Contemporanul, iulie-decembrie 1968 (Anul 22, nr. 27-52)

1968-10-18 / nr. 42

Proletari din toate ţările, uniţi*văl Vineri 18 octombrie 1968 10 pagini 1 leu 42 (1149) Dialog cu poporul / ILELE acestea, conducători al a~~* partidului ţi statului nostru întreprinde vizită de lucru in Judeţele Iaşi ţi Botoşani. In importantul centru economic ţi cultural al Iaşului, muncitori, studenţi, cadre didactice, cetăţeni ai municipiului i-au intîmpinat pe oaspeţi cu căldură, manifestîndu-şi astfel adeziunea lor deplină la politica marxist-leninistă a Partidului Comunist Român, hotărîrea lor nestrămutată de a munci cu pasiune pentru realizarea marilor sarcini trasate de Congresul al IX-lea şi de Conferinţa Naţională a partidului. Această aderenţă unanimă la politica partidului ţi-a găsit o strălucită întruchipare in grandiosul miting din Piaţa Unirii unde, într-o amplă cuvîntare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a pus în evidenţă unele probleme politice interne şi internaţionale care se află, în momentul de faţă, în atenţia partidului şi statului nostru. Deosebit de revelatoare, prin schimbul de idei pe care l-a prilejuit şi prin concluziile ce s-au desprins, a fost întîlnirea din sala Filarmonicii de stat „Moldova" cu intelectualitatea. Oraş universitar cu vechi tradiţii, centru de cultură care a dat poporului figuri remarcabile de cărturari şi oameni de ştiinţă, laşul trăieşte astăzi din plin procesul marilor prefaceri înnoitoare aduse de socialism pe pămintul României. Activitatea didactică, munca de cercetare, strădania scriitoru»... «i artistului tanti aici. să dea răspuns cerinţelor şi imperativelor pe care societatea noastră le ridică cu tot mai multă stringenţă. Dar, cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, intelectualitatea ieşeană, ca de altfel intelectualitatea întregii ţări, dispune încă de largi posibilităţi în a-şi valorifica talentul şi capacitatea ei creatoare pentru a fi un pas cu cerinţele mereu sporite şi calitativ mai înalte pe care le condiţionează dezvoltarea continuă a bazei materiale de producţie a societăţii, creşterea gradului de intelectualizare a muncii, ridicarea potenţialului cultural al maselor. Omul de ştiinţă, din laboratorul de chimie sau de fizică, matematicianul şi biologul au a se confrunta astăzi cu realităţi şi cerinţe inedite pentru cercetare. Iar pentru a fi deschizători de noi orizonturi în ştiinţă, li se cere acestora pasiune, neobosită pasiune şi muncă în ramura de activitate căreia s-au dedicat Scriitorii, oamenii de creaţie li genere, au datoria să lase urmaşilor, peste veacuri, mărturii ale epocii noastre, dovezi trainice ale eroismului maselor, ale amplului proces de naştere, făurire şi perfecţionare continuă a societăţii socialiste. Există în ţara noastră create, prin grija partidului, toate condiţiile ca arta şi cultura să înflorească nestingherit Ne putem bucura de acel climat care favorizează schimbul liber de idei, afirmarea personalităţii umane în toată plenitudinea ei. Avem o concepţie clară despre lume şi societate, marxism-leninismul, călăuză în acţiune, iar nu dogmă împietrită. Dispunem de un inepuizabil fond de valori spirituale. Avem, in Partidul Comunist Român, călăuza înţeleaptă, creativă a cărei politică justă — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu — întruneşte adeziunea tot mai largă a maselor şi preţuirea multor popoare şi a multor oameni politici, ceea ce este o dovadă că ţara, poporul român merg pe un drum bun, trasat pe baza studierii atente a realităţilor noastre, a aplicării creatoare. (Continuare *n pag. 8) DE TINE Ştele de tine îmi spun Şi vara tîrzie şi toamna fierbinte Şi cearcănul undei umbrind vioriu Şi tîmplele reci ale spumei Şi coapsele golfului calde Şi valul cu umerii-nvinşi Şi-ntîia aripă spre sud Şi-ntîiul cocor trîmbiţînd Şi ultimul zbor care-nchide Şi ultima zării fereastră Şi inima soarelui care mai bate Şi marea foşnind din frunzişuri lichide Şi arbori vuind din coroane de scoici Şi tălpile verii-n nisip ghemuita Şi graţia toamnei ce vine desculţă Şi ele, de tine îmi spun.Cicerone Theodorescu (Din volumul „Ţărmul singuratic" în pregătire) Un loc de recreaţie şi odihnă lungă Bucureşti : Căldăruşani (Fotografia de Ion Miclea) BUCUREŞTI, ZONĂ TURISTICĂ ERUL, soarele, * vitalitatea spaţiilor verzi, nevoia de varietate şi destindere, dorinţa de cunoaştere directă, determină locuitorii marilor oraşe să părăsească periodic mediul urban, în căutarea luciilor de apă şi a pădurilor, pentru odihnă şi recreaţie, sport şi agrement. Numai la Paris ies, la sfîrşit de săptămînă, peste un milion de autoturisme. Un milion de rulote circulă în permanenţă pe drumurile Statelor Unite, adăpostind atâtea familii care se deplasează. Turismul social, cu vacanţe şcolare şi concedii determină amenajări colective cu caracter sezonier, un efort multilateral de sistematizare, de organizare a zonelor preorăşeneşti. Investiţii importante, legături rapide cu marile aglomeraţii, lucrări hidrotehnice lărgesc continuu cîmpul de preocupări şi de acţiune. Se ivesc probleme de protejare şi de valorificare a cadrului natural şi istoric, de organizare a teritoriului prin planuri de sistematizare complexă, de încadrare în geografia turistică a patriei noastre. Pe lingă colţurile Indepartate ale ţării, ca litoralul şi salba munţilor, Dunărea, monumentele Moldovei sau ale Maramureşului, există în preajma marilor oraşe şi îndeosebi în împrejurimile Bucureştiului teritorii cu posibilităţi multiple care aşteaptă să fie valorificate. Masive de pădure din vecinul codru al I. Vlasiei, lacuri limpezi cu o bogată fibră şi faună acvatică, aşezări pitoreşti tradiţionale şi vechi monumente de arhitectură laică sau bisericească, sunt elemente preţioase din aceste zone turistice care pot constitui, în imediata apropiere a oraşului Bucureşti, supape de destindere pentru un număr de peste 400 000 vizitatori. Comana şi malurile Argeşului, Mostiştea şi balta Greaca — la care se cer cercetate cu atenţie posibilităţile şi avantajele refacerii parţiale a luciului de apă —, dar mai ales zona Vlăsia cu lacurile Snagov şi Căldăruşani sunt importante nuclee ce se pot transforma în baze largi de recreaţie şi odihnă. Studiile de sistematizare Întocmite pentru această zonă, care preia singură 100 000 vizitatori, au început să fie aplicate, urmînd să se realizeze rînd pe rînd : modernizarea şoselelor de acces (care se transformă din vechi drumuri înfundate, în inele de circuit turistic) ; asanarea lacurilor a căror suprafeţe este încă în mare parte acoperită cu stuf; dotări de agrement, cazare şi sport, din care se dau în exploatare în anul viitor un motel şi un camping şi, în continuare un hotel cu piscină, restaurante şi bowling, un ştrand de mare capacitate, o hidrobază modernă. Monumente valoroase ca biserica Bălteni — ridicată cu ciţiva ani înainte de a-şi începe domnia Mihai Viteazul, ruinată apoi de tătari şi rezidită în 1626 — palatul de la Căciulaţi al domnitorului Grigore Dimitrie Ghica, pitoreasca biserică din satul Siliştea-Snagovului, nu au fost pînă azi prezentate în suficientă măsură publicului larg. Arhitectul şi sistematizatorul, împreună cu departamentele beneficiare şi cu forurile locale pot îmbogăţi în continuare patrimoniul acesta, urmărind organizarea unor forme variate de cazare — sate turistice, vile de odihnă, mici hoteluri economice — muzee etnografice şi noi ateliere meşteşugăreşti-artizanale, cum şi rezolvări arhitecturale caracteristice, pe măsura posibilităţilor de azi. Prin sublinierea caracterului peisajului, prin armonizarea cadrului natural, a datelor economico-sepgrafice de confort şi rentabilitate, se obţine, pe lingă o rezolvare a programului propus, un fond care contribuie la dezvoltarea turismului intern şi internaţional, la educarea tineretului şi la prezentarea unor valori complexe specifice ţării noastre. Similar acestei acţiuni, se deschide un cîmp larg de transformări esenţiale în imediata apropiere a Capitalei, pe teritoriul său administrativ, în lungul salbei de lacuri ale rîului Colentina, Băneasa, Herăstrău, Floreasca şi Tei cuprind de pe acum dotările necesare pentru odihnă şi recreere, cultură fizică şi sport, cu amenajări per-Arh. Aurelian Triţcu (Continuare In pan 7) LA O ANIVERSARE „...E luni, 10 octombrie 1938, mă cheamă Geo Bogza, am treizeci de ani şi am vizitat pentru prima oară Mizilul. Viaţa şi lumea mi se par fantastice, de neînţeles“. GEO BOGZA : „O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil". M -Am împlinit, aşadar, la 10 octombrie, treizeci de ani de la acea descoperire epocală. In acea zi, un prea modest şi colosal navigator, de-aici, de la noi, a descoperit, în nu mai mult de 175 de minute — orizontal şi în profunzime —, un continent. Descoperitorul se numeşte Geo Bogza. Continentul . Mizilul, întrutotul deosebit este faptul că pomenitul continent nu a fost descoperit deodată, ci — prin sondaje minuţioase — pas cu pas, minut cu minut. Trei decenii după fantastica descoperire ea rămîne la fel de uluitoare ca în prima clipă, şi aceasta datorată jurnalului de bord, întocmit de Geo Bogza. Un nemaipomenit jurnal de bord, revelator al unei lumi şi al unui tezaur (lumea Vidului transformată de Bozga în tezaur), nu mai puţin însemnat pentru istoria literaturii noastre, decît acela al fabulosului Moctezuma. Descoperim, astfel, retrăind cu năzdrăvanul nostru navigator cele 175 de minute la Mizil, nesfîrşite întinderi de candori, de mizerii, de automatisme şi disperări umane, o imensă sete, aproape îngerească (a descoperitorului) de a cunoaşte şi de a pipăi micile mari drame sublunare, o capacitate magistrală de a le surprinde. Să surprinzi oroarea acceptată a vidului, a solitudinii în vid, a totalei solitudini în Univers. Expresie a plictisului și a vidului, Mizilul — cel de altă dată — devine astfel, dintr-o localitate, un simbol: „ho man's land"-ul mizeriilor umane. In Mizilul — de altă dată —, vizitatorul nici n-a început să intre în localitate, şi a şi ieşit. Atmosfera este a unei celule fără gratii. Ciţiva paşi în lung, ciţiva paşi în lat şi ai ajuns în cîmpul Dezolării. Asemenea puncte geografice nu sînt construcţii ale omenescului, ci ale plictisului. Proiectarea exploratorului (a lui Geo Bagza), de fiecare dată, în cîmp nu este numai o ejectare datorită situaţiei concrete, topografice, ci are o valoare şi un sens simbolic. Exploratorul evadează de sub cupola unde domneşte Vidul, — ca să se salveze. Ca să respire. Dar descoperirea lui Geo Bagza are o valoare cardinală, în primul rînd nu pentru că aparţine istoriei sau istoriei literare, ci pentru că, fiind făcută acum treizeci de ani, este vie şi astăzi. Ea este o operă de avangardă, şi mulţi din cei care cred că «inventă avangarda azi trebuie să ştie că — înainte — au existat cele 175 de minute ale lui Geo Bagza. Şi, apoi, umorul, marea poezie a umorului bogzian, acest umor care Imi reaminteşte geniala „Goană după aur* chapliniană ! (In treacăt fie spus, cît i-ar plăcea lucrarea aceasta de pionierat lui Charlie Chaplin, şi ce scenariu — gata făcut — pot găsi cineaştii noştri In magicul jurnal de bord). Dar care sint etapele nemaiauzitei descoperiri ? Să-i dăm cuvîntul exploratorului ! «Rezumat : Am stat In Mizil trei ore fără cinci minute. In timpul acesta . Am dat o telegramă. Am mîncat de un leu lipic. Am văzut doi oameni beţi. Am vorbit cu depozitarul de ziare. Am vorbit cu fata de la telefoane. Am cumpărat un săpun „Cheia“. Credeţi că alţi navigatori fac lucruri mai senzaţionale ? Ei, în loc să dea o telegramă, aplică, uneori, fiecărui locuitor al unui pămînt proaspăt descoperit, cite 25 de bice vechi la tălpi sau trei-patru gloanţe in piept. In loc să vorbească, astfel cum a făcut Geo Bogza, cu depozitarul de ziare şi cu fata de la telefoane, au discuţii cu depozitarul bogăţiilor subsolului, pe care şi le însuşesc fără să-l mai întrebe. Şi în loc să cumpere un săpun „Cheia", smulg cheia magaziilor unde se află săpunul ţării respective — şi, după ce au luat tot săpunul, restituie cheia. Dar asta-i altă poveste ! Ceea ce să reţinem, pentru astăzi, este — repet — faptul că s-au împlinit, luna aceasta, trei decenii de la năzdrăvana descoperire a lui Geo Bogza, care avea, atunci, tot trei decenii — şi că evenimentul trebuie aniversat tînînd într-o mină o lipie caldă şi în cealaltă un pahar cu vin rece, înălţat în cinstea fermecătorului pionier, Eugen Jebeleanu Să-l legăm, ne gîndeam, ia-l legăm. Dar nu ştiu cum se face Că n-ajungea frînghia. Să-l legăm, ziceam, să-l legăm. Dar am băgat de seamă Că gardul era putred. Sâ-l legăm, ne-ndemnam, să-l legăm. Dar nu ştiu cum se face Că nu aveam pe cine. Geo Bogza ULANOVA: „Dansul este poezie şi frumuseţe../4 |\J U e un nume. Ulanova a intrat in sfera acelor noţiuni estetice care definesc Dansul. Dansul în accepţiunea sa intimă şi sacră. Cea prin care Shiva, Prinţul Suprem al Dansului Cosmic, crea Lumea dansînd , prin care profeţii aşteptau iluminările , prin care urmînd rotirea Soarelui pe firmament, regii azteci şi faraonii egipteni îşi înconjurau dansînd Templele, acţionind, astfel, magic, asupra tuturor devenirilor... Dansul ca eternul dialog al Trupului cu Spiritul. Ca un ritual, Galina Semionovna măsoară parcimonios fiecare cuvînt, ca și cum s-ar îndoi de capacitatea acestuia de a transmite exact sensurile interioare. Pe scenă e, desigur, altceva. Dar omul fuzionează cu artistul în sobrietate. In economia mijloacelor de expresie, în laconism. Nimic în plus. Cunoscînd pasiunea cu care balerina îşi transmite experienţa noilor generaţii, am întrebat-o pe Galina Ulanova care sînt primele noţiuni pe care le oferă începătorilor în arta dansului. — Primele noţiuni ? Termină şcoala, urcă pe scenă, îşi desăvîrşeşte meseria, devine actor... Veţi întreba un muzician, un pictor, un poet cum creează ?... Ce poate să răspundă ?... — Aţi învăţat la Vaganova... — Şi la Vaganova. — Scuzaţi-mă, ştiu că primele noţiuni de dans le-aţi primit de la mama dv., balerina Maria Romanova, dar voiam să vă întreb despre modul în care aplicaţi şi dezvoltaţi principiile pedagogice ale Vaganovei... — Sunt principiile pedagogice generale ale şcolii ruse de coregrafie... Lucrul cel mai important este ca tînărul să aibă talent, sensibilitate al- Toma George Maiorescu (Continuare in pag. 4)