Constructorul, august 1970 (Anul 22, nr. 35)
1970-08-29 / nr. 35
f Anul XXII ? iintbófá 29 august mo VWW&âiMIlfflH Redacția și administrația : București 46, str. Grădina cu cal nr. 7, sectorul 6, telefon 15.19.21-15.10.92 De curînd au început lucrările pe șantierul viitoarei fabrici de materiale izolatoare din Vaslui. Cu această unitate a industriei materialelor de construcții, care se va alătura fabricilor de mobilă și de confecții construite în ultimii ani, începe să se contureze o platformă industrială a orașului din apropierea luncii Bîrladului. Fabrica va avea, în principal, trei secții productive : de dialit, de vată minerală și de carton asfaltat. Prima va intra în funcțiune în 1972, iar celelalte — în trimestrele I și H 1973. Dotată cu utilaje la nivelul tehnicii actuale pe plan mondial (cea mai mare parte din ele urmind a fi realizate în țară) și prevăzută cu un înalt grad de mecanizare și automatizare, fabrica va produce anual 7 milioane cărămizi de dialit format normal, 12 mii de tone de vată minerală și produse din vată minerală și 50 milioane m.p. de carton asfaltat. Proiectanții de la I.P.I.M.C. au prevăzut fluxuri raționale de pro- In 1972, materiale izolatoare de la Vaslui IMMMHi ducție, amplasate în hale comasate funcțional. Prin aceasta, întreaga fabrică va ocupa o suprafață de numai 13 ha, avind un grad de ocupare a terenului de 70—75 la sută. Soluțiile constructive moderne — clădiri aproape în întregime prefabricate — vor permite executantului să realizeze ritmuri rapide și productivități ridicate. Evident, indicatorii tehnico-economici ce se vor realiza la viitoarea fabrică vor fi superiori celor obținuți în actualele întreprinderi. La fabricarea vatei minerale și a cartonului asfaltat, productivitatea va fi mai mare cu 30 la sută, respectiv cu 20 la sută față de cea de la întreprinderea din Berceni, iar la dialit o va întrece cu 25 la sută pe cea a fabricii de la Bîrcea. De asemenea, prețul de cost al fiecăruia din produse va fi mai scăzut. Pe lîngă însemnătatea socială pe care o are amplasarea fabricii la Vaslui (vor lucra în întreprindere cca. 1 000 de oameni, dintr-un oraș cu o populație de 20 000 de locuitori), merită a fi reținută și eficiența economică. Date fiind volumul mare și greutatea relativ redusă a materialelor izolatoare (dintr-un vagon de materii prime rezultă 15—20 vagoane de vată minerală), este rațional ca fabricile producătoare să fie situate cît mai aproape de marii consumatori — în cazul de față șantierele din Moldova — pentru a se scurta distanța de transport. Gazetă editată de Ministerul Construcțiilor Industriale ți de Comitetul Uniunii sindicatelor din construcții și industria materialelor de construcții I CincinaM 1971-1975 I Pregătiri pe șantierele industriale din Tîrgoviște La 20 august, Grupul de șantiere pentru construcția platformei industriale tîrgoviște realizase 72 de procente din sarcina valorică anuală, situîndu-se astfel pe un loc de invidiat în ierarhia unităților de execuție ale Ministerului Construcțiilor Industriale. Scepticii vor zîmbi, propunînd imediat un corectiv : da, dar la ce plan ? la 112 milioane forțe proprii ? se poate compara cu trustul sau cu întreprinderea cutare, care au de trei și de cinci ori mai mult ? Le vom mai aminti, deci, că și la productivitatea muncii — stabilită la o medie lunară de aproape 5600 de lei — grupul tîrgoviștean stă pe vîrf de piramidă , ușy0 la zi. Sînt parametri obiectivi de apreciere, cărora prin forța lucrurilor trebuie să le mai adăugăm un element de esență : vîrsta unității. La 1 septembrie, grupul împlinește un an de la înființare. Cîte întreprinderi se pot mîndri cu o asemenea evoluție rapidă, care a contopit treptele de formare, adaptare și maturizare într-un șuvoi compact de energie ? Hotărînd constituirea grupului, cu un statut provizoriu special, ministerul a avut în vedere să organizeze din timp la Tîrgoviște o bază de pornire pentru sarcinile de construcții-montaj legate de apropiata explozie industrială a județului Dîmbovița, stabilită de Congresul al X-lea al partidului. A fost un an de pregătire din mers — an în care tînărul colectiv și-a și afirmat seriozitatea și competența, demonstrate nu numai prin cifrele de mai sus, ci și prin punerea în funcțiune în devans a unor obiective (secția de prefabricată de la Găești, balastiera Mătăsaru-Fusea), prin crearea condiților ca fabrica de frigidere din Găești să-și înceapă producția cu cîteva luni înainte de termenul prevăzut, prin stadiile fizice avansate în care se află alte obiective. Intre cadrele de bază ale grupului, proporția celor preluate de la vechii executanți este net minoritară, deși continuitatea în funcție a unor pricepuți conducători de șantier sau tot ca inginerul Ion Costel (Găești) ori tehnicianul Ion Rădulescu (Fieni) s-a dovedit cît se poate de utilă. Pe cei mai mulți i-au adunat însă aici, pe deoparte vestea marilor lucrări în pregătire, pe de alta spiritul de echipă ce s-a legat de directorul noii unități, inginerul Aurel Micu, în decursul bogatei sale cariere profesionale de două decenii la conducerea atîtor lucrări din siderurgie, din construcția de mașini, din domeniul construcțiilor hidrotehnice — răspindite de la Hunedoara la București, de la Roman la Rovinari sau in Lunca Dunării. Chiar dacă nu se cunoșteau între ei, îl cunoșteau pe director — Iar faptul că inginerii Dragoș Bîlcu (inginer-șef), Nicolae Nagodă, Ghenade Medianu, Constantin Popescu, Gavrilă Alverescu, Adrian Simion, maiștrii Ion Steriade și Aurel Condrea, novoiatorii Ion Teodorescu și Covaci, pină și echipa de săpători a rădăuțeanului Onofrei Luchian, ori echipe de zidari și de alte meserii au răspuns la apel, ori chiar au venit în intîmpinarea lui, spune multe despre stil de muncă și despre altele Încă. Fapt este că prin această integrare, închegarea colectivului și a Dan CONDREA (Continuare în pag a 3-a) Una din lucrările în curs ale Grupului de șantiere Tîrgoviște , Secția I de produse din azbociment de la Fabrica de ciment — Fieni Dereglări în angrenajul colaborării Construirea fabricii de ciment a viitorului combinat de materiale de construcții din Aleșd se află într-un stadiu înaintat. într-un an și 4 luni de la atacarea lucrărilor de bază, constructorii de la I.C.M.Cluj au reușit să înalțe „de gri“ majoritatea obiectivelor de bază ale primei etape. în prezent, aproape toate subantreprizele sunt antrenate în execuția unor lucrări hotărîtoare pentru punerea în funcțiune a primei linii tehnologice de fabricare a cimentului, planificată, să intre în exploatare în trimestrul I 1971. Desigur, în actuala perioadă un rol important trebuie să-l joace colaborarea între toți factorii care concură la realizarea acestui obiectiv. Despre modul cum se desfășoară această colaborare, am cerut părerea celor în cauză. BENEFICIARUL (ing. M. Mateescu, inginer-șef al combinatului) : „în ședințele lunare de comandament se iau hotărîri pentru rezolvarea cu promptitudine a tuturor problemelor. Astfel, prin delegații combinatului au fost impulsionate uzinele furnizoare care, numai cu unele mici excepții, au livrat la timp toate utilajele, în montaj se află și primele tronsoane ale cuptoarelor de clincher nr. 1 și 2. La ultimul din ele se întrevede obținerea unui avans la montaj, ceea ce va înlesni concentrarea forțelor de lucru la montarea anexelor acestui agregat. Aș recomanda și pe această cale constructorului să-și îndrepte atenția spre intensificarea ritmului de execuție la turul cicloanelor și la stația de compresoare, pentru ca și aceste obiective să fie aduse la nivelul stabilit în graficul de execuție“. ÎNTREPRINDEREA DE MONTAJE-BUCUREȘTI (ing. Gh. Scurtu, inginer-șef al șantierului de montaj) : „Cu toate străduințele noastre de a realiza o colaborare cît mai perfectă cu antreprenorul general, s-au ivit unele cazuri de neconcordanță : la unele obiective lucrările de construcții au fost terminate, dar n-au sosit încă utilajele. De pildă, la stațiile de preconcasare și presortare a calcarului, transportorul cu plăci — care trebuia să ne fie pus la dispoziție încă de la 1 august — pînă acum n-a sosit; la același obiectiv, deși frontul de lucru ne este deschis, sortatorul vibrator a fost programat să sosească pe șantier cu multe zile mai tîrziu. Aș mai aminti cazurile similare de la secția de concasare și transport al argilei, de la platformele de coacere. La alte puncte de lucru situația este inversă : utilajele au fost aduse, însă constructorul nu ne-a creat front de lucru — la hala de materii prime: la transportul calcarului și argilei, la silozurile de făină, la transportul elincherului și zgurii, la morile de ciment, la transportul cimentului de la mori la siloz etc. Evident, toate aceste neconcordanțe se vor resimți T. MUSTACESCU (Continuare în pag a 3-a) La Buzău, in apropierea platformei industriale, Grupul nr. 104 al Trustului nr. 1 de construcții-montaj Înalță un siloz cu 42 de celule circulare, la care se adaugă 20 de celule stelare și 36 de buzunare. Silozul este în totalitate executat în cuvă izolată. Calendarul punerilor în funcțiune • Un adevărat record : țesătoria de mătase (cu o capacitate de 720 000 mp/an) de la fabrica „Victoria“ din Iași a intrat în funcțiune cu 418 zile înainte de termen. Felicitări realizatorilor — întreprinderea nr. 4 de construcțiimontaj și întreprinderea nr. 14 de instalații-montaje • Combinatul petrochimic din Pitești s-a îmbogățit cu încă o importantă capacitate de producție, executată de construcții-montaj întreprinderea de din localitate, împreună cu subantreprizele sale. Este vorba de grupul CIAN, compus din instalațiile de cianură de sodiu, clorură de cianuri și izotriazodon, care a și dat primele produse în cadrul probelor tehnologice. • Cu 51 de zile înainte de termen, I.S.C.M. — municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej a terminat lucrările de construcții-montaj la stația de sortare a balastului de la Urechești, pe rîul Siret. In orașul de reședință, colectivul întreprinderii a pus în funcțiune, cu 45 de zile mai devreme decit era prevăzut în plan, o importantă unitate de deservire — spălătoriacurățătoria chimică. (Costache COVATARIU, corespondent). la actualitate: PUII MATERIALELOR Urmărind seria de articole publicate în gazeta noastră, în ultimii ani, în legătură cu propunerile și studiile privind raționalizarea manipulării și transportului materialelor de zidărie, cititorii au fost informați și asupra concluziilor teoretice, și asupra diverselor experimentări limitate, și asupra unor ezitări și tergiversări care ne făceau să ne întrebăm de ce o problemă care se pune cu atîta acuitate, care în alte țări își căpătase de mult rezolvarea, mai e încă întoarsă pe toate fețele fără a fi atacată frontal. Mii de oamieni care nu fac altceva decît, la rampele fabricilor, să încarce în vagoane sau camioane cărămizile, iar la depozite și la șantiere să le descarce — o muncă brută, o valoroasă forță umană scoasă din circuitul productiv. Basculantele cărînd cărămizile de-a valma, de la un punct la altul, deșertîndu-le ca pe niște pietre. Mormane de cărămizi sparte prin manipulare, din care zidarii se chinuie să încropească un perete ce trebuie încărcat cu mortar ca să iasă mai ca lumea. Bani aruncați, zeci de milioane de lei irosiți anual în virtutea unor rezidiie ale concepțiilor și metodelor meșteșugărești. Cînd vor dispare aceste imagini ? Cînd va ajunge pachetizarea, din faza de studii, controverse și argumentări, în practica șantierelor ? Răspunsul — de fapt, mai degrabă semnalul unui răspuns — a fost dat recent, în urma eforturilor conjugate ale Institutului de cercetări în construcții și economia construcțiilor, și ale Centralei industriale a ceramicei de construcți și a marmurei. Un colectiv de la SNCFRC a elaborat un sistem și „Instrucțiunile pentru organizarea circulației cărămizilor în pachete de la producător la consumatori — procedeu experimentat în prima fază și aplicat, cu asistența tehnică a cercetătorilor, la întreprinderea de produse ceramice și întreprinderea nr. 4 de construcții-montaj din Iași. Procedeul constă în formarea unor pachete libere, stabile, din cărămidă (toate tipurile uzuale), folosindu-se în acest scop grătare simple din lemn sau metalice, coșuri din oțelbeton pentru protecție, furci de manipulare adaptabile la autostivuitoare sau macarale. Mărimea pachetului, de 198 cărămizi (400—600 kg), a fost stabilită în funcție de nevoile fron DE ZIDĂRIE Tului de lucru optim, de capacitatea utilajelor de ridicat, de dimensiunile platformei autocamioanelor. Specialiștii din institut ne-au informat că pe mia de cărămizi manipulate în pachete, consumul de manoperă se reduce cu circa 4 oreom, iar cheltuielile cu aproape 40 de lei, înlăturîndu-se degradările, risipa. Avantaje care fac ca eficiența sistemului să fie cel puțin comparabilă cu cea a transconlonttvrizării în transportul feroviar-mitp de mărfuri generale (metodă inițiată recent și de care beneficiază de pe acum două unități bucureștene ale industriei materialelor de construcții — întreprinderea de produse din ceramică fină și atelierele ,.9 Mai — împreună cu beneficiarii lor de pe relația Brașov). După experimentarea și aplicarea de soluții practice menite să netezească drumul spre introducerea și generalizarea sistemului, pachetizarea a fost prezentată cu prilejul recentei consfătuiri de lucru organizată de către centrala industrială, la fabrica de cărămizi din Iași. Participanților — reprezentanți ai fabricilor de cărămizi, și cm- Viorel LUPU (Continuare în pag. 5) ing. Sever GAȘPAR director adjunct științific al Institutului de cercetări pentru materiale de construcții DEȘEUR1LE INDUSTRIALE, VALOROASĂ SURSĂ DE MATERII PRIME — Există, in prezent, pe plan mondial, o tendință tot mai manifestă spre folosirea diferitelor deșeuri în producția de materiale de masă pentru construcții. Tendință firească, prin avantajele economice pe care le prezintă din mai multe puncte de vedere: valorificarea unor materii prime ieftine, posibilitatea de a organiza local o producție de materiale acolo unde nu se dispune de materii prime clasice, degajarea întreprinderilor industriale de un balast care dă, adesea, probleme de evacuare și depozitare dificile. Preocupări mai vechi sau mai noi, mai extinse sau mai limitate, s-au înregistrat în acest sens și in țara noastră. Ele au contribuit, de pildă, la creșterea și diversificarea producției de ciment, beton celular autoclavizat, plăci din mozaic de marmură, vată minerală brută sau prelucrată. Sunt trepte ciștigate, la care etapa următoare poate fi mai degrabă de ordin cantitativ. Ce facem insă mai departe — în contextul actual cînd imperativul eficienței economice se pune cu atita tărie ? Băcindu-ne ecoul unor cititori care doresc să cunoască noile perspective, vă rugăm să ne prezentați poziția pe care o ocupă în activitatea de cercetări a institutului valorificarea deșeurilor, rezultatele obținute și cele care pot fi scontate pentru viitorul apropiat. — Aș vrea să precizez de la început că, în cadrul acțiunilor întreprinse de Ministerul Industriei Materialelor de Construcții în vederea utilizării deșeurilor, preocupările institutului nostru au căpătat o formă organizată și sistematică, figurînd ca poziții distincte în planul de cercetare. In general, temele pe care le abordăm sînt din categoria celor care vizează efecte de mai mare amploare, dar care, prin aceasta, pretind studii laborioase, întrucît au implicații asupra proceselor de fabricație, iar fenomenele ce pot apare la utilizarea deșeurilor respective trebuie bine cunoscute, stăpînite, dirijate, pentru ca materialele obținute să satisfacă realmente cerințele din construcții. — O exemplificare ? — Mai multe. Să încep, de pildă, cu valorificarea sterilelor de la minele de cărbuni, ca materii prime pentru materiale ceramice de zidărie. După cum se știe, unele fabrici de cărămizi și țigle (Roman, Țăndărei) au întreprins deja acțiuni practice pentru folosirea acestui deșeu ca adaos în rețeta de fabricație; au fost, ori sunt pe cale de a fi obținute, și unele rezultate. Studiile noastre vizează mai departe. Astfel, la mina Lupeni rezultă, de la spălător și de la filtrele preselor, o cantitate de steril ce se cifrează, în prezent, la circa 1 500 tone/zi, iar în 1975, se va dubla. Depozitarea ei în haldă în afară de alte dezavantaje, ocupă și o suprafață importantă din terenul care, în Valea Jiului, este atît de solicitat pentru diferite nevoi. Sub îndrumarea conducerii institutului, un colectiv din secția ceramică pentru construcții, în frunte cu șeful secției, ing. Cristache Zervadis, și inginera Otilia Nasta, și-a propus să analizeze posibilitatea de a se fabrica, din steril, cărămizi pline și eficiente, în faza de laborator, apoi în stația experimentală au rezultat, cu o rețetă folosind 50% steril de Lupeni și 50% cenușă de termocentrală (disponibilă în apropiere, la Paroșeni), cărămizi de bună calitate, cu greutatea volumetrică cuprinsă între 900 și 1 400 kg/mc (cărămizi cu goluri, respectiv, cărămizi pline), cu rezistențe la compresiune incadrindu-se în prevederile standardelor (100 —120 kg cmp), cu aspect corespunzător. — Ar fi, deci, vorba de pasul de la introducerea limitată a sterilului, ca adaos degresant, la fabricarea unor produse exclusiv din deșeuri. — Exact. Și vă dați seama cit de avantajos e acest lucru, în plus, intrucît sterilul conține și o cantitate de particule de cărbune cu un conținut caloric de 500—600 kcal/kg, aceasta permite ca la ardere să se micșoreze consumul de combustibil. (Pentru valorificarea la maximum a acestui avantaj, I.C.M.C. efectuează, în prezent, lucrări în colaborare cu Institutul de cercetări energetice). In ipoteza unei fabrici cu o capacitate de 60 de milioane de cărămizi pe an, amplasată la fața locului, se economisesc anual, la materia primă, peste 1,2 milioane de lei ; se utilizează în exclusivitate deșeuri ; nu se degradează terenul pen-Interviu consemnat de Dorin CONSTANTINESCU (Continuare în pag. a 3-a) it -ti'-r ,.i. .».in»./-iiír 1 Premieră tehnică realizată de constructorii români Constructorii români care execută în orașul vest-german Marburg am Lahn lucrările contractate de ARCOM au terminat la 22 august, construcția coșului de fum, cuplat cu un castel de apă, pentru complexul universitar din localitate. Beneficiarul — firma vestgermană Hochtief — care a preluat lucrarea s-a declarat pe deplin mulțumit de înalta calitate a execuției. Trebuie, de altfel, subliniat că realizarea acestui coș de fum a constituit o lucrare tehnică originală deosebit de pretențioasă, reprezentînd o premieră pe plan mondial. La centrala telefonică a aceluiași complex universitar, muncitorii, tehnicienii și inginerii noștri execută structura clădirii din beton aparent cu agregate ușoare tip Lecca. Pe șantierul laboratorului de Virologie umană de la uzinele Behring, constructorii români realizează, de asemenea, lucrări de bună calitate, din beton aparent. Apreciați pentru lucrările moderne, de înalt nivel pe care le execută, specialiștii ARCOM sunt solicitați în continuare pentru realizarea altor obiective din R. F. a Germaniei. Astfel, el urmează să preia execuția gospodăriei de combustibil de la centrala termică a noii universități Philips din orașul Marburg. dilema De trei ceasuri stă posomorțt, în fața unei hîrtii pe care n-u a reușit decît să caligrafieze cu litere ușor tremurate : „Notă explicativă". A fumat în răstimp un pachet de țigări, și-a ros unghiile ,pînă la sînge — și e mai nervos și mai neliniștit decît la început. „Notă explicativă". Ca și cum ar putea scoate așa, bătînd din palme, o explicație. Ca și cum ar putea spune totul pe șleau. Că nu s-a uitat mai atent la proiect, că a omis un detaliu care acum se dovedește a fi fost esențial, așa că lucrarea a fost total compromisă și trebuie refăcută. Pagube, peste suta de mii. Inginerul de la control a fost categoric : demolați imediat, altfel se prăbușește și-i mai rău. Plecînd, i-a cerut să se prezinte a doua zi la director, cu o notă explicativă : cum s-a întîmplat, cine-i de vină... De vină ? își amintește perfect, în planul de execuție era ceva ce, pur și simplu, n-a înțeles. Nu era prima dată cînd simțea că sarcina îl depășește. Avusese însă, pînă acum, noroc. Dacă nu pricepea ce are de făcut, nu înîi trebă ; și fără asta ajunsese la ureche că se clevetește pe seama incompetenței lui. Nu întreba. Dădea în gînd cu banul și proceda după inspirație. Culmea, nimerea de regulă soluția bună, sau măcar pe-aproape. Afară de un singur caz, cînd șeful de echipă l-a pus la punct, arătîndu-i greșeala. După numai trei secunde de uluială, și-a revenit: „Greșit ? Sigur că-i greșit. Dar ce, și-am spus eu să faci așa ? Dacă pricepi de-andoaselea indicațiile, mergi, tovarășe, mai învață meseriei" și Dar cum să-l întoarcă și pe director ca pe șeful de echipă ? Cum să nege că a dat îndrumări anapoda ? Cum să recunoască fățiș că s-a uitat ca mîța-n calendar într-un proiect despre care — acum, cînd a ieșit pocinogul, cînd l-a văzut pe inginerul de la control cum verifică planșele — își dă seama că era clar ca lumina zilei ? lui Treptat, în mintea dilema capătă contururi precise. Are de ales : să mărturisească ori că n-a știut cum trebuie procedat, ori că a greșit. Că n-a știut ? Și dacă directorului îi vine ideea să-l pună la examen ? N-o să-și dea seama că de mult nu-și merita postul ? Că a greșit ? Se mai scuză o greșeală într-o dare de seamă, într-o comandă, dar nu la o lucrare de o sută de mii. Și să vrea, directorul n-o să poată să-nchidă ocnii. Și atunci ? Într-adevăr, teribilă dilemă. L-afi putea ajuta cu un sfat? Emil STERESCU