de investiții proprii La Palas-Constanța se lucrează in­tens pe șantierul de investiții propriu­ al Trustului de construcții nr. Pe un teren vast se amenajează 10­ platformă tip poligon — cu anexele­­­vale — cu o capacitate de producție anuală de 10.000 mc de elemente pre­fabricate din beton și beton a­imat. De o parte și de alta se construiesc ate­liere de reparații și confecții (cu­prin­­zind o stație de spălare auto, o plat­formă de parcare, garaj, atelier de re­parații și întreținere auto, o stație de benzină, remiză, platformă și șo­pron pentru utilaje, atelier de construc­­ții metalice) și depozitele bazei de a­­provizionare. Complexul va fi deser­vit de o centrală termică, o stație de transformatori și un depozit de carbu­ranți. Proiectul aparține I.P.G. Clădirile poligonului de prefabricate se execută cu zidărie din blocuri mici de beton. S-a înălțat repede centrala de beton, ce va fi dotată cu utilaj de preparare, buncăre și mese vibrante. Au fost atacate și ouva de suprafață pentru elemente de peste 3 tone și cea de adîncime pentru aburirea pieselor de greutate mai mică. Zidăria secției de armături și a secției de confecțio­nare și reparare a cofrajelor e termi­nată. Construcția transformatorului, a­coperită cu chesoane în greutate de cite 4 tone, e gata pentru montajul instalațiilor. Avansează săpăturile la centrala termică, iar La depozitul de carburanți ele au și fost terminate. La aceste lucrări se evidențiază e­­chipa de dulgheri a lui Ion Stroie, cea­­ de săpători a Lui Marin Ștefan, brigada de betoniști a lui Mircea Gold­feld, tinichigiul Giuseppe Zincotto, zi­darii din echipa lui N. Teotoiu și fie­­rarii-betoniști conduși de Dumitru Vâ­sle. Construcția centralei de beton. In primul plan: săpăturile pentru cu­­vele de aburire. IM­IHlIMilil HIli HIlI Hill I Mica mecanizare e prețuită Mica mecanizare e larg folosită pe șantierul Casei Radiofoniei al între­prinderii nr. 101-București, condus de ing. Marcu Avram. Pentru buna aprovizionare a locuri­lor de muncă și pentru folosirea ma­caralelor-turn câ­ mai aproape de ca­pacitatea maximă, materialele sunt transportate cu diferite dispozitive. Astfel, cărămizile sunt ridicate în cen­­teinere de 60 de bucăți, agățîndu-se cite 2—4 centeinere deodată; acolo unde spațiul de lucru nu permite a­­cest procedeu, macaraua aduce cără­mizile tn tomberoane. Pentru transpor­tul betonului se întrebuințează, de a­­semenea, tomberoane și buncăre. Tot cu ajutorul tomberoanelor și al maca­­ralei-turn se scoate și pămîntul exca­vat de la fundația corpului central, unde transportul pe orizontală nu e posibil. La executarea stilpilor cu profile complicate zidarii folosesc colțare de scindură tip Sirkov. Sprijinirea cofra­­jelor și schelelor cu popi metalici de inventar economisește o mare canti­tate de material lemnos. Munca fierarilor-betoniști la confec­ționarea armăturilor este înlesnită prin dotarea echipelor cu un troliu și o ștanță electrică. Decal­lare­a prin smulgere și depla­sarea pieselor la platforma de prefa­bricate din beton armat se efectuează cu un portal din profile metalice, care elimină efortul manual. Datorită micii mecanizări echipele și brigăzile obțin o productivitate înaltă, iar problemele de organizare a șantierului în condițiile spațiului restrâns se rezolvă mai bine. „Specialitatea” șantierului Medgidia Șantierul nr. 4-Medgidia al Trustu­lui de construcții nr. 10 are o „spe­cialitate“ în tergiversarea lucrărilor. Blocurile 1, 2 și 3 de la fabrica „Ci­mentul păcii“, începute încă din pri­măvara anului 1952, n-au fost nici pînă acum terminate. Ele sunt date în folosință doar parțial. Blocul G, deși e aproape gata de mai bine de două luni, nu poate fi predat. Motivul: mașina de geluit parchet s-a defectat! Atelierul mecanic a fost preluat de că­tre fabrica „Cimentul păcii“­forțată de împrejurări — fără recepție, netermi­­nat, cu toate că termenul inițial de predare a fost 28 martie 1954. Conducerea Trustului nr. 10 nu a­­cordă suficient sprijin acestui șantier. Sporadicele controale se fac superfi­cial. Inginerul Alexandru Barbu, șe­ful șantierului, „specialist“ și el în promisiuni, stă mai mult prin birou. Se ocupă prea puțin de problemele șan­tierului. LUIGI ZURINI corespondent «îmi iun A­vind î­n vedere ca red­ucerea prețului de cost în construcții se obține prin reducerea chel­tuielilor efective față de cele din de­viz, se impune crearea unor condiții de execuție superioare celor luate in considerare la întocmirea devizului. Problema reducerii prețului de cost în construcții este, în esență, o pro­blemă de organizare și gospodărire. Desigu­r însă că măsurile de organizare și gospodărire nu vor putea produce efectele scontate, dacă factori indepen­denți de voința întreprinderii de con­­strucții-montaj vor anihila aceste mă­suri, înainte de începerea lucrărilor tre­buie să existe un proiect de organiza­re, elaborat în toate amănuntele, care să permită executarea organizată lucrărilor. De asemenea, trebuie asigu­a­rată documentația tehnică și finanța­rea, cel puțin pent­ru obiectivele de bază și în special cele de organizare, care urmează a fi executate în prima etapă, conform proiectului de organi­zare. Prin aceasta se vor elimina, de pildă, cazurile cînd se execută lucrări de bază, înainte de a exista drumuri de acces, ceea ce scumpește costul transporturilor­­ de materiale. Pe de altă parte, prin aceasta se evită ne­­încasarea la timp a valorii lucrărilor executate și, ca urmare, blocarea con­turilor de decontare la bancă, plata de amenzi și penalizări etc. In realitate de cele mai multe ori aceste condiții nu sunt asigurate. ■ La sfîrșitul trimestrului 1/1956, titu­larii de investiții au avut deschisă fi­nanțarea numai pentru o mică parte din lucrările pe care le execută Trustul de construcții nr. 1-București. Datorita eforturilor susținute depuse de tehni­cienii subunităților și ai centralei tru­stului s-a putut­­ asigura, la sfîrșitul semestrului 1/1956, finanțarea pentru 79% din lucrări. . Titularii de investiții nu s-au preo­cupat in­suficientă măsură de procu­rarea documentației tehnice și de asi­gurarea finanțării pentru lucrările de organizare. Un exemplu tipic îl con­stituie cazul șantierului Combinatului­­ de cauciuc „Zorile“-Jilava, unde lu­crările — deși începute în anul 1953 — s-au executat în întregime fără să existe drumuri de acces, din cauza o­­poziției permanente a titularului de investiții și a proiectantului in acor­ ■BHílliaiHÍHlIlHIIlHaiiHilliaiülHüiniÜlHlK i ; ■ Cîteva asupra observații unui bilanț darea fondurilor necesare executării drumurilor. Pentru a se putea asigura mersul neîntrerupt al producției este necesar să se încaseze integral și la timp va­loarea lucrărilor executate. Cu toate măsurile luate, situațiile de plată de­­cadate pentru lucrările executate nu se întocmesc la noi pentru întreaga valoare a acestora. Astfel, în luna iunie 1956 nu s-au întocmit situații de plată decît pentru 73,5% din valoarea lucrărilor executate în 2 decade. Ținîn­d seama de greutatea speci­fică mare (65%—70%) a materialelor în costul total al lucrărilor, reducerea costului materialelor consumate contri­buie în mod hotărîtor la reducerea pre­țului de cost în construcții. La acest element al prețului de cost, șantierele noastre realizează economii importan­te. Astfel, în primele 5 luni ale anului 1956 s-a realizat pe trust, în ansam­blu, o economie de 11,5% față de pre­țul de deviz. In afara economiilor valorice, ace­ste economii au fost obținute în parte și prin schimbări de soluții de pro­iectare, introducîndu-se metode avan­sate (betoane prefabricate și precom­­primate, înlocuirea tiparelor metalice care nu aveau un număr de întrebuin­țări rentabil, turnarea elementelor pre­fabricate suprapuse și adiacente), ca și prin aprovizionarea cu materiale din sursele cele mai apropiate și în spe­cial­­ din surse locale (astfel s-a or­ganizat extragerea balastului din rîul Vedea pentru nevoile grupului de șan­tiere Roșiori, din rîul Sa­bar pentru șantierul Combinatului de cauciuc Ji­lava, din rîul Argeș pentru alte șan­tiere). Totuși, din analiza situației compa­rative între consumul teoretic și cel real reiese că normele de consum sunt depășite la unele materiale. Astfel, în­treprinderea nr. 101 prezintă pe seme­strul 1/1956 depășiri la (1,13%), var pastă (4,62%), agregate ipsos (2,53%), întreprinderea nr. 30 — la ciment (1,22%), oțel-beton (2,30%) etc. Aceste depășiri se datoresc în par­te­ recepției cantitative nesatisfăcătoa­­re a materialelor. Aceasta nu se face în toate cazurile în conformitate cu in­strucțiunile Ministerului Construcțiilor, mai ales atunci cînd materialele sosesc noaptea și trebuie descărcate imediat pentru a evita plata locațiilor. Pe de altă parte, pretențiile formulate față de furnizori penttru lipsurile cantita­tive constatate la recepție nu sunt satisfăcute în toate cazurile, datorită faptului că „marfa călătorește pe riscul cumpărătorului“. In ceea ce privește calitatea materialelor recepționate, șantierele manifestă deseori o atitudi­ne de indulgență în cazurile în care a­­ceste materiale­le sînt absolut nece­sare. De asemenea, din cauza sosirilor masive de vagoane șantierele nu des­carcă materialele direct la punctele de lucru, ceea ce are ca urmare trans­porturi interioare neproductive (de exemplu la șantierul Jilava). Din cau­za lipsei unor anumite materiale in­tervin între șantiere transferuri de ma­teriale, care scumpesc costul acestora. Fișa­ liniită de materiale nu constituie încă un instrument eficace de îngră­dire a consumurilor,­­deoarece orga­nele de resort nu o completează și nu o urmăresc în conformitate instrucțiunile Ministerului Construc­­u­țiilor. Manopera este un alt element com­ponent important al prețului de cost. La acest element s-a realizat în pri­mele cinci luni ale anului 1956, pe trust în ansamblu, o economie de 8,4 la sută față de prețul de deviz. Acea­stă economie a fost obținută în parte prin extinderea muncii în acord glo­bal (63% din numărul total al mun­citorilor față de 52,5% în aceeași pe­rioadă a anului trecut) și mărirea nu­mărului brigăzilor complexe și de spe­cialitate (38% din numărul­­ total al muncitorilor, față de 26% în aceeași perioadă a anului trecut). La elementul de cost „utilaje“ s-a înregistrat în primele 5 luni ale anului 1956, pe trust în ansamblu, o­­ depășire de 17,29%. Pentru înlăturarea acestei­ depășiri se impun folosirea utilajelor la capacitatea lor maximă de produc­ție, dirijarea imediată la alte șantiere a utilajelor devenite disponibile. În­tocmirea analizelor de prețuri pentru toate utilajele. Cheltuielile de regie reale depășesc considerabil pe cele din deviz. Acest element este grevat de cheltuielile mari pentru personalul tehnico-administra­­tiv. Măsura luată de Ministerul Con­strucțiilor, de a simplifica structura organizatorică a trustului prin desfi­ințarea unor verigi intermediare (în­treprinderi), este binevenită și ar tre­bui generalizată. In această ordine de idei ar trebui reexaminată și struc­tura organizatorică a aparatului con­tabil. In actualul sistem, lucrările con­tabile de bază sunt încredințate conta­­bililor-șefi de șantiere, care în unele cazuri sunt slab pregătiți. (Ar trebui experimentat sistemul evidentei con­tabile centralizate, pe șantiere răs­nind doar contabili însărcinați cu p­red­area documentelor de evidență f mară). ■ Cheltuielile de regie pot fi recii in primul rînd prin­ scurtarea durs de executare a lucrărilor. In afara salarii, un loc important în cadrul Cie­tuielilor administra­tiv-gospodărești ocupă cheltuielile de deplasări și legații (inclusiv cheltuielile cu auto­rismele), al căror volum poate fi ce primar. Uzarea sculelor grevează ea considerabil cheltuielile de reș Utilizarea lor mai grijulie ar cone­bui la reducerea acestor cheltui Un alt post important în cadrul cl­tuielilor de regie îl constituie chelti­­ile cu exploatarea utilajelor; aces pot fi micșorate prin întocmirea a­vizelor de prețuri pentru totale ut­­ele mari. Sarcinile sociale reale depășesc asemenea substanțial pe cele din viz. Aceasta se explică prin faptul actualele cote prevăzute în .deviz acoperă cheltuielile ce revin organ­­iilor de construcții-montaj, în c­­ormitate cu legislația în vigoare.A­ceasta nu înseamnă însă că nu exista căi­ de reducere a acestor c­­uieli. .îi;. După cum reiese din cele de sus. Trustul nr. 1 a realizat în prin 5 luni economii la materiale și n operă. Din flitrele preliminare pe trimes­tI 1956 se poate considera că tru a realizat sarcina de reducere a­­ ului de cost, recuperînd în parte nerealizarea din trimestrul 1. Acest fapt pozitiv nu poate asea însă deficiențele ce mai persistă care urinează folosirea tuturor re­țelor interne de reducere a prei de cost. Factorii de răspundere toate verigile trustului nu sunt pătrunși de importanța hotărîreai acestui indice pentru dezvoltarea nomiei naționale. Organele tehnice execuție acordă o importanță și clară acestei probleme, justific lipsa de preocupare prin faptul că­buie să dea prioritate problemelor producție. In felul acesta, proba prețului de cost este lăsată pe­se organelor contabile și de plani­fi­care urmăresc doar scriptic­era prețului de cost. Aceste organe pot contribui decît în mică măsur reducerea prețului de cost, deci aceasta se poate realiza numai măsuri tehnico-organizatorice c­i pot fi înfăptuite fără participarea tivă a organelor de execuție. Numai prin colaborarea strinsi tuturor factorilor de răspundere tehnici și administrativi — se va­­ realiza sarcina de reducere a pre de cost, ceea ce va avea ca uzi ridicarea rentabilității întreprindei creșterea acumulărilor socialiste, a­voltarea continuă a economiei a­nale și ridicarea nivelului de lra oamenilor muncii. S.­WEISESc contabil-șef al Trustului, de­s­trucții nr. 1-București E bună și graba, dar... In iunie au sosit pe șantierul fabricii „Emailul roșu“ din Mediaș echipele de instalatori de la șantierul 4­ Făgă­­raș al Trustului nr. 19. Constructorii au apreciat hărnicia instalatorilor, care și-au terminat foarte repede lucrările. Insă la prima probă făcută la con­ductele exterioare s-a văzut că graba instalatorilor era în detrimentul cali­tății. Pe o porțiune de aproape 600 m, conducta răsufla în mai multe locuri. Pentru remedierea acestor deficien­țe s-au destupat șanțurile, făcîndu-se sudurile necesare. Oare proba nu putea fi efectuată înainte de acoperirea con­ductelor ? Neglijența instalatorilor se oglinde­ște și în felul cum au săpat porțiunea șanțului pentru conducte din dreptul stației de captare a apei. In loc să arunce pămîntul pe mal, l-au aruncat în groapa stației — ceea ce a necesi­tat apoi să se facă din nou săpături. De asemenea, ei au sprijinit cazanele de abur de fațada centralei termice, deteriorin­d tencuiala de curînd execu­tată. Principalul vinovat de aceste greșeli, care au ridicat prețul de cost al lu­crărilor, este șeful lotului instalații, Vasile Niculescu. Cu toate că i s-a atras în dese rînduri atenția asupra modului cum lucrează echipele sale, el n-a luat nici un fel de măsuri pen­tru înlăturarea lipsurilor. SIMION CHIȘ corespondent Constructorii Deltă Portul e întotdeauna inca matinal decit orașul. Casele răsfirate pe colinele Tulcei încă dorm, cînd de-a lung­ul cheiului începe forfota de oa­meni și mașini. In dreptul depozitului de mate­riale al T.C.H. activitatea e parcă și mai intensă. Echipajele șalupelor „Sirena", „Seimeni“ și „Si­biu" spală de zot pereții cabinelor, verifică mo­toarele. Echipele de încărcători așează pe bacuri, în stive, cheresteaua ori prefabricatele. Gestio­narul aleargă de ici-colo, înscriindu-și cantitățile și destinația. Inginerul Ion Rizescu, șeful șantie­rului 05 T.C.H., sau adjunctul său ing. Nicolae Juncu dau căpitanilor indicații asupra traseului. In sftrșit, totul e gata; una eite una, șalupele cu bacurile prinse la remorcă sau „la ureche", se desprind de chei și, cu un ocol larg, pornesc in josul fluviului. In cabina din față a „Seimeni"-ului trepidația e mai puternică, zgomotul celor 150 de cai putere te asurzește. Căpitanul Timofte Gălușcă trebuie să-mi strige în ureche ca să-l pot auzi. Din cele ce-mi povestește, imaginea șantierului îmi apare acum sub un unghi cu totul nou. Ghicesc lucrările, amploarea și stadiul lor, după numărul, frecvența și natura transporturilor efec­tuate de șalupă. Cutare lor a înghițit intr-o sin­gură zi douăzeci de mii de cărămizi; dincolo au fost aduși acum o săptămână încă optsprezece săpători; intr-alt punct s-au descărcat o beto­nieră și o sonetă. Fără să lase din mină cizma, căpitanul imi ara­tă jurnalul de bord, deschis la bilanțul zilei de ieri. „Traseu: Tulcea — Mahmudia — și retur — Tulcea. La remorcă: două bancuri cu 200 tone de piatră și cărămidă, 14 ore de marș". In fața noastră se-ntinde drumul larg de apă, presărat cu lotcile negre ale pescarilor. Priveliș­tea — mai ales acum, in atmosfera limpede a di­mineții — e minunată. Deodată dintre șirurile de sălcii de pe maluri răsare turnul înalt al sem­nalizatorului, iar după citeva minute putem ve­dea și limba ascuțită de pămint ce împarte Du­nărea in brațele Satina și Sf. Gheorghe. De pe o gabară trasă la malul sting, un om ne face semne rotindu-și brațul. Căpitanul reduce viteza, abordează cu un șoc de-abia simțit, un capăt de parimă zvicnește in aer, apoi încă unul d in citeva secunde au și fost legate în jurul butu­cilor, și ne continuăm drumul. Cu un salt sprinten, Tudor Cuțagă — căpita­nul gabarei — vine pe bordul șalupei noastre. E un tînăr voinic, proaspăt ras și îmbrăcat fer­cheș­i de nici n-ai crede că toată gospodăria lui e un căsuța de sclnduri de pe vasul încărcat cu panouri de baracamente. — Unde mă duci, vere Timofte? — Unde te-am dus și ieri. Acum am impresia că monotonia peisajului se rupe brusc. Printre piscurile de sălcii se între­zăresc pe ambele maluri ziduri și barăci; de debarcaderul de pe țărmul drept sunt legate zdravăn citeva vase-dormitor și bacuri, zgomotului motorului nostru, care pina acum stlrnea din stu­făriș stoluri de păsări, ii răspunde păcănii de tractoare. Acostăm. Ne aflăm la centrul sectorului 2 al șantierului național. In biroul încăpător de la prova vasului „8 Mar­tie", dirigintele Alexandru Constantinescu imi desfășoară pe o masă un plan de situație, ce poartă cartușul I.P.C.H.-ului. — Iată, acesta e șantierul complexului stuficol — Ce se urmărește prin amenajările care se efectuează in prezent ? — continuă dirigintele. — Să se creeze — fără a veni in contradicție cu factorii esențiali hidrologici — o zonă scoasă din regimul natural al variației debitelor, în care stu­ful să se dezvolte în condiții bune. Bine­înțeles, nu în detrimentul înmulțirii și creșterii peștelui, și nici prin degradarea terenurilor bune pentru agricultură și pentru pășuni. Adică, să dirijăm și să reținem în interior, prin stăvilare, cantitatea de apă necesară vara, în timpul dezvoltării stu­fului — scăderea generală a cotelor pe Dunăre nemaiconstituind astfel un pericol. Toamna, apa se pierde in mare parte fie prin evacuare, fie Stuful colectat este depus pe platforma de depo­zitare, de unde poate fi luat și­ trimis spre di­feritele industrii. Primăvara apa e admisă din nou, și ciclul reîncepe, încerc să transform în minte această explicație sumară în diguri, stăvilare, platforme — și trece­rea e tare grea. Ca și cum mi-ar ghici gundul, interlocutorul meu urmează: — Asta nu e tot. Pe lângă sumedenia de lucrări de artă și hidrotehnice, mai sunt de executat, în diferite puncte, grupuri sociale definitive pentru sute de muncitori ai întreprinderii de exploatare mecanizată a stufului. Dormitoare, cantine, clu­buri, alimentări cu apă. Plus uzine electrice, ate­liere mecanice și remize pentru utilaje. Inginerul Alexandru Sintu, șeful sectorului, descrie cu brațul un semicerc spre șanțurile proas­păt săpate, spre balta din fund, spre umplutura de pămint din dreapta.­­ Pînă acum două-trei luni, aici nu era decit apă. Spun pescarii bătrîni că nici la douăzeci de ani odată nu durează atît de mult revărsările. Din păcate, cum nu suntem­ hidrologi, acest fenomen rar nu ne-a interesat ca atare, dar ne-a încurcat grazov în lucru. Pe de o parte ne-a răsturnat planul, pe de alta ne împinge prea mult cu lu­crările în­­ artă. Așa că acum trebuie să dăm zor din răsputeri, să reci­ligăm ceva din timp. Nici n-am așteptat să se zbicească bine pămîntul, că am și intrat la săpături. Dar azi pot spune că totul merge ca pe roate. Intr-adevăr, pe tot totul se desfășoară febril o activitate complexă. In dreptul debarcaderului se finisează clădirile grupului social al construc­torilor (primele barăci au și fost date în folo­sință). Pe o platformă se confecționează piloți de beton cu secțiunea pătrată, alții asemănători, exe­cutați la Cernavoda, ca și piloții centrifugați aduși de la Buzău, sunt depozitați în apropriere. A în­ceput să lucreze și soneta. Un buldozer nou-nouț „Artrak" (R.D.G.) de 57 CP, care poate fi folosit și ca scarificator, nivelează o platformă, pînă la 150 mc pămint deplasat zilnic. Trase de „Kirov“-uri, două screpere uriașe de cite 6 metri cubi ajută și ele munca săpătorilor. Pe malul sting, se zidesc trei mari dormitoare definitive. Intr-un toc mai sus se amenajează platforme de depozitare (dintre care unele lungi de 1700 de metri și late de 80), iar in altă parte, pe o distanță de citeva mile — se defini­tivează platformele și pereurile la diguri, în urma colmatărilor făcute în primăvară cu drăgile refu­­lante „Karl Marx" și „Frederick Engels“. In mijlocul unui grup de tineri în salopete dau de Ion Mărgineanu, comandantul șantierului național. Imi vorbește cu pricepere despre mersul Lucrărilor; de altfel, cinci ani petrecuți pe ma­rile șantiere ale tineretului — la Cerna-Jiu, Bicaz, Casa Scinteii, recent la fabrica de celuloză din stuf de lângă Brăila — i-au dat destulă practică și înțelegere a problemelor. — Deocamdată — imi spune el — suntem­ aici doar citeva zeci de brigadieri, cei mai mulți veniți din regiunea Suceava. Avem două brigăzi, conduse de Ștefan Baltacu și Vasile Hojbota, pre­gătim înființarea celei de a treia. De altfel, viața de tabără încă nu e bine pusă la punct. Se și vede asta, din unele cazuri de indisciplină. Ori­cum, am reușit să-l facem pe fiecare tînăr să înțeleagă însemnătatea lucrărilor de aici — și asta nu-i puțin. Băieții lucrează zdravăn, pînă la șase metri cubi săpături pe zi. Nu-i vorbă — condițiile sînt bune, avem scule, avem vagonete de covil. De curând s-a plătit primul salariu, și toți au fost nu numai mulțumiți, dar chiar bucu­roși; unii au ajuns chiar la un câștig de peste 40 de lei zilnic. — Dar condițiile de trai ? — Ar fi trebuit să vedeți scrisorile pe care le-au trimis brigaderii acasă, ori la raionul și regiunea de U.T.M. Se lăudau cu șantierul, de parcă ar fi fost satul lor. Gindiți-vă, căci nu suntem la oraș. Nu-i drum, n­u-i cale ferată. To­tul ni se aduce cu șalupele și bacurile, paturile, cazarmamentul, echipamentul, ba chiar și alimen­tele — din care bucătarii scot o masă grozavă. Suntem­ cazați cei mai mulți pe „8 Martie", cîți­­va în barăci. Fără discuție, se fac multe eforturi pentru noi. Mai lipsesc doar mijloacele de acti­vitate culturală, ca totul să fie cum trebuie. Căci peste micile necazuri — țînțarii, izolarea de cen­trele populate, apa nu tocmai îmbietoare la băut (de, n-avem răcitoare!) — trecem noi destul de ușor... Pe tot șantierul se muncește din plin. La sec­­­­torul 1, condus de ing. Gh. Stoenescu, lucrările nu sînt destul de avansate. Tot de acest sector aparține și cărămidăria de la Mahmudia, care a dat pînă acum, de la începutul anului, peste un milion și jumătate de cărămizi. O dată cu dezvoltarea lucrărilor, se vede tot mai clar tendința spre mecanizare — ca un mij­loc de a accelera execuția și de a economisi forța de muncă. De altfel, sarcina e impresionantă ; numai terasamentele și deplasările de pămînt prin dragaje vor însuma în acest an aproximativ 400.000 de metri cubi. Pe lingă cele două screpere și două buldozere închiriate local se mai așteaptă de la T.U.G. alte 8­—10 screpere un excavator și alte utilaje. Din Suedia au fost importate cio­cane pneumatice de sonetă, care vor înfunda pi­loții prin vibrare. La șantierele navale Oltenița sunt comandate 10 drăgi tip „Delta“, iar la Turnu Severin se execută două uzine plutitoare cu motoare de 780 CP și 650 kW, pentru acționarea dragilor refulante NZ-12. Șantierul se dezvoltă. Vintul croiește valuri foșnitoare in marea de stuf a Deltei. Cită bogăție in tulpinile acestea verzi, în rizomii înecați în smîrcurii Bogăție pierdută, putrezită an de an. Munca de azi a constructorilor din Deltă, munca proiectanților de la I.C.P.S.H și I.P.C.H., munca cercetătorilor și a oamenilor de știință , germenele unei noi vieți a patriei stufului, germenele trium­fului omului asupra naturii. In anii ce vin, co­moara aceasta va fi pusă în valoare: materie primă, inepuizabile cantități de materie primă pentru fabricile de hîrtie și celuloză, pentru in­dustria chimică și alimentară, pentru industria materialelor de construcții. Așa prevăd Directivele Congresului al Il-lea al partidului. Și așa va fii ADRIAN RUSU Lucrările de terasamente sunt în mare parte mecanizate. Mecanismelor din dotație proprie și celor de la întreprinderea nr. 168 li s-au adăugat cele închiriate local de la I.E.M.. Clișeele noastre reprezintă ; strigă — buldozerul „Oztrak“ efectuînd umpluturile la o platformă; mijloc — un screper de 6 mc remorcat de un­ tractor „Kirov.1’$ dreapta «*- o echipă de Consfătuire cu constructorii de pe șantierele agricole (Urmare din pag­i­a) damnabilă a șefului de șantier (ing. Teohari Teohari) a dus la executarea unui siloz și a unei anexe fără să li se lase spațiile pentru montarea ferestrelor, fiind necesare apoi lu­crări suplimentare. La iacel­ași șantier unele trotuare sî­nt executate cu 10— 40 cm peste nivelul izolațiilor, iar panta lor este spre clădire La șantierul G.A.S.­Dobrotești se manifestă deficiențe de aceeași na­tură. La atelierul mecanic cîteva che­­soa­ne prost, montate s-au prăbușit, iar la primul planșeu al magaziei de cereale s-a turnat beton cu o re­zistență numai de 60 kg/cmp. Și în această magazie se vor depozita cca 30 de vagoane de cereale ! Șantierul G.A.S.-Andrășești nu atacă din plin lucrările din anii trecuți, pe motivul „nerentabilității“. Consfătuirea a dezvăluit și unele deficiențe din activitatea proiectanți­lor din I.P.C.: proasta amplasare a magaziilor de la Miroși, Cioplani, Atîrnați, a puțurilor de la S.M.T­­Horia etc. Unele din lipsurile semnalate în activitatea proiectanților și construc­torilor se datoresc și beneficiarilor. La S.M.T.­Horia, Sărulești, G.A.S.­­Jegălia, Dobrotești, Piatra, sumele alocate sunt insuficiente pentru ter­minarea lucrărilor. Unii beneficiari eșalonează pe prea mulți ani fondu­rile de investiții (ceea ce face ca unele șantiere să nu poată lucra la întreaga lor capacitate), se hotărăsc­ greu asupra obiectelor ce trebuie a­­tacate sau nu acordă atenția cuveni­tă lucrărilor de organizare. Comitetul regional București P.M.R. a cerut lucrătorilor din con­­l­­trucții să-și intensifice eforturile și să ia măsuri eficace pentru predarea la timp și în bune condiții a lucrări­lor destinate sectorului agricol din re­giune. Inovatorii contribuie la reducerea prețului de zi La uzina „Steaua Roșie“ din Capi­tală. Constantin Ciobanu, Dumitru Niculescu și Robert Artz au propus înlocuirea­ aluminiului, cu fier, la fil­trele injectoarelor rotative, ceea ce aduce o economie postcalculată, de 46.489 lei. Prin propunerea lui Vasiile Ortopelea — dispozitiv pentru debi­tarea oțelurilor Laminate, adaptabil la ciocanul pneumatic — se va rea­liza o economie de 34.092 lei. Eco­nomii anuale în valoare de 2888 lei va aduce și aplicarea inovației lui Ioan Bodea — dispozitiv pentru strunjirea distanțelor la remorci bas­culante. LUDOVIC PREISS corespondent Pe baza tematicii întocmite, la În­treprinderea nr. 909-Cluj s-au făcut numeroase propuneri de inovații. Iată cîteva dintre ele: înlocuirea tablei striate cu neagră (inovator: Samoilă M­­unu). Inovația constă în confecț­­rea unei matrițe cu ajutor p­­e se apasă suprafața de tablă ne prin intermediul unei piese,meca Apăsarea piesei asupra matriței duce umflături pe fața tablei are rolul de a evita alunecările, in prezent s-a înlocuit cca.­­1000 tablă striată iar inovatorul a­u drept recompensă suma de 2CX Cheia pentru montarea și do­tarea elementilor de radiator viitor : Francisc Banya­, este fa­tă dintr-o bucșe cu 2 canaturi capăt se introduce în niplu, iar sal­ (cu suprafața pătrată) acția­ză pîrghia­­ care strînge nipluil, această cheie operația susami o poate executa un singur, .mun Inovația și-a găsit aplicare la a­prinderea de instalații nr. 910. Cu ajutorul mesei pentru elet (inovator: Mircea Bădescu) se putea suda între ele capetele la electrozi care pînă acum găseau utilizare. Prin acest proț se recuperează 20%­ din capete­ electrozi, realizîndu-se o­ ecor anuală de 3000 kg. electrozi. — Dispozitiv pentru indrep profilelor grele II și I (inovi Martin Borla și Ștefan Nigredi) ajutorul lui se vor putea în­ profilele grele pînă la 400%, să se mai folosi oxigen, cărbuni sal­vent electric. Au mai făcut propuneri de Inc Iuliu Frank (generator de, acei cu 2 siguranțe), Ion Roman ( peruirea deșeurilor scurte /d­e ci­tea), ing. Sigmund Petreca re­a­lizarea carbidului mărunt și ! In afara planului tematic, colec cabinetului tehnic a mai priit serie de propuneri de inovații,­ tubulară reglabilă (Em­eric) Ed­ riglă pentru calcularea timpul­ bază la mașini-unelte (Mircea Iaschivescu), dispozitive pentru țui­­eepuri la uși (Emerit Pe dispozitiv pentru confecționarea lor de elemit (Samoilă Kotin, un dispozitiv pentru fixar­ea c­lor la freze­liu Kiss). (Ștefan Korvasc ș ION ANGH corespondent tie BK» 31.315$; li

Next