Constructorul, martie 1971 (Anul 23, nr. 10-13)
1971-03-06 / nr. 10
-Constructorul In intimpinarea Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor MEMBRII SINDICATELOR ÎȘI DESEMNEAZĂ CANDIDAȚII IN SPIRITUL UNEI LARGI DEMOCRAȚII MUNCITOREȘTI In spiritul profundului , democratism care caracterizează orînduirea noastră socialistă, întreaga viață politică și social-economică, a țării, în spiritul indicațiilor conducerii de partid cu privire la sporirea rolului și atribuțiilor sindicatelor, întreaga activitate de pregătire a conferințelor uniunilor sindicatelor pe ramuri de producție, a Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor din România se desfășoară cu o largă participare a maselor de oameni ai muncii, chemați să-și spună părerea asupra principalelor probleme ale organizației lor profesionale. O astfel de consultare a avut loc, în aceste zile, și în legătură cu propunerile de candidați pentru viitorul Comitet al Uniunii sindicatelor din construcții și industria materialelor de construcții. Adunarea membrilor de sindicat de la Întreprinderea de construcții-montaj nr. 5 a Consiliului popular al municipiului București a propus ca organizația sindicală a acestei unități să fie reprezentată, în organul de conducere al Uniunii, de tovarășul Alois Boroș. „Propunerea noastră — a spus Ion Roșu, de la șantierul nr. 1 — are un temei bine stabilit. Ca membru al Biroului actualului Comitet al Uniunii, tovarășul Alois Boroș ne-a sprijinit de nenumărate ori, în multe probleme, fie că era vorba de producție, fie de rezolvarea nevoilor sociale ale constructorilor. Cunoaștem că, în decursul multor ani, cel pe care-l propunem a dat un neprecupețit ajutor și sindicatelor altor unități din ramura noastră, orientîndu-le spre o muncă dinamică și eficientă“. Ion P. Ion, Nicolae Cojocaru, Alexandru Lungu și alți constructori de la I.C.M. nr. 5 au completat caracterizarea făcută de Ion Roșu, sprijinind propunerea. Adunarea a aprobat ca, din partea sindicatului acestei prestigioase întreprinderi bucureștene, tovarășul Alois Boroș să fie propus ca membru în organul de conducere pe care îl va alege apropiata Conferință a Uniunii Sindicatelor din construcții și industria materialelor de construcții. După terminarea lucrului, constructorii de la T.J.C. —• Prahova s-au adunat în sala clubului să desemneze pe candidatul lor pentru Comitetul Uniunii sindicatelor de ramură din construcții și industria materialelor de construcții, în persoana tovarășului lor de muncă Alexandru Comănici. Despre calitățile sale politice și profesionale, contribuția pe care a adus-o la ridicarea prestigiului unității au vorbit maistrul Victor Chiriac de pe șantierul Vest precum și zugravul Ion Iamandi de pe șantierul din zona de nord a Ploieștilor. A Joi, după terminarea programului de lucru, muncitorii, inginerii și tehnicienii de la secția reparații, atelierele mecanic și electric, s-au întrunit într-o ședință, în care au propus ca delegatul lor, maistrul Vasile Frățilă, comitetului sindicatului președintele Fabricii de ciment din Fieni, să facă parte și din Comitetul Uniunii Sindicatelor pe ramură. In recomandarea lor, cei ce au luat cuvâtul, cum ar fi electricianul Ion Gh. Simion, tâmplarul Constantin Bădeanu ș.a., au insistat asupra faptului că maistrul Vasile Frățilă urmărește cu atenție îndeplinirea propunerilor oamenilor muncii, este foarte activ și are o bogată experiență în activitatea obștească, însușiri care justifică propunerea făcută. ★ Constructorii din cadrul grupurilor de șantiere nr. 1 și 5 și cei de la I.U.C.T.R. al T.C.Cluj, au recomandat ca membru în Comitetul Uniunii de ramură pe maistrul Ștefan Damian, iar pe maistrul Augustin Bunea, ca membru în comisia de cenzori (prin telefon de la Gheorghe FUDOR corespondent) SINDICATELE SĂ DEVINĂ PARTICIPANTE ACTIVE LA VIAȚA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ A ȚĂRII Sindicatul să aibă autoritatea de a hotărî Socotesc că nu mai este nevoie , subliniez importanța recentei senate a Comitetului Central al artidului Comunist Român, care trasat linia și sarcinile activități sindicale în actuala etapă instrucției noastre socialiste. Doasc să mă opresc doar asupra unorva chestiuni care-i frămîntă , muncitorii din Trustul de conjucții locale — Constanța. Prima la care mă voi referi este regătirea producției pentru anompul friguros. An de an se înmplă același lucru. Se fac din ară tot felul de planuri, plănulețe cu care se pierde o mulțime a timp — dar iarna ne găsește e fiecare dată tot nepregătiți, dă front de lucru închis și înflzit. Iarna asta a fost mai blînă și s-a putut lucra la fundații, structuri fără nici un fel de scălzire. Acum însă, cînd a dat n ger de cîteva grade, a trebuit s ne oprim pentru a nu comromite lucrările. Se înțelege căierde întreprinderea, pierde ecoomia națională, pierdem noi munitorii, care primim, în cel mai un caz, doar 50 °/o din salariul tarfar. Eu propun ca organul sindical, dir reprezentantul său în comitetil de direcție, să aibă dreptul de eto asupra unui plan de pregăire a lucrului pentru iarnă, atunci înd constată că el nu corespune sarcinilor și să ceară sancțioanea tuturor celor vinovați atunci nici un plan bine gîndit nu este espectat. " A doua chestiune. Primim uneori materiale de o calitate sub zice critică. Pe linie administraivă se poate acționa într-un singur fel : respingerea lor. Aceastare însă urmări , nu avem cu ce ă lucrăm, iar, în cele mai multe cazuri, furnizorul se supără și nu se mai livrează, în acest caz ar tebui să se creeze posibilitatea ca sindicatul să poată interveni fie prin contact direct cu sindicatii furnizorului, fie prin organuludețean pentru a pune în discuta salariaților acestuia problema lalității. Cu toate măsurile luate, mai sînt încă destule nereguli pe linia tehnicii securității și protecției muncii. Sindicatul are, în present, dreptul de control obștesc iar nu și de decizie. Ar trebui să i se dea dreptul ca în cazul cînd constată unele nereguli, care pun in pericol sănătatea și viața muncitorilor, să oprească lucrarea respectivă. Și acum ultima chestiune. Intrucît grupa sindicală în construcții este formată din mai multe echipe și brigăzi, care de cele mai multe ori sînt dispersate în mai multe puncte de lucru — uneori chiar“ în localități diferite, _ funcție de nevoile producției în — propun ca adunările să se facă nu pe grupe, ci pe puncte de lucru sau pe loturi, cu lucrătorii existenți acolo, indiferent de grupele din care fac parte, în felul acesta vor putea să dezbată problemele concrete ale locului de muncă respectiv. De asemenea, propun ca adunările să nu se mai țină lunar, ci atunci cînd este nevoie. Octavian ALEXE zidar la T.C.L. — Constanța Cuvînt hotăritor în aplicarea acordului global Pe șantierul nostru lucrează un acord global, pe bază de contract angajament, aproape jumătate din echipele și brigăzile existente. Consider că în aceste condiții, grupele sindicale au de spus un cuvînt hotărît în organizarea și extinderea acestei forme noi de execuție și salarizare. In primuul rînd, mă gîndesc la lucrările pregătitoare și anume : stabilirea volumului real de lucrări, alegerea și definirea celor mai raționale tehnologii de execuție, care să asigure folosirea cit mai bună mijloacelor pe care le avem, precum și tarifarea corespunzătoare a lucrărilor (adică normarea reală a întregului volum de lucrări, cu aplicarea corectă și acolo unde se impune, a majorării sau diminuării cu pînă la 15% a prețurilor unitare). Și, în sfîrșit, dimensionarea și stabilirea rațională a formațiilor de lucru pentru respectarea termenelor finale și intermediare. In al doilea rînd, mă gîndesc că și condițiile de lucru sînt hotărîtoare. Și în această direcție sînt multe de făcut, începînd cu dotarea cu haine de protecție, dispozitive pentru protecția muncii, scule și unelte cu mai bune ca și materiale și utilaje asigurate ritmic pe locul de muncă. Iată ce mă determină să consider că organele sindicale de pe șantier acționînd zilnic și perseverent împotriva neajunsurilor care stînjenesc o activitate normală, apără interesele producției și ale noastre. Dar, pentru instituirea unui spirit de muncă exigent, conducerile grupelor sindicale trebuie să stăpînească cunoștințe temeinice pe această linie și să abordeze cu curaj problemele, să se zbată convinse că o fac in interesul producției și ale colectivului. Constantin COSTAȘ șef brigadă lăcătuși — Șantierul Tg. Mureș al I.C.M. — Cluj Conducerii colective a centralelor industriale, un corespondent pe linie sindicală In ultimii ani, în conducerea și organizarea economiei s-au produs importante schimbări menite să adapteze formele organizatorice la cerințele actualului nivel de dezvoltare a economiei naționale, să adîncească democrația social-economică. De aceste schimbări s-a ținut seama și în organizarea sindicatelor, adoptîndu-se unele măsuri, care însă nu au constituit totdeauna cele mai bune rezolvări. In acest sens aș vrea să mă refer la consiliile de administrație ale centralelor industriale, în componența cărora intră și un delegat al uniunii sindicatelor de ramură. Mă opresc asupra acestei teme, deoarece activitatea desfășurată în calitate de reprezentant al Uniunii sindicatelor din construcții și industria materialelor de construcții în consiliul de administrație al Centralei industriale a geamurilor și materialelor izolatoare mi-a permis să cunosc mai bine problemele respective. Trebuie să recunosc că în activitatea mea în consiliul de administrație am simțit mereu handicapul cunoașterii incomplete a întreprinderilor din cadrul centralei. Singurele mele surse de informare erau materialele scrise, care se întocmesc pentru ședințele respective, și eventualele convorbiri telefonice cu unii președinți ai comitetelor sindicatelor. Pentru a remedia această lipsă, am hotărît să vizitez întreprinderile centralei și am cerut fonduri, însă la organele superioare nu s-au găsit formele care să permită președintelui unui comitet al sindicatului (în cazul meu de la Fabrica de geamuri din Scăeni) să se deplaseze in alte orașe, în alte județe. Dar să nu ne legănam cu iluzii. Oricit de serioase ar fi astfel de vizite și oricîte zile ar dura ele, vizitatorul este departe de a ajunge la cunoașterea aprofundată a problemelor care îi frămîntă pe cei ce trăiesc și muncesc în întreprinderea respectivă. De aceea, mă gîndesc că ar fi bine ca președinții comitetelor sindicatelor din întreprinderile centralei să constituie o comisie, care să aleagă din cadrul ei un reprezentant în consiliul de administrație. Poate nu ar fi rău ca acest reprezentant să fie și membru al Comitetului uniunii sindicatelor de ramură și s-o reprezinte pe aceasta în consiliul de administrație. Se înțelege că ar trebui ca acestei comisii să i se pună la dispoziție și mijloacele financiare pentru a se putea deplasa. Care ar fi avantajele ? Fără îndoială multe, înaintea ședințelor consiliului de administrație, comisia s-ar putea întruni pentru a informa delegatul său asupra problemelor puse în dezbatere (în unele cazuri poate ar fi suficiente numai unele informații scrise sau telefonice) , s-ar putea elabora în colectiv și unele propuneri. Același delegat ar putea informa — zic eu — suficient de bine comitetul uniunii sindicatelor de ramură asupra problemelor centralei industriale, însă atribuțiile comisiei nu ar trebui să se limiteze numai la atît. Ea ar avea un cîmp larg de activitate în centrul căreia cred că ar fi bine să fie generalizarea în cadrul întreprinderilor centralei industriale a tot ce apare pozitiv și valoros. De pildă, în centrala noastră industrială — și după cine știu eu în tot ministerul nostru — cele mai bune rezultate le obține Fabrica de geamuri din Mediaș. Sunt convins că multe lucruri bune în privința organizării producției și a muncii, a folosirii utilajelor și instalațiilor, a organizării ședințelor de grupa sindicală, sau a muncii cu oamenii pot fi preluate, cu mult folos, de la acest vrednic colectiv. Gheorghe POPA președintele comitetului sindicatului de la Fabrica de geamuri — Scăeni Organizatorul grupei sindicale prezent In punctele cheie Condițiile noastre de lucru sunt deosebite : suntem răsfirați pe 40 de km distanță de sediul șantierului, de la Călărași și pînă la Slobozia, în plin Bărăgan. Lotul conducte premo unde sînt organizator al grupei sindicale și alte loturi cu caracter asemănător impun prezența organelor sindicale în punctele cheie pentru ca să contribuie la antrenarea întregului colectiv de membri de sindicat la realizarea cantitativă și calitativă a sarcinilor de plan. Un reprezentant al sindicatului nu va avea numai sarcini de mobilizare ci alături de conducerea lotului și prin exemplul personal să se preocupe de problemele tehnice organizatorice ale lotului, aprovizionare, transport, prezența la lucru, productivitate, îndeplinirea normelor, realizarea indicilor de consum și, implicit, va trebui să acorde o deosebită atenție grijii față de om , asigurarea cazării, alimentației, transportului, asistență medicală etc. Ținînd seamă de toate aceste probleme, care sînt strîns legate de întărirea rolului sindicatului ca organizație autonomă, comitetul sindicatului șantierului nostru a și trecut la asigurarea în punctele cheie a prezenței organizatorilor de grupă, care să constituie adevărați factori motori în îmbunătățirea multilaterală a metodelor de muncă. Iar rezultatele care încep să apară confirmă justețea măsurii luate. Victor GULEILA organizatorul grupei sindicale de la lotul conductă „Premo“ de la Călărași al I.C.M.B. CONFERINȚA A III-A A UNIUNII ARHITECȚILOR Raportul prezentat de tovarășul Pompiliu In perioada care s-a scurs de la precedenta conferință a Uniunii arhitecților, se subliniază în partea de început a raportului, poporul nostru, sub conducerea Partidului Comunist Român, desfășurînd o muncă însuflețită și rodnică, a obținut o serie de realizări deosebite, prin care societatea noastră a făcut noi și viguroși pași înainte pe calea desăvîrșirii construcției socialismului. Amintind succesele cincinalului trecut, raportul trece apoi în revistă principalele caracteristici și obiective ale etapei următoare. Aceste prevederi conturează imaginea unui program de o impresionantă amploare și care privește direct contribuția arhitecților, marea lor răspundere. Privind retrospectiv de pînă acum, a arătat înfăptuirile vorbitorul, putem afirma cu satisfacție că, în bogata activitate a acestor din urmă ani, arhitecții au fost, prin devotament, pricepere și conștiinciozitate profesională, o prezență activă, rezultatele muncii lor sunt materializate în domeniul sistematizărilor, in realizarea de construcții industriale, energetice și agrozootehnice, de locuințe, socialculturale și comerciale, pentru turism și sport, în transporturi și telecomunicații, mobilier și decorație, restaurări de monumente istorice și în alte sectoare care implică intervenția lor calificată. Prin multe dintre lucrările lor— care reprezintă o adevărată mîndrie națională — arhitecții au contribuit la afirmarea talentului și hărniciei poporului român, la exprimarea forței și vitalității statului nostru socialist. In continuare, raportul a subliniat faptul că lucrările conferinței Uniunii arhitecților se desfășoară într-o perioadă în care oamenii muncii se pregătesc să îrtîmpine cu cinste apropiata aniversare a semicentenarului Partidului Comunist Român. Această fericită împrejurare conferă întrunirii arhitecților o semnificație deosebită. In înaltul for al conferinței lor naționale, însuflețiți de dragoste și devotament pentru conducerea înțeleaptă a partidului și statului, pentru tovarășul Nicolae Ceaușescu personal, arhitecții își exprimă atașamentul profund față de politica internă și externă a țării, se angajează solemn să-și consacre întreaga activitate nobilelor idealuri care animă astăzi societatea noastră, cauzei păcii și prieteniei intre popoare, cauzei socialismului și comunismului. Arhitectura a constituit, în toate timpurile, o formă de activitate necesară, îndreptată spre satisfacerea unor necesități umane de ordin material și spiritual — sociale și individuale ; în acest scop, ea trebuie să asigure organizarea spațiului atît pentru a da rezolvări corespunzătoare a problemelor utilitare, funcționale și de confort, folosind judicios materialele și mijloacele tehnice cele mai adecvate, în condiții de cit mai mare eficacitate economică, cit și pentru a obține valori estetice cit mai înalte. Subliniindu-se factorii caracteristici pentru stadiul actual de dezvoltare a arhitecturii și urbanismului, ca și faptul că societatea socialistă deține premisele și condițiile rezolvării conștiente, coordonate — și în folosul întregii societăți — a tuturor solicitărilor, în raport se arată că, în cadrul amplului proces de dezvoltare multilaterală a țării, arhitectura are o deosebită importanță. In acest context, activitatea arhitecților, aportul lor profesional la rezolvarea diverselor probleme puse de viață constituie o mare răspundere socială. După cum spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu la consfătuirea consacrată activității de proiectare în domeniul construcțiilor, din ianuarie 1967, posibilitatea pe care o oferă socialismul de a concentra mijloace materiale și financiare în direcțiile necesare dezvoltării economiei, culturii și științei impune o atitudine de maximă exigență din partea tuturor celor ce mînuiesc aceste mijloace. Este astfel firesc ca documentele programatice, hotărârile și indicațiile conducerii de partid și de stat să găsească un răsunet puternic în rîndul arhitecților ; ele acționează atît asupra conștiinței lor cetățenești, cu asupra responsabilității lor profesiionale, constituind surse de prețioase învățăminte, de principii menite să le orienteze întreaga activitate. In anii care au trecut de la ultima conferință a Uniunii noastre, arhitecții au contribuit, alături de numeroși specialiști, în cadrul activității de urbanism și sistematizare, la dezvoltarea organizată a orașelor, și deci la sistematizara zonelor industriale, la amplasarea mai judicioasă și dezvoltarea rațională a acestor zone și obiective industriale, la realizarea a numeroase ansambluri de locuințe cu dotări social-culturale,ansambluri pentru odihnă și turism, centre reprezentative dinn localitățile în continuă transformare. Succesele înregistrate de țara noastră și în acest domeniu au început să fie cunoscute și comentate favorabil și pe plan internațional. In cadrul C.A.E.R., la sesiunea Comisiei economice O.N.U. pentru Europa, din aprilie-mai 1909, la seminarul O.N.U., ținut la București in octombrie 1969, ca și la alte manifestări, referatele și sintezele prezentate de reprezentanții noștri au fost apreciate ca deosebit de valoroase. In activitatea de sistematizare, constată raportul, se vădesc însă și unele rămîneri în urmă.. Studiile și proiectele de sistematizare nu au avut întotdeauna o bază cu adevărat științifică, unele proiecte au fost insuficient adîncite din punct de vedere al eficienței economice ; deși s-au realizat schițe de sistematizare pentru 1 430 de comune și 4 110 sate, în domeniul sistematizării rurale s-a făcut încă mult prea puțin , proiectele existente nu au fost întotdeauna elaborate pe baza unei concepții de perspectivă. Numindu-se și alte lipsuri, se subliniază apoi că o cauză a multor deficiențe din activitatea de sistematizare a fost faptul că numeroase județe, municipii și orașe au fost lipsite, complet sau parțial de prezența unor arhitecți și urbaniști competenți , după cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu, la întîlnirea cu conducerea Uniunii arhitecților și cadrele de răspundere din domeniul proiectării și sistematizării, activitatea de sistematizare nu se poate concentra cu precădere în București. In continuarea raportului, sînt precizate principalele sarcini de viitor pentru acest sector, printre care se numără contribuția la studiile de zonificare funcțională de ansamblu a teritoriului național, organizarea și dezvoltarea pe o treaptă superioară a rețelei generale de localități, delimitarea perimetrelor acestora,pe baza unor densități optime, amplasarea noilor obiective economice, a ansamblurilor de locuințe, a dotărilor social-culturale aferente ș.a. In baza indicațiilor conducerii de partid și de stat, este de o mare importanță în organizarea rețelei de localități rurale, ca în cadrul lucrărilor de sistematizare teritorială să se dezvolte cu prioritate în fiecare județ acele localități rurale care au condiții favorabile de a polariza diverse activități economice sau social-culturale ce privesc zone mai largi. Soluționarea unor asemenea sarcini, decurgînd din acțiunea de sistematizare a localităților și a teritoriului, impune reconsiderarea hotărîtă de către arhitecți a însuși modului de a concepe sistematizarea, a metodelor de lucru. Prin natura sa, sistematizarea trebuie să imbine rezolvarea unor probleme imediate cu o largă privire spre viitor. De aici decurge necesitatea unei strînse colaborări, în ambele sensuri, cu organele de planificare, pentru fundamentarea și concretizarea planurilor economice de perspectivă și anuale, pe de o parte și pentru elaborarea studiilor de sistematizare și a proiectelor necesare investițiilor, pe de altă parte. Va trebui să se acorde o deosebită atenție problemelor sociologice, cercetării științifice în domeniul sistematizării, consultării largi a opiniei publice. Trecînd la problemele proiectării construcțiilor industriale și ale celor agrozootehnice, raportul face un scurt bilanț al realizărilor, după care insistă asupra anumitor neajunsuri ce oglindesc, din partea unor arhitecți, neînțelegerea comandamentelor majore ale timpului nostru. Nu întotdeauna s-a acordat atenția cuvenită dimensionării judicioase a spațiilor de producție și administrație; uneori, arhitecții au manifestat tendința spre monumentalitate, supradimensionînd nejustificat spațiile, ocupîndu-se mai mult de aspectul exterior al clădirilor și insistînd pentru realizarea unor finisaje nejustificate și oneroase. Aceste exagerări, cumulate cu cele ale proiectanților de structuri și ale tehnologilor, au generat uneori construcții scumpe, cheltuieli mari imobilizate în mijloace fixe, termene lungi de punere in funcțiune, reducîndu-se eficiența economică a investițiilor respective. "dacă ținem seama că mai mult de jumătate dintre investițiile statului sunt destinate sectorului productiv și că din sumele investite peste 40 la sută reprezintă lucrările de construcțiimontaj, putem realiza marea importanță economică a problemelor pe care arhitecții — împreună cu colaboratorii lor de diferite specialități — sunt chemați să le rezolve. Reprezintă un imperativ categoric eliminarea oricăror excese în dimensionarea suprafețelor și volumelor, evitarea finisajelor costisitoare, reducerea procentului de ocupare a terenului cu construcții, scurtarea rețelelor energetice, de instalații și transport. Pentru arhitecții angrenați în proiectare și execuția construcțiilor industriale, a devenit astăzi imperios necesar să studieze principiile funcționale-tehnologice, sensul și dinamica lor în perspectivă. Un domeniu vast de manifestare a capacității creatoare a arhitecților îl constituie locuințele și clădirile social-culturale, domeniu ilustrat prin succese recunoscute în toate colțurile țării. După ce sunt citate lucrările cele mai reușite, in raport se arată că, în acest domeniu, s-a desfășurat un proces de diferențiere pe mai multe trepte de confort, realizate în sisteme constructive noi, cu tehnologii avansate. La indicația organelor de partid și de stat, arhitecții au reușit să elaboreze soluții corespunzătoare diferitelor grade de confort și — în scurt timp — să întocmească documentațiile necesare în vederea execuției pe șantiere. Acțiunea de diversificare a căpătat o deosebită amploare în domeniul locuințelor, al sănătății, învățămîntului, comerțului, turismului, ducînd la obținerea unor apreciabile economii și evidențiind posibilitatea de sporire a sarcinilor pentru etapa 1971—1975. Se relevă apoi și alte aspecte, insistîndu-se mai cu seamă asupra necesității de a se obține o eficiență economică maximă, în paralel cu asigurarea funcționalității. Abordînd problema tendințelor și căilor de dezvoltare în viitor a sectorului de construcții, raportul se oprește asupra domeniului, de importanță vitală pentru întreaga activitate de proiectare și execuție, care este industralizarea și — ca un mijloc de realizare a acesteia — tipizarea. In ultimii ani s-a înregistrat un progres remarcabil în direcția pătrunderii concepției de industrializare in procesul de execuție a construcțiilor, în toate domeniile. Pentru ridicarea în continuare a nivelului industralizării și mecanizării lucrărilor de construcții, conducerea superioară de partid și de stat a aprobat „Programul de dotare cu mașini și utilaje a organizațiilor de construcții-montaj, pe perioada 1971—1975“. Ca premisă importantă a industrializării, o amploare deosebită a căpătat acțiunea de tipizare a construcțiilor. Putem spune că astăzi marea majoritate a construcțiilor de locuințe, școli, creșe-grădinițe sunt realizate pe bază de proiecte-tip și refolosibile, iar acțiunea de diferențiere a gradelor de confort al locuințelor și unităților socialculturale este în întregime bazată pe tipizare. Dar, cu toate progresele evidente din domeniul industrializării construcțiilor și al tipizării, nu ne putem declara mulțumiți cu aceste rezultate. Adevărul este că modul de abordare a unui studiu și metodele de lucru ale multora dintre noi datează din epoca metodelor preindustriale de construcție și consecința e că multe proiecte, chiar dintre cele executate astăzi pe șantier cu procedee industrializate, sunt concepute de fapt de unii arhitecți într-o manieră tradițională, neconcordată în fond cu tehnica de realizare și nu sunt expresia organică a unei concepții cu adevărat moderne, avansate. Se prevede ca, pînă în 1975, construcțiile realizate prin metode industriale să atingă un procent de 85—90 la sută din total , este de datoria noastră să studiem lărgirea gamei de soluții și perfecționarea celor existente, să căutăm rezolvări noi, mai suple din punct de vedere funcțional, mai eficiente economic și capabile să conducă la cristalizarea unei arhitecturi interesante și valoroase din punct de vedere plastic. Raportul dezvoltă, în continuare, și alte considerente legate de sarcinile actuale în domeniul industrializării construcțiilor, al dezvoltării prefabricării și tipizării. în legătură cu acestea, capătă o mare importanță producția de materiale noi : prevederile actualului plan cincinal sunt îmbucurătoare , producția globală va fi în anul 1975 de două ori mai mare decit în anul 1970. Acest dinamism este dublat de o lărgire a sortimentelor și o producție de elemente combinate din diferite materiale asociate, avînd posibilități de a fi utilizate direct în construcții, fără altă prelucrare. Arhitecții trebuie să colaboreze cu mai strîns cu producătorii, să le acorde sprijin. Procesul de transformare progresivă a modului de realizare a construcțiilor, dintr-o activitate meșteșugărească într-o ramură a industriei, are implicații intime și profunde în estetica și plastica arhitecturală. Este necesară apropierea cu încredere și interes de tehnica nouă, abandonarea nostalgiei după execuția artizanală, învingerea deliberată a unui întreg complex de inerții și prejudecăți. Sentimentul de insatisfacție — generat, pînă în prezent, de aplicarea tipizării și industrializării — la noi își are originea în generalizarea simplistă a acestor procedee, într-o varietate mult prea restrînsă de tipuri și tehnologii, și uneori în utilizarea lor viabilă. In condițiile impuse de necesitatea rezolvării cu caracter prioritar a comenzii sociale, expresia și valoarea plastică nu trebuie concepute numai la nivelul elementului individual, al apartamentului, clădirii sau blocului, ci și în cadrul viziunii de ansamblu, al structurii cartierelor și chiar al orașelor. Desigur, amplificînd valențele funcționale, tehnice și economice ale arhitecturii, nu ne este îngăduit, să y golim de conținutul emoționalsubiectiv, să o transformăm în mod facil și simplist intr-o producție mecanică impersonală. Frumosul spre care tindem astăzi, esența sa umanistă nu constă, însă, în dogmatizarea unor canoane depășite sau în suprapunerea barocă a unor elemente ce nu decurg organic din funcțiuni sau sunt improprii noilor structuri, ci în armonia unor volume ce se mulează cu onestitate și sinceritate pe conținutul lor funcțional, valorificînd plastic procedeele tehnice înaintate și materialele noi de construcție. Valoarea ca fenomen artistic complex și specific a arhitecturii derivă tocmai din exprimarea cu maximum de claritate și concizie, dusă la esență, a acordului între funcțiune, tehnologie și formă. Acest acord trebuie să constituie continuarea pe o treaptă nouă a culturii noastre milenare, prin dezvoltarea, în spiritul cerințelor contemporaneității socialiste, a trăsăturilor caracteristice proprii, specifice arhitecturii și sensibilității poporului nostru, care să ne afirme, cu timbrul și valorile noastre specifice, in concertul culturii mondiale. In acest spirit, în ultimii ani, un număr însemnat de vechi și valoroase monumente istorice au fost restaurate cu competență și pasiune de arhitecții și specialiștii ce lucrează în acest sector ; ele fac obiectul admirației turiștilor și oaspeților străini, servind educației patriotice și estetice a tineretului și maselor largi. Pentru a asigura condiții favorabile dezvoltării ascendente spre care năzuim, este cazul să acordăm cu toții, inclusiv Uniunea, o atenție mai mare decît pînă acum ameliorării cadrului organizatoric și administrativ în care se desfășoară munca de proiectare. Documentațiile se întocmesc încă într-un volum exagerat de mare și într-un sistem greoi, birocratic, numărul de acorduri prealabile și avize este încă exagerat. Există încă multă formularistică, dispoziții, evidențe, și normative — dintre care unele sînt perimate și nu mai corespund condițiilor actuale. In plus, mereu apar noi instrucțiuni, regulamente, prescripții și circulare, încît nimeni nu mai știe care sînt în prezent actele normative în vigoare. Deși, s-a mai atras atenția asupra faptului că este necesar să se acorde o deosebită preocupare organizării muncii de cercetare științifică, pînă acum s-a făcut foarte puțin în acest domeniu. O serioasă dificultate în înfăptuirea operativă și competentă a sarcinilor ce revin sectorului nostru de activitate provine din defectuoasa repartizare în teritoriu a cadrelor de arhitectură, din prezența lor în număr cu totul insuficient in unele județe și orașe ale țării. Deși în ultima vreme ponderea arhitecților din țară, în afara Capitalei, crescut de la 20 la sută la 35 la o sută din numărul total, problema este departe de a fi rezolvată. Cu prilejul întîlnirii cu conducerea Uniunii arhitecților din 24 iunie 1970, tovarășul Nicolae Ceaușescu a arătat că arhitecții exercită un rol important în societatea noastră și că acest rol va crește paralel cu accentuarea ritmului de dezvoltare a societății, idee puternic subliniată și în cuvîintarea rostită astăzi în fața participanților la Conferință. Pentru a-și putea îndeplini menirea complexă — pe care raportul o definește cu minuțiozitate — este necesar ca în formația arhitecților să vină schimbări substanțiale. Interînvățământul superior de specialitate este necesar să dea o mai mare importanță disciplinelor tehnico-economice, pentru a înarma pe viitorul arhitect cu noile căi de exprimare a creației arhitecturale, atît sub raport funcțional cît și plastic, în concordanță cu cele mai avansate cuceriri ale tehnicii mondiale. In același timp, este obligatorie cunoașterea condițiilor reale de execuție din țara noastră, a posibilităților actuale și a perspectivelor de viitor. Se cere, de asemenea, îmbunătățită și educația cetățenească a studenților și tinerilor arhitecți; școala trebuie să-i învețe să abordeze curajos dificultățile, să fie prezenți acolo unde este mai mare nevoie de ei. Rapida evoluție tehnico-științifică mondială, la care asistăm,precum și varietatea problemelor înfățișate astăzi arhitecților readuc în discuție, cu toată acuitatea, atît problema specializării, cit și pe aceea a îmbunătățirii periodice a cunoștințelor arhitecților, a reciclării profesionale.. Menționînd caracterul general pozitiv al activității Uniunii arhitecților, se arată în raport, este necesar totuși să evidențiem faptul că Uniunea nu a fost întotdeauna prezentă în centrul preocupărilor arhitecturale și au avut inițiative în abordarea problemelor principale. Lipsurile semnalate se datoresc, în măsură însemnată, atît slăbiciunilor care s-au manifestat în activitatea organelor de conducere a Uniunii, cît și faptului că participarea arhitecților la activitatea Uniunii nu s-a aflat la nivelul cuvenit. Comitetele, birourile filialelor și cercurilor și, îndeosebi, comitetul de conducere al Uniunii, organele sale executive, biroul și secretariatul nu au organizat întotdeauna, în modul cel mai potrivit, activitatea și au manifestat — în special biroul — insuficientă perseverență în organizarea acțiunilor necesare pentru a mobiliza masa de arhitecți, pe linia indicată de conducerea de partid și de stat. Ședințele biroului Uniunii au avut, de multe ori, un caracter formal și nu au abordat cu curaj și inițiativă, pentru a dezbate în profunzime, problemele principale ale profesiunii, deși ea a fost confruntată în această perioadă cu sarcini de mare răspundere. Experiența demonstrează necesitatea ca Uniunea arhitecților — organizație obștească de creație a arhitecților — să aibă un rol mai viu, mai direct și deci mai important în viața lor profesională. Indicațiile date în această privință de tovarășul Nicolae Ceaușescu, în cuvintele adresate nouă astăzi, sunt deosebit de prețioase. Călăuzindu-se după aceste indicații, Uniunea arhitecților trebuie să-și facă simțită prezența mai activ și continuu, în toate domeniile în care se desfășoară activitatea arhitecților. Raportul dezvoltă, în continuare, căile de perfecționare a organizației obștești a arhitecților. Ar fi de dorit ca organele și instituțiile care organizează și îndrumă activitatea arhitecturală să recurgă în mai mare măsură la sprijinul Uniunii arhitecților, în activitatea Uniunii trebuie atrași toți arhitecții, precum și alți specialiști (constructori, tehnologi, economiști, sociologi ș.a.) cu care aceștia conlucrează, de multe ori, în cadrul unor echipe pluridisciplinare. De asemenea, colaborarea mai susținută cu Uniunea artiștilor plastici ar putea duce la o rodnică activitate comună, de interes și folos reciproc. Uniunea arhitecților are datoria să impulsioneze organizarea de concursuri, să stimuleze dezvoltarea criticii de arhitectură, realizarea — în cadrul său, sau în colaborare cu instituții de stat — a unor forme de studii și cercetare în domeniul sistematizării și arhitecturii ; să îndrume revista „Arhitectura“ pentru ca aceasta să devină o tribună de dezbateri și confruntări de idei, să stimuleze preocupările pentru problemele arhitecturii și urbanismului în presă, radio-televiziune, în activitatea editurilor și a altor mijloace de comunicare cu publicul larg. Uniunea arhitecților va trebui să intensifice contactul organizat cu masele de cetățeni, colaborînd în această privință, cu obștești și cu organele organizațiile adecvate. Ținînd seama de diversitatea și importanța problemelor ce se pun astăzi profesiunii de arhitect, considerăm că actualele forme de activitate a Uniunii arhitecților nu mai corespund întru totul cerințelor. In acest sens, comitetul de conducere al Uniunii propune conferinței modificarea statutului Uniunii, pentru a-1 face să corespundă mai bine etapei de dezvoltare și sarcinilor actuale, conform proiectului care a fost înmînat tuturor participanților, în fața noastră, a arhitecților din Republica Socialistă România, a organizației noastre obștești de creație, stau sarcini de cinste și răspunderi de o deosebită importanță. Ne exprimăm convingerea — se spune în încheierea raportului — că lucrările actualei conferințe vor marca o antrenare și mai hotărîtă a tuturor arhitecților în efortul pentru propășirea și progresul patriei noastre socialiste, pentru ridicarea continuă a nivelului vieții materiale și spirituale a cetățenilor săi. (Text prescurtat)