Constructorul, septembrie 1956 (Anul 8, nr. 346-350)
1956-09-01 / nr. 346
V Sâmbătă 1 septembrie 1956 — nr. 546! Pe șantierul de investiții proprii La Palas-Constanța se lucrează intens pe șantierul de investiții propriu al Trustului de construcții nr. Pe un teren vast se amenajează 10 platformă tip poligon — cu anexelevale — cu o capacitate de producție anuală de 10.000 mc de elemente prefabricate din beton și beton aimat. De o parte și de alta se construiesc ateliere de reparații și confecții (cuprinzind o stație de spălare auto, o platformă de parcare, garaj, atelier de reparații și întreținere auto, o stație de benzină, remiză, platformă și șopron pentru utilaje, atelier de construcții metalice) și depozitele bazei de aprovizionare. Complexul va fi deservit de o centrală termică, o stație de transformatori și un depozit de carburanți. Proiectul aparține I.P.G. Clădirile poligonului de prefabricate se execută cu zidărie din blocuri mici de beton. S-a înălțat repede centrala de beton, ce va fi dotată cu utilaj de preparare, buncăre și mese vibrante. Au fost atacate și ouva de suprafață pentru elemente de peste 3 tone și cea de adîncime pentru aburirea pieselor de greutate mai mică. Zidăria secției de armături și a secției de confecționare și reparare a cofrajelor e terminată. Construcția transformatorului, acoperită cu chesoane în greutate de cite 4 tone, e gata pentru montajul instalațiilor. Avansează săpăturile la centrala termică, iar La depozitul de carburanți ele au și fost terminate. La aceste lucrări se evidențiază echipa de dulgheri a lui Ion Stroie, cea de săpători a Lui Marin Ștefan, brigada de betoniști a lui Mircea Goldfeld, tinichigiul Giuseppe Zincotto, zidarii din echipa lui N. Teotoiu și fierarii-betoniști conduși de Dumitru Vâsle. Construcția centralei de beton. In primul plan: săpăturile pentru cuvele de aburire. IMIHlIMilil HIli HIlI Hill I Mica mecanizare e prețuită Mica mecanizare e larg folosită pe șantierul Casei Radiofoniei al întreprinderii nr. 101-București, condus de ing. Marcu Avram. Pentru buna aprovizionare a locurilor de muncă și pentru folosirea macaralelor-turn câ mai aproape de capacitatea maximă, materialele sunt transportate cu diferite dispozitive. Astfel, cărămizile sunt ridicate în centeinere de 60 de bucăți, agățîndu-se cite 2—4 centeinere deodată; acolo unde spațiul de lucru nu permite acest procedeu, macaraua aduce cărămizile tn tomberoane. Pentru transportul betonului se întrebuințează, de asemenea, tomberoane și buncăre. Tot cu ajutorul tomberoanelor și al macaralei-turn se scoate și pămîntul excavat de la fundația corpului central, unde transportul pe orizontală nu e posibil. La executarea stilpilor cu profile complicate zidarii folosesc colțare de scindură tip Sirkov. Sprijinirea cofrajelor și schelelor cu popi metalici de inventar economisește o mare cantitate de material lemnos. Munca fierarilor-betoniști la confecționarea armăturilor este înlesnită prin dotarea echipelor cu un troliu și o ștanță electrică. Decallarea prin smulgere și deplasarea pieselor la platforma de prefabricate din beton armat se efectuează cu un portal din profile metalice, care elimină efortul manual. Datorită micii mecanizări echipele și brigăzile obțin o productivitate înaltă, iar problemele de organizare a șantierului în condițiile spațiului restrâns se rezolvă mai bine. „Specialitatea” șantierului Medgidia Șantierul nr. 4-Medgidia al Trustului de construcții nr. 10 are o „specialitate“ în tergiversarea lucrărilor. Blocurile 1, 2 și 3 de la fabrica „Cimentul păcii“, începute încă din primăvara anului 1952, n-au fost nici pînă acum terminate. Ele sunt date în folosință doar parțial. Blocul G, deși e aproape gata de mai bine de două luni, nu poate fi predat. Motivul: mașina de geluit parchet s-a defectat! Atelierul mecanic a fost preluat de către fabrica „Cimentul păcii“forțată de împrejurări — fără recepție, neterminat, cu toate că termenul inițial de predare a fost 28 martie 1954. Conducerea Trustului nr. 10 nu acordă suficient sprijin acestui șantier. Sporadicele controale se fac superficial. Inginerul Alexandru Barbu, șeful șantierului, „specialist“ și el în promisiuni, stă mai mult prin birou. Se ocupă prea puțin de problemele șantierului. LUIGI ZURINI corespondent «îmi iun Avind în vedere ca reducerea prețului de cost în construcții se obține prin reducerea cheltuielilor efective față de cele din deviz, se impune crearea unor condiții de execuție superioare celor luate in considerare la întocmirea devizului. Problema reducerii prețului de cost în construcții este, în esență, o problemă de organizare și gospodărire. Desigur însă că măsurile de organizare și gospodărire nu vor putea produce efectele scontate, dacă factori independenți de voința întreprinderii de construcții-montaj vor anihila aceste măsuri, înainte de începerea lucrărilor trebuie să existe un proiect de organizare, elaborat în toate amănuntele, care să permită executarea organizată lucrărilor. De asemenea, trebuie asiguarată documentația tehnică și finanțarea, cel puțin pentru obiectivele de bază și în special cele de organizare, care urmează a fi executate în prima etapă, conform proiectului de organizare. Prin aceasta se vor elimina, de pildă, cazurile cînd se execută lucrări de bază, înainte de a exista drumuri de acces, ceea ce scumpește costul transporturilor de materiale. Pe de altă parte, prin aceasta se evită neîncasarea la timp a valorii lucrărilor executate și, ca urmare, blocarea conturilor de decontare la bancă, plata de amenzi și penalizări etc. In realitate de cele mai multe ori aceste condiții nu sunt asigurate. ■ La sfîrșitul trimestrului 1/1956, titularii de investiții au avut deschisă finanțarea numai pentru o mică parte din lucrările pe care le execută Trustul de construcții nr. 1-București. Datorita eforturilor susținute depuse de tehnicienii subunităților și ai centralei trustului s-a putut asigura, la sfîrșitul semestrului 1/1956, finanțarea pentru 79% din lucrări. . Titularii de investiții nu s-au preocupat insuficientă măsură de procurarea documentației tehnice și de asigurarea finanțării pentru lucrările de organizare. Un exemplu tipic îl constituie cazul șantierului Combinatului de cauciuc „Zorile“-Jilava, unde lucrările — deși începute în anul 1953 — s-au executat în întregime fără să existe drumuri de acces, din cauza opoziției permanente a titularului de investiții și a proiectantului in acor ■BHílliaiHÍHlIlHIIlHaiiHilliaiülHüiniÜlHlK i ; ■ Cîteva asupra observații unui bilanț darea fondurilor necesare executării drumurilor. Pentru a se putea asigura mersul neîntrerupt al producției este necesar să se încaseze integral și la timp valoarea lucrărilor executate. Cu toate măsurile luate, situațiile de plată decadate pentru lucrările executate nu se întocmesc la noi pentru întreaga valoare a acestora. Astfel, în luna iunie 1956 nu s-au întocmit situații de plată decît pentru 73,5% din valoarea lucrărilor executate în 2 decade. Ținînd seama de greutatea specifică mare (65%—70%) a materialelor în costul total al lucrărilor, reducerea costului materialelor consumate contribuie în mod hotărîtor la reducerea prețului de cost în construcții. La acest element al prețului de cost, șantierele noastre realizează economii importante. Astfel, în primele 5 luni ale anului 1956 s-a realizat pe trust, în ansamblu, o economie de 11,5% față de prețul de deviz. In afara economiilor valorice, aceste economii au fost obținute în parte și prin schimbări de soluții de proiectare, introducîndu-se metode avansate (betoane prefabricate și precomprimate, înlocuirea tiparelor metalice care nu aveau un număr de întrebuințări rentabil, turnarea elementelor prefabricate suprapuse și adiacente), ca și prin aprovizionarea cu materiale din sursele cele mai apropiate și în special din surse locale (astfel s-a organizat extragerea balastului din rîul Vedea pentru nevoile grupului de șantiere Roșiori, din rîul Sabar pentru șantierul Combinatului de cauciuc Jilava, din rîul Argeș pentru alte șantiere). Totuși, din analiza situației comparative între consumul teoretic și cel real reiese că normele de consum sunt depășite la unele materiale. Astfel, întreprinderea nr. 101 prezintă pe semestrul 1/1956 depășiri la (1,13%), var pastă (4,62%), agregate ipsos (2,53%), întreprinderea nr. 30 — la ciment (1,22%), oțel-beton (2,30%) etc. Aceste depășiri se datoresc în parte recepției cantitative nesatisfăcătoare a materialelor. Aceasta nu se face în toate cazurile în conformitate cu instrucțiunile Ministerului Construcțiilor, mai ales atunci cînd materialele sosesc noaptea și trebuie descărcate imediat pentru a evita plata locațiilor. Pe de altă parte, pretențiile formulate față de furnizori penttru lipsurile cantitative constatate la recepție nu sunt satisfăcute în toate cazurile, datorită faptului că „marfa călătorește pe riscul cumpărătorului“. In ceea ce privește calitatea materialelor recepționate, șantierele manifestă deseori o atitudine de indulgență în cazurile în care aceste materialele sînt absolut necesare. De asemenea, din cauza sosirilor masive de vagoane șantierele nu descarcă materialele direct la punctele de lucru, ceea ce are ca urmare transporturi interioare neproductive (de exemplu la șantierul Jilava). Din cauza lipsei unor anumite materiale intervin între șantiere transferuri de materiale, care scumpesc costul acestora. Fișa liniită de materiale nu constituie încă un instrument eficace de îngrădire a consumurilor,deoarece organele de resort nu o completează și nu o urmăresc în conformitate instrucțiunile Ministerului Construcuțiilor. Manopera este un alt element component important al prețului de cost. La acest element s-a realizat în primele cinci luni ale anului 1956, pe trust în ansamblu, o economie de 8,4 la sută față de prețul de deviz. Această economie a fost obținută în parte prin extinderea muncii în acord global (63% din numărul total al muncitorilor față de 52,5% în aceeași perioadă a anului trecut) și mărirea numărului brigăzilor complexe și de specialitate (38% din numărul total al muncitorilor, față de 26% în aceeași perioadă a anului trecut). La elementul de cost „utilaje“ s-a înregistrat în primele 5 luni ale anului 1956, pe trust în ansamblu, o depășire de 17,29%. Pentru înlăturarea acestei depășiri se impun folosirea utilajelor la capacitatea lor maximă de producție, dirijarea imediată la alte șantiere a utilajelor devenite disponibile. Întocmirea analizelor de prețuri pentru toate utilajele. Cheltuielile de regie reale depășesc considerabil pe cele din deviz. Acest element este grevat de cheltuielile mari pentru personalul tehnico-administrativ. Măsura luată de Ministerul Construcțiilor, de a simplifica structura organizatorică a trustului prin desființarea unor verigi intermediare (întreprinderi), este binevenită și ar trebui generalizată. In această ordine de idei ar trebui reexaminată și structura organizatorică a aparatului contabil. In actualul sistem, lucrările contabile de bază sunt încredințate contabililor-șefi de șantiere, care în unele cazuri sunt slab pregătiți. (Ar trebui experimentat sistemul evidentei contabile centralizate, pe șantiere răsnind doar contabili însărcinați cu predarea documentelor de evidență f mară). ■ Cheltuielile de regie pot fi recii in primul rînd prin scurtarea durs de executare a lucrărilor. In afara salarii, un loc important în cadrul Cietuielilor administrativ-gospodărești ocupă cheltuielile de deplasări și legații (inclusiv cheltuielile cu autorismele), al căror volum poate fi ce primar. Uzarea sculelor grevează ea considerabil cheltuielile de reș Utilizarea lor mai grijulie ar conebui la reducerea acestor cheltui Un alt post important în cadrul cltuielilor de regie îl constituie cheltiile cu exploatarea utilajelor; aces pot fi micșorate prin întocmirea avizelor de prețuri pentru totale utele mari. Sarcinile sociale reale depășesc asemenea substanțial pe cele din viz. Aceasta se explică prin faptul actualele cote prevăzute în .deviz acoperă cheltuielile ce revin organiilor de construcții-montaj, în cormitate cu legislația în vigoare.Aceasta nu înseamnă însă că nu exista căi de reducere a acestor cuieli. .îi;. După cum reiese din cele de sus. Trustul nr. 1 a realizat în prin 5 luni economii la materiale și n operă. Din flitrele preliminare pe trimestI 1956 se poate considera că tru a realizat sarcina de reducere a ului de cost, recuperînd în parte nerealizarea din trimestrul 1. Acest fapt pozitiv nu poate asea însă deficiențele ce mai persistă care urinează folosirea tuturor rețelor interne de reducere a prei de cost. Factorii de răspundere toate verigile trustului nu sunt pătrunși de importanța hotărîreai acestui indice pentru dezvoltarea nomiei naționale. Organele tehnice execuție acordă o importanță și clară acestei probleme, justific lipsa de preocupare prin faptul căbuie să dea prioritate problemelor producție. In felul acesta, proba prețului de cost este lăsată pese organelor contabile și de planificare urmăresc doar scripticera prețului de cost. Aceste organe pot contribui decît în mică măsur reducerea prețului de cost, deci aceasta se poate realiza numai măsuri tehnico-organizatorice ci pot fi înfăptuite fără participarea tivă a organelor de execuție. Numai prin colaborarea strinsi tuturor factorilor de răspundere tehnici și administrativi — se va realiza sarcina de reducere a pre de cost, ceea ce va avea ca uzi ridicarea rentabilității întreprindei creșterea acumulărilor socialiste, avoltarea continuă a economiei anale și ridicarea nivelului de lra oamenilor muncii. S.WEISESc contabil-șef al Trustului, destrucții nr. 1-București E bună și graba, dar... In iunie au sosit pe șantierul fabricii „Emailul roșu“ din Mediaș echipele de instalatori de la șantierul 4 Făgăraș al Trustului nr. 19. Constructorii au apreciat hărnicia instalatorilor, care și-au terminat foarte repede lucrările. Insă la prima probă făcută la conductele exterioare s-a văzut că graba instalatorilor era în detrimentul calității. Pe o porțiune de aproape 600 m, conducta răsufla în mai multe locuri. Pentru remedierea acestor deficiențe s-au destupat șanțurile, făcîndu-se sudurile necesare. Oare proba nu putea fi efectuată înainte de acoperirea conductelor ? Neglijența instalatorilor se oglindește și în felul cum au săpat porțiunea șanțului pentru conducte din dreptul stației de captare a apei. In loc să arunce pămîntul pe mal, l-au aruncat în groapa stației — ceea ce a necesitat apoi să se facă din nou săpături. De asemenea, ei au sprijinit cazanele de abur de fațada centralei termice, deteriorind tencuiala de curînd executată. Principalul vinovat de aceste greșeli, care au ridicat prețul de cost al lucrărilor, este șeful lotului instalații, Vasile Niculescu. Cu toate că i s-a atras în dese rînduri atenția asupra modului cum lucrează echipele sale, el n-a luat nici un fel de măsuri pentru înlăturarea lipsurilor. SIMION CHIȘ corespondent Constructorii Deltă Portul e întotdeauna inca matinal decit orașul. Casele răsfirate pe colinele Tulcei încă dorm, cînd de-a lungul cheiului începe forfota de oameni și mașini. In dreptul depozitului de materiale al T.C.H. activitatea e parcă și mai intensă. Echipajele șalupelor „Sirena", „Seimeni“ și „Sibiu" spală de zot pereții cabinelor, verifică motoarele. Echipele de încărcători așează pe bacuri, în stive, cheresteaua ori prefabricatele. Gestionarul aleargă de ici-colo, înscriindu-și cantitățile și destinația. Inginerul Ion Rizescu, șeful șantierului 05 T.C.H., sau adjunctul său ing. Nicolae Juncu dau căpitanilor indicații asupra traseului. In sftrșit, totul e gata; una eite una, șalupele cu bacurile prinse la remorcă sau „la ureche", se desprind de chei și, cu un ocol larg, pornesc in josul fluviului. In cabina din față a „Seimeni"-ului trepidația e mai puternică, zgomotul celor 150 de cai putere te asurzește. Căpitanul Timofte Gălușcă trebuie să-mi strige în ureche ca să-l pot auzi. Din cele ce-mi povestește, imaginea șantierului îmi apare acum sub un unghi cu totul nou. Ghicesc lucrările, amploarea și stadiul lor, după numărul, frecvența și natura transporturilor efectuate de șalupă. Cutare lor a înghițit intr-o singură zi douăzeci de mii de cărămizi; dincolo au fost aduși acum o săptămână încă optsprezece săpători; intr-alt punct s-au descărcat o betonieră și o sonetă. Fără să lase din mină cizma, căpitanul imi arată jurnalul de bord, deschis la bilanțul zilei de ieri. „Traseu: Tulcea — Mahmudia — și retur — Tulcea. La remorcă: două bancuri cu 200 tone de piatră și cărămidă, 14 ore de marș". In fața noastră se-ntinde drumul larg de apă, presărat cu lotcile negre ale pescarilor. Priveliștea — mai ales acum, in atmosfera limpede a dimineții — e minunată. Deodată dintre șirurile de sălcii de pe maluri răsare turnul înalt al semnalizatorului, iar după citeva minute putem vedea și limba ascuțită de pămint ce împarte Dunărea in brațele Satina și Sf. Gheorghe. De pe o gabară trasă la malul sting, un om ne face semne rotindu-și brațul. Căpitanul reduce viteza, abordează cu un șoc de-abia simțit, un capăt de parimă zvicnește in aer, apoi încă unul d in citeva secunde au și fost legate în jurul butucilor, și ne continuăm drumul. Cu un salt sprinten, Tudor Cuțagă — căpitanul gabarei — vine pe bordul șalupei noastre. E un tînăr voinic, proaspăt ras și îmbrăcat fercheși de nici n-ai crede că toată gospodăria lui e un căsuța de sclnduri de pe vasul încărcat cu panouri de baracamente. — Unde mă duci, vere Timofte? — Unde te-am dus și ieri. Acum am impresia că monotonia peisajului se rupe brusc. Printre piscurile de sălcii se întrezăresc pe ambele maluri ziduri și barăci; de debarcaderul de pe țărmul drept sunt legate zdravăn citeva vase-dormitor și bacuri, zgomotului motorului nostru, care pina acum stlrnea din stufăriș stoluri de păsări, ii răspunde păcănii de tractoare. Acostăm. Ne aflăm la centrul sectorului 2 al șantierului național. In biroul încăpător de la prova vasului „8 Martie", dirigintele Alexandru Constantinescu imi desfășoară pe o masă un plan de situație, ce poartă cartușul I.P.C.H.-ului. — Iată, acesta e șantierul complexului stuficol — Ce se urmărește prin amenajările care se efectuează in prezent ? — continuă dirigintele. — Să se creeze — fără a veni in contradicție cu factorii esențiali hidrologici — o zonă scoasă din regimul natural al variației debitelor, în care stuful să se dezvolte în condiții bune. Bineînțeles, nu în detrimentul înmulțirii și creșterii peștelui, și nici prin degradarea terenurilor bune pentru agricultură și pentru pășuni. Adică, să dirijăm și să reținem în interior, prin stăvilare, cantitatea de apă necesară vara, în timpul dezvoltării stufului — scăderea generală a cotelor pe Dunăre nemaiconstituind astfel un pericol. Toamna, apa se pierde in mare parte fie prin evacuare, fie Stuful colectat este depus pe platforma de depozitare, de unde poate fi luat și trimis spre diferitele industrii. Primăvara apa e admisă din nou, și ciclul reîncepe, încerc să transform în minte această explicație sumară în diguri, stăvilare, platforme — și trecerea e tare grea. Ca și cum mi-ar ghici gundul, interlocutorul meu urmează: — Asta nu e tot. Pe lângă sumedenia de lucrări de artă și hidrotehnice, mai sunt de executat, în diferite puncte, grupuri sociale definitive pentru sute de muncitori ai întreprinderii de exploatare mecanizată a stufului. Dormitoare, cantine, cluburi, alimentări cu apă. Plus uzine electrice, ateliere mecanice și remize pentru utilaje. Inginerul Alexandru Sintu, șeful sectorului, descrie cu brațul un semicerc spre șanțurile proaspăt săpate, spre balta din fund, spre umplutura de pămint din dreapta. Pînă acum două-trei luni, aici nu era decit apă. Spun pescarii bătrîni că nici la douăzeci de ani odată nu durează atît de mult revărsările. Din păcate, cum nu suntem hidrologi, acest fenomen rar nu ne-a interesat ca atare, dar ne-a încurcat grazov în lucru. Pe de o parte ne-a răsturnat planul, pe de alta ne împinge prea mult cu lucrările în artă. Așa că acum trebuie să dăm zor din răsputeri, să reciligăm ceva din timp. Nici n-am așteptat să se zbicească bine pămîntul, că am și intrat la săpături. Dar azi pot spune că totul merge ca pe roate. Intr-adevăr, pe tot totul se desfășoară febril o activitate complexă. In dreptul debarcaderului se finisează clădirile grupului social al constructorilor (primele barăci au și fost date în folosință). Pe o platformă se confecționează piloți de beton cu secțiunea pătrată, alții asemănători, executați la Cernavoda, ca și piloții centrifugați aduși de la Buzău, sunt depozitați în apropriere. A început să lucreze și soneta. Un buldozer nou-nouț „Artrak" (R.D.G.) de 57 CP, care poate fi folosit și ca scarificator, nivelează o platformă, pînă la 150 mc pămint deplasat zilnic. Trase de „Kirov“-uri, două screpere uriașe de cite 6 metri cubi ajută și ele munca săpătorilor. Pe malul sting, se zidesc trei mari dormitoare definitive. Intr-un toc mai sus se amenajează platforme de depozitare (dintre care unele lungi de 1700 de metri și late de 80), iar in altă parte, pe o distanță de citeva mile — se definitivează platformele și pereurile la diguri, în urma colmatărilor făcute în primăvară cu drăgile refulante „Karl Marx" și „Frederick Engels“. In mijlocul unui grup de tineri în salopete dau de Ion Mărgineanu, comandantul șantierului național. Imi vorbește cu pricepere despre mersul Lucrărilor; de altfel, cinci ani petrecuți pe marile șantiere ale tineretului — la Cerna-Jiu, Bicaz, Casa Scinteii, recent la fabrica de celuloză din stuf de lângă Brăila — i-au dat destulă practică și înțelegere a problemelor. — Deocamdată — imi spune el — suntem aici doar citeva zeci de brigadieri, cei mai mulți veniți din regiunea Suceava. Avem două brigăzi, conduse de Ștefan Baltacu și Vasile Hojbota, pregătim înființarea celei de a treia. De altfel, viața de tabără încă nu e bine pusă la punct. Se și vede asta, din unele cazuri de indisciplină. Oricum, am reușit să-l facem pe fiecare tînăr să înțeleagă însemnătatea lucrărilor de aici — și asta nu-i puțin. Băieții lucrează zdravăn, pînă la șase metri cubi săpături pe zi. Nu-i vorbă — condițiile sînt bune, avem scule, avem vagonete de covil. De curând s-a plătit primul salariu, și toți au fost nu numai mulțumiți, dar chiar bucuroși; unii au ajuns chiar la un câștig de peste 40 de lei zilnic. — Dar condițiile de trai ? — Ar fi trebuit să vedeți scrisorile pe care le-au trimis brigaderii acasă, ori la raionul și regiunea de U.T.M. Se lăudau cu șantierul, de parcă ar fi fost satul lor. Gindiți-vă, căci nu suntem la oraș. Nu-i drum, nu-i cale ferată. Totul ni se aduce cu șalupele și bacurile, paturile, cazarmamentul, echipamentul, ba chiar și alimentele — din care bucătarii scot o masă grozavă. Suntem cazați cei mai mulți pe „8 Martie", cîțiva în barăci. Fără discuție, se fac multe eforturi pentru noi. Mai lipsesc doar mijloacele de activitate culturală, ca totul să fie cum trebuie. Căci peste micile necazuri — țînțarii, izolarea de centrele populate, apa nu tocmai îmbietoare la băut (de, n-avem răcitoare!) — trecem noi destul de ușor... Pe tot șantierul se muncește din plin. La sectorul 1, condus de ing. Gh. Stoenescu, lucrările nu sînt destul de avansate. Tot de acest sector aparține și cărămidăria de la Mahmudia, care a dat pînă acum, de la începutul anului, peste un milion și jumătate de cărămizi. O dată cu dezvoltarea lucrărilor, se vede tot mai clar tendința spre mecanizare — ca un mijloc de a accelera execuția și de a economisi forța de muncă. De altfel, sarcina e impresionantă ; numai terasamentele și deplasările de pămînt prin dragaje vor însuma în acest an aproximativ 400.000 de metri cubi. Pe lingă cele două screpere și două buldozere închiriate local se mai așteaptă de la T.U.G. alte 8—10 screpere un excavator și alte utilaje. Din Suedia au fost importate ciocane pneumatice de sonetă, care vor înfunda piloții prin vibrare. La șantierele navale Oltenița sunt comandate 10 drăgi tip „Delta“, iar la Turnu Severin se execută două uzine plutitoare cu motoare de 780 CP și 650 kW, pentru acționarea dragilor refulante NZ-12. Șantierul se dezvoltă. Vintul croiește valuri foșnitoare in marea de stuf a Deltei. Cită bogăție in tulpinile acestea verzi, în rizomii înecați în smîrcurii Bogăție pierdută, putrezită an de an. Munca de azi a constructorilor din Deltă, munca proiectanților de la I.C.P.S.H și I.P.C.H., munca cercetătorilor și a oamenilor de știință , germenele unei noi vieți a patriei stufului, germenele triumfului omului asupra naturii. In anii ce vin, comoara aceasta va fi pusă în valoare: materie primă, inepuizabile cantități de materie primă pentru fabricile de hîrtie și celuloză, pentru industria chimică și alimentară, pentru industria materialelor de construcții. Așa prevăd Directivele Congresului al Il-lea al partidului. Și așa va fii ADRIAN RUSU Lucrările de terasamente sunt în mare parte mecanizate. Mecanismelor din dotație proprie și celor de la întreprinderea nr. 168 li s-au adăugat cele închiriate local de la I.E.M.. Clișeele noastre reprezintă ; strigă — buldozerul „Oztrak“ efectuînd umpluturile la o platformă; mijloc — un screper de 6 mc remorcat de un tractor „Kirov.1’$ dreapta «*- o echipă de Consfătuire cu constructorii de pe șantierele agricole (Urmare din pagia) damnabilă a șefului de șantier (ing. Teohari Teohari) a dus la executarea unui siloz și a unei anexe fără să li se lase spațiile pentru montarea ferestrelor, fiind necesare apoi lucrări suplimentare. La iacelași șantier unele trotuare sînt executate cu 10— 40 cm peste nivelul izolațiilor, iar panta lor este spre clădire La șantierul G.A.S.Dobrotești se manifestă deficiențe de aceeași natură. La atelierul mecanic cîteva chesoane prost, montate s-au prăbușit, iar la primul planșeu al magaziei de cereale s-a turnat beton cu o rezistență numai de 60 kg/cmp. Și în această magazie se vor depozita cca 30 de vagoane de cereale ! Șantierul G.A.S.-Andrășești nu atacă din plin lucrările din anii trecuți, pe motivul „nerentabilității“. Consfătuirea a dezvăluit și unele deficiențe din activitatea proiectanților din I.P.C.: proasta amplasare a magaziilor de la Miroși, Cioplani, Atîrnați, a puțurilor de la S.M.THoria etc. Unele din lipsurile semnalate în activitatea proiectanților și constructorilor se datoresc și beneficiarilor. La S.M.T.Horia, Sărulești, G.A.S.Jegălia, Dobrotești, Piatra, sumele alocate sunt insuficiente pentru terminarea lucrărilor. Unii beneficiari eșalonează pe prea mulți ani fondurile de investiții (ceea ce face ca unele șantiere să nu poată lucra la întreaga lor capacitate), se hotărăsc greu asupra obiectelor ce trebuie atacate sau nu acordă atenția cuvenită lucrărilor de organizare. Comitetul regional București P.M.R. a cerut lucrătorilor din conltrucții să-și intensifice eforturile și să ia măsuri eficace pentru predarea la timp și în bune condiții a lucrărilor destinate sectorului agricol din regiune. Inovatorii contribuie la reducerea prețului de zi La uzina „Steaua Roșie“ din Capitală. Constantin Ciobanu, Dumitru Niculescu și Robert Artz au propus înlocuirea aluminiului, cu fier, la filtrele injectoarelor rotative, ceea ce aduce o economie postcalculată, de 46.489 lei. Prin propunerea lui Vasiile Ortopelea — dispozitiv pentru debitarea oțelurilor Laminate, adaptabil la ciocanul pneumatic — se va realiza o economie de 34.092 lei. Economii anuale în valoare de 2888 lei va aduce și aplicarea inovației lui Ioan Bodea — dispozitiv pentru strunjirea distanțelor la remorci basculante. LUDOVIC PREISS corespondent Pe baza tematicii întocmite, la Întreprinderea nr. 909-Cluj s-au făcut numeroase propuneri de inovații. Iată cîteva dintre ele: înlocuirea tablei striate cu neagră (inovator: Samoilă Munu). Inovația constă în confecțrea unei matrițe cu ajutor pe se apasă suprafața de tablă ne prin intermediul unei piese,meca Apăsarea piesei asupra matriței duce umflături pe fața tablei are rolul de a evita alunecările, in prezent s-a înlocuit cca.1000 tablă striată iar inovatorul au drept recompensă suma de 2CX Cheia pentru montarea și dotarea elementilor de radiator viitor : Francisc Banya, este fată dintr-o bucșe cu 2 canaturi capăt se introduce în niplu, iar sal (cu suprafața pătrată) acțiază pîrghia care strînge nipluil, această cheie operația susami o poate executa un singur, .mun Inovația și-a găsit aplicare la aprinderea de instalații nr. 910. Cu ajutorul mesei pentru elet (inovator: Mircea Bădescu) se putea suda între ele capetele la electrozi care pînă acum găseau utilizare. Prin acest proț se recuperează 20% din capete electrozi, realizîndu-se o ecor anuală de 3000 kg. electrozi. — Dispozitiv pentru indrep profilelor grele II și I (inovi Martin Borla și Ștefan Nigredi) ajutorul lui se vor putea în profilele grele pînă la 400%, să se mai folosi oxigen, cărbuni salvent electric. Au mai făcut propuneri de Inc Iuliu Frank (generator de, acei cu 2 siguranțe), Ion Roman ( peruirea deșeurilor scurte /de citea), ing. Sigmund Petreca realizarea carbidului mărunt și ! In afara planului tematic, colec cabinetului tehnic a mai priit serie de propuneri de inovații, tubulară reglabilă (Emeric) Ed riglă pentru calcularea timpul bază la mașini-unelte (Mircea Iaschivescu), dispozitive pentru țuieepuri la uși (Emerit Pe dispozitiv pentru confecționarea lor de elemit (Samoilă Kotin, un dispozitiv pentru fixarea clor la frezeliu Kiss). (Ștefan Korvasc ș ION ANGH corespondent tie BK» 31.315$; li